De Halloween, 100 de idei creative!

Săptămâna aceasta am avut un al 100-lea motiv de bucurie. Colecţia noastră preferată, Idei creative, aniversează 100 de apariţii, ba chiar 101!

Numerele aniversare sunt Quilling – flori şi alte ornamente şi Animale sălbatice din hârtie.

Am vrut să celebrăm această frumoasă aniversare într-un mod propriu. I-am dat toată colecţia Idei creative (ne lipsesc foarte puţine numere) şi am rugat-o să facă o selecţie de Halloween. Să-şi imagineze că are tot timpul din lume, şi tot ce şi-ar putea dori la capitolul materiale. Toată seara trecută şi-a petrecut-o răsfoind. Am fotografiat apoi toate paginile la care ea a pus un semn. Nu ne-au ieşit chiar 100 de idei recomandate, dar sunt o sumedenie de argumente pentru a vă încuraja să lăsaţi numerele la îndemâna copiilor. Cum le-a ales? A pornit de la ideea că Halloween înseamnă carnaval, petrecere, monştri, scheleţi, şi toată gama de fiinţe supranaturale.

Vă doresc o săptămână creativă!

Idei creative nr. 90, Quilling pentru copii

Idei creative nr. 87, Păpuşi de mână

Idei creative nr. 82, Figurine din roadele toamnei

Idei creative nr. 76, FLori şi zâne din panglici de hârtie

Idei creative nr. 74, Picturi nostime pe sticlă

Idei creative nr. 42, Ornamente din hârtie şi mărgele termo-adezive

Idei creative nr. 52, Figurine hazlii din hârtie

Idei creative nr. 60, Figurine din sârmă pluşată

Idei creative nr. 61, Păpuşi din ouă

Idei creative nr. 73, Jucării din cofraje de ouă

Idei creative nr. 92, Accesorii mignone din pastă polimer

Idei creative nr. 28, Obiecte decorative din hârtie

Colecţia Idei creative este disponibilă în librăria de pe site-ul editurii Casa, sau în librăriile online: eMag, Libris, elefant, Librarie.net, AdevarulShop, BookCity.

Energia naturii – Noriel

Setul de joacă îl avem de anul trecut, Iris l-a primit de ziua ei, şi am reuşit să ne jucăm cu el ocazional. Au fost două „impedimente”. Fie experimentele propuse se desfăşurau mult prea rapid, fie necesitau elemente pe care nu le aveam la îndemână. Este cumva dilema mea în ceea ce priveşte jucăriile de azi, epuizezi cumva prea repede ceea ce poţi face cu ele…

Setul include toate cele necesare, dar mai ai nevoie de mici contribuţii personale. Să iau pe rând experimentele posibile:

Ploaia acidă. Este un fenomen din ce în ce mai întâlnit în zilele noastre, ale cărui efecte nu le simţim totuşi imediat. Jocul oferă două ghivece, în care să fie crescute separat două plante de fasole. După ce plantele vor fi încolţit, una va fi udată cu apă, una cu soluţie slabă de oţet (acid acetic), o „ploaie acidă” pentru plăntuţa noastră. Se va observa destul de repede că planta are de suferit, şi creşterea ei este afectată.

Topirea. Se folosesc două recipiente, o pâlnie şi cuburi de gheaţă. Experimentul atrage atenţia asupra fenomenului topirii gheţarilor, care urmează să genereze o creştere a nivelului apelor la suprafaţa întregii planete. Este vorba de gheţarii de pe sol, nu de aisberguri, care se formează din apa oceanelor.

Forţa apei. Se foloseşte o eprubetă cu trei orificii, pentru a demonstra presiunea cu care coloana de apă apasă asupra volumui de apă inferior. Se face astfel legătura între presiunea la suprafaţa oceanelor şi presiunea în adâncime.

Roata hidraulică. Se foloseşte un dinam cu led, şi o roată hidraulică. Experimentul poate fi făcut la chiuvetă, dar cel mai bine este la cadă, în partea de jos, pentru a lăsa apa să cadă cu putere pe palete. Dacă veţi căuta schema unei hidrocentrale, veţi vedea că importantă este înălţimea de la care cade apa pe paletele turbinei. La Porţile de Fier, de exemplu, apa cade de la aprox. 30m înălţime, iar debitul fiecăreia dintre cele 6 turbine este de 800m3/s. Dacă experimentul reuşeşte,a fost generat curent electric şi ledul se aprinde .

