Planuri de mare. Marea cea mare.

Ne pregătim să plecăm la mare. Copiii trepidează de vreo 3 luni, aproape că nu mai au răbdare. Dimineaţa, la prânz şi seara, nu vorbim decât despre mare şi soare. Luăm şi cărţile de joc, şi jucăriile de nisip… avem mami loc pentru fotoliile gonflabile? La mare mergem cu cortul de când s-au născut. Şi nu ştiu cum se face, mereu prindem acolo ziua lui Andrei.

Aşa că anul acesta, deşi nu intenţionam, iar suntem acolo de ziua lui. Cu ce să pregăteşti la mare ziua copilului? Tort de îngheţată. Acum se pare că îl pasionează şi ce tort va fi. Cu ciocolată, cu alune. Mami, dar sigur e tot de îngheţaţă, da? Sigur mami. Dar să vedem ce găsim pe-acolo. Am mai avut noi surpriza pe la 4 ani pare-mi-se, când nici o ladă de îngheţată nu mai avea torturi… noroc că am văzut cu o zi înainte că se epuizează, şi am rugat frumos, cu orice preţ, să ne păstreze o cutie a doua zi când vine aprovizionarea.

Şi să vedeţi distracţie anul acesta… doar ce mi-a zis că vrea tort din îngheţată cu lapte, la care a văzut el reclama. Big Milk parcă nu e la cutie, dar bănuiesc să se poate înfige pe post de lumânare, dacă asta e dorinţa copilului…

Deocamdată sunt fericită că i-am găsit cadou. Şi am terminat şi lista de bagaje. Urmează partea mai grea…

Tot prin Sinaia…

În continuarea subiectului de ieri, avem un desen, realizat de Andrei. Cam ce i-a rămas lui în minte după excursie, o realizare pe hârtie a scurtului traseu de la cota 1400.

De la parcare, semn pentru zonă de urşi. Şi semn pentru telecabină. Deşi nici nu am vorbit de Schitul Sfânta Ana, m-a uimit să-l văd pe desen. Am întrebat ce-i cu el… Cum, n-ai văzut? Era un indicator pe unde am parcat noi… Ok, ne-am lămurit. Traseele de sus merg spre cabana Omu. Avem telecabină, avem telescaun.

Dar cel mai mult mi-a plăcut comentariul "Drum cu pietre, de mers cu maşina 4×4". Şi restul legendei de pe margine… Mai avem de învăţat că despărţirea în silabe se foloseşte şi în scris, nu e doar un exerciţiu la grădiniţa…

Trasee la Sinaia

Vizita fulger la munte. De la cota 1400 la 2000m

Săptămâna trecută am ajuns într-un drum scurt pe Valea Prahovei. Scurt şi obositor. Irisuca a fost în cantonament la Buşteni, iar eu i-am promis c-o "recuperez". Data viitoare o aştept la gară, căci mi-a fost mie mai dor de ea decât ei de mine… Acum ce să zic, mă aşteptam şi eu la o scenă siropoasă, în care să alerge cu braţele deschise spre mine. Ei ţi-ai găsit… l-a pupat pe fra-su, l-a luat de gât, şi nu mai ştia cum să-i arate mai repede hotelul, jocurile, jucăriile…

Acum vreo două luni făcusem planul ca, după ce o luăm pe Iris, să urcăm la Vf. Omu. Dar… ploile ne-au cam dat traseele peste cap, şi am amânat urcarea. Am privit cu jind crucea de pe Caraiman, acolo sus am fi vrut noi să urcăm… Iris în schimb îmi spune foarte serioasă că acolo sus e periculos, că, uite, cineva a murit, i-au făcut o cruce. I-am povestit pe scurt cum e cu crucea şi eroii, dar şi că pe munte e periculos când nu eşti echipat, nu urmezi marcajul şi bravezi inutil. Şi vom ajunge acolo sus, dar nu azi….

