Cum ne descurcam cu rechizitele scolare

Şcoala a început cam de multicel, ne apropiem deja cu paşi mari de prima vacanţă intersemestrială – pentru preşcolari şi ciclul primar, aşa că poate articolul meu e uşor depăşit… ei bine, mă gândesc că omul gospodar îşi face vara sanie, aşa că niciodată nu e prea târziu.

Nu îmi fac vise să cred că vom ajunge, cel puţin în următorii 50 de ani, la un sistem de învăţământ decent, pe una dintre cele două variante. Prima, poate cea mai de dorit, funcţională din câte ştiu în ţările nordice, este aceea în care statul chiar se implică în educaţie, iar toate materialele necesare în procesul de învăţare sunt asigurate de la buget. A doua este cea a taxei percepute de instituţiile şcolare, printr-un sistem transparent, gândit în favoarea elevului, în care plăteşti taxa X, şi în rest nu te mai doare capul. Ar fi poate varianta cea mai frumoasă, mai ales că s-ar rezolva, oficial, problema fondului clasei/şcolii, sau ce se mai percepe acum.

Vreau să mă opresc la rechizite, şi problema este la fel de spinoasă şi la grădiniţă, şi la şcoală. Aş vrea o listă, şi aceasta ţinând cont de strictul necesar, şi nu de ceea ce consider „mofturi”. De exemplu, dotarea sălilor cu mobilier, calculator, proiector etc. este sarcina primăriei, nu a părinţilor. Dar plastilina, creioanele, au rămas în zona de umbră… iar tradiţia românească plasează în sarcina părinţilor achiziţiile de toamnă. În schimb, din experienţele pe care le-am până acum, colectivele de părinţi nu sunt capabile să discute, să delege şi să aibă încredere, pentru a lua, economic vorbind, cea mai bună decizie. Nici cadrele didactice nu sunt – o bună parte dintre ele cel puţin – suficient de informate, autoritare, sau buni manageri pentru a da sfaturile potrivite organizării. Să fim serioşi, părinţii se cunosc la prima şedinţă, nu deţin abilitatea copiilor de a-şi face prieteni noi în 2 minute, fiecare priveşte cu neîncredere şi habar n-ai cine e individul acela care se oferă voluntar. Plus că suntem obişnuiţi să gândim că toată lumea urmăreşte ceva, are un interes, să te oferi doar pentru copii nu e o variantă acceptată.

Pentru a evita cheltuielile inutile, cel mai rentabile decizii mi se par achiziţiile de grup, lăsând la o parte mentalitatea cum că celălalt foloseşte mai mult. Voi da mai jos exemple… poate experienţele vă sunt folositoare.

Tempera 1000 mlAcuarelele. Dacă mergeţi pe tempera/guaşe, un set cu 6 culori, borcănele, un set ajunge la 10-20 lei. Să spunem 15. La 20 de copii în clasă, numai acuarelele vor costa 300 lei. Unele culori se vor termina mai repede – cum e alb, albastru, şi veţi mai cumpăra cel puţin un set până la finalul anului. Am învăţat la grădiniţă, de la educatoarea Irisucăi, am propus apoi la şcoală la ambele clase: culori la 1000ml, pe care le-am achiziţionat după cum ne-a fost la îndemână (varianta 1) Chiar şi pentru mai multe culori, tot nu ajungeam la suma ce se aduna cheltuită individual. În plus, prima serie cumpărată în clasa I ne-a ajuns până la sfârşitul clasei a II-a, când am mai cumpărat doar alb, galben, roşu şi albastru. Vom mai vedea dacă anul viitor, într-a patra, mai e nevoie să cumpărăm, probabil vom folosi variantele de 500ml. Care au fost punctele bune, pe lângă cel economic? Copiii au învăţat să lucreze în grup, folosind o planşetă principală. Puneau culori atât cât le era necesar, nu făceau risipă. Combinau culori pe altă planşetă, nu amestecau culorile în borcanul mare. Pe lângă aceasta, nu le mai cărau la şcoală/nu le mai uitau acasă, căci erau tot timpul în dulapul din clasă.

Creioanele colorate. Au fost cumpărate (de data aceasta doar la grădiniţă am experimentat) cutii cu 6, 12 şi mai multe culori, în aşa fel încât cele mai folosite să fie mai multe, cel puţin una pentru fiecare copil, iar nuanţele secundare, folosite mai rar, să fie mai puţine. Se foloseau cu un singur pahar la măsuţă. Pe lângă creioane, o ascuţitoare electrică de calitate este mană cerească. Dacă nu ştiţi ce vorbesc, încercaţi să ascuţiţi de azi pe mâine 300 de creioane cu o ascuţitoare normală. 🙁 Personal eu prefer creioanele compacte, fără lemn (dar nu cerate) care nu se ascut. Dar mi se pare normal ca doamna – învăţătoare sau educatoare – să dea frumuşel creioanele acasă la ascuţit fiecărui părinte, şi nu să ascută până nu se mai poate spăla pe mâini din cauza bătăturilor cu lichid. Referitor la calitate, povestea creioanelor e lungă. Cele ieftine nu sunt o soluţie. Lemnul este prost, mina este spartă bucăţele, le arunci aproape la fel de repede cum te-ai hotărât să le cumperi…

Copac din hartie creponataHârtie creponată. Aici mi se pare cea mai mare greşeală să-şi cumpere fiecare câte un pachet. Este decizia cadrului didactic pentru câte proiecte va folosi materialul, de ce culori are nevoie. Există pe piaţă pachete cu mai multe sau mai puţine culori, ba chiar se pot cumpăra monocrome. 3-4 seturi pentru toată clasa s-ar putea să fie mai mult decât suficiente. Am încercat să mă gândesc la ce-am folosit-o eu de-a lungul timpului… cred că am făcut pomişori de toamnă, şi ceva flori, mi se pare chiar şi struguri. Le-am folosit din plin la realizarea panourilor din clasă, îmbrăcam plăcile de polistiren şi le decoram.

