Totul despre psihologia persuasiunii – Robert B. Cialdini

Nu am povestit aproape deloc cum e să fiu din nou student, pentru că în mare parte din cazuri, am regăsit universitatea cam în același loc în care am lăsat-o acum 15 ani. Totuși, trebuie să recunosc că există și excepții de la această regulă, chiar dacă îmi ajung degetele de la o mână să le număr, câteva cursuri și profesori sufletiști care au reușit să îmi arate că lucrurile pot fi și „altfel”. În cadrul unei astfel de întâlniri am avut plăcerea să-l ascult pe dr. Robert B. Cialdini, vorbind despre tehnicile de persuasiune. Filmul, disponibil online, are un preț prohibitiv pentru noi, cei de la marginea Europei, însă am fost mai mult decât fericită când am văzut că există cartea în traducere. Aș fi riscat cu ea și în engleză, pentru că ideile pe care le-am urmărit timp de o oră cereau singure să fie aprofundate.

Cartea este la prima vedere o analiză a tehnicilor de vânzare, cum reușesc departamentele de vânzări să ne determine să cumpărăm mai mult, și mai ales fără a avea neapărată nevoie, ori să plătim un preț mai mare decât ne-am propus. Exemplele oferite sunt copleșitoare, le identifici pe măsură ce citești în jurul tău, chiar până la banalul flyer de reclamă pe care îl găsești agățat de ușă când te întorci acasă. Este extrem de utilă fiecăruia dintre noi, pentru a identifica corect capcanele lipsite de prejudecăți ale vânzătorilor-de-orice.

Cialdini_psihologia_persuasiuniiÎn schimb nu acesta este motivul pentru care la curs ne-a fost prezentată teoria dr. Cialdini, și nici cel pentru care am ales să citesc cartea. Tehnicile enumerate aici pot fi folosite cu succes la clasă. Peste tot aud faptul că copiii nu sunt interesați, nu reușim să-i atragem suficient, să le provocăm curiozitatea. Poate că nu am abordat tehnica potrivită. Poate că avem nevoie să cunoaștem mai bine aceste strategii de persuasiune, pentru a-i putea conduce mai ușor în punctul în care vrem să ajungă. De aceea cred că e importantă reinterpretarea fiecărui principiu prezentat, și cum ar putea fi adaptat mai bine în interacțiunea cu clasa. Le voi lua pe rând, puțin detaliate, căci nu vreau să vă răpesc plăcerea unei lecturi extraordinare, și voi începe cu recomandarea finală a dr. Cialdini: scrieți principiile pe o carte de vizită, și țineți-le în portofel. Nu le veți ști mereu pe dinafară, însă, când veți fi în impas, e suficient să aruncați o privire și să găsiți o soluție.

Persuasiunea funcționează după părerea dr. Cialdini după câteva principii în perfectă simbioză cu natura umană:

1. Regula reciprocității, conform căreia oamenii le spun „da” celor cărora le sunt datori; fiecare are un simț al onorării datoriilor, de a răspunde pe măsură cuiva care te-a ajutat în trecut. Conform acestui principiu, ceri mai mult, când vrei să primești mai puțin, iar la primul refuz, nu cedezi și insiști. Rareori oamenii spun „nu” de două ori, deoarece nu e în natura omului să fie rău. O altă modalitate este negocierea, și concesiile oferite „la jumătatea drumului”. Regula presupune abilități de negociator, pe care foarte mulți nu le au. Însă se poate exersa cu succes dimineața la piață, chiar dacă numai prin observație.

2. Angajament și consecvență, capitol care începe cu un citat din Leonardo da Vinci: E mai ușor să reziști de la început decât să te împotrivești la sfârșit. Cele două idei sunt ușor de pus în practică, dacă subiectul își ia un angajament public, sau, și mai mult, îl scrie pe hârtie, foarte importantă fiind aici presiunea socială. Nimeni nu vrea să fie considerat neserios sau nedemn de încredere. Odată ce te-ai angajat public să faci un lucru, este aproape imposibil să dai înapoi. Consecvența funcționează aproape identic. Citind notițele, m-am gândit imediat la banalele teme pentru acasă, cât este de important ca elevul să repete tema și mai ales să o noteze pe carnețel. Este un mod de angajament scris că acel scop va fi atins.

Un exemplu (și nu singurul) mult mai bun este oferit de dr. Cialdini legat de educația copiilor: găsirea unui motiv interior de angajament face diferența între supunerea de scurtă durată și angajamentul pe termen lung. Cum determini un copil să nu mintă? Îl ameninți că-i tai limba… și atunci va funcționa atât timp cât ești în preajmă, și îl poți „prinde”, sau îi explici ce înseamnă minciuna, efectul asupra lui și a celorlalți (dezamăgirea, neîncrederea), și îl determini să-și găsească singur „angajamentul” de a spune adevărul

3. Dovada socială – Acolo unde toți gândesc la fel, nimeni nu gândește prea mult. (Walter Lippman). Este poate capitolul pe care l-am parcurs cu zâmbetul pe buze. Vorbim toți de „instinctul de turmă”, despre a face ceea ce fac și ceilalți fără a gândi prea mult în acest sens. De câte ori nu vi s-a întâmplat să întrebați un copil de ce a făcut un anumit lucru, și răspunsul să fie „și X a făcut”? Ne-am minunat cum de nu a gândit înainte… tocmai datorită existenței acestui principiu. Dacă ceilalți fac, înseamnă că e bine. Căutați în reclame exemplele, sau întrebați-vă de ce ați cumpărat un anumit lucru… De cele mai multe ori, acest principiu funcționează corect. Cumpărați un anumit obiect pentru că prietenii X, Y și Z l-au încercat, aveți încredere în ei, și este imposibil să greșiți. Dar ce facem cu oala minune de la teleshopping, pe care o actriță celebră și de care ne-am atașat în trecut o recomandă ca fiind visul devenit realitate în bucătărie? O cumpărăm, și constatăm pe banii noștri, că reclama este falsă… Atenție așadar când funcționați pe pilot automat și când nu! În ceea ce-i privește pe copii, sunt sigură că identificați problemele funcționării automate…

4. Principiul simpatiei are câteva linii direcționale simple: oamenii spun „da” celor pe care îi plac și celor care îi plac așa cum sunt. Care este primul lucru pe care trebuie să-l facă un cadru didactic la clasă? Să se facă plăcut. De ce? Pentru că va fi mult mai ușor să obțină colaborarea elevilor. Nimeni nu vrea să fie împotriva cuiva pe care îl place, și de la care așteaptă același sentiment. Cum îl pui în funcțiune? Găsești puncte comune, faci complimente reale. Nu vă explic cum funcționează în vânzări (doar o atenționare, priviți de două ori testimonialele cu oameni „normali” de la teleshopping), vă las să citiți cartea în acest sens.