Bucegi, Crucea de pe Caraiman

Dar pentru că tot eram acolo, şi prin pădure nu se putea umbla, am hotărât să urcăm cu maşina în Sinaia, la cota 1400. Urma să hotărâm acolo dacă mergem la cota 2000 sau nu. Drumul până sus este bun, exceptând porţiunea de la cabana Brazi, prăbuşită acum vreo 8-9 ani, şi care nu este decât parţial consolidată, dar nu refăcută. Am trecut şi pe sub telegondolă, cam goală acum, vara.

Am parcat, sub un semn "Atenţie! Zonă frecventată de urşi". Am luat cu grijă mâncarea şi ne-am dus spre telecabină. Tocmai sosise una… Copiii au început să ţopăie de nerăbdare, că ei vor cu telecabina. Ar fi fost prima dată pe munte. Am rumegat un pic, Şi am decis să urcăm. Dus-întors, pentru adulţi, preţ: 28 ron. Copiii de la 5 ani, la jumătate de preţ. Din telecabină nu se vedea vârful, doar primul stâlp, dar nu mai aveau răbdare. Nu le-a fost frică deloc, ba chiar se gândeau ce frumos ar fi să existe un topogan din varful muntelui, până jos.

Sus am ajuns lihniţi de foame. Termometrul indica 12 grade, era atât de plăcut! Le-am ţinut o scurtă lecţie de geografie… pe care mi-o aminteam din clasa a cincea. Pe măsură ce altitudinea creşte, temperatura scade. Aşadar, dacă pleci vara la munte, şi urci, să ai geaca în bagaj. Sus e posibil să găseşti zăpadă. Am scos gecile şi am pus la îndemână pelerinele de ploaie, căci de pe platou se apropia un nor. Şi am trecut la masă, căci eram lihniţi.

Cu burtica plină, şi pelerinele puse, am bântuit pe platou. Andrei a inventariat traseele, şi dacă era după el, plecam deja spre Piatra Arsă. Altă dată. Au fost foarte dezamăgiţi că nu plecăm pe poteci. Şi eu am oftat, dar a doua zi nu era de concediu…

Norul zărit mai devreme a sosit fix la desert, şi-am împărţit cu el plăcinta de mere. Apoi l-am înfruntat. Copiii erau în extaz, să stăm într-un nor şi să ne plouă. După ce-am îngheţat binişor, am coborât. Ne aşteptau nişte prieteni mai jos, spre Sinaia, şi am pornit la pas, spre maşină. La cererea piticilor, le-am făcut o poză cu muntele Ciucaş, aflat undeva, departe, în zare. N-au uitat traseul de anul trecut.

Reconfigurarea traseului ne-a dus la Poiana Stâna Regală. Drumul forestier se desprindea din şosea, pentru 4km. Dar groaznic… am înţeles că de la ploi s-a distrus, dar nu m-a mirat. În România e o minune să dai de un drum fără gropi. Cu multă răbdare, şi pe alocuri aducându-ne aminte de povestea celor două capre, am ajuns la destinaţie. Pe traseu coborau câţiva biciclişti amatori de senzaţii tari. Plini de noroi şi cu viteză mare, puţin i-a lipsit primului să nu ne sară pe capotă. Pe ceilalţi am apucat să-i avertizăm. Dar poiana Stâna Regală merita efortul. Peisajul este superb, iar terasa restaurantului era plină.

Ba chiar am găsit şi semnalizare turistică, însă un soare păcătos îmi tot orbea camera, şi n-am reuşit să potrivesc panorama.

La terasa Stâna Regală, bazin cu păstrăvi, spre amuzamentul copiilor. Un afiş mare preciza "24 ron porţia". Cum adică să-i mâncăm???

Am pornit la pas prin pădure spre un punct de belvedere amenajat cu telescop. Şi securizat, din fericire. Am mers cu ceva teamă, căci ceva mai devreme fusese văzut un urs… iar câinii ciobăneşti lătrau continuu.

