Proiectul Alfabet: litera G

Acum ceva vreme am primit un mail, din categoria „strict secret”. Aveam ca temă, fără să pun întrebări, să realizez litera A. M-am chinuit, am trimis. Apoi un …B? N-am mai apucat, dar între timp am aflat despre ce e vorba… Lucky vrea să vadă în câte moduri pot scrie oamenii literele.

Ieri, spăşită că nu m-am ţinut de cuvânt, am trimis câteva litere de la sfârşitul alfabetului, să fiu sigură că le prind.

Şi primesc mesaj… dar de un G nu ai timp?

Cum să n-am timp pentru G? Oricând! Aşa că am făcut o literă scumpă din toate punctele de vedere. Sper că vă place!

Aveţi şi A-ul. Celelalte litere nu le pot publica până nu e citit alfabetul.

Scoubidou, sau fire de impletit

Fire-Plastic-Impletit

La categoria fire de împletit am eu un pitic de când eram mică. Nu am înţeles atunci şi pace cum se fac brelocurile acelea cu 4, 6 şau mai multe feţe. Aveam o ciudă nebună pe un amic, căci mama lui lucra la poştă şi îl aproviziona cu sârmuliţele alea subţiri şi colorate, el ne arăta mereu produsele finite, dar nu aveam materie primă să-mi prind degetele. Aşa că a rămas pe lista celor plăcute şi neîncercate… Asta până mai deunăzi, când am dar iama prin magazinul Dacomag, pentru ceva provizii. ştiam de astă vară că au adus o sumedenie de lucruri noi, aşa că acum am zis că e momentul să încerc. Mi-am luat fire de împletit, din plastic. O vagă idee ce-ar trebui să fac cu ele tot aveam, dar de la sârmuliţele colorate până acum s-a inventat google şi youtube. Am dat repede search după "scoubidou" şi am găsit tutoriale să împletesc până îmbătrânesc.

Normal că nu am început cu cel simplu, din 4 fire, ca tot românul care se dă viteaz din prima, am început unul curcubeu. A ieşit el ceva mai stângaci, neuniform pe ici-colo… dar copiilor le-a plăcut la nebunie! Aşa că am primit urgent comandă să mai fac. Am făcut două din 4 fire pentru ghiozdănelele lor, apoi unul tricolor din 6 pentru penarul Irisucăi. şi au ei grijă să-mi amintească de punga cu fire, mai sunt mami, nu le-ai terminat!!! Le-am explicat cum se fac, acum să facă singuri, eu mi-am rezolvat piticul :). Iris abia asteaptă să scape de gips şi să încerce.

Scoubidou breloc impletit

Idei Creative 66: Decoratiuni quilling inedite

Idei Creative 66: Decoratiuni quilling ineditePrintre apariţiile noi de la Editura Casa vara aceasta este şi nr. 66 din colecţia Idei Creative, Decoratiuni quilling inedite. Aveam şi numărul mai vechi, 38, am crezut iniţial că se repetă, dar nu, este o colecţie cu totul nouă. De când am văzut coperta am ştiut ce voi lucra, mai ales că aveam o cutiuţă rămasă de la unul din ateliere.

Ce găsiţi în acest număr:

  • Coş cu flori
  • Ornament de masă cu margarete
  • Levănţică
  • Coroniţă de flori
  • Suport pentru lumânări
  • Cutie mov cu flori
  • Trandafiri
  • Mandala Triskelion
  • Flori jucăuşe
  • Globuri de zăpadă
  • Glob alb-negru şi card pentru cadouri
  • Cutii albastre cu flori

Idei Creative 66: Decoratiuni quilling inedite

Iris vrea să facă coroniţa. Eu în schimb aş vrea să fac mandala!! Dar încă n-am timp, şi nici suficientă răbdare cred :). Globurile le păstrăm pentru la iarnă. Ah, şi deja mi s-a creat un pitic cu hârtia specială in culorile curcubeului…

Idei Creative 66: Decoratiuni quilling inedite

Lucrarea are 32 de file groase, lucioase, tiparite color, de o calitate foarte bună, în format 165x235mm. Nu lipsesc de la început explicaţiile, materialele, unelte şi paşii de lucru, folosind şi scobitoarea.

