Rar mi se întâmplă să intru în campaniile de marketing, dar uneori, dacă se potrivesc și cu dorințele mele, trec peste „n-am eu noroc”. Viața asta nu mi-a adus prea mult, paharul meu a fost cam mic la spartul târgului, și încă mă urmărește o astrogramă făcută de o prietenă acum mulți ani… „ bani o să ai, dar o să muncești din greu pentru ei”. Din greu încă muncesc… din cer încă n-au picat, dar mi-a plăcut campania cu bicicleta de la Libris, așa că m-am chinuit să iau și eu bilet la loterie… poate-poate, că nu mi-ar strica o bicicletă nouă!
Am luat o carte – sper din tot sufletul să merite banii, n-am citit-o! – și cum nu făcea 50 în cap, am mai cerut un joculeț… Cuvinte încrucișate. Mi-am zis că, dacă nu e cine știe ce de capul lui, n-o să plâng după 1o lei prea tare. A venit, și surpriza a fost destul de plăcută. Piesele de puzzle sunt ok din punct de vedere al calității, nu chiar Ravensburger, dar rezistente. Jocul ia destul de mult din clasicul scrabble, însă nu tot, și în varianta aceasta este mult mai pe placul copiilor. În primul rând, are mai puține piese, 72. Aș fi preferat mai multe, că Ax6 e cam puțin. Punctele se adună normal – câte pui, atâtea ai. Dacă formezi cuvinte noi prin alăturare, intersecție, se pun și acelea. Punctajele tot cam ca la scrabble sunt, literele comune 1, literele mari – 10.
Jucându-l, mi-am dat seama de ce e mai potrivit copiilor: în primul rând, nu ai limită de spațiu, nu ajungi niciodată la „margine”. Te lungești cât vrei, idei de cuvinte și piese să ai. Apoi, nu mai ai căsuțele de dublare și triplare care trebuie vânate, ceea ce face ca norocul să fie absolut necesar… căci, dacă nu tragi litere valoroase… cam greu să câștigi, că strategia nu mai este importantă. Este mai puțin competitiv ca „bunicul” său, dar mult mai agreabil pentru copiii care nu sunt încă destul de abili la nivelul strategiei cuvintelor, și se amuză mai mult construindu-le.
Este și suficient de ieftin ca să îl iei în vacanță pe nisip, și să nu plângi după piese, că la nevoie mai cumperi unul. Și, în plus, se acceptă toate formele de dicționar ale cuvintelor, nu doar cele de bază. Noi cel puțin am acceptat și plural, și verbe conjugate.
Îl găsiți la Libris (transportul este gratuit pentru orice comandă, și au introdus în ofertă toate jocurile de la D-Toys), Jucarie.ro, Nichiduta, AdevarulShop.
Edit: jocul are nevoie de un săculeț de pânză. Din punga lor, literele nu se trag „cinstit”, copiii trag cu ochiul la ele…
După ce și Irisuca a spus acum ceva vreme adio, grădiniță, am rămas oarecum cu impresia că fiecare clasă beneficiază de un colțișor în care fiecare copil găsește, dacă dorește, o provocare din categoria jucăriilor educaționale. Nu este chiar așa, mai ales că investițiile pentru jocuri și jucării de calitate sunt minore. Marea majoritate investesc în păpuși ieftine, care stau îmbrăcate și ne-smotocite sus pe dulapuri, să arate „bine”, și mașinuțe care nu au aproape nicio valoare educațională, dar țin copiii ocupați. Nu se poate da o definiție pentru „jucărie educațională”, însă aceasta este un instrument cu ajutorul căruia copilul învață ceva folositor, ceva ce îi va fi util în viitor.
În ceea ce-i privește pe preșcolari, nu trebuie să uităm că jocul este pentru ei principala activitate, modul în care ei învață. (Nu intru în dezbateri apropo de mania opționalelor, și modul de a le umple timpul până la refuz, încât joaca devine un lux!) De aceea îi revine adultului rolul de a-i pune la îndemână instrumente noi – jucării – cu care el să exploreze, să descopere, să învețe, și să parcurgă lin un curs de dezvoltare normal. Jucăriile sunt primele obiecte cu care copilul intră în contact. A înțelege cum funcționează, ce și unde se potrivește, reprezintă pentru această vârstă un mod de a rezolva probleme.