Hârtie glasată, colorată, cartoane colorate. Se aplică, ca mai sus, folosirea raţiunii. Sunt pachete pe culori, sau asortate, variante atât de diverse, mult mai ieftine la top decât cumpăratul la 1.5 lei-2 lei bucata de la librărie. În plus, nu mai trăim înainte de 90, când, dacă nu cumpărai la începutul anului tot ce e nevoie, rămâneai fără… acum se găsesc pe toate drumurile, ba chiar o mulţime de oferte. Poţi oricând, discutând cu comitetul de părinţi, să mai cumperi dacă este nevoie. De exemplu, facem felicitări de Crăciun cu brăduţi şi Moş-Crăciun. Avem nevoie de verde, două coli de copil, roşu, alb etc. Se termină culorile din top, rămân altele. Dar primăvara ne trebuie iar verde… şi mult. Se ia un top separat, doar pe această culoare. Personal prefer colile colorate pe ambele feţe, şi nu hârtia glasată, cel puţin până copiii învaţă să decupeze şi să folosească raţional materialul. E drept că, pentru ca acest sistem să funcţioneze, trebuie ori tu, cadrul didactic, să-ţi sacrifici timpul, ori să ai parte de două-trei mămici pe care voluntariatul la clasă nu le deranjează şi să te ajute la nevoie. La fel se poate lucra şi cu plastilina, disponibilă şi în pachete monocrome.

În contextul ultimelor acuzaţii, şi a suspiciunilor ce planează asupra cadrelor didactice, ajungi, mai repede sau mai încet, să nu-ţi mai pese. Să se descurce fiecare cum poate. Elevul să aibă materialele la el pentru îndeplinirea sarcinilor… Aşa ajungi ca proiecte frumoase, simple, să nu poată fi realizate… pentru că nimeni nu găseşte doar 3 bile de polistiren, o pălărioară, ba chiar şi săniuţă de lemn ca să poţi avea o activitate deosebită la şcoală…

N-am înşirat mai mult. Mai sunt o sumedenie de lucruri necesare, de bun simţ, care pot transforma atmosfera de învăţare într-una plăcută pentru copii. Toţi vrem să ne vedem copilul venind fericit acasă, şi povestind plin de entuziasm ce lucru minunat a făcut azi, şi cum a învăţat despre vulcani făcând un experiment, ori să scoată dintr-un plic cea mai minunată felicitare de 8 martie pe care ai văzut-o vreodată. Dar… căci e şi un „dar” aici, dacă tot interesul pe care tu, ca părinte, îl ai, este să scoţi o bancnotă la început de an, cârcotind pe la colţuri apoi şi să se ocupe alţii, tu ţi-ai făcut datoria, nu-ţi mai pasă… Nu vom ajunge prea departe. Vom cotiza în continuare, oficial sau neoficial, pentru că vrem – unii dintre noi – să învăţăm altfel, dar nu doar de bani este nevoie.

Poate e o idee ce pare „nebună”, dar într-un an şcolar sunt 40 de săptămâni, sau pe-acolo. Cred că îi poate veni rândul fiecărui părinte să aibă „săptămâna” lui în care e părintele de servici. Cel care se ocupă de cele necesare la clasă. De ce unii pot merge să cumpere X şi Y, şi tu nu? Copilul tău e tot în acea clasă. Mă gândesc în principal la orele de abilităţi/lucru manual, când voluntariatul la curs ar fi mai mult decât bine-venit. Câte două mămici, cu rândul, la o clasă de 35 de elevi, pot transforma radical activitatea… Sau tăticul lui X, care în drum spre casă, poate ridica o comandă deosebită de materiale… E mult? Prea mult efort? Poate, dacă ne aşteptăm ca şcoala să se descurce singură, lucrurile să se întâmple şi fără noi.

Nu se întâmplă. Depinde de fiecare dintre noi să schimbăm lucrurile care nu ne convin. Trebuie doar să vrem şi să gândim, să căutăm soluţiile, căci ele există.

Să vă întreb cu cât aţi contribuit la fondul clasei? Sau câţi părinţi se implică? Câţi critică, dar nu mişcă un deget? Ori… când aţi fost ultima dată să cumpăraţi ceva necesar la şcoală, fie ea şi o bucată de panglică?

Sau, dacă sunteţi cadru didactic, cât aţi cheltuit din ultimul salariu pentru că vă era jenă să mai sunaţi casierul clasei pentru 5 lei cât costau 3 şireturi de pus pe colajul de joi? Ori 2 lei pentru paiete la mercerie…? Sau cum v-aţi rupt mâinile cu coletul de la poştă, cu caiete pentru copii, pentru că nimeni nu se întreabă cum ajung ele pe bănci? Se descurcă doamna… nu?

Întrebările nu sunt retorice, şi le puteţi completa. Aşa poate vom vedea mai bine lumea în care trăim.

Animale din lana filtuita – Idei creative 93

Animale din lana filtuita, Idei creative, editura Casa

Toamna aceasta cea mai grea „provocare” pe care am acceptat-o a fost cea a lânei filţuite… provocare pe care am primit-o de la editura Casa odată cu numărul 93 al colecţiei Idei creative, Animale din lână filţuită. Nu aş fi reuşit să rezolv tema fără ajutorul magazinului Art&Hobby Creativ, care, pe lângă o sumedenie de sfaturi, mi-a oferit şi materialele necesare. Faţă de numărul cu Bijuterii, acesta nu părea mult mai dificil, motiv pentru care tehnica propusă – cu acul de filţuit – a fost prima încercată.

Să încep cu cartea. Modelele incluse sunt de-a dreptul superbe! Aproape că n-am ştiut ce să alegem, le-am fi vrut pe toate. Iris a triat repede, facem şoriceii. Eu le-am admirat la rând, şi-mi imaginam ce menajerie în miniatură aş putea avea: ursuleţi, iepuraşi, răţuşte, pisică, vulpe, bursuc, căluţi, purceluşi, păsărele, căţeluşi, ţestoase, focă, porcuşor de guineea. Ba chiar sunt două propuneri pentru a decora papuci de casă şi o gentuţă. Sunt inserate la mijloc modelele-ghid, în ce formă trebuie prelucrată şi adusă lâna pentru a realiza o figurină.
Nu ne-am înţeles, aşa că a rămas ca Iris: şoriceii. Am citit încă odată cele patru pagini despre materiale, unelte şi paşii de lucru, şi ne-am apucat de treabă.