Însă aici simt nevoia să preiau un fragment care este legat direct de modul în care se desfășoară și în momentul de față activitatea la clasă. Pentru a întări relațiile sociale dintre copii, dezvoltarea simpatiei reciproce este esențială. Dacă vrei armonie, liniște, vrei să se joace împreună, atunci trebuie să-i faci să se placă, să se aprecieze, să se respecte. Sunt două exemple în carte, primul legat de desegregarea școlilor în S.U.A., problemă extrem de actuală, și care nu a reușit decât acolo unde s-au format echipe mixte, s-a lucrat în comun, s-a trecut peste cele câteva elemente diferențiatoare. Al doilea exemplu este extrem de comun: imaginați-vă o clasă, unde profesorul întreabă și elevii răspund. Câțiva sunt cu mâinile pe sus, dar va răspunde unul singur. Doar unul este cel care va primi în acel moment aprecierea uneia dintre cele mai importante persoane ale vieții lor, dacă ne gândim la preșcolari și școlarii mici. Ceilalți care ratează momentul vor fi disperați, iar cei care nu știau răspunsul – ușurați. Este motivul pentru care acești copii nu vor învăța să simpatizeze unul cu celălalt, și ne vom întreba de ce se îmbrâncesc, își vorbesc urât…

Iată cum funcţionează lucrurile în general: Profesorul stă în faţa clasei şi pune întrebări. Şase sau zece copii stau încordaţi în băncile lor şi îşi flutură mâinile ridicate în faţa profesorului, nerăbdători să fie solicitaţi şi să arate ce isteţi sunt. Alţi câţiva stau liniştiţi, cu privirile în jos, încercând să pară invizibili. Atunci când profesorul solicită unul dintre copii, poţi vedea priviri dezamăgite şi disperate pe feţele elevilor nerăbdători să răspundă, care au ratat o ocazie de a obţine aprobarea profesorului, şi uşurare pe feţele celorlalţi care nu ştiau răspunsul… Acest joc creează o concurenţă acerbă şi miza este mare deoarece copiii concurează pentru dragostea şi aprobarea uneia dintre cele două sau trei persoane importante pentru lumea lor. Mai mult decât atât, acest proces garantează că aceşti copii nu vor învăţa să se simpatizeze şi să se înţeleagă unul cu altul.
Gândeşte-te la propria ta experienţă.
Dacă ai ştiut răspunsul corect şi profesorul a solicitat pe altcineva, ai sperat probabil că acel elev va face o greşeală, astfel încât tu să ai o şansă să-ţi arăţi cunoştinţele. Dacă tu ai fost solicitat şi ai greşit sau dacă nu ai ridicat mâna, probabil că i-ai invidiat şi nu i-ai putut suferi pe colegii care știau răspunsul. Copiii care eşuează în cadrul acestui sistem de învăţământ devin geloşi şi plini de resentimente faţă de cei care au succes, tratându-i cu dispreţ ca fiind răsfăţaţii profesorului sau chiar pedepsindu-i prin violenţă în curtea şcolii. De cealaltă parte, elevii buni îi tratează pe cei slabi cu dispreţ numindu-i „proşti” sau „bătuţi în cap”. Acest proces concurenţial nu încurajează nici un tânăr să fie binevoitor şi entuziast faţă de colegii săi.

5. Principiul autorității, conform căruia, dacă un expert spune, trebuie să fie adevărat. Înainte să ceri ceva, oferi ca argument zona de adevăr (să ne gândim doar la toate sfaturile de puericultură, care încep cu „experții britanici/americani spun că”…). De asemenea, pentru a câștiga autoritate îți poți recunoaște întâi slăbiciunile, urmate imediat de cel mai tare punct pe care îl poți scoate în evidență. Ca exemplu – folosirea limbajului de specialitate într-o discuție.

Însă principiul este întărit și prin alte elemente, cum ar fi titulaturile, și chiar hainele și accesoriile. Ca exemplu de falsă autoritate, gândiți-vă la copleșitoarea „academician doctor inginer, Elena Ceaușescu”. Sau la hoții ce se prezintă în uniforme de polițiști, sau cum poți fi păcălit de o insignă falsă. Ajungem și la autoritatea profesorului la școală. Nu se poate câștiga fals. O diplomă obținută fără muncă, restanțe și fraudă, nu îți va da niciun „punct tare” pe seama căruia să-ți câștigi autoritatea în fața copiilor. Mulți vorbesc și despre cum trebuie să se îmbrace un cadru didactic… și de când merg în ultimii 5 ani la festivitățile școlare, mi-am pus uneori mari semne de întrebare dacă unele doamne/domnișoare sunt angajate ale școlii, sau ale vreunui club de noapte…

6. Raritatea. Este poate principiul pe care l-aș vedea cel mai bine aplicat în educație. Trebuie să-i convingi pe copii că procesul de învățare este ceva unic, pe care nu-l ai, și trebuie să-l obții. Și nu pot beneficia de acesta decât dacă merg în direcția pe care le-o indici. Trebuie să vadă nu neapărat ceea ce câștigă, ci ceea ce au de pierdut. Trebuie să-i ajutăm să redescopere acel „ceva” pe care instituția școlară îl poate oferi (normal, înainte de aceasta, trebuie să descoperim noi înșine sensul în care ne îndreptăm 🙁 ).