Eoliana. Foloseşte acelaşi dinam, numai că acum i se fixează o turbină eoliană şi o giruetă. Pentru un experiment veritabil, vântul trebuie să bată foarte tare… cum la momentul în care am filmat afară era un calm desăvârşit, am folosit ventilatorul.

Anemometrul. Teoretic este un dispozitiv confecţionat pentru a măsura direcţia şi viteza vântului. Cum vânt n-am prins, n-am făcut experimentul. În schimb n-am înţeles de ce i se spune copilului să ceară unui adult să decupeze… dacă ştie să citească, e destul de mare, şi sigur a mai ţinut în mână o foarfecă…

Sursa naturală de căldură. Experimentul l-am făcut, dar nu cu eprubetele din set, ci cu bidoanele de plastic de la mare… de exemplu, daca pui apă la încălzit în două bidoane, unul alb şi unul colorat, cu apa din bidonul colorat ai toate şansele să te frigi… mai ales dacă bidonul este foarte închis la culoare.

Cuptorul solar. Este un experiment foarte interesant, pe care n-am apucat să-l încerc la mare. Spune că, dacă foloseşti o cutie căptuşită cu folie de aluminiu, poţi găti în ea vara, sub soarele torid. Mă ambiţionez să văd la vară dacă pot măcar încălzi apa pentru un ness…

Concluzia generală a experimentelor este că putem folosi energia oferită de natură pentru a proteja mediul înconjurător, mai ales că energia hidraulică, eoliană şi solară este gratuită. Trebuie doar captată şi folosită corespunzător. Jocul a fost pentru noi un cadou minunat, o variantă de mii de ori mai recomandată faţă de veşnicele păpuşi şi maşinuţe.

Jocul îl puteţi găsi direct la Noriel, (dacă vă abonaţi la newsletter, veţi primi la timp ofertele de reduceri sau transport gratuit) sau la: eMag, BestKids.

Tehnica servetelului pe scoici

Săptămâna trecută am ales ca activitate de grup tehnica şerveţelului. Pentru o grupă mixtă de 4-8 ani e destul de dificil, mai ales că am avut de luptat cu ceva idei preconcepute despre această tehnică. Prima a fost cea a decupării modelelor de pe şerveţele. Cumva copiii aveau senzaţia că vom folosi şerveţelul în întregime, şi au protestat când au văzut cerinţa de a decupa floricelele. Apoi, le-am dus lac special pentru decupaj, şi ei îmi argumentau că merge şi cu aracet, ba chiar voiau să folosească lipiciul şcolar de la Daco, pe care îl aveam cu mine, pentru că este „transparent”. Le-am explicat că tehnica nu înseamnă doar să foloseşti un şerveţel, ci să îmbini elementele de pe şerveţele astfel încât să obţii ceea ce îţi doreşti.

Am adunat de la mare scoici, şi am fost mai mult decât fericită când am găsit variantele acestea mari. Am lipit floricelele pe scoici, iar ceea ce vedeţi alături este rezultatul unei ore de muncă. Pânza de sac am găsit-o la metraje, şi am planuri mari cu ea anul acesta, mai ales că am luat suficientă :). Ideile pentru decoraţiunile exterioare le aparţin copiilor. M-au întrebat continuu, ce să facă, cum să facă… le este foarte greu să improvizeze. Le-am cerut să-şi imagineze că sunt pe o insulă pustie, şi nu au la îndemână decât ceea ce se găseşte pe masă. Să găsească o soluţie. În cele din urmă au reuşit.

Ca plus al activităţii: am reuşit să-i învăţ să ia lacul doar pe vârful pensulei, să n-o mai înece în borcan. Am utilizat mereu lacul de pe capac, câd se termina, adăugam altul. Au remarcat şi singuri rezultatul mult mai plăcut, fără „băltoace”. Aştept să-i reîntâlnesc vineri, să-mi spună cum arată creaţia uscată, căci le-au luat acasă. Nu mă credeau pe cuvânt că floricelele vor părea „pictate” cu mâna.

