Calculatorul. Cat de optional…?

Recunosc. Nu îmi plac copiii lipiţi de calculatoare. De aici a pornit de fapt şi ideea acestui portal.
Dar ce să mă fac cu programul de opţionale de la grădiniţă?! Opţional de calculator.
La Andrei a fost simplu. I-am spus nu, pentru că au declarat sincer colegii că se joacă.
Iar jocuri are şi acasă, nu e nevoie să mai şi plătim pentru ele.
Apoi, chiar nu mai aveau ce să-l înveţe la opţional. El e mult peste programă…
La doi ani ne-a resetat parola de bios. Habar n-am avut că, dacă ţii la infinit apăsat butonul de reset, sare de parola de bios… Disperat că nu mai pornea după ce apăsa pe butonul cel mare, apăsa pe toate…
Reuşea – şi încă nu ştim cum – în două minute cel mult – să facă praf windows-ul. Şi nu se lăsa decât cu reinstalarea sistemului. Când am trecut de faza asta, a început să ne facă arbori de foldere. Imaginaţi-vă…. D:New FolderNew FolderNew FolderNew FolderNew FolderNew FolderNew Folder… Simultan, a început mutatul fişierelor cu Drag/Drop. Eu, care cel puţin pe calculator sunt extrem de ordonată, am ajuns la disperare, să-mi caut fişierele în arborii de foldere de mai sus. Punctul culminant a fost când fisierul căutat devenea din “teme.doc” – “ogihsoigsoigsoi”, fără extensie.
A fost perioada cea mai neagră din istoria calculatorului la noi în casă.

Aşa că ne-am apucat şi l-am învăţat. Ce are voie şi ce nu. De pe la 4 ani am scăpat. Reuşise să folosească un singur folder – al lui. Să deseneze în Paint şi să-mi umple desktop-ul cu fişiere. Apoi a furat meserie. Doar se uită şi memorează instant. Acum e pasionat de traficul de pe site, de google earth, google translate (deh, la engleză stăm prost). Iar Paint-ul e “de copii mici”, el face colaje în Photoshop. Cu el lupta este să limităm timpul petrecut la PC, şi i-am interzis jocurile.

În antiteză cu el, pe Irisuca am ţinut-o departe de PC. Încă un copil care să cerşească la tastatură nu voiam. Aşa că la 4 anişori şi ceva, nici mouse-ul nu ştie să-l ţină. Dar… copiii de la grădi merg la opţional. Şi… X ştie să facă mai ştiu eu ce minune, iar ea nu poate.
Am parcurs şi eu programa de opţional… Încă mă întreb cum identifică copilul tastele DEL, CTRL, SHIFT, şi utilizarea combinată a acestora. Ca o paranteză, am interzis folosirea tastei DEL. Dacă e ceva de ştes ceva, şterg eu.
Altceva: crearea unui folder, botezarea lui, şi a unui fişier în folder… La 4 ani…
Paint – ok, aici se poate.
Aşadar am dezbătut. Ce facem, o lăsăm şi pe ea sau nu? Şi am decis să începem încet. Întâi cu stăpânirea mouse-ului… Şi în jumătate de oră a înţeles că se foloseşte precum bicicleta. Nu te uiţi la roată. Nici nu mai zboară din ecran, atât că trebuie mai multă coordonare în mişcări.
Şi oftez… sper că am luat decizia cea  bună 🙁
Dar tot nu aş merge la grădi, la opţional…