Exemplele din carte, cel puțin în privința educației, sunt multe. De exemplu, educația sexuală: nu le da informație, creează-le impresia că e ceva „rar” și vor lupta să obțină, fără să mai trieze sursele. Prezintă-le informațiile integrate în „normal”, și nu vor manifesta mai mult interes decât este necesar. Încearcă să impui o regulă strictă, și vei obține imediat revolta, căci copilul are o reacție normală la îngrădirea libertății individuale.

Poate că este ceea ce ar trebui să facem cu școala. A devenit prea comună, nu mai are valoare. Să încercăm să-i dăm această „raritate”, să o transformăm în ceva ce copiii își vor dori să aibă în viața lor, și atunci vor fi mai motivați și vor depune mai mult efort să se integreze.

Închei cu una din concluziile autorului. Dr. Cialdini găsește o explicație pentru faptul că animalele au răspunsuri standardizate la stimuli: sistemul lor nervos este nedezvoltat, și stimulii înconjurători îl supra-încarcă. Un iepure va fugi la un stimul auditiv, nu va sta să analizeze. De aici, face o paralelă cu oamenii: chiar dacă avem un sistem nervos impresionant, ne găsim aproape în situația periculoasă de a nu mai face față multitudinii de stimuli care ne înconjoară. Pericolul care ne paște este acela de a da răspusuri automate, însă va exista mereu pericolul de a pica în capcana celor care exploatează aceste tehnici. Așadar, atenție la „pilotul automat”!

Ar mai fi multe de spus… am o sumedenie de semne lipite în carte, însă este imposibil să le abordez aici pe toate. Vă recomand încă odată să o citiți, nimic nu o poate înlocui, nici măcar acest articol de prezentare. Este, cu adevărat, o carte „rară”, și sper că v-am convins să o deschideți, nu numai prin cuvintele de mai sus, ci și prin „autoritatea” pe care mi-am câștigat-o prin recomandările de până acum. (Ultima frază nu este decât o exemplificare a folosirii principiilor în viața de zi cu zi 🙂 .)

Cartea o puteți achiziționa direct de la editura BusinessTech, dar și din librăriile online: elefant, librarie.net,  libris, eMag, okian.

Lectură plăcută!

Idei creative 109 String art editura Casa

String art – un nou număr al colecției Idei creative

Idei creative 109 String art editura CasaAșteptam demult un asemenea număr în colecția mea preferată, și nu aveți idee ce bucurie a fost pentru mine când l-am văzut pe lista de noutăți. De câțiva ani de când am lansat acest portal, temele de cusături s-au repetat periodic, mereu cu alte modele. Feedbackul a fost întotdeauna pozitiv, sunt o mulțime de copii care au pus prima dată mâna pe ac în urma provocărilor de la temele săptămânale. Cusăturile au reprezentat și tema centrală a opționalului pe care îl susțin în cadrul grădiniței și programului de after-school, și am fost mereu încântată când am văzut că munca nu este în zadar. Am lucrat cu copii de la 4 la 10 ani, și acul nu este un dușman, sau o unealtă de ocolit.

Regulile sunt simple: când coși, nu ții degetul în fața acului, dar ții ochii pe el!

Numărul 109 al colecției Idei creative aduce câteva modele care se pot realiza pe carton, dar este prezentată mai pe larg tehnica realizării pe lemn. Nu am lucrat încă această variantă, pe motiv că țintele necesare nu îmi sunt chiar la îndemână. În schimb am văzut anul trecut, într-o sală de la muzeul Antipa, câteva tablouri realizate astfel, și erau impresionante! Sper ca în curând să găsesc suportul de lemn necesar, un meșter priceput la bătut cuie în puncte fixe (nu știu cum se face, dar aici mi-am nimerit mereu degetele), timpul necesar și răbdarea de a lucra un astfel de proiect. Pe net, dacă îl întrebați pe google de string art, veți găsi o sumedenie de exemple. Cartea propusă de editura Casa vine însă cu explicațiile necesare pentru realizarea proiectelor.

Ce găsiți în carte: broderie pe carton, string art pe plăci de lemn, forme geometrice, felicitări în nuanţe de roz şi mov,  inimi răsfirate, fluturi, hexagon albastru, valuri înspumate, felicitări de Crăciun, coroniţă brodată, stea, pasăre, soare, felicitări mici.

Idei creative 109 String art editura Casa

Pe lângă descrieri și modelele orientative, volumul cuprinde și filele cu imprimeurile necesare, inserate la jumătate, și care se pot detașa pentru multiplicare. Ținând cont că este vorba doar de perforare, pentru un model poate fi folosit direct printul furnizat, însă eu am preferat să le copiez. Foaia am prins-o cu cleme de carton (un carton cât mai gros, pentru a ține modelul bine întins), și am perforat cu un ac subțite. Am încercat și cu un ac gros, însă pătrunde mult mai greu prin carton și am renunțat.

Anul acesta am cusut coronița, când rămăsesem în pană de inspirație pentru felicitarea de Paști. O secvență din ea am pregătit-o și pentru Năzdrăvani, la temele săptămânale, și puteți vedea toate creațiile dând click pe imaginile de mai jos. Copiii au avut pe spatele modelului câteva linii coordonatoare, pentru a putea „vedea” modelul, însă numai pentru o frunză și o floare. Pe celelalte le-au cusut fără direcționale, folosind intens abilitățile de orientare vizuală.

Același model l-am început și la opțional, și am reușit să terminăm parțial după aproape două ore de curs:

idei-creative109-casa-3-string_art

Așa cum v-am obișnuit, la târgul de carte ce va urma, împreună cu editura Casa, vom organiza pentru copii un atelier gratuit, tot pe această temă, sting art. În curând voi adăuga și detaliile, dar voi reveni și cu alte modele realizate la grădiniță împreună cu copiii, căci ne-am apucat (cei care au terminat primul model) de steluțe, chiar dacă iarna este încă foarte departe.

Volumul prezentat îl puteți achiziționa direct din librăria online a editurii Casa, dar și din alte librării online precum: elefant, bestkids, librarie.net, emag,

String ArtUn model asemănător, pe aceeași temă îl găsiți la Libris, Bookdepository, Books-Express, Okian.