Despre tehnica şerveţelului am mai scris aici.

Perspectiva – colectia Micul atelier, editura Casa

Colecţia Micul atelier împlineşte în curând doi ani de la primul număr, o colecţie despre care nu am vorbit aici cred decât în momentul lansării primului număr, Bazele desenului. Mi s-a părut atunci că lucrările se adresează unui public mai măricel, comparativ cu preşcolarii şi şcolarii mici cărora mă adresez eu. Evenimentul de lansare, desfăşurat pe terasa magazinului de hobby Profiart, mi-a confirmat întrucâtva părerea, invitaţi fiind profesori de la universitatea de arte plastice, precum şi studenţi, care ne-au demonstrat practic ce înseamnă noţiunile folosite.

Personal le vad utile şi copiilor de gimnaziu şi liceu, dacă studiază la şcoală la modul serios. Eu, de exemplu, la desen am avut parte numai de suplinitori, care nu ne învăţau mai nimic. Andreiul meu – clasa a V-a, are profesoară de desen, cu acte în regulă, şi îmi place din ce în ce mai mult ce se întâmplă la el la oră. Eu, acum bobocel la facultate, privesc oarecum cu spaimă cursurile de muzică şi desen, şi sunt sigură că îmi vor fi utile două dintre numerele colecţiei, Să pictăm flori în acuarelă şi Peisaje în acuarelă. Probabil studenţii la arte înţeleg mult mai uşor lucrările, dar, nefiind „tratate” stufoase, şi explicând clar noţiunile, susţinute prin exemple, ele devin accesibile unui public preocupat de aceste zone.

Luna aceasta avem în desfăşurare pe portal un concurs pentru copii, organizat împreună cu editura Casa. Este unul din motivele pentru care tema din această săptămână este legată de ultimul număr al colecţiei Micul atelier: Perspectiva. După părerea mea, face pereche bună cu primul număr, menţionat mai sus. Cum talentul meu la desen se opreşte după plante şi un număr limitat de insecte, rămân la părerea că uneori tehnica te poate ajuta să ieşi din bucluc. Reuşeam încă de mică să desenez corpurile geometrice în spaţiu, să le decupez sau asamblez. Peisajele mele au fost întotdeauna corecte geometric, dar cumva abia când am legat geometria de perspectivă, de funcţionalitatea ochiului, mi-am dat seama şi unde greşeam. Deşi căsuţele mele erau „corecte”, ochiul le percepea deformate. Momentul de revelaţie a avut loc la ora de istorie din clasa a XIa, când profesorul meu, un om extraordinar, ne-a explicat cum a fost construit templul Atenei de pe Acropole. Cum au reuşit arhitecţii greci să creeze impresia de verticalitate perfectă a unei clădiri monumentale, pe care, dacă ai fi privit-o de la bază, ai fi avut senzaţia că acoperişul este mai lat decât baza, indiferent ce ar fi spus toate măsurătorile şi boloboacele din lume. Pentru ei era mai importantă o percepţie corectă. Ei au creat o serie de iluzii de linii. Dacă ceea ce este drept, pare deformat, atunci ceea ce este deformat, pare drept. Măsurate, unghiurile de îmbinare nu sunt la 90′. Coloanele exterioare sunt proiectate să se aplece în interior, iar baza şi alte elemente orizontale au fost construite cu o curbură neînsemnată îndreptată în sus. Se compensează astfel efectele perspectivei liniare, care ar face structura să pară încovoiată.

Am parcurs cu atenţie numărul Perspectiva, şi am ales cumva cu grijă cel mai simplu exemplu pe care l-am cerut copiilor. Este foarte greu să le cultivi vederea în spaţiu, şi analizarea corectă a perspectivei, dar sunt sigură că exerciţiul şi atenţia le pot fi un sprijin frumos pentru viitor.

Volumele sunt disponibile în librăria online a editurii Casa, dar si în alte librării online: elefant, libris, librarie.net, eMag, AdevarulShop

Afara-i toamna – etapa a doua a concursului organizat impreuna cu Editura Casa

În săptămâna ce tocmai s-a încheiat i-am provocat pe copii la un colaj de sezon. Deloc dificil, poate doar la nivelul procurării materialelor necesare, au avut ca sarcină confecţionarea unui tablou cu bufniţă. Dacă consideraţi că în natură sunt foarte multe specii, să vedeţi câte au identificat copiii. Aş vrea – poate e posibil în altă dimensiune, să le văd pe toate aliniate, în timp real. Însă… nu este posibil decât virtual, în pagina concursului, disponibilă aici.