A alege jucăria potrivită este o provocare, pentru că de fapt trebuie să selectezi, în funcție de nivelul de dezvoltare și interesul copilului, ori a ariilor ce trebuie stimulate, acea jucărie care este combinația ideală între distracție și învățare. O jucărie care nu exersează nici măcar o abilitate este o jucărie inutilă.
Una din temele anuale ale programei pentru preșcolari este când, cum și de ce se întâmplă?, în cadrul căreia sunt propuse activități prin care copilul să vină în contact și să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare – obiecte, aerul, apa, solul, vegetaţia, fauna, fiinţa umană ca parte integrantă a mediului, fenomene ale naturii -, precum şi interdependenţa dintre ele. El trebuie să poată comunica impresii și idei de bază, să vorbească despre plantele şi animalele din mediile terestre, acvatice.
Pe această temă a fost construit și jocul „Elefănțelul vesel – Lumea animalelor” de la D-Toys. Setul include 12 planșe cu puncte magnetice, și un creion-elefănțel pentru validarea răspunsului. Creionul muzical pentru mine a fost o mare surpriză, căci are un volum extrem de decent, față de alte instrumente de acest gen care mi-au picat în mână. Nici prea tare, nici prea încet, cât să nu te enervezi, mi-a adus aminte de muzicuțele pentru bebeluși. Apoi, în momentul în care răspunsul este corect și se realizează contactul electric pentru a cânta melodia, aceasta se aude atât cât copilul consideră necesar. Dacă pentru el este suficientă o secundă de sunet pentru validare, și ridică apoi creionul, muzica se oprește. În testele mele, au ascultat odată, de două ori, dar apoi nu au mai insistat. Melodia este celebrul cântecel „Un elefant se legăna…”, urmată de ritmuri mai vesele, pe care nu le știam ca făcând parte din cântec. Al doilea lucru care mi-a plăcut este faptul că creionul nu are reacție în momentul răspunsului negativ, încurajând și întărind doar răspunsul corect.
Am testat jocul cu trei pitici „de împrumut”, căci ai mei au depășit demult vârsta căreia i se adresează jocul. Prima a fost Maria, care tocmai a terminat clasa I. I-am dat fișele pe rând, în ordinea numerotată, însă a fost nevoie să-i citesc cerințele, căci s-a plâns că nu prea seamănă literele cu ce știe ea de la școală. Într-adevăr, fontul, deși pare scris de mână, este diferit de cel învățat de cei mici. Cred că cel mai utilă ar fi fost folosirea literelor mari de tipar, standard, mai ales că le învață începând cu grupa mare, și adoră să descifreze singuri cerințele. A doua provocare au fost pentru ea întrebările negative – cui nu-i place mierea?cine nu are somn de iarnă? – lucru de înțeles, căci operațiile gândirii sunt încă la stadiul de aplicații concrete la această vârstă. Cu explicații pe marginea fișei, a găsit răspunsul fără să apeleze la modalitatea extrem de la îndemână – încercare și eroare, adică să testeze cu elefănțelul bulina corespunzătoare răspunsului corect.
Fișele evaluează cunoștințele despre animale prin întrebări tip grilă, cu un singur răspuns corect din trei sau patru variante. Sunt întrebări despre alimentație „consacrată” (ursul mănâncă zmeură, șoricelul cașcaval, iar bufnița nu aleargă după miere), mediul de viață (ursul în pădure, peștele în apă), abilități deosebite (vidra – înotător, ghepardul – alergător), tipuri de blană, hibernare, urme lăsate de viețuitoare în deplasare. Două planșe fac excepție – una apelează la cunoștințele din povești – ce animal există în realitate: caracatiță, dragon, unicorn, dinozaur, sau la completarea unui puzzle simplu, prin recunoașterea elementelor lipsă din careuri.
Al doilea test l-am făcut cu Daria, clasa pregătitoare. Spre marea mea surpriză, a citit singură, cu câteva excepții, cerințele. (Aici evit alte discuții, ce ar trebui să se facă și ce se face la unele clase pregătitoare…). Daria însă – de doi ani de când lucrez cu ea a dovedit un nivel de dezvoltare mult peste vârsta ei reală, așa că faptul că și-a însușit deja scrisul de mână nu mi se pare imposibil. Nu a avut nicio eroare, exceptând două planșe: cea în care apare vidra, pe care nu a recunoscut-o, dar a ales prin eliminare răspunsul – vulturul nu înoată, și nici melcul, și cea referitoare la hibernare, unde a ales ariciul la prima încercare. Am întrebat-o de ce. Răspunsul a fost foarte aproape, ursul sigur hibernează, al doilea animal care dormea părea un cățel, dar nu era sigură că l-a recunoscut, și a încercat ariciul. Cu ocazia aceasta a învățat că și aricii hibernează, căci cățeii sigur nu o fac.