Animale din lana filtuita, Idei creative, editura Casa

Am pregătit lână colorată, baza de lucru – un suport din burete presat, şi acele de filţuit. Am primit şi un mâner pentru ace, în care am fixat cele şase ace noastre. Şi de aici a început distracţia. Cu acele prinse în mâner ne-am descurcat cât timp aveam o bilă mare de lână. Dar pe măsură ce aceasta se micşora, am început să folosim un singur ac. Contrar ideii noastre, acul de filţuit nu e un ac normal. Privit de aproape, are vârful, cam doi centimetri, cu câţiva colţişori fini, care introduc firele de lână în interiorul ghemotocului, acesta devenind din ce în ce mai bătut. Am lucram cu rândul, când eu, când Iris, şi după primul şoricel au urmat trei zile în care nici la tastatură nu puteam să scriu. Oricât ne-am dat noi silinţa să filţuim numai lâna, ne-am filţuit şi degetele bine de tot. Am perseverat amandouă, mai ales că ne-am necăjit foarte tare când rezultatul nostru era foarte departe de imaginea din carte. După ce ne-am vindecat degetele, am luat-o de la capăt… nici al doilea nu arăta extraordinar, dar promitea. Ne-am decis apoi să facem breloc cu porcuşor de guineea, care de data aceasta ne-a satisfăcut orgoliul. Ochii din lână nu prea ne-au ieşit, aşa că am ales să-i coasem două mărgeluţe. Pentru cele trei animăluţe am sacrificat două ace, care s-au rupt. Citisem în carte că, dacă nu le foloseşti pe aceeaşi direcţie, şi le îndoi, se rup. Iris l-a rupt pe primul, eu pe-al doilea… Al treilea a fost sacrificat săptămâna trecută, când Iris a realizat balaurul pentru tema săptămânală de pe site.

Animale din lana filtuita, Idei creative, editura Casa

Animale din lana filtuita, Idei creative, editura Casa

I-a plăcut foarte mult să lucreze cu lâna, chiar dacă s-a înţepat. Pentru balaur a folosit ambele tehnici. Capetele şi corpul de bază le-a realizat cu ajutorul apei şi săpunului, ca la bijuterii. Corpul l-a făcut dintr-o bulina mare cenuşie, realizată cu apă, peste care a filţuit cu acul un strat subţire verde. După modelul pe care i l-am arătat, cu burtică şi pete, a adăugat galben. A filţuit cam mult burta, şi bila de bază s-a cam turtit. Pentru finisarea balaurului am ajutat-o să lipească sârma pluşată cu silicon fierbinte, şi i-am explicat cum să confecţioneze coada din fetru. Decoraţiunile sunt ideea ei, două capete mai prietenoase, două mai fioroase, în ton cu Halloweenul care se apropie. Acum se gândeşte cum anume ar putea folosi lâna pentru decoraţiuni de sărbători, şi deja ia în calcul ceva mărţişoare.

Balaur din lana filtuita

Art Hobby Creativ

Dacă am reuşit să vă provocăm, puteţi găsi materialele şi uneltele necesare în magazinul online Art&Hobby Creativ, la rubrica dedicată, Pâslă, fetru, lână.

Cartea o puteţi achiziţiona din librăria online a editurii Casa, sau din librăriile online elefant, libris (transport gratuit), AdevarulShop, librarie.net, eMag, BestKids.

 

Afara-i toamna, la final de concurs

Toamna aceasta m-am străduit să-i provoc pe copii să fie creativi, folosind în primul rând ceea ce aveam la îndemână. Editura Casa nu duce lipsă deloc de Idei creative, sărbătorind la acest final de lună apariţia celui de-al 100-lea număr al colecţiei. Concursul nostru a fost inspirat tot din numerele colecţiei. Prima temă – bufniţe din frunze – a avut la bază numărul 82, Figurine din roadele toamnei. Cea de-a doua, un număr dintr-o colecţie deosebită – Perspectiva (Micul atelier), iar cea de-a treia – dragonul, inspirată din nr. 60, Figurine din sârmă pluşată.

Creaţiile copiilor sunt surprinzătoare prin ingeniozitatea prin care au rezolvat temele, şi modul în care au ştiut să aducă proiectului un plus de originalitate. Le găsiţi în paginile dedicate fiecăreia (tema 1,tema 2, tema 3)

Owl. Leaves craftExercitiu de desen in spatiuDragon. Balaur

Concursul s-a desfăşurat în perioada 6-26 octombrie 2014; a fost alcătuit din trei probe, fiecare desfăşurându-se pe parcursul unei săptămâni. Este încă în desfăşurare etapa de evaluare, în care copiii trebuie şi să acorde puncte colegilor de grupă, pentru a stabili clasamentul final al concursului. Clasamentul copiilor este un exerciţiu de evaluare, fără legătură cu tragerea la sorţi a premiilor oferite de editura Casa.

Concursul Afară-i toamnă beneficiază de 5 premii oferite de Editura Casa, constând în cărți din colecția Idei creative. Câștigătorii își pot alege câte două titluri din colecție, disponibile în librăria online a editurii la finalul concursului.

Pentru fiecare temă rezolvată, copiii care au participat primesc o şansă la tragerea la sorţi pentru a câştiga unul dintre premii. Premiile nu sunt cumulate, chiar dacă vor ieşi la extragere ambele sau toate trei numerele aparţinând unui singur copil. Un participant va primi un singur premiu, iar pentru celelalte premii se va trece la o nouă extragere.

Premiile nu pot fi transformate în bani, şi se expediază numai la adrese de pe teritoriul României. În cazul unui premiu nerevendicat în 3 zile (31 octombrie, ora 20:00) prin adăugarea unui comentariu la acest articol, acesta se va acorda prin tragere la sorţi celorlalţi participanţi. Prin revendicarea unui premiu se înţelege adăugarea unui mesaj la acest articol care să conţină numele câştigătorului, numele părintelui care ridică premiul, adresa poştală de expediţie, inclusiv codul poştal, şi un număr de telefon de contact. Aceste date nu vor fi vizibile pentru public, şi vor fi transmise sponsorului.