 

Destinație: Galaxia Copiilor, Planeta 7. Atenție: aici se citește!!

Îmi place când văd în jurul meu că se întâmplă lucruri frumoase, ducem lipsă de așa ceva. Și când cei care urmează să le trăiască sunt copiii, cu atât mai bine. În iarnă v-am povestit despre campania inițiată de Grupul editorial ALL, Citește povești, iar acum am avut plăcuta surpriză să văd cum continuă campania. Pentru că între coperte totul este posibil, am fixat destinație imaginară în Galaxia Copiilor, pe Planeta 7, unde cărțile pentru copii beneficiază de un preț unic de 7 lei. „Îmbarcarea” pentru călătorie se poate face până la data de 15 iunie, așa că nu ratați oferta!

Provocarea pe care editura mi-a transmis-o este aceea de a alege patru cărți pe care să le recomand copiilor, adică ce aș face eu cu un buget de 28 de lei. Mi-am ales patru, însă am ales subiectiv, pentru că multe din cărțile aflate pe planetă sunt deja și la mine în bibliotecă. Așa că vă voi spune ce am ales și de ce, urmând ca apoi să vă spun ce îmi pare bine că am deja în bibliotecă, și n-ar trebui să ratați.

<strong>GRAMMATON. TURNUL ÎNȚELEPȚILOR</strong> Prima pe listă a fost Grammaton. Turnul Înțelepților,  de Johanna Trommer, Meryem Natalie Akdenizli. Andrei citește, aș fi cârcotașă să spun că nu, dar numai ce vrea el și ce îi place. Încerc să mă obișnuiesc cu ideea. Îmi spun că e adevărat, cărțile „clasice” nu le oferă copiilor de azi o lume în care să se regăsească. Ieri îmi dădea cineva un exemplu de discuție la școlari mici, cifra 5 seamănă cu o seceră… serios?? ce e aia?? la ce folosește? cum se folosește? O realitate pe care copiii nu o înțeleg. Așa că variantele SF sunt mult mai pe gustul lui, iar dacă avem și un personaj de vârstă apropiată, (Tinka are treisprezece ani și îi place foarte mult să citească), succesul e garantat. Încă nu știe de surpriză, abia aștept să sosească!

<strong>ŞOBORAŢII VOL. III HARTA COMORII</strong>A doua pe listă – volumul III din ȘoborațiiLe am și pe primele două, n-am apucat să povestesc pe larg despre ele, însă mă bucur enorm că a apărut volumul III, căci deja eram cu sufletul le gură să vedem în ce încurcături mai intră curajosul șoricel Marty Flynn. Surpriza este pentru Iris, le-a terminat în iarnă pe celelalte, și abia aștepta continuarea. Și aceasta intră tot la SF, amestecat cu povești cu pirați (Peter Pan a fost amicul nostru invizibil ani de zile), și cu un love-story, sperăm noi cu final cât mai fericit.

<strong>FEDELINII VOL. I</strong>

Ultimele două alese sunt cele două volume din Fedeliniide Nadia Coste, pe aceleași considerente de mai sus. Important este să citească de plăcere, căci realitatea noastră tristă de azi este că copiii fac totul pentru că li se cere și pentru că trebuie! Altcineva le face programul… ei au foarte puțină putere de decizie.

Sunt curioasă cum vor reacționa când vor sosi cărțile. De regulă îi roade curiozitatea și desfac pachetele, apoi aflu la telefon, de regulă într-o frază rostită pe nerăsuflate care este gradul de satisfacție. Însă nu mi s-a întâmplat să dau greș…

ZAHARIA ZANZIBON, VOL. III SALVEAZĂ ŢARA BASMELORRevenind la Planeta 7, vă puteți întâlni cu două noi volume din Zaharia Zanzibon. Le-am văzut pe primele două, și sunt foarte amunzante și pentru copii mai măricei. Ai mei cel puțin au avut câteva ore de râsete pe seama cărților. Continuă și seria poveștilor cu Itsy și Bitsy, pe care cei mici îi cunosc de la radio. O colecție mai nouă – Călătorie în lumea basmelor, din care fac parte Trolul fără inimă, Prinţul Dorinţă, Zăpezica. Bunicul Îngheţ şi Piticul Nas-Lung, a fost deja subiectul unui articol aici pe blog, și îl puteți citi aici. Nu ratez ocazia să vă recomand, dacă n-ați citit deja, seria Oksa Pollock. I-am dedicat mai demult un articol, și rămâne preferata familiei.

carte-pentru-joc-joaca-all1Pentru preșcolari aveți o mulțime de variante, de la cărți de colorat la volume educaționale, și aici aș include și Carte despre joc și joacă, un volum pe care l-am încercat, dar care oferă variante pentru fiecare vârstă.

Așadar, vizitați Planeta 7! Mai ales că 1 iunie se apropie cu repeziciune, și o carte este întotdeauna un cadou potrivit! Dacă ați avea doar 28 de lei, care ar fi cele patru cărți pe care le-ați alege?

Galaxia copiilor și editura ALL nu se opresc cu surprizele aici, la târgul de carte de peste 2 săptămâni vă așteaptă la standul dedicat copiilor. Cu ce? Detalii în curând 🙂

Ghirlanda de Pasti cu oua tesute

oua tesute cu fasii de hartieDe Crăciun scria cineva pe facebook că mai bine gătea „câteva felicitări”, că sigur ieşeau minunat. Cam aşa zâmbeam eu aseară… făcând planul de bătaie pe ziua de azi. Ce atâta înroşit ouă, când unele ţesute, de carton, ies minunat?

Modelul este disponibil în numărul 106 al colecţiei Idei creative, Ţeserea cu fâşii de hârtie, despre care am povestit deja [aici] . Am mărit modelul de două ori, şi am ţesut cu fâşii de quilling late de 1cm. Cred că trebuia să măresc modelul de două ori şi un pic, să-mi rămână şi 2mm spaţiu de manevră cu fâşiile, aşa a ieşit parcă prea fix. Am avut probleme cu fulgii, din păcate nu am avut fulgi coloraţi. Aveam pene colorate, dar nu stăteau, aşa că m-am mulţumit cu fulgii mei albi.