În săptămâna ce urmează copii vor realiza a doua temă, de data aceasta mult mai dificilă, inspirată de volumul Perspectiva apărut în această toamnă la editura Casa, care şi susţine cu premii concursul nostru. Temele sunt diferite, pe grupe de vârstă, şi am încercat să detaliez pentru fiecare ceea ce aveţi de făcut. Ajutorul părinţilor este necesar, deoarece suportul trebuie printat sau confecţionat, dacă nu aveţi la îndemână această variantă. Detalii veţi găsi în pagina dedicată probei, aici. Pentru întrebări folosiţi pagina concurenţilor, pentru cei care au mai participat la concursurile noastre şi au deja contul activ, sau formularul de mai jos, pentru cei care participă pentru prima oară.

Concursul se desfăşoară în perioada 6-26 octombrie 2014; este alcătuit din trei probe, fiecare desfăşurându-se pe parcursul unei săptămâni. Prima probă s-a încheiat şi nu puteţi recupera. Tema este anunţată luni dimineaţa, şi poate fi realizată şi trimisă până duminică seara. Pe lângă realizarea temei, copiii trebuie şi să acorde puncte colegilor de grupă, pentru a stabili clasamentul final al concursului. Clasamentul copiilor este un exerciţiu de evaluare, fără legătură cu tragerea la sorţi a premiilor oferite de editura Casa, iar fişierul este disponibil în pagina dedicată concurenţilor.

Copiii trebuie să lucreze singuri. Nu au nimic de câştigat ori de învăţat dacă îşi observă la lucru părinţii ori educatorii. Nu uitaţi de codul de onoare al Năzdrăvanilor!

Concursul Afară-i toamnă beneficiază de 5 premii oferite de Editura Casa, constând în cărți din colecția Idei creative. Fiecare premiu conţine două volume la alegere din colecţie, disponibile în librăria online a editurii la finalul concursului.

Pentru fiecare temă rezolvată, copiii care participă primesc o şansă la tragerea la sorţi pentru a câştiga unul dintre premii. Premiile nu vor fi cumulate, chiar dacă vor ieşi la extragere ambele sau toate trei numerele aparţinând unui singur copil. Un participant va primi un singur premiu, iar pentru celelalte premii se va trece la o nouă extragere.

Cadrele didactice care doresc să participe la concurs pot înscrie un singur copil din clasă.

Premiile nu pot fi transformate în bani, şi se expediază gratuit o singură dată numai la adrese de pe teritoriul României. În cazul unui premiu nerevendicat în 3 zile de la anunţarea norocoşilor (pe blog, la secţiunea „Din culisele concursurilor„), acesta se va acorda prin tragere la sorţi celorlalţi participanţi. Prin revendicarea unui premiu se înţelege adăugarea unui mesaj, în cadrul articolului dedicat câștigătorilor, la finalul concursului, care să conţină adresa şi datele de indentificare.

Tragerea la sorţi va avea loc în data de 28 octombrie 2014. Câştigătorii vor fi anunţaţi public, nu personal fiecare în parte, iar pentru a fi la curent cu detaliile urmăriţi articolele de pe blog prin intermediul abonamentului, realizabil aici.

Succes tuturor participanţilor!

Boomerang la Maraton

Sâmbăta trecută ne-am petrecut-o în centrul capitalei, la Maratonul Internationa Bucuresti. A devenit oarecum o tradiţie pentru noi, la început de octombrie, să participăm la maraton, şi, ca să mă exprim corect, să participe copiii, căci eu, spre ruşinea mea, nu sunt în stare să alerg… Nu-mi amintesc să fi reuşit vreodată vreo performanţă sportivă, iar vârsta şi accidentele nu m-au susţinut deloc. I-am încurajat însă întotdeauna pe copii, şi sunt extrem de mândră de ei că au terminat cursa. Sunt şi mai mândră că au fost în pluton, nici primii, nici ultimii. Ei au fost dezamăgiţi, spiritul competiţional e mult mai acut, voiau premii şi voiau să câştige… şi am reuşit să rezolvăm această problemă cu ajutorul celor de la Boomerang. 🙂