Click pe imagine pentru video

Click pe imagine pentru video

Câştigătorii sunt:

  • 13 Bianca Elena T., Pascani, 4 ani
  • 32 Alexandru C., Bucuresti, 5 ani
  • 45 Mihai B., Amarastii de Jos, 5 ani
  • 3 Ioana Antonia R., Gura Humorului, 4 ani
  • 33 Alexandru T., Pascani, clasa a IIa

Participanţii la extragere au fost:

1 Ioana Antonia R., Gura Humorului, 4 ani 36 Anastasia S., Arad, 5 ani
2 Ioana Antonia R., Gura Humorului, 4 ani 37 Anastasia S., Arad, 5 ani
3 Ioana Antonia R., Gura Humorului, 4 ani 38 Anastasia S., Arad, 5 ani
4 Larisa P.D., Baia Mare, clasa a IIa 39 Andrada O., Oradea, 4 ani
5 Laura Ioana H., Iasi, clasa a IIIa 40 Andrei C., Bucuresti, 7 ani
6 Mara Andreea P., Bucuresti, 3 ani 41 Ania P., Pitesti, 4 ani
7 Mara Andreea P., Bucuresti, 3 ani 42 Marisa S., Cluj Napoca, 5 ani
8 Maria Alexandra P., Pitesti, clasa a IIa 43 Marisa S., Cluj Napoca, 5 ani
9 Maria Rita L., Costeiu, 6 ani 44 Marisa S., Cluj Napoca, 5 ani
10 Maria Rita L., Costeiu, 6 ani 45 Mihai B., Amarastii de Jos, 5 ani
11 Bianca Elena T., Pascani, 4 ani 46 Mihai B., Amarastii de Jos, 5 ani
12 Bianca Elena T., Pascani, 4 ani 47 Rares Stefan G., Bucuresti, 3 ani
13 Bianca Elena T., Pascani, 4 ani 48 Ruxandra T., Otopeni, clasa a IIa
14 Bogdan Marian S., Arad, 4 ani 49 Vlad T., Otopeni, 5 ani
15 Bogdan Marian S., Arad, 4 ani 50 Vlad U., Bucuresti, 5 ani
16 Casian I., Vălenii de Munte, 3 ani 51 Vlad U., Bucuresti, 6 ani
17 Cristina R., Botosani, clasa I 52 Vlad U., Bucuresti, 6 ani
18 Cristina R., Botosani, clasa I 53 Yannis U., Ploiesti, 5 ani
19 Cristina R., Botosani, clasa I 54 Flavia N., Navodari, 8 ani
20 Dante O., Braila, 6 ani 55 Flavia N., Navodari, clasa a IIa
21 Dante O., Braila, 6 ani 56 Flavia N., Navodari, clasa a IIa
22 Dante O., Braila, 6 ani 57 Gabriel L., Costeiu, 11 ani
23 Sara Fabiana Andreia C., Moisei, 7 ani 58 Gabriel L., Costeiu, 11 ani
24 Sara Fabiana Andreia C., Moisei, 7 ani 59 Gabriel L., Costeiu, 11 ani
25 Sara Fabiana Andreia C., Moisei, clasa I 60 Ilinca N., Navodari, 4 ani
26 Silviu I., Valenii de Munte, 10 ani 61 Ilinca N., Navodari, 4 ani
27 Silviu I., Valenii de Munte, 10 ani 62 Ilinca N., Navodari, 4 ani
28 Silviu I., Vălenii de Munte, 10 ani 63 Darius Andrei T., Potlogi, 5 an
29 Simona Alexandra B., Moisei, clasa a IIIa 64 Darius Andrei T., Potlogi, 5 ani
30 Simona Alexandra B., Moisei, clasa a IIIa 65 Darius Andrei T., Potlogi, 5 ani
31 Simona Alexandra B., Moisei, clasa a IIIa 66 Delia Elena C., Vaslui, 10 ani
32 Alexandru C., Bucuresti, 5 ani 67 Delia Elena C., Vaslui, 10 ani
33 Alexandru T., Pascani, clasa a IIa 68 Delia Elena C., Vaslui, 10 ani
34 Alexandru T., Pascani, clasa a IIa 69 Denisa Maria H., Iasi, 6 ani
35 Alexandru T., Pascani, clasa a IIa

Mulţumesc Editurii Casa pentru susţinerea concursului şi felicitări tuturor participanţilor!

 


Click pe imagine pentru video

Click pe imagine pentru video

Edit 1 noiembrie – din pacate, nr. 32 – Alexandru, nu si-a revendicat premiul. Am facut o noua extragere, iar premiul merge la nr. 40 – Andrei C. din Bucuresti, daca este revendicat pana la data de 4 noiembrie, ora 10:40.


Click pe imagine pentru video

Click pe imagine pentru video

Cum premiul nu a fost revendicat, azi am avut o noua extragere. Norocoasa este nr. 36, Anastasia S. din Arad. Extragere cu „emotii”, caci primele doua generari erau participanti deja castigatori. (Detalii pe video, daca urmariti.)
Premiul poate fi revendicat pana vineri, 7 noiembrie, ora 17:50.

Click pe imagine pentru video

Click pe imagine pentru video


Premiul nu a fost revendicat, iar in urma extragerii de azi, norocosul este nr. 26, Silviu I., Valenii de Munte, 10 ani. Felicitari!
Premiul poate fi revendicat pana la 12. 11. 2014, ora 12:45.

Vrajitoare – colaj dupa conturul palmei

Din seria „ce mai pregăteşte Iris de Halloween” este şi această vrăjitoare simplă. I-am arătat doar o fotografie pe net, a înţeles baza şi mi-a livrat proiectul 🙂 . A primit ajutor, eu i-am trasat conturul mâinii, iar cum pălăria ei ajungea să semene mai mult a cuşmă, i-am trasat în cele din urmă un contur de pălărie. Pe lângă mătură ar fi vrut s-o accesorizeze şi cu o baghetă, dar nu i s-a potrivit. Luna de pe pălărie este asemănătoare cu cea de pe costumul ei de anul trecut. Ochii mobili sunt mai mari de 1cm, şi i-am luat de aici.

Ar fi vrut să-i facă şi un „copil” vrăjitoarei, dar nu avem la îndemână un copil de 4-5 ani, cu o pălmuţă mai mititică 🙂

vrajitoare_palma

Ca timp de lucru, aş spune că jumătate de oră este suficientă, dacă aveţi toate materialele necesare.