Pentru confecţionare, aveţi nevoie de:

  • o variantă de a mări modelul (la xerox, sau scanner/imprimantă)
  • carton colorat
  • fâşii colorate
  • fulgi (coloraţi de preferinţă)
  • lipici, accesorii

Cartea o puteţi găsi în librăria editurii Casa, sau la elefant, librarie.net.

Alte modele:

idei-creative106-casa2felicitare-ou-tesutsa-tesem-frumos1sa-tesem-frumos2sa-tesem-frumos-d-toys2

Ou cu masca – Ornamente hazlii de Pasti

Anul acesta sunt într-o permanentă întrecere cu timpul. Parcă se dă pe cartelă, nu-mi ajunge niciodată! Aşa se face că m-am trezit în săptămâna altfel fără niciun proiect pe blog, ba mai mult, e şi Săptămâna Mare, iar eu cu pregătirile de Paşti sunt în pom, şi pomu-n aer. Aşa că în seara aceasta am pus repede mâna pe foarfecă, şi am terminat unul din proiectele de pe listă. Am pregătit un ou! E de lemn, ce-i drept, cele comestibile abia mâine se vor muta de la piaţa acasă, dar voi vedea cât chef au copiii de făcut măscuţe, mai ales că există două variante mai uşoare de decorat: cu ştampile sau cu autocolante, pachete de-a gata, cu tot cu vopsea, de la Lidl.

Modelul pentru proiectul de mai jos l-am luat din numărul 108 al colecţiei Idei creative, „Ornamente hazlii de Paşti”. Sunt super, super haioase modelele! Aproape că nu ştiu pe care să le aleg… Am vrut un altul, însă nu am găsit în timp util hârtie acordeon pentru burtica puişorilor. Sunt propuse 15 proiecte, cuprinzând tot felul de ornamente, cutiuţe, suporţi pentru ouă în formă de puişori, cocoşi, mieluşei şi toată galeria zoologică de sezon. Cred că sunt două bufniţe care fac excepţie, dar cam atât. Sunt simple, uşor de realizat cu copiii, iar volumul include la mijloc şi modelele pentru elementele de decupat. Se pot mări după preferinţe, pentru masca de cocoşel eu le-am mărit de două ori.

Ornamente hazlii de Pasti, idei creative 108, editura Casa

Nu am avut carton colorat, cu pattern, aşa că am ales să confecţionez modelul din hârtie buretată. Nu am găsit nici ochi din papier-mache, şi nici timp să confecţionez nu mai aveam, aşa că am pus ochi mobili. Bulinele sunt făcute cu pastă corectoare. Îmi pare rău că n-am apucat să le lucrez cu copiii anul acesta, sunt sigură că ar fi fost încântaţi! La anul e pe listă! Mi-ar mai fi fost necesar şi elastic subţire, s-ar prinde mult mai uşor pe ou.

Ornamente hazlii de Pasti, idei creative 108, editura Casa

Cartea o puteţi găsi direct la editura Casa, sau în librăriile online elefant, librarie.

Țeserea cu fâșii de hârtie – Idei creative 106

idei-creative106-casa1

Primăvara a făcut să înflorească în colecţia de la editura Casa o mulţime de Idei creative. Este greu să le sortez, să lucrez, pentru că aş vrea să am timp să le realizez pe toate! M-am oprit la numărul 106, Ţeserea cu fâşii de hârtie. Tehnica nu este nouă, şi pe blog, de-a lungul timpului am mai prezentat activităţi de genul acesta. În schimb cartea de la editura Casa aduce modele noi şi mai atractive pentru copii.

Pentru că tot se apropie Paştele, am ales unul din modelele dedicate, suportul cu iepuraş. Suportul l-am lucrat singură, însă oul buclucaş l-am lucrat la dublu. Întâi Iris, cu versiunea proprie. Apoi eu am schimbat tactica. Am văzut că varianta cu acuarele n-a dat chiar un rezultat bun, aşa că am încercat cu pastă corectoare, care a dat un alb mult mai contrastant cu decorul. Şi, în ciuda faptului că modelul presupune o singură decoraţiune, Iris a hotărât să schimbăm…

Mai multă bătaie de cap mi-a dat suportul, partea pentru introdus panglica printre fâşiile de carton, fără să le rup. Pentru şablon, ar trebui să măriţi de două ori modelul propus în carte. Eu l-am prelucrat pe calculator, căci panglica pe care am găsit-o era un pic mai lată decât cea indicată în articol, şi am mărit modelul… fără să las şi câţiva milimetri de eroare… ultima panglică s-a introdus greu!

Faţă de tehnica de creare a modelelor (mai jos sunt câteva recomandări) despre care am mai povestit deja, cartea vine cu o soluţie la care nu m-am gândit. Este folosită la fluturii de pe copertă, şi anume lăsarea unor spaţii între iţele de hârtie. În schimb nu am găsit încă hârtie colorată şi transparentă, pentru a crea acel efect de lumină, aşa că sunt câteva modele încă în aşteptare.

În carte se vorbeşte despre acul de ţesut. Îmi amintesc cum arată, de la seturile din copilărie, însă nu am văzut pe nicăieri în ultimii ani. La modele din hârtie eu am folosit un beţisor de lemn (se dau la McD la cafea) pe post de spată, apoi am introdus direct banda de hârtie. Fâşiile le puteţi tăia singuri, sau achiziţionaţi hârtie de quilling. Se menţionează şi de seturi complete pentru ţesut, cu fâşii, foi pretăiate şi ac, dar nu ştiu să fie şi la noi.

idei-creative106-casa2
idei-creative106-casa1

În carte găsiţi mai multe modele, pentru fiecare anotimp. Temele sunt: întâlnire veselă pe câmp (fluturi şi alte mici necuvântătoare), parada penelor colorate (ouă şi pui, ghirlandă pascală), coşuleţul de Paşti, diverse felicitări, peştişori, cozoroc de viking, bufniţă, semne de carte, monstruleţi cu clopoţei, suport pentru lumânare, decor de toamnă cu arici, îngeraş, carduri pentru cadouri cu temă de iarnă, cutii pentru cadouri.