Info pret: Libraria Editurii Casa, Librarii online: Libris, BestKids, BookCity, emag, Elefant.

Atelierul de creaţie | Biblioteca Năzdrăvanilor

Pom-Pom Monsters Salon

Din categoria "strugurilor acri" înainte de Halloween face parte şi articolul acesta… Am zărit ieri, frunzărind netul, o carte: Pom-Pom Monsters Salon, de la Klutz. Ideea mi-a plăcut la nebunie, aşa că, în lipsă de cursă transatlantică sau fonduri pe card, m-am apucat să lucrez. Iris a fost încântată de ideea unor monştri haioşi, aşa că m-am apucat de treabă.

Pentru cel albastru am avut un pom-pom din comerţ, cu un tub de plastic la interior, astfel încât a fost uşor să-i înfig picioarele şi să-i prind o freză colorată. Picioarele le-am modelat din plastilină uşoară.

La cel de-al doilea am muncit olecuţă, am făcut un ciucure din două părţi, o parte pentru creastă, cealaltă pentru corp. Picioarele sunt reciclate de la un set de modelaj.

Ca orice monştri care se respectă, ochişorii mobili sunt ingredientul principal.

Monstrii din ciucuri

Câteva imagini din carte, pe care o găsiţi aici:Okian.ro sau BookDepository.co.uk.
Pom-Pom Monsters SalonPom-Pom Monsters SalonPom-Pom Monsters SalonPom-Pom Monsters Salon

Atelierul de creaţie

Pictura cu si pe gips

Am început cu emoţie încă odată clasa I, alături de Irisuca. Am început să facem primele liniuţe… şi… ne-am oprit, din păcate. De ce? Pentru că Iris are mâna dreaptă în gips. N-am să înţeleg niciodată cum unii copii pot fi atât de suciţi, ca să nu le spun altfel, să se trezească din senin să îmbrâncească şi să lovească.

La locul de joacă un copil – nu ştim care, căci era întuneric – a împins-o de pe băncuţă pe Iris. O fi lucrând mama lui la primărie, şi fii-mea îi ocupa abuziv locul. Cum a căzut de a reuşit să-şi fisureze osul… nu mai contează. O glumă proastă, urmată de o lună de gips. Iris tot aşteaptă ca „acel copil”, probabil un Vlad, aşa i-au spus prietenii, să vină măcar să-şi ceară scuze pentru suferinţa pe care i-a provocat-o. Seara la spital nu era deloc distractiv, şcoala abia începuse, şi erau o mulţime de copii… cea mai mare parte victime ale unor astfel de glume proaste. Am reţinut un băieţel, cu degetul rupt, pentru că un coleg a dat noroc cu el şi a considerat interesant să îi dea degetul peste cap. Erau o mulţime cu piedici puse pe hol, picioare sucite, oase rupte… şi părinţi, la fel ca mine, obosiţi, veniţi de la muncă, şi treziţi la urgenţă la 10 seara…

Deja ne-am plictisit de gips. Îmi povesteşte disperată că nu mai rezistă la şcoală, nu fac nimic!. Îi explic că e important măcar să asculte. Dar se ambiţionează să deseneze cu stânga, într-o zi mi-a spus chiar că vrea să facă şi liniuţele! La matematică se descurcă cu făcut mulţimi. Dar numără cu disperare fiecare zi până pe 20. şi s-a plictisit într-atât că săptămâna trecuta a decis să-şi facă tema la concurs. Cu degeţelele care ies din gips a ţinut pensula, cu cealaltă frunzele, şi a reuşit să facă ştampilele!

Frunze de toamna. Pictura cu stampile

Frunze de toamna. Pictura cu stampile

PS: si pictura pe gips.

 

Copacel de toamna cusut

Copacel de toamna cusut

Copacelul lui Tudor

Luna aceasta copiii au avut teme legate de varietatea nuanţelor de culoare pe care toamna ni le aduce pentru a ne încânta privirea. La prima temă am pictat frunze şi le-am folosit pe post de ştampilă. [aici] A doua temă a fost chiar mai amuzantă, căci am umblat prin borcanele cu condimente colorate, şi am realizat colaje cu pomişori. [aici] Săptămâna aceasta vom folosi aţă coloată şi creioane pentru a realiza un copăcel de toamnă.