Nu pot să nu remarc, ca o paranteză, organizarea mult mai bună ca în anii trecuţi. La finish, copiii erau aşteptaţi într-o zonă neutră cu apă şi prăjiturele, suficiente cât să-i ţină ocupaţi până erau „revendicaţi”. Copiii nu mai plecau singuri în căutarea părinţilor, iar agenţii de securitate nu le dădeau drumul din împrejmuire până nu întindeau mâna s-o arate pe mama sau tata. Felicitări autorului ideii, deşi cred că numărul de copii rătăciţi la ediţiile trecute a generat această măsură!

Participanţii la eveniment – mai ales cei cu copii – nu cred că au ratat distracţia de la cortul Boomerang. Am trecut peste numărul mare de copii care se jucau aici – erau cred peste 10 variate de jocuri, şi ai mei au stat cot la cot cu ceilalţi, să-şi dovedească îndemânarea şi viteza de reacţie pentru a obţine cheia ce trebuia să deschidă cufărul magic. Nu mai ştiu câte chei au probat… dar le-au strâns frenetic, chiar dacă nu au reuşit să deschidă cufărul. Ne-am jucat înainte de curse, în cursă (când unul alerga, celălalt se juca), între curse şi după curse! Ana ne-a aşteptat acolo, şi mă bucur că ne-am întâlnit, căci ea m-a ajutat să sterg lacrimile cu câteva premii, astfel încât disperarea că nu a „prins liliacul” a fost înlocuită la Iris cu câteva nopţi de dormit cu Scooby pe pernă (trec peste momentul în care eu m-am trezit nas în nas cu el în miez de noapte, şi nu mă dezmeticeam cine îmi zâmbeşte!!)

Ca de obicei, evenimentele organizate de Boomerang pentru copii ştiu cum să-i ţină în priză, fără să simţi cum trece timpul. Mi-a plăcut că „premiile” pentru rezultatele deosebite erau mere, şi priveam oarecum tristă copiii care nu apreciau gestul, şi aruncau merele pe jos… Am ratat mascotele, şi pozele de rigoare, chiar dacă ne-am învârtit câteva ore pe-acolo. Ai mei au stat răbdători la rând la fiecare joc, şi nu-i puteam lua de-acolo când Scooby îşi făcea apariţia. Liberi n-au fost, abia dacă am reuşit eu să-i prind să fac o poză cu ei. După expresia de mai jos, vă cam puteţi da seama de nivelul de oboseală şi cheful de a sta în faţa camerei :).

Boomerang este postul tv ce are ca ţintă publicul mic, şi difuzează seriale precum Scooby-Doo, Tom si Jerry, Looney Tunes sau Familia Flintstone. Boomerang nu-i dezamăgeşte nici pe părinţii şi bunicii nostalgici, căci le-a pregătit Pantera Roz, Top Cat sau Bugs Bunny. Boomerang face parte din Turner Broadcasting System Europe, care opereaza în Romania şi posturile TV CNN, Cartoon Network si TCM.

Nestematele de Cristal si Steven salveaza lumea la Cartoon Network

Săptămâna aceasta ne-am jucat cu cristale… căci aceasta este surpriza pe care Cartoon Network ne-a făcut-o, alături de invitaţia de a urmări noul serial ce a debutat săptămâna aceasta pe canalul cunoscut de desene animate. Nu ne-au ieşit încă, deoarece copiii s-au crezut experţi în cristale, n-au citit cu atenţie instrucţiunile şi le-au rediluat :), dar perseverăm cu ele!

Dacă nu aţi aflat încă, „Steven Univers” este o nouă comedie animată produsă în studiourile Cartoon Network, care a avut premiera în România miercuri, 8 octombrie, începând cu ora 16:25, şi poate fi urmărit de luni până vineri de toate categoriile de vârstă, 2-11 ani, 6-11 ani şi 9-14 ani.