Cartea o puteţi găsi în librăria editurii Casa, sau la elefant, librarie.net.

Alte modele:

Sa tesem frumos cu hartie Sa tesem frumos cu hartie Sa tesem frumos, D-Toys felicitare-ou-tesut

Darul lui Mibs, de Ingrid Law – editura Gama

192_0

Sunt o mulţime de teorii despre cum să deschizi pofta de lectură a copilului. Prima – şi probabil cea care oferă cele mai mari şanse de reuşită – este aceea de a-i oferi copilului un model. Nu va citi decât în rare cazuri, dacă nu va vedea pe cineva – un adult pe care îl admiră – citind. Mai mult, trebuie să-i creezi impresia că acea carte este ceva nemaipomenit, fără de care el nu va trăi o experienţă specială.

Una din problemele mele în momentul de faţă este împăcarea listelor vechi de lectură cu dorinţele actuale ale copiilor. Pur şi simplu ne este greu (ştiu că nu sunt singura) să înţelegem de ce nu le plac cărţile cu care noi am crescut. De exemplu, Tom Sawyer. Faza cu pisica şi cărămida n-o s-o uit poate niciodată, chiar dacă multe din detalii s-au estompat. Dar lui Andrei nu i-a plăcut cum începe… şi n-a trecut de primele pagini. Nu-l condamn, şi eu fac la fel. Dacă nu-mi plac primele pagini… trebuie să existe o mulţime de constrângeri, de orice tip, ca să trec mai departe.

Ieri aveam chef de puţină distracţie. Cum televizorul nu mai oferă de multă vreme nimic relaxant, cărţile pentru copii sunt genul de alternativă pe care o folosesc din ce în ce mai des. Darul lui Mibs stătea în teancul de lectură încă din toamnă, şi aştepta cuminte. N-am avut nevoie de mai mult de câteva ore, şi am avut senzaţia că mă uit la un film SF mult mai educativ decât toate porcăriile care rulează acum la tv. Nu vă povestesc cartea, rezumatul îl găsiţi pe site-ul editurii Gama (aveţi acolo un link de detalii, pe care nu vi-l recomand decât dacă vreţi să faceţi cartea cadou fără să o citiţi, precum şi seria de premii pe care autoarea le-a obţinut cu acest volum). În schimb am să vă spun ce mi-a plăcut:

– copiii din carte au iniţiativă, şi rezolvarea de probleme nu este pentru ei o dificultate. A căuta singur o soluţie pentru o problemă nu este ceva ieşit din comun. De exemplu, o prietenă îmi spunea deunăzi despre copilul, adolescentul de azi, care, deşi identifică faptul că îi este foame, preferă să aştepte părinţii decât să caute o soluţie: deschizi frigiderul. Nu ştiu dacă azi mai înţeleg copiii gluma – cam veche: Mami, ce mănâncă leul? Mănâncă ce găseşte. Şi dacă nu găseşte nimic? Mănâncă altceva!

– copiii sunt responsabili. Au grijă unul de celălalt, chiar dacă nu percep acest lucru în mod direct. Normal, şi greşesc, nu anticipează dimensiunea faptelor lor, mint, chiar dacă consideră că o fac într-un scop nobil. Dar sunt copii.

Ce-am aflat (pentru categoria `cultură generală`): există pungi cu gheaţă instant. Ştiţi batoanele acelea luminoase, pe care le frângi şi ai 12 ore de lumină, apoi le arunci? Ei bine, pe alte meleaguri – acţiunea se petrece în SUA, pe la noi n-am auzit – există astfel de pungi în trusele de prim-ajutor care, răsucite, se răcesc instant. Acum ceva vreme v-am povestit de copcile adezive, ieri am descoperit o nouă chestie pe care mi-aş dori-o în trusa de prim-ajutor de vacanţă!

Dar cel mai important efect al lecturii mele de ieri a fost faptul că volumul a trecut imediat în alte mânuţe mai mici. Nu terminasem cartea când am ajuns acasă, aşa că pentru jumătate de oră am decretat „Linişte”, să pot afla finalul. E frustrant pentru ei să stea potoliţ pentru că mama soarbe din ochi o carte pentru copii, aşa că au venit întrebările. Andrei a aflat că e SF, pe gustul lui, Iris că e cu „puteri”, darul pe care ea şi l-ar dori de la Moş Crăciun (dacă aţi urmărit Avatar, puteţi avea o idee cam ce-şi doreşte fi-mea.)

De menţionat că este o carte fără poze, dar care pune serios la muncă imaginaţia reproductivă. Se pare că va fi şi ecranizată – eu nu am găsit filmul – de aceeaşi companie care a pus pe ecrane şi Cronicile din Narnia. Până atunci, cartea o găsiţi în librăriile online are editurii Gama, sau la elefant, libris, emag, AdevarulShop, Librarie.net.

Lectură plăcută!

Oscar si Tanti Roz, de Eric Emanuel Schmitt

Oscar-si-tanti-Roz

Povestea mea cu „Oscar” este una un pic mai lungă. Am auzit de carte anul trecut, când a intrat în topul lecturii pentru bloggeri. Am pus-o atunci vag pe lista mea, căci titlul nu mi-a sărit în ochi. E drept că nici eu nu i-am dat atenţie, nici n-am căutat prezentări, pur şi simplu am uitat de ea. (Nici acum n-am căutat impresiile altor cititori, faptul e consumat.)

Luna trecută eram cu Iris în librărie, şi o răsfoiam. I-a citit prima pagină şi a decis că e super-amuzantă şi că o vrea. De obicei citesc cărţile înainte lor, nu de alta, dar îmi place să fiu la curent cu subiectul când vor să discute. De data aceasta nu am reuşit. Andrei a citit-o primul, şi deja mi-a spus despre ce este vorba. Eu am stat pe gânduri dacă a fost o decizie bună să-i încurajez s-o citească. Iris a luat-o imediat în primire, şi aşa se supărase că nu a fost prima. Am aşteptat cu inima strânsă reacţia, mai ales că la capitolul „cărţi triste” nu stau deloc bine… am jelit în hohote la Singur pe lume, nu mai spun la Ultimul mohican… iar mai nou abia dacă pot citi cu voce tare Fetiţa cu chibrituri.