Materiale necesare:

  • ac şi aţă colorată pentru frunze
  • carton şi imprimantă pentru a printa modelul de aici.
  • creioane colorate pentru a decora planşa.
  • curaj, dacă este prima dată când încercaţi să coaseţi.

În imaginea alăturată este un copăcel pe care l-am lucrat la grădiniţă cu grupa mare, dar acasă va fi mult mai uşor!

Detaliile probei le găsiţi aici.

 

Atelierul Năzdrăvanilor, ediția a XIIa

Astăzi, pe o vreme urâtă-urâtă de toamnă, am avut parte totuşi de o zi frumoasă, în compania copiilor, la Grădiniţa Cuibuşorul Zânelor. Am fost ceva mai puţini decât ne aşteptam, probabil cizmuliţele de ploaie nu erau pregătite, dar chiar şi aşa ne-am distrat şi am confecţionat suporţi de creioane folosind cutii de plastic.

Le-am propus copiilor trei variante de lucru: un peisaj de toamnă, cu copăcei golaşi şi frunze multicolore, un peisaj urban, dar tot de toamnă, cu blocuri şi mijloace de transport, şi o variantă de junglă, cu animale. Au avut la îndemână autocolant de plastic, autocolant de hârtie, spumă eva, hârtie glasată, şi perforatoare decorative adaptate sezonului. Ce-au realizat copiii? Vedeţi mai jos. În primul rând, au zis să suportul are două feţe, şi le fac diferit. Apoi… de ce n-ar arăta bine în copacii golaşi dintre blocuri ceva maimuţe, scăpate probabil de la zoo?

Bineînţeles că i-am lăsat să facă exact ceea ce doresc. În fond, sunt suporţii lor de creioane, şi alegerile lor. La final, au fost premiaţi cu cărţi din colecţia „Idei creative” de la Editura Casa. Sper să le fie utile, mai ales că zilele friguroase încep să fie din ce în ce mai multe…

Pentru ziua minunată de astăzi le mulţumim Editurii Casa, pentru premiile oferite, şi grădiniţei Cuibuşorul Zânelor pentru găzduire.

Gradinita Cuibusorul Zanelor

 

Handbal pentru copii la C.S.S. nr. 2 Bucuresti

Privim zi de zi rubrica sportivă de la tv, pe diverse canale, admirăm oamenii aceia care muncesc şi poartă cu mândrie tricolorul pe tricou. Puţini reuşim să ne dăm seama exact cam ce cantitate de muncă este necesară pentru performanţă, şi mai ales sprijinul de care este nevoie.

Nu am făcut niciodată sport de performanţă, şi nu mi-aş obliga copilul să facă performanţă dacă nu îşi doreşte. Este o decizie personală, pentru că sacrificiile în cele din urmă le face copilul, nu părintele. Dar încurajez şi sunt 100% de acord că un copil trebuie să facă sport. Chiar dacă anul acesta face unul, la anul schimbă, şi tot aşa. Nu va face performanţă, dar va face mişcare, ceea ce în lumea noastră sedentară înseamnă sănătate curată.

Iris a ales dans sportiv. Merge de la 3 ani şi jumătate la Clubul „Dance Fever”. Este un club mic, dar nouă ne place căci am reuşit să avem o legătură faină şi cu antrenorii, şi cu colegii. Avem şi două cantonamente la activ, în care a mers singurică. La 4 ani am avut emoţii mari pentru ea, dar s-a descurcat exemplar. Doar anul acesta l-am ratat… Iar acum suntem în pauză până scoatem gipsul de la mână. Nu a ajuns la performanţă, şi încă avem probleme în găsirea unui partener, dar ne străduim. Un filmuleţ mai vechi, gândăcica mea e a doua de la stânga.

Andrei a mers şi el la dans o perioadă. Nu s-a omorât, nu prea i-a plăcut, dar măcar a prins ceva paşi şi poate dansa la petreceri fără niciun fel de stres. Nu cred că va avea probleme în a invita o fată la dans… Dar m-a stresat că vrea alt sport anul acesta. Au venit foarte multe oferte la şcoală, şi i-am zis să fie şi el atent la preţ şi unde este situat, căci nici bugetul nu e prea mare, şi nici prea departe de casă nu pot ajunge la programul infernal pe care îl am. A venit într-o zi foarte fericit, că are o soluţie: handbal pentru copii la Clubul sportiv şcolar nr. 2. Notase stângaci pe o hârtie numele doamnei Gabriela Chitulescu şi telefonul, 0765:457:620. Mami, e aproape de noi, te rog, te rog, sună! şi e fără taxă! Într-un final am cedat şi am sunat, şi am mers la primul antrenament.