Spor la lucru!

Atelierul de creatie

Regele a murit! Traiasca Regele!

Aşa cum ne-a obişnuit, Muzeul Naţional de Istorie a României ne pregăteşte surpriză după surpriză. Săptămâna aceasta îşi deschide porţile o nouă expoziţie, sub patronajul Ministerului Culturii, şi în colaborare cu Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul Naţional Peleş şi Muzeul Naţional Cotroceni.

AFIS_Regele-a-murit_Traiasca-Regele_MNIRoct2014

Prin intermediul acestei expoziţii, MNIR îşi propune să onoreze memoria primilor doi regi ai României, cu ocazia împlinirii unui secol de la încetarea din viaţă a regelui Carol I şi venirea la tronul României a regelui Ferdinand.
Carol I este, fără îndoială, cel mai mare dintre regii României. Realizările timpului său au fost atât de multe şi atât de profunde încât până şi simţul critic al celui mai exigent cercetător e condamnat să capituleze în faţa evidenţei: dacă românii şi România au avut vreodată un personaj providenţial în istoria lor, atunci acela a fost cu siguranţă Carol I-ul. Asumându-şi tronul României, l-a preluat ca domn al unei ţări umile şi l-a lăsat ca rege al unei ţări independente, mărite şi chiar temute (măcar de unii dintre vecinii ei). Aşa cum spunea Nicolae Iorga, Carol a trăit peste 70 de ani fără altă tovărăşie, fără altă comuniune de spirit decât a Datoriei. Zeul său pe pământ – şi ce zeu nobil, ce zeu teribil! – a fost aceasta. În afară de dânsa n-a cunoscut nimic. Din vremuri foarte vechi ca ale Romei n-a existat om care, în mijlocul vieţii, să se smulgă mai deplin din tot ce o alcătuieşte pentru a trăi cu ochii reci fixaţi la o singură stea care nu poate apune: Datoria Sa de Suveran!.
Prin comparaţie, domnia lui Ferdinand (13 ani) poate părea pusă în umbra de cea a lui Carol (48 de ani). Însă nu este deloc aşa. Pentru că domnia lui Ferdinand a fost plină de evenimente, de schimbări radicale, de zbucium şi trăiri cum rare sunt în istorie. O domnie care trece printr-un război european şi mondial, cu toate transformările în plan regional. Europa imperiilor lui 1914 devine Europa statelor naţionale din 1918. România Mică a lui 1914 devine România Mare a lui 1918. Iar regele Ferdinand a avut un rol decisiv în mersul înainte al ţării.  
Tematica expoziţiei este structurată pe mai multe capitole, prin care se doreşte realizarea unei imagini cât mai complete a vieţii şi activităţii celor doi monarhi.
Expoziţia debutează cu prezentarea descendenţei lui Carol şi Ferdinand (germană, franceză, portugheză: bunici, părinţi, fraţi şi surori) şi continuă cu Familia regală a României (Carol – Elisabeta, Ferdinand – Maria şi copiii lor).
Un capitol este dedicat simbolurilor regalităţii în perioada 1866 – 1927, unde sunt analizate: stema, imnul, drapelul (apariţia şi evoluţia acestora), dar şi Coroana de oţel, sigiliul regal sau ordinele apărute în timpul celor doi suverani.
O parte importantă a expoziţiei este rezervată celor mai semnificative evenimente ale istoriei noastre moderne, petrecute între anii 1866 – 1927: Constituţia din 1866, obţinerea Independenţei, proclamarea regatului, Expoziţia Naţională din 1906, Al Doilea Război Balcanic (în timpul lui Carol I), Primul Război Mondial, Marea Unire, Încoronarea de la Alba Iulia, Constituţia din 1923 (în timpul lui Ferdinand).
Un segment cu adevărat spectaculos al expoziţiei este cel dedicat recunoaşterii internaţionale, unde vom prezenta publicului o parte dintre ordinele străine primite de Carol şi Ferdinand, din întreaga lume (din Rusia şi Austro-Ungaria, până în Brazila şi Peru, din Suedia şi Olanda, până în Japonia şi Hawaii).
Pentru că domniile celor doi regi se suprapun cu formarea şi dezvoltarea statului modern, un loc important în cadrul expoziţiei îl ocupă modernizarea statului, sub toate aspectele sale (economie, cultură, educaţie, infrastructură), între anii 1866 – 1927.
Expoziţia are un capitol dedicat oamenilor regelui, respectiv principalilor colaboratori ai suveranilor, cu care aceştia au colaborat în calitatea lor de preşedinţi ai Consiliului de Miniştri şi se încheie cu prezentarea ultimului an al domniei regelui Carol şi primului an al domniei regelui Ferdinand.
Demersul expoziţional este susţinut de numeroase obiecte originale, provenite din colecţiile muzeelor implicate, dar şi de un foarte bogat material iconografic şi informativ.
Expoziţia Regele a murit! Trăiască Regele! va fi deschisă la MNIR în perioada 30 octombrie 2014 – 1 martie 2015 şi va putea fi vizitată de miercuri până duminică, în intervalul orar 09.00 – 17.00.
Pentru informaţii suplimentare, accesati http://www.mnir.ro

Vizita se va regăsi cu siguranţă pe orarul nostru de noiembrie, şi voi reveni şi cu imagini din cadrul expoziţiei. Sunt aproape sigură că va exista şi un volum dedicat expoziţiei, foarte interesant dacă ţin cont de datele de prezentare pe care vi le-am redat mai sus, prin amabilitatea departamentului de comunicare al muzeului.

Sper că v-am trezit curiozitatea, şi vom putea curând discuta impresii post-vizită.

Castel bântuit – Idei creative nr. 28 – Obiecte decorative din hârtie

Weekend-ul trecut Irisuca mea s-a jucat cu colecţia Idei creative. A răsfoit-o, şi v-am arătat atunci selecţia ei finală cu tematică de Halloween. Toată săptămâna a tăiat şi lipit, de credeam că nu mai văd odată castelul ridicat. A ales modelul din numărul 28 al colecţiei, Obiecte decorative din hârtie. Am prezentat detaliat acest număr într-un articol mai vechi, şi nu reiau acum conţinutul. Menţionez însă că de data aceasta am încurajat-o să lucreze aşa cum propune lucrarea, fără să scanez şi apoi să printez modelele, ci să le copieze manual. S-a „împrietenit” cu echerul, aproape că a învăţat să-l folosească corect pentru trasarea unghiurilor drepte, dar e încă prea mică să se descurce singură, lipsindu-i noţiuni elementare de geometrie. După ce am ajutat-o la scheme, a fost pe cont propriu. A decupat, îndoit, lipit, iar fantomiţele nici nu ştiu când au fost terminate.