Un nor se apropia ameninţător, şi ne-am grăbit să ne întoarcem. Deja în poiană începuse să plouă, iar în zare ploaia cernea ameninţător. Oare cum era sus pe platou? Ce ne-am fi dorit să fim acolo sus…

Ne-am îmbarcat şi am coborât la câmpie. Drumul… ca de obicei, aglomerat spre capitală… Iar nouă ne-a rămas amintirea unei zile frumoase.

De sezon: copiii fac compot

Borcan de compot. Colaj

Ce ar fi vara dacă nu s-ar face conserve în casă? Căci nu te poţi numi gospodină adevărată dacă nu umpli cămara cu borcane de murături, sticle cu suc de roşii, şi borcănele de compot pentru la iarnă. Ok… nu sunt gospodină, dar am noroc că este mama. Şi că am maşină… Mi-aş dori să ştiu, măcar să pun murături, dar ce să fac!? M-am resemnat, nu mă pot pricepe chiar la toate, iar la cratiţă sunt antitalent. Şi cum oricum mamei îi ies foarte bune, nu mi-am mai bătut capul cu ele până acum.

În schimb am o variantă de făcut compot, dar de către copii. Şi ca exemplu, un colaj de-al Irisucăi de la grădiniţă: borcanul cu compot. Pentru preparare, se foloseşte următoarea reţetă:

  • Se iau fructele, gata desenate, sau se desenează, dacă copiii sunt mai măricei. Se colorează şi se decupează cu grijă.
  • Se ia apoi un borcan de compot, sau se desenează, suficient de încăpător, şi se lipesc cu grijă frunctele, astfel încât să încapă cât mai multe. Pot fi suprapuse, şi, atenţie, se decupează părţile care nu "se văd".

Materiale necesare:

  • forfecuţă, lipici
  • creioane colorate, carioci sau acuarele
  • coli albe de hârtie pentru desen, sau o imprimantă pentru şabloane.

Şabloanele nu sunt exact cele din model, dar sper să fie suficient de atractive.

Şi cu aceasta, spor la lucru! …şi poftă bună! 😀

Atelierul de creaţie

Retrospectiva saptamanii

Săptămâna trecută Năzdrăvanii au modelat şi pictat mărgele din pastă ceramică. Cerinţa a fost un pic mai greu de realizat, în primul rând pentru că trebuia procurat materialul necesar. Până la urmă s-au descurcat, ba chiat au improvizat atunci când nu au avut lut la dispoziţie. S-au străduit, atât cât le permite vârsta, să le decoreze. Mie mi se par minunate, mai ales când mă gândesc cât au muncit la ele.

Am privit cu plăcere creaţiile fetiţelor, care, cu cât sunt mai mari, cu atât sunt mai atente şi mai silitoare. Am admirat şi inventivitatea, în cazul spiralelor realizate de Petra.

Dar vă invităm la stand, să alegeţi un colier potrivit.

Margele modelate din pasta ceramica si pictate Mărgele cu floricele şi sclipici. Cea roşie lunguiaţă are o steluţă imprimată..

Margele modelate din pasta ceramica si pictatePrima mărgică reprezintă Pământul, iar pata galbenă este deşetul Gobi. Cealaltă este Saturn, are inel. Celelalte sunt doar pictate.

Margele modelate din pasta ceramica si pictate
Margelele mele sunt facute din coca de faina de grau foarte sarata si mai tare.

Margele modelate din pasta ceramica si pictate Spiralele au fost facute dintr-un carnacior lung, infasurat in jurul unui pai. Tot cu paiul am dat si gaurile. Este o bijuterie la moda

Margele modelate din pasta ceramica si pictate

Margele modelate din pasta ceramica si pictateŞiragul Adelei este pictat în două culori: galben – soarele şi razele lui şi albastru – cerul senin şi marea.