Al treilea test – Cristian, absolvent de grupa mare, în toamnă la pregătitoare, nu a făcut decât să confirme celelalte două teste, la problema prin eliminare în cazul „vidrei”, și mai greu de rezolvat fișa-puzzle.
Chiar și în această formă aparent simplă de prezentare a jocului, pentru preșcolari reprezintă o modalitate de a rezolva probleme, făcând apel la cunoștințele asimilate anterior, sau, dacă nu le au, eliminând variantele pe rând pentru a afla răspunsul corect, așa cum au procedat și fetele atunci când au întâmpinat dificultăți. Ar fi vrut să păstreze jocul – ceea ce din păcate nu era posibil, dar le-am întrebat de ce l-ar vrea, din moment ce au rezolvat deja toate cerințele. Maria mi-a spus că-i place elefănțelul, Daria – pentru că vrea să le rezolve până le știe bine pe toate!
Dacă nu aveți idei ce să cumpărați unui copil la vârsta grădiniței, „Elefănțelul vesel – Lumea animalelor” este o variantă de cadou, întărind și legătura adult-copil prin rezolvarea împreună a provocărilor. Iar dacă pentru el informațiile nu mai sunt o noutate după parcurgerea repetată, încurajați-l să ia jocul la grădiniță. Sunt sigură că va fi bine primit de colegi, dar și de profesorul educator, care va putea, pe marginea fișelor, să aducă noi subiecte în discuție.
Cred că utile ca accesorii la acest joc ar fi kituri separate de fișe. Sunt disponibile alte trei versiuni ale jocului Elefănțelul vesel – „Aventuri culinare”, „O plimbare în natură”, „Forme, culori, fructe și legume”, ultima fiind poate la fel de atrăgătoare ca cea cu animale. Din moment ce există deja creionul-elefănțel, o variantă de extindere a jocului ar fi achiziționarea separată de mape cu fișe.
Anul acesta Moş Crăciun a considerat că păpuşile şi maşinuţele nu sunt tocmai jucăriile potrivite pentru 6-8 ani, şi a trecut mai mult pe colecţiile educaţionale recomandate vârstei. Oferta este variată, aşa că decizia a fost destul de greu de luat. În cele din urmă, au fost patru variante. Copiii au fost destul de curioşi, dar vacanţa de după Crăciun a impus o pauză. La revenirea acasă, în ajun de Anul Nou, nu le stătea gândul decât la crescut triopşi sau turnat săpun.
Aşa că în loc de salăţi şi pregătiri pentru noaptea dintre ani… noi… turnam săpunuri colorate! Despre triopşi nu povestim acum, aşteptăm să iasă din ouă, şi să fie relatarea completă.
Laboratorul de cosmetice, alias fabrica de săpun, a fost cadoul Irisucăi. Chiar dacă vârsta recomandată e un pic mai mare, setul impune ajutorul părinţilor, aşa că se poate şi la vârste mai mici.
Ce include setul:
300g cubuleţe de săpun cu glicerină transparent
40g cubuleţe cu pigment alb – dioxid de titan
3 sticluţe cu colorant alimentar, roşu, galben şi albastru, ce se pot combina pentru a obţine alte culori
2 sticluţe cu parfum, trandafir şi levănţică, sclipici cosmetic
o matriţă cu forme diverse – o zână-spiriduş, inimioare, floricică, îngeraş.
două matriţe paralelipipedice
beţişoare de amestecare
recipiente pentru încălzit săpunul în cuptorul cu microunde, cu suport
O pereche de mănuşi (de care nu prea aveţi nevoie decât să nu vă murdăriţi de colorant)
Manualul însoţitor explică cum pot fi turnate şi obţinute forme diverse. Noi nu le-am încercat pe cele cu modelaje, în schimb am combinat culorile şi am turnat tot ce am vrut, inclusiv pe matriţele noastre, pe care le-am folosit până acum numai pentru ipsos.