E atât de mândră de creaţia ei, că abia aşteaptă să o poată duce la şcoală. A lansat tacit o provocare între colegi, cu ce vine fiecare în săptămâna de Halloween. Punctul culminant va fi vineri, cu partea de costum. Anul acesta i-am pregătit şi eu o surpriză, n-am mai improvizat ca în anii trecuţi, şi pentru că orice surpriză nu poate fi ţinută ascunsă, de vreo săptămână tot probează costumul în casă, ba l-a accesorizat şi cu o carte de vrăji…

Revenind la castel, dacă nu vă e teamă de ziduri negre şi fantome din seria familiei lui Casper, vă invităm la o vizită virtuală. Poarta e deschisă.

castel_bantuit

Modelul propus în carte:

Idei creative nr. 28, Obiecte decorative din hârtie

Idei creative nr. 28, Obiecte decorative din hârtie

Cartea o găsiţi în librăria editurii Casa, sau în librăriile online elefant.ro, librarie.net, adevarul-shop, eMAG.ro, libris.

Figurine din cerculete de hartie – runda a doua

V-am povestit în vară despre una dintre apariţiile mele favorite din colecţia Idei creative: Figurine din cerculeţe de hârtie. Favorită nu pentru că anunţă provocări tentante, ci pentru că este unul din numerele pe care le pot folosi la clasă, cu copiii. Am aşteptat toamna cu o nerăbdare greu de descris… Am transformat copiii în fani ai colecţiei, căci le-am pregătit numeroase proiecte, iar cursurile care au pornit de la Idei creative au avut întotdeauna rezultate pe măsură. Iar ziua de azi mi-a depăşit întru totul aşteptările.

Nu a fost o lecţie uşor de pregătit. Poate vi se pare simplu, dar confecţionarea de cerculeţe colorate nu e deloc uşoară. şabloanele de plastic din comerţ au cercuri până la 4 cm, iar eu am destui copii, multă nerăbdare, şi o mare problemă. Plus că nu le decupez eu. Am avut două idei: prima, să confecţionez cercuri de plastic, numerotate, după diametru. Nu mi s-a părut cea mai bună, copiii urmăresc greu un contur pe exterior, în plus o mulţime de cercuri zurdând pe masă nu mi-a surâs. Am ales aşadar să confecţionez un şablon, ca de plastic… Am desenat cercurile, mai mari decât era nevoie, le-am decupat, am plastifiat foile, apoi am redecupat cercul, de data aceasta pe interior, folosind ca ghid ultima pagină a modelului de aici. Aşa am putut lipi folia cum trebuie, şi a rezultat un şablon cu viaţă lungă. I-am întrebat dacă ne-am fi descurcat fără şabloane. Au propus să măsurăm cănile şi paharele, dar sigur nu le vom găsi să se potrivească! Au dreptate… Le-am povestit despre compas, şi l-au identificat cu ciudăţenia aia din trusă. Sunt încă mici, nici nu visez să înveţe să-l folosească.

Să revin la lucru… în afară de ciupercuţele pe care am decis să le lucrez cu cei doi pitici ai mei de 3 ani (la curs toţi sunt ai mei 🙂 ), pe cei mai mari i-am lăsat să aleagă ce-i tentează din carte. Inutil să spun că am sacrificat cartea, i-am desfăcut capsele şi-am transformat-o în fişe… Apoi şi-au luat coli colorate, au desenat cercuri, au tăiat, îndoit, lipit, iar eu am fost atât de prinsă că am uitat să fotografiez masa de lucru… un haos total, dar colorat!

Rezultatele însă m-au lăsat cu gura căscată. Nu m-am aşteptat, recunosc, să iasă atât de bine! În primul rând, piticii… Edi e un blonduţ timid. Când ne-am cunoscut m-am gândit cu groază că trebuie să modific planificarea, să o adaptez celor trei anişori ai lui. Ei bine, Edi m-a pus la punct în două ore: ora trecută a cusut singurel un măr întreg, din proiectul pe care îl folosesc pentru începători. Iar ora aceasta a decupat cerculeţele! Doar l-am mai atenţionat să se apropie mai mult de linie… Am asamblat ciupercuţa şi a plecat mândru cu ea. Ema are mult mai multă imaginaţie. Mi-a declarat din start că ea a venit la opţional să ne jucăm de-a „Art Attack”, motiv pentru care acum vreo două ore voia să toarne tot aracetul din borcan, că aşa face nenea de la TV… apropo, nenea acela poate n-ar fi rău să-i înveţe oleacă cum e şi cu folosirea raţională a materialelor 🙂 . Foarfeca în schimb nu e cea mai bună prietenă a ei, şi decupatul nu ne-a ieşit deloc. După ce s-a străduit toată ora, i-am decupat eu cerculeţele ca să poată asambla ciuperca. Ochii au fost tot ideea ei, nu erau în proiect, dar i-a văzut şi i-a lipit.

cerculete_ciuperci

Prinţesele mele s-au aruncat la proiecte chiar dificile. Au oftat oleacă când şi-au dat seama că puteau să numere întâi cercurile necesare, să nu aibă prea mult de lucru. S-au necăjit, s-au enervat, s-au ambiţionat şi au reuşit. Mai jos aveţi minunăţiile noastre:

cerculete_panda_papagal

cerculete_legume

cerculete_printese

Despre cartea de la editura Casa am mai povestit aici, unde aveţi şi ciupercuţa mea, şi păianjenul, precum şi lista proiectelor disponibile. O puteţi achiziţiona direct din librăria editurii Casa sau din librăriile online elefant.ro, libris (transport gratuit), librarie.net, emag.

Suntem sau nu toleranti?

