Inima din cheite de aluminiu

inima-neagra-cheite

Anul trecut am ratat unul din frumoasele concursuri ale Alinei. Pur şi simplu zilele s-au scurs mai repede decât am simţit eu, şi am ratat termenul concursului. Acum, când am văzut concursul de iarnă, m-am tot chinuit să mă încadrez în termen.

„Trebuie să realizaţi o lucrare, cu ce materiale doriţi şi prin orice tehnică, în care să se regăsească o amintire frumoasă din anul ce tocmai a trecut şi o dorinţă arzătoare ce doriţi să vi se îndeplinească anul acesta.”

Câteva zile m-am tot perpelit. Anul trecut a fost, din punct de vedere personal, unul foarte trist. Am pierdut doi prieteni, iar pe unul din ei îl regret enorm. Nu credeam că viaţa e în stare să ne râdă în faţă. Îmi place foarte mult o zicală, Omul îşi face planuri şi Dumnezeu râde. Cam aşa şi eu. Pentru acest prieten am ţesut o inimă, neagră, aşa cum îi plăcea. Amintirea frumoasă… ultima zi petrecută împreună zâmbind. Ce mi-aş dori pentru anul acesta? Să se repete acea zi.

Am folosit două cheiţe de la doze de aluminiu. Le-am suprapus în unghi drept, şi am ţesut cu acul, ochi simplu, ca la bride, pentru a acoperi cât mai bine metalul. Poate fi folosită pe post de breloc. Am încercat şi cu croşeta, dar mergea cam greu şi am renunţat.

Proiectul a fost realizat pentru concursul Amintiri şi dorinţe, la care puteţi participa chiar dacă aveţi sau nu blog.

 

Pitic din margele

pitic-margele

După piticii din scorţişoară pe care i-am realizat luna trecută, azi i-am confectionat un frăţior, să nu se plictisească singur în brad.

Materiale necesare:

  • bilă de lemn, pictată
  • căciuliţă pentru pitic – luată de-a gata
  • o bilă de lemn mare – din categoria „reciclate”, rămăsese în cutia cu de toate de la cartea cu gândăcei.
  • mărgele (mulţumesc mamei, care îmi strânge tot ce găseşte!)
  • fetru pentru fular.

Am folosit o sârmă pentru a înşira mărgelele. Puteţi folosi orice mărgele, de aceeaşi dimensiune. Bila pentru cap trebuie să fie perforată, ca o mărgică, să o puteţi înşira alături ce celelalte. Pentru a nu dezechilibra piticul, înşiraţi o mână, un picior, iar o mână, următorul picior, trecând la fiecare etapă firul prin corp. La final treceţi ambele fire prin cap, şi le înnodaţi folosind încă o mărgică (nu se vede din cauza fesului.)

Spor la lucru!!

Alte modele de pitici:

dsc_0064Idei creative: Decorarea bradului de Craciun, Editura Casa

Atelierul de creatie

Mos Timp si spiridusii lui – decor printabil

Mă apropii încet-încet de cea de-a patra aniversare a blogului, şi, dacă ar fi să fac un bilanţ, cel mai mare succes l-au avut decorurile pe care le-am construit împreună cu graficianul şi amicul meu Emanuel Pavel. Foarte mulţi dintre cei care au ajuns la mine pe blog, au ajuns căutând „decor /anotimp/ grădiniţă”. M-am străduit să le trimit tuturor, într-o limită rezonabilă de timp, aceste decoruri cu zânele-anotimpuri.

Pentru cei care nu ştiu, în spatele unui astfel de proiect este foarte multă muncă. În primul rând, munca lui Emanuel Pavel, ca grafician. Apoi munca mea, să pregătesc decorul într-o formă în care să îl puteţi printa şi monta. Puteţi pune şi la final efortul de a trimite acest material tuturor.

Toamna aceasta ne-am gândit că s-au cam plictisit copiii de atâtea zâne, şi să încercăm ceva nou. Cum tema (ano)timpului este una de bază în decorarea sălilor, l-am cerut pe Moş Timp. Fiicele le avem deja, m-am gândit că nişte spiriduşi mai năzdrăvani ar fi pe placul copiilor. Pe Moş Timp l-am vrut asemănător lui Gandalf, căci m-am îndrăgostit eu de personaj, iar spiriduşii au fost alegerea lui Emanuel.

spiridusi

Îi mulţumesc încă odată pe această cale lui Emanuel Pavel. Puteţi vizita site-ul lui aici, şi sunt sigură că îl găsiţi ca ilustrator în foarte multe materiale pentru preşcolari şi şcolari mici (vezi materialele de la editurile Paralela 45, Marcela Peneş, Aramis etc.) Dacă aveţi vreodată nevoie de grafică pentru diverse evenimente, ilustraţie de carte, îl puteţi contacta la adresele de pe site, şi sunt sigură că veţi obţine sprijin.