Ca idee, cubuleţele de săpun se topesc 20″-30″ în cuptorul cu microunde, apoi se colorează după gust, şi se toarnă repede în forme. Eu topeam săpunul, Irisuca combina culorile şi parfumurile, şi apoi turnam în forme. Normal, după indicaţiile şi dorinţele ei.
Combinaţiile nu prea ne-au ieşit.
Cred că trebuia să aşteptăm să se răcească un pic prima culoare, înainte să o turnăm pe a doua. Brăduţul cu cadouri şi clopoţelul cu fundiţă au ieşit cel mai bine. Omul de zăpadă a fost marea dezamăgire. A ieşit foarte simpatică zâna transparentă cu sclipici, şi îngeraşul, dar nu prea se văd…
Preferatele sunt cele roz, bineînţeles. Iar broscuţa e preferata noastră.
La ce ne folosesc? Păi… de dragul lor se spală tot timpul pe mâini, ba găseşte orice motiv să se mai spele odată!
Ne-au mai rămas ceva cubuleţe de exersat, şi când se vor termina, mă întreb dacă merge oare cu săpun cu glicerină din comerţ. Prefer să-l torn în orice formă, spre distracţia lor.
Sfântul Andrei l-a întâmpinat pe „sfinţişorul” meu cu un mic cadou surpriză. Am stat ceva pe gânduri ce anume să-i iau, căci partea cu tehnica, montaje, funcţionalităţi părea să-l intereseze. Am riscat cu radioul. Nu părea foarte dificil de montat, şi nici nu este, căci îmbinările se fac pe sistem de capse. Cu puţină atenţie, în cel mult 10 minute se poate monta un mic radio. Un buton de căutare poate alege posturile de radio FM cu frecvenţe între 88MHz si 108 MHz.
Andrei a fost încântat să aibă radioul lui. Are grijă să-l pornească dimineaţa. Nu ar fi fost o idee rea ca ansamblul să aibă un buton de volum, căci pentru gustul meu matinal merge cam tare. Sunetul este un pic metalic, dar nu cred ca are cineva pretenţia la un sunet stereo de la o jucărie.
O variantă la fel de interesantă este oferită de jocurile Clementoni, dintre care cel cu creşterea crustaceilor mi se pare cel mai provocator, mai mult decât cel cu cristale, pe care l-am încercat anul trecut.
Dacă nu aţi încheiat încă lista moşului, sper că v-am dat câteva idei utile.
Acum vreo dou săptămâni am pus pe hârtie o listă de idei pentru cadourile de Crăciun. Până la urmă am reuşit să încep să şi aleg. Pe post de joc-jucărie pentru fetiţe am rămas la Setul de portelan pentru ceai de la D-Toys. Cum jocurile de rol sunt la ordinea zile, cel în care Irisuca mea este mama a trei copii (Andrei, Erika şi Ştefania) este destul de des pus în aplicare. Le pregăteşte patul, le aşează masa… Am văzut cu câtă plăcere le-a pregătit pahare, decorate de ea cu plastilină uşoară, aşa că m-am gândit că un set de ceşcuţe, pe care să le poată personaliza, nu este o idee tocmai rea.
Sunt pentru păpuşi, nu sunt foarte mari, o ceşcută nu cred că depăşeşte 5cm diametru. Dar este set complet: ceşcuţe, ceainic, zaharniţă şi cană pentru lapte. Se adaugă un set de tuburi cu vopsea, cu glitter. Nu imi dau seama dacă sunt vopsele acrilice, dar presupun că trebuie să reziste pe porţelan.
Moşul a primit deja înştiinţarea, şi sunt curioasă care va fi reacţia ei. Şi cine va fi primul invitat să bea o cafea.
Cutia este mai mare decât ambalajul interior, şi am avut ceva emoţii când am simţit ceva mişcându-se înăuntru. Dar sunt foarte bine ambalate, nu cred că se pot sparge decât la şocuri foarte mari. Toate piesele, inclusiv farfuriuţele, au model imprimat, pe o singură parte. Pot fi decorate după inspiraţie pe restul suprafeţei.
Printre jocurile achiziţionate la grădiniţă anul acesta a fost şi „Să învăţăm alfabetul”, de la D-Toys.
Jocul include 42 de piese, în şapte combinaţii, literele fiind grupate câte două. Fiecare dintre ele este alăturată unui exemplu în care sunetul reprezentat se află la începutul cuvântului, dacă este posibil, sau în interior.