Serialul este creat de Rebecca Sugar, nominalizată la premiile Emmy®, cunoscută pentru celebra serie animată „Să-nceapă aventura”, şi îl are pe Ian Jones-Quartey („Să-nceapă aventura”) în calitate de director general. „Steven Univers”se alătură serialelor „Să-nceapă aventura”, „Un show obişnuit” şi „Uimitoarea lume a lui Gumball”, cele mai cunoscute şi îndrăgite comedii de la Cartoon Network.

Serialul ne spune povestea gardienilor magici, Nestematelor de Cristal, şi a lui Steven, „fratele lor mai mic”, care apără planeta de răufăcători. Steven este un băiat energic şi pozitiv care încearcă să-şi descopere superputerile. El este hotărât să devină erou, la fel ca Nestematele. Aflat pe jumătate în lumea reală şi pe jumătate în lumea magică, Steven reuşeşte câteodată să intervină în misiunile Nestematelor şi magia acestora se prăbuşeşte în via?a sa. Dar, indiferent ce se întâmplă, Steven are un zâmbet pe buze, chitara în mână şi o glumă în buzunar.

Nestematele de Cristal, gardienii autoproclamati ai universului, sunt o adevărată familie. Granat este un lider puternic şi disciplinat, Perlă este perfectionistă şi tânjeşte după o ordine logică, iar Ametist este pragmatică şi, totodată, butoiul cu pulbere a grupului.

Vă las în compania Rebeccăi Sugar, creatoarea serialului:

Afara-i toamna – concurs organizat impreuna cu Editura Casa

Toamna aceasta ne revenim cu greu, personal sunt încă cu gândul la vacanţă, chiar dacă calendarul arată deja luna octombrie… s-a dus prima lună de toamnă, începem să simţim din ce în ce mai bine dimineţile răcoroase şi zilele mai scurte, dar cheful de joacă este mereu la înălţime. Aşteptam cu nerăbdare primul concurs cu premii din această toamnă, organizat împreună cu editura Casa.

Concursul se va desfăşura în perioada 6-26 octombrie 2014; va fi alcătuit din trei probe, fiecare desfăşurându-se pe parcursul unei săptămâni. Tema este anunţată luni dimineaţa, şi poate fi realizată şi trimisă până duminică seara. Pe lângă realizarea temei, copiii trebuie şi să acorde puncte colegilor de grupă, pentru a stabili clasamentul final al concursului. Clasamentul copiilor este un exerciţiu de evaluare, fără legătură cu tragerea la sorţi a premiilor oferite de editura Casa.

Prima temă este un colaj din frunze. Copiii vor realiza un tablou cu bufniţă, care trebuie finalizat până la data de 12 octombrie inclusiv. Mai multe detalii despre cerinţe găsiţi în pagina dedicată probei.

Copiii trebuie să lucreze singuri. Nu au nimic de câştigat ori de învăţat dacă îşi observă la lucru părinţii ori educatorii. Nu uitaţi de codul de onoare al Năzdrăvanilor!

Cadrele didactice care doresc să participe la concurs pot înscrie un singur copil din clasă.

Premiile nu pot fi transformate în bani, şi se expediază gratuit o singură dată numai la adrese de pe teritoriul României. În cazul unui premiu nerevendicat în 3 zile de la anunţarea norocoşilor (pe blog, la secţiunea "Din culisele concursurilor"), acesta se va acorda prin tragere la sorţi celorlalţi participanţi. Prin revendicarea unui premiu se înţelege adăugarea unui mesaj, în cadrul articolului dedicat câștigătorilor, la finalul concursului, care să conţină adresa şi datele de indentificare.

Mulţumesc anticipat pentru susţinere şi mult succes tuturor participanţilor!

Bijuterii din lana filtuita – Idei creative 95 – editura Casa

V-am mai povestit despre provocările pe care editura Casa le lansează cu fiecare număr al colecţiei Idei creative. Vara aceasta două dintre noile apariţii au fost dedicate lânei filţuite: una pe gustul copiilor, cu animăluţe, una mai pentru cei mari, cu bijuterii. Mi-am făcut conştiincioasă temele, am citit şi răscitit indicaţiile din fiecare carte, apoi am cerut consultanţă. A urmat un lung telefon pe tema lânei filţuite cu cei de la Art&Hobby Creativ, în care am dezbătut nu numai problema materialelor necesare, ci şi cum se folosesc acestea. Despre fiecare dintre ele la momentul potrivit, adică în momentul în care le-am folosit.