Revenind la materialul cu Moş Timp, acesta îl primiţi la cerere, printr-un mesaj la acest articol. Lăsaţi o adresă de mail corectă, şi în cel mult o săptămână veţi primi pe mail fişierele şi indicaţiile de asamblare. Dacă nu aţi primit, verificaţi şi folderul spam, apoi mesajul lăsat la articol. În cazul în care mailul mi se întoarce, adaug un răspuns, să ştiţi ce s-a întâmplat. Dar de trimis, trimit cu siguranţă.

Am marea rugăminte, ca să nu spun că este condiţia cu care ofer acest material: nu vreau să îl găsesc postat nicăieri, nici pe didactic, nici pe facebook, nici pe alte forumuri. Dacă doriţi să-l recomandaţi prietenilor, daţi mai departe linkul articolului, folosiţi butoanele de la final de share, dar nu distribuiţi materialul fizic.

Nu vreau să scriu acum definiţii asupra drepturilor de autor, care ne aparţin, mie şi lui Emanuel Pavel. Nu vreau să reamintesc că este un material oferit gratuit, pentru care nu este nimeni obligat să plătească ceva (dacă doriţi să ne recompensaţi cumva, exista în stânga un buton pentru donaţii prin PayPal). Dar puteţi ajuta prin recomandarea linkului, vizitarea site-ului, chiar lasarea unui comentariu la articolul din care aţi folosit un material sau o idee. Ajută moral, căci vedem că nu muncim degeaba. Ajută site-ul să crească, şi implicit să atraga atenţia unor eventuali sponsori. Da, nu plătiţi direct pentru un material, dar beneficiaţi de ajutor şi ne sprijiniţi la rându-vă să primim o recompensă pentru această muncă. O puteţi face şi participând la concursuri, mai ales cele fulger, dacă sunt în desfăşurare. Sau un simplu click pe butonul de „Like&Share” şi tot este un semn de multumire, dacă pentru un comentariu nu aveţi timp.

Puteţi sprijini acest site şi prin achiziţia de produse din magazinele recomandate pe coloana din dreapta. Unele oferă comision, de la 2% la 7-8% (pentru cărţi). Nu e mult un comision de 2-3 lei, din care mai plăteşti şi toate taxele către stat („doar” 52,8%), dar se strâng, şi mai plăteşti o factură de întreţinere a site-ului, mai cumperi un material, sau mai amortizezi din timpul investit pentru crearea materialelor. La fel, un sprijin important este vizitarea site-urilor sponsorilor concursurilor de pe site, contează enorm în luarea unei decizii la oferirea premiilor pentru un viitor concurs.

Vreau să cred că putem să ne construim o lume în care să ne respectăm munca şi în acelaşi timp să ne uşurăm viaţa. Iar dacă nu putem oferi o răsplată financiară pentru efortul cuiva, măcar un efort de câteva minute care să compenseze acele zile de muncă.

Nu cer mult. În schimb ofer idei, soluţii şi timpul meu, atât cât am.

buton-zane

Pregatiri de scoala: cum confectionam coperte din hartie pentru carti si caiete

A început şcoala. Numai cine nu are copil mai măricel nu s-a dat azi peste cap. Azi am fost nostalgică. Am retrăit un pic, din firul amintirilor, prima zi de şcoală. Pe cele de grădi sincer nu mi le amintesc, doar zile rupte din context. Dar prima mea zi de şcoală… ghiozdănelul meu roşu cu Albă ca Zăpada şi obligatoriu purtat cu două cureluşe pe spate… învăţătoarea pe care n-o voi uita niciodată (căci scorpie mai rea n-am întâlnit în viaţa mea)…