Este primul joc pe care îl văd având marcată poziţia sunetului în cuvânt. Chiar dacă la grupa pregătitoare copiii trebuie să înveţe numai literele de tipar, sunt reprezentate şi cele de mână.
Aşezate ca planşă ar putea fi folosite şi în clasa I, dacă n-ar lipsi câteva. Deocamdată sunt curioasă care îi va fi durata de viaţă, în ciuda cartonului gros din care este confecţionat, căci copiii fac exces de zel în realizarea combinaţiilor.
Din seria „Jocurile copilăriei” face parte şi Să ţesem frumos! Dacă ţin minte corect, demult era pe dimensiune A5, într-o mapă de hârtie. Acum l-am regăsit cu plăcere frumos ambalat, în cutie de aproximativ 17x17x4cm, sub marca D-Toys. În schimb am descoperit o variantă uşor modificată a jocului. „Iţele” nu sunt separate, ci fac parte dintr-un ansamblu tip felicitare cu ferăstruică (16x14cm, închisă). Modelul nu mai este independent, ci reprezintă decorul unui balon… sau al unei ciupercuţe, ce pot fi colorate ulterior.
În schimb mi s-a părut foarte greu de manevrat acul de acetofan, poate că nu ar fi fost o idee rea să fie dintr-un plastic mai tare, uşor de ţinut drept de ureche şi manevrat sus-jos. Ceea ce mi-a lipsit enorm din cutie au fost modelele. Doar cel de „şah” de pe cutie mi se pare mult prea puţin pentru potenţialul acestui joc.
E drept că copiii posedă un grad ridicat de imaginaţie, dar au nevoie de un punct de pornire, mai ales cei mici. Încă un impediment pe care l-am sesizat în timpul lucrului, „iţele” sunt dintr-un carton mult prea gros şi nu sunt deloc flexibile când trebuie apropiate casetele unui model de şah, de exemplu.
Sper ca în timp jocul să fie perfecţionat, căci ducem lipsă de astfel de instrumente de lucru.
Jocul conţine 6 cartoane de colorat, decupate, dungi de hârtie colorate şi agăţătoare pentru împletit.
Să decorăm frumos! este poate un joc pe care nu l-aş fi cumpărat, dacă nu era în pachetul promoţional pe care îl alesesem deja. De ce? Pentru că oferă o activitate în ultima fază. Jocul conţine 6 cartoane 10x15cm, şi o sumedenie de autocolante, ştanţate cu forme diferite. Activitatea presupune ca copilul să decoreze o ramă foto, folosind formele disponibile. Exerciţiul l-am mai făcut la grădiniţă, şi atunci am folosit perforatoare decorative. Sau, dacă este nevoie, tot cu perforatoarele decorative, se realizează forme din hârtie glasată autocolantă.
Da, în lipsa acestor perforatoare, jocul este binevenit. Spirale, triunghiuri, frunzuliţe sau floricele pot fi găsite pe cele 6 folii autocolante (16×12 cm) şi îmbinate în cel mai creativ mod cu putinţă.
Mai mult, jumătate din fiecare folie nu este ştanţată, şi cu ajutorul unei forfecuţe pot fi decupate alte forme, în funcţie de ideile pe care fiecare copil vrea să le pună în practică. Jocul cu autocolante rămâne unul dintre preferatele copiilor, iar Să decorăm frumos! oferă această variantă în suficient de multe combinaţii. Poate că ar fi fost mai interesant dacă cartonaşele nu erau tipărite, şi copilul putea lipi o fotografie de familie pentru a o decora.
Nu ştiu dacă noi vom decora ramele existente. Irisuca a devorat jocurile, şi din fiecare trebuia să încerce ceva. Dar chiar şi ea a remarcat că autocolantele vor fi mai ultile pentru o probă de felicitări la concursurile Năzdrăvanilor.