Sala este vis-a-vis de Spitalul Sf. Pantelimon, lângă şcoala 77, şi noi mergem de două ori pe săptămână, marţea şi joia de la 13.30 la 15.00. Deocamdată îi place, deşi antrenamentul nu este uşor deloc. Sala este faină, au vestiare să se schimbe, i-a plăcut din prima clipă şi antrenorul, aşa că aşteptăm să vedem ce urmează, dacă este ceea ce-si doreste, şi cât va dori să continue. În schimb sunt puţini copii… aşa că, dacă nu staţi foarte departe, şi vă place, poate faceţi o vizită. Există şi grupe pentru fete, nu ştiu dacă numerele de pe site-ul clubului mai sunt de actualitate, dar puteţi încerca. Ca info, se pot înscrie copiii născuţi cel mult în anul 2000, maxim 12 ani. Există grupe de dimineată, 8:30-10:30, sau 15:00-17:00 (lunea, miercurea şi vinerea).

Şi… rămân recunoscătoare celor care dau mai departe acest mesaj!

În încheiere, tot pe temă sportivă, adaug şi câteva imagini de weekendul acesta, de la maraton. Andrei a participat, ca de obicei, Iris a lipsit, din cauza gipsului. Cursa copiilor s-a desfăşurat pe vârste, noi am fost la 9-10 ani. N-am fost eu cu el, dar am înţeles că a fost un pic cam dezorganizat, probabil au fost luaţi prin surprindere de numărul mare de participanţi. Dar să sperăm că data viitoare va fi mai bine!

Un parinte eficace (4)

Joi a fost o zi cumplită. În fiecare secundă a zilei mi-aş fi dorit să fiu în cu totul altă parte şi cu o cu totul altă companie decât eram. Ziua a început prost, cu câteva mesaje la care nu mă aşteptam, aşa că am ieşit pe uşă cu un chef "nebun" de viaţă. Dar… e şi mâine o zi, nu?

Am ajuns la sediul Parentime, şi constat că surprizele zilei nu s-au terminat. Miruna era bolnavă, şi urma să facem acea sesiune de curs cu Iulia. Iulia care de altfel este şi ea foarte ok, dar eu m-am simţit precum un copil faţă în faţă cu o surpriză la care nu ştia cum să reacţioneze. şi pe fundalul de nervi făcuţi de dimineaţă, a rezultat un chef de curs bestial.

Până la urmă a fost meritul Iuliei că m-a făcut să mă concentrez cât de cât. Aşa că probabil mesajele de mai jos vor părea foooarte rupte unul de celălalt. Am discutat despre ce facem atunci când nici părintele, nici copilul nu au o problemă. În zona aceea ideală, "fără probleme", unde toţi tindem să ajungem. (Zonă care pentru mine cred că era interzisă joi 🙂 )