Îmi e greu cumva să accept cursul nou pe care l-am imprimat vieţii mele în acest an. Îmi e greu mai mult să mă adaptez noilor cerinţe, programului, solicitărilor, mult mai variate decât am îndrăznit eu să anticipez. Totuşi, calitatea principală a fiinţei umane este faptul că are un caracter educabil si adaptabil la mediu :), aşa că nu-mi rămâne decât să mă descurc…
Dintre noile „task-uri”, cele care îmi fac cea mai mare plăcere sunt acelea care ţin cont de latura mea creativă, dar şi cele care mă provoacă să stau cu laptopul pe picioare şi să scriu. Articolul de mai jos este o temă, realizată pe un subiect impus. Mă bucur că am avut libertatea de a scrie un articol de popularizare, şi nu mi s-a cerut o variantă ştiinţifică. Trebuie să recunosc că, deşi scriu aici pe blog de foarte multă vreme, a fost prima dată când am scris şi am citit apoi unui public pe care la final l-am putut privi. Pe voi, cititorii mei virtuali, nu vă pot „privi” decât dacă îmi permiteţi, prin comentariile la articole; aşa îmi daţi voie să văd reacţia, să ascult criticile.
Mi-a părut rău să las articolul de mai jos pe o foaie, într-un dosar, aşa că am ales să-l public. După ce veţi parcurge textul, dacă aveţi timp, aş vrea să acceptaţi provocarea temei.

Cultivarea spiritului de toleranţă în grupurile de copii

Mă hazardez în acest moment să spun că, în ciuda tendinţelor de „civilizare” pe care toţi ni le dorim integrate în viaţa noastră cotidiană, nicăieri nu suntem învăţaţi să fim toleranţi, să acceptăm diversitatea, faptul că alţi indivizi pot fi altfel, în propriul lor mod, şi că poate acel mod îi face speciali. Nu tolerăm deviaţiile de niciun tip, şi ne este mult mai uşor să marginalizăm şi să etichetăm decât să integrăm, să tolerăm şi să acceptăm.

În funcţie de valorile unei societăţi într-un anumit punct al dezvoltării sale istorice, persoanele diferite, indiferent prin ce natură, au primit un tratament special. Fie erau eliminate fizic, ca în cazul nou-născuţilor spartani, care nu ar fi putut satisface idealul militar al cetăţii, ori consideraţi „posedaţi” de diavol şi arşi pe rug de către Inchiziţie. Ulterior, curiozitatea ştiinţifică, probabil inspirată de Umanism, Renaştere, şi în cele din urmă circulaţia ideilor iluministe, i-au transformat în subiecţi de cercetare, izolaţi şi supravegheaţi.

Indiferent de atitudine, societatea a împins la extreme aceste categorii de persoane. În zilele noastre, prin măsurile legislative, se încearcă o altă extremă: integrarea totală. Dacă nu s-a reuşit într-o extremă, nu înseamnă că se va reuşi în cealaltă, pentru că nu se încearcă schimbarea valorilor ce stau la baza comportamentelor sociale de astăzi. Nu cred că am învăţat să căutăm calea de mijloc.

Aş da ca exemplu simplu reacţia grupurilor de copii la o simplă corectare a unei deficienţe de vedere cu ajutorul ochelarilor. Chiar dacă nu mai este ceva rar întâlnit, extrem de mulţi copii purtând ochelari (accesul la serviciile medicale ajută la depistarea precoce a problemelor), grupul reacţionează negativ. O reacţie puternică apare şi în cazul deficienţelor fizice. Pot argumenta aici cu un exemplu: băieţel, născut fără palma stângă, din cauza unui pliu placentar. Este capabil, în proporţie foarte mare, să se descurce cu toate sarcinile şcolare. Reacţia colectivului este împărţită: sunt colegi care îl ajută – eventual să se îmbrace, să-şi strângă lucrurile, dar şi copii care îl evită, cu scuza nu are o mână. Toleranţa se învaţă în familie. Dacă ţi-ai obişnuit copilul cu sintagme de genul „nu te joci cu el că e ţigan/handicapat/bolnav”, i se pare normal şi lui să elimine din anturaj, pur arbitrar, o persoană diferită.
ochelari
Un alt exemplu este atitudinea copiilor şi a colectivului de părinţi faţă de integrarea la grădiniţă a unui copil cu deficienţe de atenţie şi învăţare, cu un comportament relativ agresiv. S-au făcut eforturi, dar reacţia spre excludere a semănat doar cu un foc mocnit, ce aştepta doar scuza – pala de oxigen – pentru a se impune. O criză, care i-a speriat pe ceilalţi copii, a dus la eliminarea acestuia din comunitate.

Toleranţa este relativ cultivată şi în literatura pentru copii, şi am ales două exemple: Heidi, fetiţa care luptă cu cu propriul ei deficit de învăţare, dat de lipsa accesului la educaţie, şi care, totodată, trebuie să o ajute pe Clara – fetiţa imobilizată în scaunul cu rotile, izolată şi ţinută ascunsă de familie, să se simtă normală. Un al doilea exemplu, care mi se pare mult mai aproape de realitatea de azi, este Puiul lui Brătescu-Voineşti. Prepeliţa reacţionează aşa cum o face şi societatea noastră actuală. Îl ajută, îl acceptă, până la momentul final, când este nevoită să plece cu puii normali. Este ceea ce se întâmplă acum, atitudinea pe care noi o avem faţă de persoanele cu nevoi speciale: dăm minim, atât cât este nevoie să nu ni se spună cumva, de către ţările europene, că îi ignorăm, fără a ezita să-i abandonăm şi să-i sacrificăm la nevoie.

Nu ştiu în ce măsură toleranţa ar putea fi învăţată prin intermediul bisericii, şi cât de mult putem trece peste anumite „valori” impuse de aceasta. Nu a evaluat încă nimeni impactul social al actualei educaţii religioase din şcoli, axiomele profund intolerante încastrate în minţi atât de fragede, precum cea „fă-ţi prieteni asemeni ţie”, dar exemplele pot continua, mergând până la considerarea deficieţelor ca fiind rezultatul practic al păcatelor. Cum poate o instituţie, care tranşează lucrurile simplu, între Rai şi Iad, supunere şi nesupunere, să cultive ideile democraţiei, variaţiei de opinii şi de opţiuni pe care o societate modernă, în secolul XXI, ar trebui să le aibă?