Menţionez că fiecare dintre cele două volume abordează o tehnică diferită. Azi mă opresc la cel cu bijuteriile, pentru că – sincer – a fost mult mai simplu, şi decât volumul cu animăluţe filţuite, dar şi faţă de ceea ce mă aşteptam eu. Nu m-am orientat decât spre cercei, prima pentru că au o şansă adevărată să fie purtaţi. Colierele ar fi fost doar moft, deşi încă mi-a rămas pe listă varianta cu pandantiv, care schimbă calculele. Din nefericire am o alergie destul de ciudată, şi orice lucru mai aspru care vine în contact agresiv cu pielea îmi provoacă o reacţie foarte neplăcută. Acesta este motivul pentru care unul din „ingredientele” necesare în procesul de creaţie m-a ajutat foarte mult. O să vedeţi mai jos despre ce este vorba.

Aşadar, am avut nevoie de ingredientul principal, lâna colorată. Aveam de ales între pachete de lână cu 10 culori şi pachete mari, cu o singură culoare, de 30 de grame. În funcţie de ce vă propuneţi, le puteţi combina. Pentru bijuterii de exemplu merge foarte bine cel de 10, pentru animăluţe, unde cantitatea necesară este mai mare, puteţi alege culoarea dominantă.

Un al doilea element a fost baza de lucru, un suport din burete presat, pe care am modelat formele. Buretele a fost marea mea surpriză, căutam de multă vreme plăcuţele acestea, şi nici nu le găseam, pentru că nu ştiam cum se numesc. Sunt ideale pentru a confecţiona o rotiţă pentru împletit brăţările prieteniei, iar dintr-un astfel de suport puteţi confecţiona patru bucăţi.

Pentru a continua procesul indicat în volumul de la editura Casa, a fost nevoie de apă călduţă şi săpun. Am aşezat suportul din burete pe o tavă, preventiv, am pregătit cantitatea de lână necesară – noroc cu cântarul de bucătărie, că poate fi extrem de precis – apoi am început să pregătesc bilele. Săpunul nu e chiar orice săpun, ci este unul cu extract ulei de măsline. Îmi era un pic teamă de procesul îndelungat de frământare a bilelor, şi chiar dacă la final pielea mea a simţit, nu era nici pe departe atât de deranjant cum ştiam. Săpunul are utilizări multiple, nu doar protejează pielea, ci şi firele de pâslă. Poate fi folosit şi pentru spălarea pensulelor artistice, protejând şi firele acestora. Nu sunt foarte sigură, dar din ce l-am simţit, cred că are şi glicerină.

Când bilele au fost gata, le-am clătit şi le-am lăsat la uscat. Cum nu mi-au ieşit perfecte unele dintre ele, şi păreau să se desfacă precum nucile, am improvizat şi am folosit un ac de filţuit să rezolv problema şi să prind bine între ele cele două părţi. Împăturirea ghemotocului de la început nu mi-a ieşit foarte bine, aici mai e de exersat, în aşa fel încât bila să iasă perfectă.

Al doilea model exersat a fost cel cu spirală. Se suprapun două (sau mai multe, după gust) straturi de lână colorată, se umezesc, şi se răsucesc ca la ruladă, strâns. Eu le-am presat să scot apa, căci am pus cam multă 🙂 , apoi n-am mai avut răbdare să se usuce şi le-am strâns în prosop. Le-am tăiat cu cutterul, dar cred că ar fi fost mai fain dacă aveam răbdare să se usuce.

Finalul a fost unul relaxat. Am folosit ace pentru mărgele, foarte fine şi subţiri, care au trecut cu destulă uşurinţă prin pâslă. Aveam şi ace pentru cercei, mai groase, a fost imposibil să le trec prin bile, aşa că toate elementele au fost cusute cu nylon. Cutiile cu mărgele, jocul preferat al Irisucăi, s-a pus în valoare acum şi am reuşit să obţinem ceva modele mai variate.

Cartea o găsiţi în librăria online a editurii Casa, sau în librăriile online elefant, libris (transport gratuit), AdevarulShop, librarie.net, eMag, BestKids.