  • Autodezvăluirea. Povesteşte-i copilului tău despre tine, despre ce ţi s-a întâmplat în acea zi. Va fi mult mai uşor pentru el să-ţi povestească ce i s-a întâmplat dacă simte că îi oferi acelaşi lucru. Aşa că să renunţăm la interogatoriul de la intrarea pe uşă, unde ai fost, ce ai făcut la şcoală, ce-ai mâncat la prânz… şi să începem prin a spune ce ni s-a întâmplat. Ei bine, la mine era exclus să le povestesc de ce eram cu nervii în pioneze, iar seara a fost un esec total. În mod normal, dacă părintele începe discuţia, copilul o va continua, fără să fie nevoie de întrebări încuietoare.
    .
  • Autodezvăluirea se exersează. E foarte greu să-ţi pui sufletul pe tavă. Cel mai simplu mesaj de tip "eu" pozitiv, care exprimă doar sentimente, este te iubesc. Dacă ăsta e simplu, eu mă împuşc! Când a fost simplu să spui "te iubesc"?? Mi-a trebuit aproape un an să le-o pot spune copiilor fără să mi se mai pară ceva ciudat. şi de fiecare dată când o spun, oricui, mi se face un gol în stomac. În general un mesaj "eu" pozitiv conţine un sentiment, un comportament şi un efect. Sunt mulţumită că ai făcut ordine în garaj, acum pot parca maşina.
    .
  • Adulţilor nu le plac surprizele, de niciun fel! Exceptând poate o floare ascusă în ghiozdan, ori un trandafir pe pat, şampanie la rece şi alte gesturi din această categorie. În rest nimic, dar nimic nu e ok ca surpriză. La fel şi copiii. Ei nu pot gestiona cantitatea de emoţie care se declanşează în cazul unei surprize, de aceea au nevoie de mesaje de prevenţie.
    .
  • Mesajele de prevenţie. Sunt acele mesaje care îi explică copilului ce urmează să i se întâmple. Doar pentru că îl luam de mână şi suntem cu el nu ajută în lupta lui cu necunoscutul. Îi va fi în continuare frică, va plânge probabil tot la fel, dar nivelul de stress este mai mic. De exemplu, vizita la doctor, coşmarul marii majorităţi a părinţilor, trebuie precedată de o luuungă discuţie: cine sunt doctorii, cine sunt asistentele, absolut toate detaliile consultaţiei, prezentate realist. şi mai ales, fără să fie minţit. Dacă o să fie ceva dureros, trebuie să ştie. Iar pus mâna la ochi nu ajută. Neapărat nu evitaţi jocul de după, de-acasă, de-a doctorul, în care copilul va deţine cu siguranţă controlul şi va fi modul lui de reparare emoţională.
    Un al doilea exemplu este cel al grădiniţei, când începe sau schimbă grădiniţa. Încercaţi să-i povestiţi despre doamnă, dacă o cunoaşteţi, eventual despre tot ce puteţi afla prin vizita acolo. şi neapărat nu uitaţi să spuneţi clar că nu rămâneţi cu ei!
    Mi-am amintit cu ocazia aceasta de prima zi de grădi a Irisucăi. Urma să o mut de la creşă, şi aveam mari emoţii. Dar am mers cu ea la înscriere, în decembrie. A văzut grădiniţa, am mers şi la toaletă (deh, pampersi nu mai purtam de ani de zile!), i-au plăcut capacele vaselor, decorate cu abţibilduri, iar cât am intrat eu la directoare, ea a tras cu ochiul într-o clasă. Era obişnuită deja că nu rămân cu ea, doamna ei a fost foooarte drăguţă, şi prima zi a decurs ca oricare alta din următorii patru ani. Am procedat la fel şi cu şcoala, a mers cu mine la toate etapele de înscriere. Iar în toamnă, când am vizitat-o pe doamna lui Andrei, a putut s-o cunoască pe doamna ei înainte de prima zi de şcoală.
    .
  • Un punct cu care sunt total de acord este cel referitor la timpul părinţilor. Fără mustrări de conştiinţă şi fără sentimente de vinovăţie, părinţii au nevoie de un timp numai al lor, în care să facă ceva cu totul rupt de copii. Este necesar pentru buna funcţionare a fiecăruia. Întâi trebuie să am grijă de mine, apoi de voi, altfel nu voi fi capabil să dăruiesc dragoste şi înţelegere.
    .
  • Timp 1 la 1. Fiecare membru al familiei are nevoie de un timp dedicat special fiecăruia dintre copii. Ceva ce fac numai ei doi. Am testat teoria, şi l-am întrebat pe Andrei ce am putea face numai noi doi. A luat o foaie… şi am o listă lungă!! În medie sunt de ajuns 20 min/zi. După lista lui Andrei, eu am de recuperat :). Aaa, şi un lucru pentru familiile cu bebeluş: dacă bebeluşul doarme, timpul petrecut cu copilul mai mare nu este timp 1 la 1. Trebuie un timp special, în care cel mare să nu simtă că un scâncet îi va răpi părintele.
    .
  • Adolescenţii au nevoie de trei ingrediente pentru petrecerea timpului cu părintele. Le scriu în engleză, căci sună mult mai bine: scarry, fun şi safe. Noroc că îmi plac chestiile cu adrenalina, sper doar să mă ţină inima şi peste cinci ani, să pot să ţin pasul cu ei.
    .
  • Lauda nu este un mesaj pozitiv, ba chiar poate face mai mult rău decât îşi imaginează autorul ei. În primul rând, ea conferă autorului o poziţie de superioritate faţă de copil, care este evaluat şi judecat, aşadar el este inferior. La copiii mai mari, lauda este chiar inconfortabilă, şi poate genera un conflict puternic între ce le spunem noi copiilor despre ei şi ce cred ei despre ei. Lauda vine astfel să contrazică ceea ce ei simt. Lauda excesivă transformă copiii în dependenşi de laudă, ei au nevoie întotdeauna de validarea celor din jur, şi au foarte puţină încredere în forţele proprii. Lauda este la urma urmei o formă de manipulare şi de dragoste condiţionată.