Margele modelate din pasta ceramica si pictate

Şi pentru că au avut deja două probe dificile, săptămâna viitoare îi aşteaptă una mai uşoară, o probă de desen. Cu creioane sau carioci, trebuie să reprezinte ocupaţia unuia dintre părinţi. Iar dacă nu ştiau încă cu ce se ocupă mama sau tata, este timpul să afle, sau să faca o vizită la locul de munca…

Spor la desenat!

Detaliile probei

 

… iar mama cea vitrega…

Ieri ne-am uitat la Cenuşăreasa. Şi am avut probleme importante de dezbătut după…

În primul rând, ieri mai mult ca de obicei, a interesat-o problema mamei vitregi. Iar explicaţiile au generat un luuung şir de întrebări. Cine e mama vitregă, de unde a venit, de ce a venit, de ce a murit mama bună a Cenuşăresei… de ce trebuie să fie mama vitregă rea… grele întrebări.

După film, concluzii şi întrebări filozofice. Mami, tu o să mori vreodată? Ok, trebuie să recunoaştem, toţi oamenii mor la un moment dat… Şi cu mine ce-o să se întâmple? Ei, aici m-a salvat tati. Tu o să fii mare, la castelul tău, cu prinţul tău, o să te descurci şi fără mami. Mda, se pare că a mers. Dar tot o să-mi fie dor de tine! Ooof…

A urmat o pauză lungă, după care a tras ca din senin o concluzie: Tati, dacă o să avem nevoie de o mamă vitregă, o aleg eu, că tu precis găseşti una rea, care să mă pună să spăl şi să fac curat! Inutil să spun ce reacţie ca la dentist am avut noi…

Dar credeaţi că s-a terminat? Nuuu… am ieşit la joacă, iar la întoarcere, jucându-se pe covor, ne trezim din senin cu alta. Mami, eu o să mor ultima? Genul de întrebări în care îţi doreşti să fii avut răspunsurile pregătite… Şi ca de obicei, când nu ştiu să răspund la o întrebare, pasez mingea înapoi, să văd ce anume i-a trecut ei mai exact prin căpşor… Păi eu m-am născut ultima dintre noi, aşa că o să mor ultima. Tot spunem că nimeni nu ştie când o să moară, dar cel mai probabil când vom avea 100 de ani. Şi să nu ne mai gândim la asta.

Iar pentru o perioadă, vreau poveşti în care să nu moară nimeni. Nici măcar o vrăjitoare…

PS. La Andrei curiozitatea a trecut la altă etapă. Mergeam să ne întâlnim cu Buni, care ne aştepta la colţ, la cimitir. Murise un vecin. Andrei aude discuţia… şi îmi cere să mergem să vadă şi el cum se îngroapă oamenii. De ajuns n-am ajuns, dar e clar că curiozitatea lui a atins acest nivel. Îmi dau seama că e o etapă din viaţă care trebuie parcursă. Şi aş vrea s-o perceapă ca o etapă de trecere, căci asta înseamnă viaţa până la urmă. Deocamdată să vedem ce se va întâmpla…

Margele modelate din pasta ceramica si pictate

Năzdrăvanii mei au avut ceva de furcă cu mărgelele din pastă ceramică. Au prins ei gustul de când le-am făcut eu pe primele, pentru a putea explica mai uşor cerinţele probei din această săptămâna. Dar trebuie să aibă răbdare, nu trişăm şi nu lucrăm în avans.

Săptămâna aceasta ne-am cam luat cu treaba… şi aşa abia joi am avut timp de modelat biluţele. Din fericire, am făcut rost de paie mici, dintr-un plastic mai solid, de la sucuri de 200ml. Copiii au găsit un mod mai uşor de a modela biluţele. Le făceau rotunde, în palmă, apoi înfigeau paiul. Mult mai practic decât le explicam eu. Am profitat de câteva forme de steluţe şi floricle, şi le-am apăsat peste mărgele, pentru a crea o urmă uşor de pictat ulterior. Şi un mărţişor buburuză a fost folosit.