Ca o concluzie, toleranţa va trebui s-o învăţăm singuri, printr-un efort imens de autoeducare, autoimpunere a unor noi valori, şi respect faţă de drepturile tuturor indivizilor. Democraţie înseamnă că libertatea personală se întinde până acolo unde întâlneşte libertatea altui individ. Trebuie să i-o respecţi, dacă vrei ca a ta să fie respectată.

Mi-aş dori, dacă puteţi, să daţi alte exemple din literatura pentru copii prin care sunt încurajaţi să accepte parteneri de joacă cu deficienţe. Circula pe net acum vreo cateva luni un clip – îmi pare rău că nu-l găsesc acum – cu un copil paralizat, care mergea la o şcoală normală, iar o fetiţă se ambiţiona să se joace cu el. Surprindea minunat ceea ce se petrecea dincolo de masca exterioară, aparent insensibilă a băieţelului din scaunul cu rotile. Gândindu-mă la această temă, mi-am amintit de „Căţeluşul şchiop”… cum credeţi că influenţează poezia? Personal nu-mi place partea de etichetare, „copil urât şi rău”, şi nici cea de resemnare şi auto-izolare a căţeluşului.
Aştept cu nerăbdare reacţiile, şi voi reveni cu o completare, căci Irisuca mea tocmai ce mi-a arătat zilele trecute o temă foarte frumoasă la civică (clasa a IIIa), tocmai pe această temă.

Edit (multumesc, Cristina Neacsu!)

Semn de carte din pânza de sac

Am povestit un pic săptămâna trecute despre aplicaţii din pânză de sac. A doua idee este un semn de carte, cusut simplu. Anul trecut am lucrat cu fetele semne de carte pe etamină, dar experienţa nu a ieşit foarte bine, în sensul că proiectul s-a întins în timp pe o durată foarte lungă. Aşa că anul acesta primul proiect cusut trebuia să se încadreze într-o singură oră ca execuţie.

Nu le-am cerut să realizeze şi puncte, ci doar liniuţe, cu aceeaşi ritmicitate. Însă regulile mele sunt doar puncte de la care se porneşte. Mara – căci al ei este semnul ales pentru a ilustra acest articol, a combinat modelul cu ceea ce îşi amintea de anul trecut.

Am folosit pânză de sac, cca 30x6cm, şi am început cusăturile cu linia din mijloc, completând apoi modelul alternativ pe stânga şi dreapta. Am folosit fir de goblen, culori mai închise, pentru a obţine un pic de contrast.

semn_carte_panza_sac

Afara-i toamna – etapa a treia a concursului organizat impreuna cu Editura Casa

Am încheiat ce-a de-a doua temă a concursului din această lună, şi mai avem doar o sarcină de realizat până la final. Cea de-a doua temă a fost dificilă, un exerciţiu de „vedere în spaţiu”, desen, şi care le-a dat copiilor destule bătăi de cap… Puteţi încerca, chiar dacă aţi ratat tema, s-ar putea să fiţi surprinşi de rezultat. Detalii în pagina concursului, disponibilă aici.

Owl. Leaves craftOwl. Leaves craftOwl. Leaves craft

În săptămâna ce urmează copii vor realiza a treia temă, de data aceasta mai amuzantă, inspirată de volumul 60 al colecţiei Idei creative: Figurine din sârmă pluşată. Vom confecţiona un balaur.

Idei creative nr. 60, Figurine din sârma plusata

Idei creative nr. 60, Figurine din sârma plusata

Detalii veţi găsi în pagina dedicată probei, aici. Pentru întrebări folosiţi pagina concurenţilor; pentru cei care au mai participat la concursurile noastre şi au deja contul activ, sau formularul de mai jos, pentru cei care participă pentru prima oară.

Concursul se desfăşoară în perioada 6-26 octombrie 2014; este alcătuit din trei probe, fiecare desfăşurându-se pe parcursul unei săptămâni. Prima şi a doua probă s-au încheiat şi nu puteţi recupera. Tema este anunţată luni dimineaţa, şi poate fi realizată şi trimisă până duminică seara. Pe lângă realizarea temei, copiii trebuie şi să acorde puncte colegilor de grupă, pentru a stabili clasamentul final al concursului. Clasamentul copiilor este un exerciţiu de evaluare, fără legătură cu tragerea la sorţi a premiilor oferite de editura Casa, iar fişierul este disponibil în pagina dedicată concurenţilor.

Copiii trebuie să lucreze singuri. Nu au nimic de câştigat ori de învăţat dacă îşi observă la lucru părinţii ori educatorii. Nu uitaţi de codul de onoare al Năzdrăvanilor!

Concursul Afară-i toamnă beneficiază de 5 premii oferite de Editura Casa, constând în cărți din colecția Idei creative. Fiecare premiu conţine două volume la alegere din colecţie, disponibile în librăria online a editurii la finalul concursului.

Pentru fiecare temă rezolvată, copiii care participă primesc o şansă la tragerea la sorţi pentru a câştiga unul dintre premii. Premiile nu vor fi cumulate, chiar dacă vor ieşi la extragere ambele sau toate trei numerele aparţinând unui singur copil. Un participant va primi un singur premiu, iar pentru celelalte premii se va trece la o nouă extragere.

Cadrele didactice care doresc să participe la concurs pot înscrie un singur copil din clasă.

Premiile nu pot fi transformate în bani, şi se expediază gratuit o singură dată numai la adrese de pe teritoriul României. În cazul unui premiu nerevendicat în 3 zile de la anunţarea norocoşilor (pe blog, la secţiunea „Din culisele concursurilor„), acesta se va acorda prin tragere la sorţi celorlalţi participanţi. Prin revendicarea unui premiu se înţelege adăugarea unui mesaj, în cadrul articolului dedicat câștigătorilor, la finalul concursului, care să conţină adresa şi datele de indentificare.

Tragerea la sorţi va avea loc în data de 28 octombrie 2014. Câştigătorii vor fi anunţaţi public, nu personal fiecare în parte, iar pentru a fi la curent cu detaliile urmăriţi articolele de pe blog prin intermediul abonamentului, realizabil aici.

Succes tuturor participanţilor!