Iris a terminat de citit, şi eu tot nu-mi făceam curaj să mă apuc. I-am cerut să scrie ea articolul pentru blog, căci cartea i-a plăcut.
„Cum să-l scriu?” Scrie-l în aşa fel încât să-i convingi şi pe alţii că merită s-o citească!

Am rămas fără aer când am citit prezentarea ei, cel puţin finalul, care m-a luat total prin surprindere. Era şi ea nerăbdătoare să-mi vadă reacţia, căci a muncit vreo trei ore să scrie pe calculator fragmentul de mai jos. „E convingător?” A fost atât de convingătoare, că m-am apucat de citit în aceeaşi seară. Mi-a luat o oră şi jumătate, ultima parte cu multe, multe lacrimi scurse în linişte pe obraz. Nu ştiu ce m-a ţinut trează târziu în noapte, căci am adormit greu, ţinându-i pe amândoi în braţe. Am regăsit cumva în modul lor de abordare al cărţii ceva din maturitatea copilului dintre coperte. Am admirat acel optimism de a vedea mereu partea plină a paharului, chiar dacă este aproape gol. Am văzut în ei acea bucurie de a trăi pe care Oscar o descoperă la finalul cărţii. Personajul are 10 ani, Iris – 9, Andrei – 11. Este un jurnal al ultimelor două săptămâni de viaţă, abordate însă cu totul surprinzător, o căutare a sensului vieţii şi a lui Dumnezeu. Şi totuşi, nu este o carte despre religie, ci despre credinţă. Aş fi vrut mai mult de la Andrei, însă pentru el, încă în căutarea celor două sensuri, este greu să scrie. Mi-a îndeplinit dorinţa telegrafic, şi nu am mai insistat.

Vă recomand să o citiţi. Dacă aveţi copii, voi îi cunoaşteţi cel mai bine, şi veţi şti dacă să le daţi sau nu cartea. Recunosc că, dacă aş fi citit-o prima, aş fi stat pe gânduri dacă să-i las să citească sau nu, mai ales că subiectul nu e deloc străin familiei noastre. Probabil că aşa a fost să fie… ei s-o aleagă şi s-o citească.

Andrei:

„Oscar şi Tanti Roz” este o carte scrisă de un autor german, pe nume Eric Emanuel Schmitt. În cartea aceasta este vorba despre un copil, pe nume Oscar, care avea cancer. El a stat aproape toată viaţa în spital. Are aici o grămada de prieteni: Betty Albăstrea, Tanti Roz si mulţi alţii, dar mă opresc, pentru că v-aş spune toată cartea. Oscar le spunea Tanti Roz la bătrânele care îl vizitau, căci ele erau îmbrăcate în roz. Acestea îi aduceau diverse cadouri. Dar era între ele o Tanti Roz cu totul specială: ei îi chiar păsa de Oscar. Îi dădea sfaturi despre viaţa.

Mie mi-a plăcut cartea fiindcă:
1. Oscar are tot felul de peripeţii.
2. Este o carte dramatica, dar în acelaşi timp şi amuzantă.
3. Ne dăm seama că copiii cu probleme sunt speciali.

Iris:

Oscar şi tanti Roz

„Oscar şi tanti Roz” este scrisă de Eric Emanuel Schmitt. Oscar este un copil de 10 ani. Prima dată nu mi-am dat seama că e un copil bolnav de cancer, pentru că la început erau nişte povestiri foarte haioase. De fapt prima pagină m-a făcut să cer cartea.

El îi scrie lui Dumnezeu scrisori cu tot ce i s-a întâmplat în spital până când îl convinge tanti Roz să-i scrie despre dorinţele şi viaţa lui. Tanti Roz de fapt îl ajută pe Oscar să facă din viaţa tristă una fericită. Când Oscar şi-a dat seama că mai are puţin de trăit, tanti Roz l-a făcut să creadă că o zi din viaţa lui valorează cât 10 ani. Tanti Roz este (de fapt a fost) o luptătoare de wrestling. Ea înveseleşte acum copiii din spital, iar când Oscar se întrista, îşi amintea de o luptă de-a ei şi i-o povestea, ca să-i dea un sfat sau ca să-l încurajeze.

În spitalul în care se afla Oscar erau foarte mulţi copiii bolnavi, la fel ca şi el, dintre care unii îi erau prieteni foarte buni. Popcorn, unul dintre prietenii lui, avea boala îngrăşării rapide. Acesta era foarte trist căci nu avea voie să mânânce nimic, dar prietenii lui îi mai dădeau pe ascuns câteodată nişte dulciuri.

Să vă povestesc despre aventura lui Oscar în afara spitalului. Totul a început când s-a hotărât să fugă din spital în maşina lui tanti Roz, dar el nu s-a descurcat singur, l-au ajutat şi prietenii lui să evadeze. El a reuşit să se ascundă în maşina lui tanti Roz, şi şi-a petrecut Crăciunul alături de ea şi de părinţii lui.

Peggy Albăstrea este o fetiţă cu boala pielii albastre. Oscar o place foarte mult, chiar dacă e albastră. Între timp medicii au găsit soluţia de a o vindeca pe Peggy, şi ea a plecat acasă. În jocul lor din spital ea era soţia lui Oscar.

Mie mi-a plăcut cartea pentru că: e amuzantă, mereu a existat tanti Roz care să stea alături de Oscar, şi m-a făcut din ce în ce mai curioasă. De exemplu: nu ştiam dacă operaţia lui Peggy va fi reuşită sau dacă va reuşi planul lui Oscar de evadare.
Eu cred că un copil, dar şi oamenii mari, ar trebui să citească  această carte pentru că, chiar dacă are final trist, Oscar şi-a trăit viaţa aşa cum a vrut.