În încheiere am discutat, din nou, despre fereastra comportamentală. Nu există adevăruri absolute, există lucruri pe care fiecare dintre noi le accepta sau nu. şi adevărul este o noţiune relativă în acest context, chiar şi cele 10 porunci. Ceea ce ciuva i se pare un comportament inacceptabil, mie poate să mi se pară perfect ok. Iar ceea ce eu consider intolerant poate fi perfect normal pentru ceilalţi. Fiecare are dreptul la propria sa fereastră comportamentală.

 

Joi seara, la cinema

Joi seara am plecat cu Iris şi Andrei la cinema… iniţial erau încântaţi, mai ales că nu înţeleseseră prea bine ce filme vom vedea :). Iris avea deja impresia că s-a lansat Amurg, şi îi fac o surpriză, Andrei voia la Neînfricata, şi mi-a luat ceva să le explic că vom vedea trei filme pentru copii. Am omis s&#259 menţionez "educaţionale", nu de alta, dar ar fi sc&#259zut drastic entuziasmul.

Am ajuns chiar înainte de premiere. Iris a fost mult mai încântată decât Andrei, ei i-au placut toate trei. Andrei a reacţionat un pic la cel cu ferma, cu diviziunea muncii, şi a reuşit să-l pună pe gânduri cel cu micile vedete la castel, care şi mie mi-a plăcut în mod deosebit. Pe scurt, o fetiţă neascultătoare şi care se poartă urât cu ceilalţi copii rămâne singură şi nu se mai joacă nimeni cu ea. Dar modul în care este transmis mesajul se pare că îl face să ajungă exact acolo unde trebuie.

Dar iată ce s-a întâmplat aseară, în varianta organizatorilor. Noi am fost doar spectatori.

Micii Olimpici ai Cinematografiei pentru copii, din nou pe covorul roşu

Aşa cum la sport sau la matematică ţara noastră pregăteşte copii olimpici, iată că şi în domeniul filmelor pentru copii se poate atinge performanţa. După două prezenţe remarcabile la Festivalul de Film de la Cannes, joi,  11 octombrie 2012, Şcoala de Film şi Televiziune pentru Copii Micile Vedete a lansat cele mai recente 3 filme educative pentru copii, Aventurile Micilor Vedete la Castel, Micile Vedete la ferma Cocoşu Roşu şi Micile Vedete în grădina bunicului, la Cinematograful Movieplex, din Plaza România.

Aceste scurt metraje fac parte dintr-un proiect cinematografic mai amplu, dedicat copiilor, numit Aventurile Micilor Vedete, care numără deja 11 filme de succes, realizate în doar doi ani. Şcoala Micile Vedete, www.micilevedete.ro, are deja realizari notabile, dintre care putem menţiona cele două selecţionări la Festivalul de Film de la Cannes: cu filmul Micile Vedete la şcoală, în 2011, si Micile Vedete la ţară, în 2012. Filmele realizate de Micile Vedete au participat si la numeroase alte festivaluri internaţionale, dintre care menţionăm prezenţa la Festivalul Internaţional de Film pentru Copii Cinekid – din Olanda, în 2011 şi 2012 şi Lucas – din Germania.