Margele modelate din pasta ceramica si pictate

A urmat o noapte de răbdare, căci au stat la uscat. Dimineata le-am mutat pe pervaz, la soare, şi la prânz le-au pictat. Am adăugat din nou răbdare, să se usuce primul strat de culoare. Copiii făceau vânzar în balcon: Avem bomboane… cine vrea o bomboană pe băţ… Din fericire s-au uscat repede în faţa ventilatorului. Şi… a urmat decorul.

Margele modelate din pasta ceramica si pictate

Andrei le-a expediat, în stilul lui caracteristic. Ce atâta artă, mai abstract, şi să nu pierzi foarte mult timp. Nu mai zic că lui se păreau nemaipomenite şi simple, fără nimic. A fost simpatic când a venit cu una dintre ele. Îi făcuse doi ochişori roşii, şi îmi zice că e un ţânţar, să nu îi scot paiul… i-am explicat că trebuie să le pune pe aţă, deci… nu se poate. Cel mai mult mi-a plăcut mărgica cu albastru şi verde. Mi-a explicat că este planeta Pământ, iar pata galbenă este deşertul Gobi. Mai e una, care nu se vede, şi e Sahara.

Irisuca a muncit. Chiar nu mă aşteptam să îi iasă floricelele… În schimb, a ajuns la cutia ei cu glitter. Îi e tare dor de instrumentul ăsta, şi mă întreba când mai facem felicitări. Nu s-a putut negocia, mărgelele au căpătat puţin sclipici.

În schimb la final au fost mai mult decât încântaţi să-şi poarte creaţiile. Şi Andrei, care e contra "chestiilor de fetiţe", a stat ceva timp cu ele la gât.

Margele modelate din pasta ceramica si pictate

Mai greu le-a fost să aleagă cinci, cele mai reuşite. Andrei s-a descurcat, dar Iris nu. A ales numai după ce i-am promis că fac poză cu toate şi le arăt.

Margele modelate din pasta ceramica si pictate

Concluzia… cel mai important lucru a fost că le-a plăcut jocul. Şi mie, să-i văd lucrând amândoi la măsuţă, dezbătând aprins.

Atelierul de creaţie

Povesti cu cele mai indragite printese, Editura Gama

Povesti cu printese, Editura Gama

Suntem încă la vârsta la care, seara, înainte de culcare, încercăm să păşim în lumea viselor trecând mai întâi printr-o lume de basm. Ca orice trecere, eu prefer să fie scurtă, căci copiii au crescut şi nu mai adorm demult în timpul poveştii. Sorb cu nesaţ cuvintele, şi aşteaptă finalul, chiar dacă îl cunosc prea bine. Am început să apreciez poveştile scurte, măcar finalul nu îl citesc printre gene.

O variantă de poveşti de cinci minute este şi cea propusă de editura Gama, prin "Poveşti cu cele mai îndrăgite prinţese". Lucrarea, format mare (235x330cm), cartonat, atrage încă de la început privirea fetiţelor prin culoarea specială de pe copertă.Ghirlandele de frunze şi fluturaţi strălucesc şi încântă.

Ilustraţiile sunt realizate de Anca Sandu aproape de impresionism, mai mult sugerând decât conturând imaginea. O poveste este prezentată pe două pagini, iar ilutraţia urmează firul poveştii de jur împrejurul paginii, surprinzând momentele principale sau elementele esenţiale. Chiar dacă uneori sunt dificile pentru copii, cu puţin ajutor ele pot fi înţelese. Personal prefer stiluri mai puţin abstracte, dar pe copii am văzut că nu i-a deranjat, iar cartea le-a plăcut. Argumentul de "bază" a fost… pentru că e cu prinţese!. Apreciez în schimb faptul că ilustratorul este român, şi nu este o licenţă de import.