După ce am citit această carte eu mi-aş dori să fiu ca tanti Roz, pentru că era extrem de fericită când ajuta pe cineva. Îl admir pe Oscar, pentru că atunci când a aflat că va muri nu a început să plângă şi doar era trist că părinţii lui l-au părăsit la spital şi nu puteau să accepte boala lui.

oscar_si_tanti_roz

Dacă rezistaţi, puteţi căuta şi filmul: Oscar and the Lady in Pink, sau pe scena teatrului Bulandra, si luna aceasta, si urmatoarea.

Cartea o găsiţi în librăriile online: librarie.net, libris (transport gratuit la orice comanda), elefant, AdevarulShop, eMag, Books-Express, Okian.

Bufnite – Animale salbatice din hartie, colectia Idei creative

Dintre ultimele apariţii ale colecţiei Idei creative, Animale sălbatice din hârtie este unul pe care îl pot lucra lejer cu copiii la grădiniţă, aproape în întregime, pentru exerciţiile de decupaj. Nu copiază singuri modelele, asta fac eu, pe calculator, separ elemelentele pe foi colorate diferit, le printez, iar ei doar le decupează şi le lipesc. Pentru bufniţele de azi am printat picioarele şi ciocul pe carton portocaliu, ochii pe carton alb (copiii au apreciat că i-am făcut direct, nu le-am dat de decupat trei cercuri… 🙂 ), corpul pe un model de coală, burtica pe o alta. Foile folosite sunt cele din pachetul „În grădină”, de la Daco, pe care le-am tăiat pe dimensiune A4 să intre în imprimantă.

idei-creative101-casa4

Pentru cele două bufniţe au avut nevoie de cca 30-45 min, în funcţie de vârstă şi de îndemânare. Destul de mult timp au folosit pentru negocieri, pentru a împărţi şi combina paternurile, să se hotărască care cu care se asortează, dacă îi place colegei din stânga, şi ce te faci cu cea din dreapta care nu are aceleaşi gusturi… 🙂 . Plus că trebuia să-mi placă şi mie!! Aici am rezolvat repede, le-am spus că, dacă mă hotăram, aveau doar un singur model.

idei-creative101-casa1 Despre modelele propuse în volum am mai povestit şi luna trecută, când am realizat modelul cu iepuraş şi vulpiţă. Din acelaşi volum e pe listă modelul cu şoricei. Găsiţi detalii aici. Cartea o puteti cumpăra din în librăria online a editurii Casa, sau în alte librării: Libris (transport gratuit), eMagelefant (transport gratuit in Bucuresti si Cluj, cu ridicare din librarie centrală), Librarie.netAdevarulShopBestKids.

Atelierul de creatie |  Biblioteca Năzdrăvanilor 

 

Pinguini si foci – Accesorii mignone – Editura Casa

Accesorii mignone din pasta polimer, idei creatve 92

Iarna aceasta a fost pentru mine şi pentru Iris o perioadă în care ne-am simţit minunat lucrând împreună. Însă perioada de lucru a debutat cu un studiu atent al colecţiei Idei creative, de la editura Casa, şi selectarea mai multor proiecte. Printre cele alese au fost şi pinguinii şi focile din numărul 92 al colecţiei, Accesorii mignone din pastă polimer. Nu au intrat însă în maratonul de iarnă, din mai multe motive, cel mai puternic dintre ele fiind acela că se încadrau mai mult la proiecte de iarnă, puteau fi prezentate şi în ianuarie, nu neapărat în seria de Crăciun. Însă, combinat cu numărul 99 – Modelarea plastilinei, am ajuns la alte rezultate.

În primul rând, pasta polimer (fimo) nu este chiar deloc un material ieftin, şi, dacă nu lucrezi constant cu el, dai cam banii degeaba. M-am gândit să iau doar roşu, şi să fac crabii. E încă în plan, pentru la vară. Dar cum voiam acum pinguinii, am ales plastilina uşoară. Mai sunt aici pe blog câteva articole despre acest material, cu proprietatea lui minunată că se usucă la aer fără a-şi modifica forma şi culoarea. Accesorii de bijuterii mai aveam câteva, aşa că ne-am apucat de joacă. Iris a început cu foca, a continuat cu omul de zăpadă, căsuţa, timp în care eu aveam ceva de împărţit cu pinguinii şi bufniţele. La final am lucrat amândouă la pitici, am împărţit piesele şi am realizat machetele.

Plastilina uşoară am luat-o de la librărie (Amos), şi nu ne-am dat seama că am luat alb fosforescent. Ne-am dat seama seara, când nu ştiam de ce luminează omul de zăpadă 🙂 . Altfel nimic nu se observă în timpul zilei.

Ambele volume menţionate mai sus se bazează pe aceleaşi tehnici de modelaj. Aveţi nevoie de răbdare şi exerciţiu pentru a relua explicaţiile, astfel încât rezultatul să fie unul satisfăcător. E drept că cele două materiale nu se compară, fimo este mai dens, se lucrează mai precis, dar pentru cei mici, şi mai ales pentru început, plastilina este ok. În ceea ce priveşte combinarea culorilor şi obţinerea celor secundare/terţiare, şi plastilina se comportă la fel. Puteţi cumpăra doar culorile de bază, şi să obţineţi apoi pe cele derivate. Vă recomand să luaţi în plus un alb, iar pentru proiectele care necesită o culoare dominantă, şi pe aceea (cum a fost în cazul nostru verde).

Accesorii mignone din pasta polimer, idei creatve 92

Proiectele propuse sunt: căsuţele piticilor – asemănătoare cu cele ale ştumfilor, ciupercuţe şi buştean din pădure, oiţe, bufniţe de diferite forme şi culori, crabi, melci, stele de mare, meduze, broaşte ţestoase, căluţi de mare, gângănii diverse, elefănţei şi furnicari, legume şi fructe (lecţie foarte utilă pentru cei mici!), sortimente de îngheţată, prăjituri şi torturi, păsărele, pinguini şi foci.

Accesorii mignone din pasta polimer, idei creatve 92

Cartea o găsiţi în librăria online a editurii Casa, sau în alte librării online: Librarie.net, AdevarulShop, Libris (transport gratuit la orice comanda), eMag, BestKids, elefant.ro, KidsMagicStore.