Ariana Pendiuc, tânăra regizoare a filmelor ne introduce în poveste: &ldquoşCopiii pregătiţi de noi au ajuns deja la un nivel excepţional, de aceea şi scenariile filmelor sunt din ce în ce mai complicate, iar filmările au avut loc chiar în decorurile de la Castel Film. În primul film ce a fost lansat în cadrul acestei Premiere, telespectatorii au făcut cunoştinţă cu Micile Vedete ce pornesc în aventura vieţii lor, din care nu lipsesc comorile adevărate sau fantomele. Cei mici întâlnesc pentru prima oară în viaţă un castel adevarat, exact aşa cum au citit doar în poveşti. În cel de-al doilea film, Micile Vedete sunt gazdele noastre la ferma Cocoşu Roşu, un loc fascinant, unde învaţă cum se cresc şi îngrijesc animalele şi cum se cultivă legumele&rdquoş

Ema Pendiuc, sora Arianei si producătoarea filmelor continuă dezvaluirile: &ldquoşChiar dacă aceste trei scurt metraje sunt filme de aventuri, foarte captivante pentru copii, nu ne-am abătut de la regulă şi am strecurat teme educative. Fără a fi filme didactice, ele educă, evitând senzaţia neplacută de lecţie. Bunăoară, în filmul Micile Vedete în grădina bunicului, copiii au ocazia să descopere cum se cresc bio fructele şi legumele pe care le savurează în fiecare zi. &rdquoş

Evenimentul la care au participat peste 450 de invitaţi a fost susţinut de Partenerul Principal Castel Film, de Partenerii Educaţionali Primăria Sectorului 1 – Centrul Cultural Metropolitan şi Ferma Cocoşu Roşu, de Partenerii Strategici Cinematograful Movieplex şi Plaza România,
de Partenerii Tymbark, Aquila, Editura Litera, Perenna, Bookland, Zuzi Party, Micul Studio, Editura Girasol, Editura Minerva, Editura Aramis, Editura Prut şi Partenerii Media Itsy Bitsy, Draga mea pentru copii, Superbebe, VIP, Doxi, Ziarul Ring, Observator Cultural, România Liberă,  Micutultau.ro, Copilul.ro, Talente de nazdravani, Clopotel.ro.

Şcoala de Film si Televiziune pentru Copii Micile Vedete (www.micilevedete.ro) este un proiect educativ unic în România, care  se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 5 şi 11 ani, care vor să se dezvolte armonios, să înveţe jucându-se, să îşi învingă emoţiile excesive, să îşi cultive creativitatea alături de specialişti din lumea filmului şi a televiziunii, să îşi dezvolte vocabularul şi să îşi însuşească o dicţie de invidiat, beneficiind, în acelaşi timp, de şansa de a se face cunoscuţi încă de la vârste foarte fragede. Copiii studiază trei discipline: Interpretare, Tehnică de filmare şi Dicţie. Pentru buna desfăşurare a cursurilor, copiii au la dispoziţie aparatură profesională, un sistem de talent management, plan individual de dezvoltare. De asemenea, aceştia efectuează vizite la studiourile de film Castel Film sau MediaPro şi au rolurile principale în filmele de scurt metraj realizate de o echipă profesionistă, bazate pe un scenariu scris special pentru personalitatea fiecărui copil.

Jucând în filmele educative ale seriei Aventurile Micilor Vedete, copiii au şansa de a fi văzuţi de producători, cum i s-a întâmplat Iuliei Lupaşcu, mica vedetă care, la doar nouă ani, a jucat rolul principal, alături de Maia Morgenstern, în lungmetrajul regizat de Doru Niţescu, Carmen. Ea nu este singura Mică Vedetă care şi-a început deja cariera, participând şi la alte proiecte cinematografice în afară de seriile de filme produse de Şcoala Micile Vedete. Alexia Stănescu şi Tudor Roşu sunt alte doua Mici Vedete care au jucat în partea a doua a filmului HoHoHo, alături de Andreea Marin Bănică, iar majoritatea copiilor care participă la cursurile şcolii joacă in reclamele de la TV.
***
Şcoala de Film şi Televiziune pentru Copii "Micile Vedete"
www.micilevedete.ro

Contact: Departamentul de PR,
Email: pr@scoalamicilevedete.ro ,
Tel: 0726.027.344

Ema Pendiuc,
Director Şcoala Micile Vedete,
Email: scoala.micilevedete@yahoo.com ,
Tel: 0724 176 142