Dar mai mult decât atât, îmi amintesc pregătirile. Stăteam cu tata şi înveleam caietele şi cărţile în coală albastră. Le înveleam la linie, totul paralel, perfect. Lipeam etichetele cu o satisfacţie nebună (sigur lipiciul ăla avea ceva în el). Ştiţi care, cele cu margine simplă, cu zig-zag albastru. Într-un an a prins mama rând la coadă la librărie, când au băgat rechizite. Dumnezeule, anul ăla am avut penar cu ochişori mobili (era o pisică, dar ce conta!), se închidea cu magnet, cinci creioane chinezeşti, de nu voiam nici să scriu cu ele ca să nu fie nevoie să le ascut, şi etichete cu animăluţe în colţul din stânga sus! Dacă aveai rând, nu puteai să iei oricât. Doar o „raţie”. Şi cam atât era raţia… cine avea pile la librărie, lua mai multe, pe sub mână…

Se găseau şi coperte din plastic. Cu buzunăraş pentru etichetă. Îmi plăceau la nebunie cele transparente, dar nu prea se găseau. Iar celelalte… nu aveau nimic, niciun model. Cele de hârtie erau mai interesante, le mai decoram un pic. Pe cele din plastic le ştergea mama cu spirt. Freca la ele până erau imaculate, şi nu suporta să le vadă mâzgălite cu pixul…

Acum, cu copii şcolari, am constatat că ideea de dimensiune standard e doar la caietele A5. În rest, câte edituri, atâtea idei! Manuale, auxiliare etc, pe cele mai ciudate dimensiuni. Am ajuns aşadar tot la copertele din hârtie. Mai ieftine, mai uşor de potrivit. Am cumpărat coli de împachetat, nu cele simple şi subţiri, ci unele plastifiate. Le-am luat în clasa I, la top, şi încă am din ele. Rezultă nişte coperte atât de zdravene, că s-au chinuit copiii mei tot anul să le rupă şi sunt încă în stare bună. S-au obişnuit cu modelul şi ei, şi colegii, şi doamnele… îşi recunosc caietele de la depărtare în teanc.

Acum mă chinui să-i învăţ să-şi învelească singuri cărţile şi caietele. Nu e greu, doar un pic de coordonare şi atenţie. Cam aşa:

 


Câteva sfaturi:

  • Pentru carte, nu tăiaţi cu foarfeca mai mult decât e necesar, adică până unde începe coperta. Folosiţi bandă adezivă ca să întăriţi tăietura, altfel se rupe în acea zonă la manevrele din ghiozdan.
  • Pentru caiete, marginile de sus şi jos nu trebuie să fie mai late decât distanţa până la capsă. Dacă caietele au filele lipite, se învelesc după modelul cărţii.

Un an şcolar uşor şi plin de succese, mai ales celor care vor încheia anul cu un examen, în special clasele aIIa şi a IVa!

Tablou-fantezie cu hartie franjurata

La început de vacanţă am apucat să povestesc un pic despre unelte de franjurat, şi am scris despre floricele quilling realizate cu aparat de franjurat. A doua unealtă despre care nu am apucat să povestesc este foarfeca pentru franjurat hârtia, o unealtă care pe mine, dar şi pe copii, i-a lăsat fără grai. Utilizările sunt multiple, de la simple franjuri pentru tablouri, felicitari, la adaptări pentru flori ori păr pentru păpuşi (ar merge minunat pentru confecţionarea indienilor de aici ori pentru brăduţul acesta). Nu spun că este absolut necesară, dar reduce timpul de lucru, adăugând proiectului un pic de precizie.

Foarfeca franjurat hartie

Ce au făcut copiii prima dată cu ea: nimic concret. Au tocat în schimb tot ce au găsit: pliante publicitare, post-it-uri, nu conta ce, numai să o vadă cum taie. şi nu sunt mici… nici nu vreau să mă gândesc cum ar reacţiona un copil mai mic. Apoi am început să ne gândim cum am putea s-o folosim… şi tot căutând un proiect care să-i pună în valoare calităţile, am găsit (cu inspiraţie pe la Muzeul satului) un tablou colorat, împletit din fâşii.