Paginile interioare sunt cartonate, caşerate cu filă lucioasă, iar din cuprins fac parte:

  • Frumoasa din pădurea adormită
  • Mica sirenă
  • Cenuşăreasa
  • Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici
  • Frumoasa şi Bestia
  • Aladdin şi lampa fermecată
  • Prinţesa şi bobul de mazăre

Povesti cu printese, Editura Gama

Povesti cu printese, Editura Gama

Lucrarea a fost îngrijită de Diana Mocanu (editor) şi Ella Nicuţă (Art Director), şi este recomandată preşcolarilor şi şcolarilor mici.

Info preţ | Biblioteca Năzdrăvanilor

Marcaj: banda galbena

Ai mei copii visează doar vacanţă. La mare le place, dar pe munte ar merge oricând. Andrei tocmai a terminat un desen care e coplet diferit de "stilul" lui expeditiv.

Ce reprezintă? el şi sora lui, pe la cabana Muntele Roşu. Abia au plecat. Pe mijloc este o potecă, apoi copaci, cu marcaj bandă galbenă. Noi, părinţii, suntem undeva în urmă, nu ne vedem. Se apropiau de un lac mic. S-au oprit să ne aştepte.

Mai avem de lucru la copaci. Încă nu sunt ok deloc. Şi la proporţiile părţilor corpului…

Dar ceea ce m-a uimit a fost răbdarea lui de a colora cu carioca tot fundalul. Este pentru prima dată când o face, iar eu o iau ca un semn bun. Vrea şi el ceva mai mult de la un desen. Dar traseele rămân atractia principală.

Traseu banda galbena

Carte de colorat: Continua desenul!, Editura Gama

Carte de colorat, Continua desenul, Editura Gama

Ce carte au ales ieri copiii mei dintr-un teanc mai măricel… o carte de colorat! Prima mea reacţie la o carte de colorat este „mai bine altă dată”, prefer cărţile cu exerciţii, care folosesc opţional activitatea de colorat… Dar aceasta din fericire era altfel. Desenele sunt realizate parţial, iar copiii trebuie să le continue.

Mi-a plăcut mult şi grafica. Ilustraţiile, aparţinând lui Nicolae Toniţa, nu sunt nici abstracte, nici colţuroase, şi nici prea complicate pentru copiii preşcolari. Cartea are format mare, 200×297 cm, puţin mai îngustă decât o coală A4. Hârtia este mată, potrivită pentru creioane simple sau cerate, nu pentru carioci. 80 de pagini pun la încercare imaginaţia copiilor de a completa un desen, dar li se dă o mână de ajutor: două versuri însoţesc fiecare desen şi dau sugestii referitoare la elementele lipsă.

Mi-a fost greu să aleg câteva pagini drept exemplu, dar una mi-a atras atenţia în mod deosebit. Desenarea feţelor umane. Paginile, aşezate pereche, solicită întâi elementele feţei, apoi conturul exterior. Încă nu i-am convins să rezolve exerciţiul, deşi cred că i-ar ajuta foarte mult să evolueze de la căpşoarele în formă de cerculeţ, cu ochişori sub formă de buline.

Carte de colorat, Continua desenul, Editura Gama

Carte de colorat, Continua desenul, Editura Gama

Ei au ales altă pagină… O îngheţată. Parcă erau în faţa vitrinei… punem şi cu cacao… şi cu vanilie… şi cu fructe de pădure… şi să aibă şi bucăţele de ciocolată! Irisuca a pictat unghiile, deşi m-am cam îngrozit ce culoare a ales pentru ojă. Iar Andrei… mi-a explicat că mâna este neagră pentru că are o mănuşă… La Iris apar şi niste norişori zâmbitori, pentru că îngheţata este mâncată afară. Am scanat şi printat pagina în două exemplare, aşa au putut şi să coloreze cu cariocile.

Inghetata

Inghetata

Lucrarea face parte din Colecţia Carte de colorat cu 80 de pagini, alături de alte cinci lucrări. La realizarea ei au mai contribuit: editor – Diana Mocanu, redactor – Ana-Maria Tăbârcă, art director – Ella Nicuţă.

Info preţ: magazinul Editurii Gama, elefant.ro, eMAG.roBiblioteca Năzdrăvanilor