Articolul a fost realizat cu sprijinul magazinului online Art&Hobby Creativ din Tg. Mureş.

Micul print – Antoine de Saint-Exupery

Mai deunăzi soseşte Andrei de la şcoală cu lista de lectură pentru (cel mult) luna următoare. În fruntea listei trona maiestuos Micul prinţ. N-am zis nimic, am tăcut ca peştele. Cartea o am în bibliotecă; am parcurs apoi repede cele 5 titluri, şi îmi lipseşte doar Minunea, de R.J.Palacio. Puncte bune: mă bucur că lista de lecturi este scurtă, dar dată pe un interval şi mai scurt. Una lungă, pe an, nu se dovedeşte rentabilă. Apoi, mă bucur că pe listă sunt şi poveşti clasice, cum sunt Cei trei muschetari, dar şi apariţii mai recente. Plus că a apărut pe listă primul volum de Jules Verne, Ocolul Pământului în 80 de zile. El a cam oftat, eu am răsuflat uşurată. Cel puţin valorifică citind lungul drum cu metroul către şcoală.

Dar să revin la Micul prinţ. Am citit cartea pe fragmente, dar niciodată cap-coadă, şi de vină nu e decât manualul de franceză folosit opt ani de zile. Când urmau lecţiile-fragment din poveste, mi se făcea pielea de găină şi mă apuca groaza. Erau cumplit de dificile, sau aşa le percepeam eu. Fraze sucite, greu de tradus şi analizat, care luau din farmecul poveştii. Aşa că fobia s-a instalat, nu l-am plăcut şi pace. Ieri citeam peste umărul lui Andrei, şi când îl vedeam pe el zâmbind, parcă povestea curgea altfel. E drept că şarpele boa care a înghiţit un elefant m-a urmărit ani de zile, parcă de prin clasa a VI-a, dar acum nu mai părea la fel de fioros.

Andrei a terminat cartea într-o zi. Aşa e el, e greu până se apucă, dar când îl prinde povestea, n-o mai lasă din mână. Ciripea obosit la culcare despre cât se identifică el cu autorul, şi câtă dreptate are… adulţii nu vorbesc aceeaşi limbă cu copiii, sunt depăşiţi de realitate! Nu suntem capabili să înţelegem nimic, şi prin asta vrea de fapt sa spunem că pierdem exact esenţialul, farmecul lucrurilor… „Dacă a murit copilul din tine, eşti mort!” Am adormit cu el în braţe, sporovăind despre ilustraţia cu telescopul, despre asteroizi, despre păsări, despre prietenie… despre „nu vreau mâine la şcoală”, şi ne-am trezit devreme, căci nu mai avea răbdare, voia să plece, să mai prindă un pic de timp cu colegii.

De luni iau şi eu mâţa de coadă. Până la şcoală – jumătate de oră cu metroul, şi aproape că mă bucur. Am timp să citesc. I-am pus gând rău micului prinţ, e timpul să clarificăm relaţia noastră veche de 25 de ani, şi să stabilim clar cine pe cine domină. 🙂

Dacă nu o aveţi în bibliotecă, o găsiţi disponibilă în ediţii foarte frumoase, chiar cu ilustraţiile autorului. Varianta prezentată aici este cartonată, cu supracopertă, filele interioare sunt cretate şi lucioase. Fontul este mare (14), la un rând şi jumătate, uşor de citit de copiii mai mici. La târgul de carte am răsfoit şi o ediţie cu ilustraţii pop-up, e drept, cu un preţ pe măsură. Însă este o ediţie minunată pentru un cadou aniversar, mai ales dacă sunteţi în pană de idei: nu vă puteţi hotărî ce jucărie să-i cumpăraţi sărbătoritului, mai bine îi cumpăraţi o carte deosebită, o amintire pentru o viaţă. Verificaţi de asemenea ca ediţia pe care o achiziţionaţi să conţină textul integral, şi nu variante repovestite.

O găsiţi aici: libris (transport gratuit), elefant, eMag, librarie.net, bookdepository.com (ediţii in franceză/engleză, transport gratuit), okian, AdevarulShop, Books-Express, BookCity.

Talente de Năzdrăvani

Monthly Archives: octombrie 2014