Am tăiat fâşii colorate late, un pic mai late decât foarfeca, pentru a obţine cât de cât franjuri egale. Am folosit hârtie subţire, căci la carton nu s-ar întrepătrunde atât de bine. Lungimea am stabilit-o dublu şi jumătate faţă de lăţime. Le-am franjurat, lăsând spre capete câţiva milimetri de siguranţă, şi le-am împletit două câte două, ca la coşurile de nuiele şi pălăriile de paie. Am îndoit spre interior muchia aceea de siguranţă, şi le-am lipit unul lângă celalălalt pe un pătrat alb. Încă mă gândesc cum ar fi ca în loc de 4 corpuri, să fac 6, iar hârtia tăiată să nu fie un dreptunghi, ci un paralelogram, căci rombul ar avea laturile egale, şi nu se aplică regula de mai sus…

Foarfeca franjurat hartie

Nu este un proiect simplu, mă gândesc să încerc şi la grădiniţă, dar mi-e teamă că le va lua cel puţin două şedinţe să împletească, căci exerciţiul solicită foarte mult concentrarea şi îndemânarea. L-am botezat tablou-fantezie, căci vă puteţi juca cu patru sau opt culori, în funcţie de preferinţe.

Foarfeca franjurat hartie

Acest articol a fost realizat cu sprijinul magazinului Mustash.ro.

Floricele quilling realizate cu aparat de franjurat

Idei creative: Quilling, tehnica spiralarii hartiei, Editura CasaAcum vreo săptămână şi mai bine începusem să bântui pe net, prin „afară”, să văd ce mai e nou, ce unelte se mai folosesc, cum se mai lucrează prin locuri prin care creativitatea şi improvizaţia nu sunt la loc de cinste ca la noi. Am mers pe quilling, mai ales că Irisuca îmi ţine isonul când vine vorba de mici proiecte deosebite, şi am ajuns la unelte de tăiat, apoi de franjurat.

Dacă nu intenţionaţi să investiţi tot timpul în hârtie de quilling, diferite lăţimi, un trimmer şi coli colorate este cam tot ce aveţi nevoie. La capitolul forme, diverse îmbinări, încercasem cu Iris de toate, şi ne-au ajutat aici şi cărţile despre quilling pe care le avem. Una dintre preferatele copiilor este Twirled paper, dar acest articol are legatura cu numărul 38 al colecţiei Idei creative: ne obsedau floricelele mici şi perfecte…

La momentul la care am scris articolul acela, Iris chiar s-a chinuit, cu o forfecuţă mică şi subţire, să facă floricelele. Partea de franjurat a terminat-o, i-a epuizat răbdarea. A fost mai mult decât încântată când i-am arătat maşina de franjurat. Piticul meu (unul din cei mulţi, din cei mici care nu te lasă să dormi) a luat-o razna, găseam maşina de franjurat numai în afara, cu taxele aferente de livrare, până când întâmplător una din imaginile de pe google avea .ro. Era şi la noi, şi am găsit-o: aparat de franjurat hârtia, din metal. Există şi o variantă din plastic, puţin mai ieftină, dar m-am gândit că metalul are ceva mai multe puncte la capitolul rezistenţă.

A durat o săptămână până să apucăm să ne jucăm, şi a devenit unealta preferată a Irisucăi. Are o mulţime de planuri pentru felicitări, mărţişoare şi alte tablouri cu flori. Am învăţat şi să o folosim, poate să fixeze singurică hârtia în aparat, mai uşor ca mine, ca să o citez, eu am degetele mai subţiri. Dacă te grăbeşti şi nu menţii ritmul, nu apeşi complet, rezultatul nu este foarte bun. Seamănă cu un aparatat de morse, şi e destul de obositor, căci este de foarte mici dimensiuni. Bănuiesc că aici ar fi de mare ajutor să folosim cele două orificii pentru şuruburi să o prindem de masă, dar nu pot sacrifica biroul, poate doar un tocător de lemn achiziţionat special cu acest scop, să nu mai ţinem şi de ea când tăiem. Ca dezavantaje nu aş trece decât lăţimea maximă a hârtiei – 1cm – , pentru flori mai mari fiind nevoie de o altă soluţie.

Dacă tot ne-am jucat, am realizat un mic tablou. Suportul este un mini-cd, peste care am lipit autocolant (cumpărat la metru din bricostore), floricelele realizate cu maşina de franjurat hârtia, şi frunzuliţe şi fluture tăiate cu perforatoarele decorative. Ca idee, aracetul pe autocolant de plastic nu e o idee foarte bună, nu prea ţine. Ar fi fost mai bine să folosim hârtie glasată autocolantă pentru decor. Încă mă gândesc dacă să iau aparatul de franjurat şi la grădiniţă, măcar demonstrativ, să îi las un pic să vedem ce reuseşesc. Ştiu cât au fost de încântaţi când le-am dus aparatul de ondulat carton…

quilling-flowers-fringing

Cum funcţionează maşina puteţi vedea aici, iar dimensiunile sunt aproximativ cele de mai jos.

fringing-machine-quilling

Acest articol a fost realizat cu sprijinul magazinului Mustash.ro.