Aşa, pe fugă, iată ce i-a ieşit. Normal, opera trebuie semnată…
Pe măsură ce copiii au crescut, şi jocurile şi jucăriile au alte criterii de alegere. Maşinuţe avem o sumedenie, păpuşi de asemenea. Unele se încăpăţânează să reziste cu stoicism peste vreme. Totuşi, unul dintre jocurile preferate ale copilăriei, cel puţin pentru fetiţe, a rămas cel cu păpuşile. Teancuri de cârpe, o bucăţică de dantelă, puţină catifea, îşi găseau în mânuţele noastre utilizări multiple. Recunosc că mi-e dor de gaşca de la bloc, de banca din spatele blocului unde stăteam cu orele, pregătind prezentări de modă cu păpuşile. Încă îmi aduc aminte de rochiţele cu care Ralu a venit de la bunica, le cususe la maşina de cusut. Faţă de ale noastre, cusute de mână, ale ei arătau extraordinar. Azi… rochiţele de bal le găseşti de-a gata, chiar şi puse pe umeraş, iar fetiţele nu mai pun mâna pe ac până se mărită, căci acum e considerat periculos.
Mi-a atras atenţia de pe raft jocul de la D-Toys, Să coasem frumos! Am crezut iniţial că este o reeditare a jocului cu acelaşi nume de acum 30 de ani, dar nu… sub titlu, scria, frumos, fără ac. Încă nu pot să-mi dau seama cum să coşi fără ac, căci a coase înseamnă A fixa, a prinde între ele părţile unei haine sau un petic, un nasture etc. trecând prin ele un fir de aţă cu ajutorul unui ac. Jocul propus acum de D-Toys este un joc de desen, de decorat cu şireturi, care este totuşi departe de cusut. Este mult mai aproape de exercițiul de șnuruire care se practică la grădiniță începând cu grupa mijlocie, și foarte utilizat la grupa mare.
Însă nu este mai puţin distractiv. Copiii colorează cu plăcere cele 6 planşe din carton, iar acţiunea cu cele 6 şnururi colorate diferit este interesantă şi solicită destulă îndemânare. În schimb, a ridicat mari probleme „descusutul”, căci şireturile sunt dure, cartonul subţire, şi Iris a reuşit să-l rupă. La vârstă mai mare, coordonarea este mai bună, dar la 4 ani a fost mai greu să gestioneze forţa cu care să tragă de şireturi. M-am întrebat de ce trebuie să le scoată… răspunsul a fost simplu: să văd cum arată şi cu roşu!
Şi pentru că ne-am distrat, iată mai jos rezultatele: Nemo, peştişorul cu aripioara ruptă, şi un clown. Mai avem de lucru cu coloratul… În schimb a prins foarte repede ideea cu trecerea şiretului, şi cum să întorci şablonul să vezi de pe spate unde trebuie introdus. Ceea ce îmi dă destul curaj să încerc şi cu acul. În fond, şi Frumoasa Adormita a stat departe de fus, şi la 16 ani s-a înţepat cu el. De ce te fereşti nu scapi…
Prezentat într-un ambalaj nou, cutie de aproximativ 17x17x4cm, jocul conţine 6 şireturi colorate diferit şi 6 planse perforate, din carton (13x16cm).
Căscând gura prin supermarket, la cumpărături, nu m-am abţinut, e drept, să nu trec şi pe la copii. Mă mai uit după jocurile de la D-Toys, de multe ori sunt mai mult decât utile să umple o dimineaţă de vacanţă. De data aceasta era la promoţie un pachet cu patru dintre jocuri, aproape la jumătate din preţul lor normal. Să desenam frumos! era unul dintre ele. Copiii trebuie să deseneze folosind şabloane gata desenate. Mai mult, şabloanele sunt alcătuite din părţi diferite, astfel încât copilul să poată desena şi contururile interioare.
Mai mult am văzut acasă. Iris s-a jucat cu el pe post de puzzle, căci s-au amestecat cele 38 de piese şi trebuiau potrivite, ca să le putem desena. Pentru 4 ani e încă destul de greu să imobilizeze cu o mână şablonul, iar cu cealaltă să traseze conturul. Am ajuns aşadar la mama-mpunge şi eu trag, adică eu îi ţineam şablonul, ea desena…
Ce mi-a plăcut a fost că jocul oferă posibilitatea unor combinaţii multiple, pentru un desen creativ. Prezentat în cutie de aproximativ 17×17x4cm, jocul conţine 9 şabloane (16x11cm) cu 14 forme şi 12 file pentru desen, tot cartonate (13x16cm). Şabloanele sunt realizate din carton suficient de gros pentru a nu se deteriora în timpul lucrului. Acum să vedem ce vor crea copiii. Mai avem şabloane, dar din plastic, cu animale din junglă sau acvatice, şi le-au plăcut. Sper să fie o investiţie bună, şi să văd curând rezultatele.