Idei creative: Quilling, tehnica spiralarii hartiei, Editura Casa

Sequin Art – jocuri creative cu paiete

sequin-art, joc cu paiete

După jocurile cu mărgele, jocurile cu paiete mi se par una din ideile cele mai inspirate de cadou pentru cei mici, dar nu foarte mici. Despre sequin art am aflat cred înainte de Crăciun, când căutam recomandări de jucării, altceva decât clasicele păpuşi şi maşinuţe. Încerc să repet de câte ori pot că o jucărie care ţi-a arătat în 5 minute cam tot ce ştie să facă nu este un instrument de învăţare. Copilul trebuie s-o descopere, să o studieze, să o adapteze propriilor sale planuri. O jucărie nu trebuie să-i umple timpul, trebuie să-l ajute să-şi formeze deprinderi, să exerseze altele deja învăţate.

Aici ar intra jocurile cu paiete, care pun le încercare atenţia, îndemânarea, răbdarea, asocierea de culori. De 1 iunie Iris a primit cadou un astfel de joc, şi la prima vedere am crezut că este versiunea pe care o studiasem eu pe net. Era însă una altfel, n-aş putea să spun dacă mai simplă sau nu. Jocul cuprinde săculeţi cu paiete de diverse culori, şi tablouri de carton pe care acestea trebuie lipite. Se adaugă lipiciul cu grijă pe spaţiul unei culori, apoi se lipesc paietele corespunzătoare, şi se aşează cu ajutorul unui aplicator. Sistemul este mult mai potrivit pentru tablouri cu nisip colorat. Iris s-a cam plâns de aplicator, că nu e de prea mare ajutor, şi a preferat un ac. Rezultatele nu au impresionat-o, şi după câteva încercări, a decretat că mai bine păstrează paietele pentru alte proiecte.

sequin-art, joc cu paiete

Paietele incluse sunt mai mici decât cele din comerţ. Celelalte versiuni de jocuri am văzut că au o altă structură, conţin o bază din polistiren, suport plastifiat negru/pretiparit, cu textura specială, care mie îmi pare catifelată, paiete şi bolduri mici pentru fixare. Aşadar în această variantă paietele sunt adăugate cu mâna, una câte una, pentru a alcătui tabloul. Nu au dimensiuni foarte mari, se învârt în jurul a 20x20cm. Ziua Irisucăi se apropie încet, dar sigur, şi mă gândesc foarte serios la această variantă.

sequin-art-iris

Modelele găsite sunt pentru toate gusturile posibile. Animăluţe de casă, sălbatice, păsări exotice sau de la pol, păcat că nu sunt ceva mai bine reprezentate personajele din desene animate. O ofertă au cei de la Elefant, la raionul de jucării (aici), dar si la Dinoland, cu seturi din alte colecţii.

Aţi testat astfel de produse? Ce părere credeţi că ar avea copiii despre ele? Vi se par periculoase din cauza boldurilor incluse?

sequin-art, joc cu paiete

Floare in ghiveci – quilling

Floare in ghiveci-quilling-3d

Quillingul 3D a rămas pentru mine încă un spaţiu de explorat, căci mi se pare mult mai complicat de realizat. Prima dată am văzut astfel de modele acum câţiva ani, dar nu am nici suficient timp, dar nici răbdare să confecţionez astfel de minuni. Am încercat odată, dar aveam panglici înguste, şi n-a ieşit nimic.

Zilele trecute am fost cu laptopul la reparat. Cât am aşteptat am examinat birourile, iar unul dintre ele era decorat cu o floare în ghiveci, dar din quilling. Am admirat de departe, şi acasă mi-am propus să încerc neapărat.

Suportul este o floare asemănătoare celei aflate pe verticală. Codiţa ar fi trebuit să fie o scobitoare, dar nu se găseau prin casă la acel moment. Pentru a prinde frunzele am lăsat cca 1,5cm din panglică nelipită, şi am răsucit-o pe sârmă. Cel mai greu a fost ghiveciul. Am lipit între ele multe panglici… n-am mai ţinut socoteala, până am ajuns la circumferinţa pe care îmi doream să o aibă ghiveciul în partea de sus. A ieşit o bulină mare, compactă, cu diametrul de 2cm. Cu grijă am pus-o pe deget, şi am început s-o transform în „degetar”. De vreo două ori a fost nevoie s-o refac, cred că totuşi trebuie panglică mai lată la astfel de operaţiuni, nu 3mm cum aveam eu. Când în sfârşit a căpătat o formă aproape de ceea ce îmi doream, am pus pe interior aracet, să nu se mai desfacă, şi am asamblat piesele.

Tehnica este minunată pentru a da un pic de volum tablourilor clasice, am folosit-o la mărţişorul de anul acesta, pentru ghiocei. Pe viitor vom vedea…

Atelierul de creatie

 

Sticla decorata cu sfoara de canepa

Sticla decorata cu sfoara de canepaCăscam gura acum ceva vreme pe la mare la tarabele cu suveniruri. ştiţi, din seria castelelor de carton, îmbrăcate în nisip şi scoici, cu care să aduci acasă un pic din farmecul de vacanţă. Între produsele puse la vânzare anul acesta am zărit şi sticle îmbrăcate în sfoară de cânepă, şi decorate cu scoici şi steluţe. Ideea a ajuns în carneţel, unde a zăcut până acum.

În săptămâna ce urmează, tema pentru năzdrăvanii rămaşi încă pe baricade în vacanţă este realizarea unei astfel de decoraţiuni. Nu se vor descurca singuri, cei mici cel puţin, aşa că le puteţi da o mână de ajutor la înfăşurarea sticlei. Aveţi nevoie de un ghem cu sfoară de cânepă, varianta aceea mai subţire, nu cea foarte groasă. Aşezaţi pe gâtul sticlei aproximativ 3cm de sfoară, apoi începeţi să înfăşuraţi strâns, peste ea, astfel încât capătul să rămână pe dedesubt. Continuaţi să răsuciţi, ordonat, fir lângă fir, până acoperiţi sticla în întregime.

Când vă apropiaţi de marginea de jos, adăugaţi cu generozitate lipici lichid transparent pe sfoară, astfel încât aderă un pic la sticla, dar firele se vor lipi în final între ele. Puteţi continua operaţiunea astfel până când acoperiţi integral fundul sticlei, numai că ghemul meu s-a terminat la fix aş putea spune, cât să acoperim partea vizibilă a sticlei. Puteţi folosi şi aracet pentru craft, doar să fiţi siguri că după uscare devine transparent, altfel este inestetic.

Sticla decorata cu sfoara de canepaPuteţi decora apoi modelul obţinut după preferinţe: scoci, floricele, quilling…

Sticla am realizat-o împreună cu Iris. Eu începutul şi sfârşitul, ea mijlocul, cu comentariile de rigoare… e cam greu şi plictisitor.

Pentru decor a folosit floricele autoadezive din fetru, autocolant verde (din Bricostore, la metru), floricele şi insecte predecupate din spumă eva, diamante autoadezive.

Chiar dacă nu mai sunteţi adepţii unor astfel de decoraţiuni, bunicii le apreciază cu siguranţă în colecţia „uite ce-a mai meşterit nepoţelul meu”.

Spor la lucru!

Atelierul de creatie

 

acvariu origami

Tablou marin cu elemente origami

acvariu origamiAm reuşit să termin, chiar dacă cu puţină întârziere, proiectul dat ca temă pentru această săptămână. Tabloul origami l-am găsit prima dată pe Krokotak, dar cel mai bine m-am descurcat cu tutorialele de pe youtube.

Aveţi nevoie de:

  • un capac de la o cutie de bomboane, ca suport.
  • hârtie origami, 10 cm, diverse culori.
  • hârtie creponată pentru decor
  • acuarele, ochişori mobili.

Pentru bărcuţă şi balenă am folosit hârtia 10x10cm. Pentru peştişori, pentru a păstra proporţiile, am tăiat pătrate de 5x5cm. În funcţie de dimensiunea cutiei sau a suportului, puteţi decide singuri ce dimensiune de hârtie să folosiţi. Peste vela bărcuţei am prins un triunghi alb, pentru un pic de diversitate, iar în bărcuţă este o fetiţă realizată cu o ştampilă.

Idei Creative: Vaporase din hartiePentru bărcuţă am folosit modelul de mai jos. Am uitat complet de vaporaşele din hârtie de la editura Casa, sunt acolo modele foarte frumoase care puteau fi folosite.

 

 

 

Peştişorii:

Balena (eu am pus-o invers):

Spor la lucru!

Atelierul de creatie