La categoria "Femei la volan", magna cum laudae…

Am toată admiraţia pentru femeia de la volan. În primul rând pentru că acceptă, încă de la înscrierea la şcoala de soferi, adevărul că poate va fi una dintre "femeile" de la volan. Adică luată peste picior, claxonată doar pentru că nu e tunsă scurt, cu spectatori când încearcă să facă o parcare. Le admir pe cele cu talent, care conduc mult mai bine decât bărbaţii, şi pe toate, pentru că conduc mult mai sigur decât ei. Pentru cele mai multe dintre şoferiţe, drumul este distanţa dintre A şi B, care trebuie parcursă, şi nu spaţiul în care să testezi limitele maşinii sau nervii celorlalţi şoferi.

E drept că uneori ai nevoie de mult mai mult spaţiu şi răbdare pentru a efectua o manevră. Dar femeile au exersat cu urechea acului. În fond, important e să treacă aţa, chiar dacă trebuie să o răsuceşti de mai multe ori. Trusa auto a unei femei la volan ar trebui să conţină o rolă de adeziv cu aplicare rapidă, pentru toţi cei care se aşează în dreapta sau în spate şi se cred neadaptaţi în acel mediu. Iar rola de adeziv să fie personalizată cu textul "nu deranjaţi şoferul în timpul mersului". Cred că ar putea fi nişte cadouri foarte inspirante pentru prieteni. Şi eu aş da una din toată inima. Nu mi-aş lua, pentru că din fericire la mine în maşină există suficientă înţelegere, cum că şofeul nu trebuie stresat. E drept că uneori îi mai sare piciorul pe o frână imaginară…

Acum ţin să menţionz că nu sunt blondă. Şi că ceea ce voi povesti în continuare nu cred că este depăşit decât de câteva şoferiţe pe care le-am văzut la ştiri. (Mă bucur că n-am ajuns acolo!) Să-mi amintesc, a fost, în Bucureşti, o maşină roşie, parcată sfidând legile fizicii, peste o alta… Apoi, săptămâna aceasta, o şoferiţă la Timişoara, care, uitând să tragă frâna de mâna, a vrut apoi să oprească masina în pantă cu propria-i forţă. Dar trebuie să primească premiul pentru reacţie rapidă. E bine că nu s-a gândit să o prindă de ţeava de eşapament…

Acum să revin la mine. Pentru că am comis-o. Rău de tot. Şi recunosc că mi-au trebuit două zile de gândire să-mi dau seama şi cum am reuşit performanţa. Una din concluzii a fost că, totuşi, în România nu se fură ca-n codru. Şi că poate de la Ţepeş încoace n-a mai lasat cineva o pungă cu bani pe strada şi s-o găsească tot acolo.

Dar să revin la poveste, căci vorba multă, sărăcia omului…

… duminică dimineaţă mă pregătesc să plec la munte să-mi iau copilul din tabără. Patru ani jumătate, a plecat singurică, dar i-am promis că merg eu s-o iau. După ce toată săptămâna avusesem un nod în gât, şi nu m-am gândit decât la ea şi la ziua de duminică, iată că a sosit şi momentul cel mare. Nu puteam să plec cu maşina mea, aşa că am plecat cu unchiuleţul. A venit, a parcat lângă a mea, am mutat la el scăunelele auto pentru copii, am aranjat bagajele, şi când eram gata, îmi sună telefonul. Irisuca mâncase, îşi făcuse bagajele, şi mă suna să vadă unde sunt. M-am luat cu vorba… şi… fără să-mi dau sema, mă sui în maşină… iar şoferul pleacă. Timp de 3 ore a fost o zi minunată.

Până m-a sunat tati. Pe el îl sunase poliţia la uşă…Domnul…? Da. Ştiţi… maşina dumneavoastră a fost spartă. O vecină ne-a sunat, că este în parcare cu uşile deschise.

Coboară tati la maşină. Uşile de pe stânga, larg deschise amândouă. Nu lipsea nimic. Le-a închis, şi s-a minunat. S-au minunat şi ceilalţi, normal. Întâi că e perfect întreagă. Apoi, de neuronul nevestei… încă e inexplicabil şi pentru mine cum am putut nici să nu închid măcar uşile. E drept că a uitat şi el odată geamul şoferului complet lăsat jos o noapte întreagă, dar artistul familiei era încă nedescoperit…. Să mai uiţi maşina descuiată se întâmplă. Dar larg deschisă…

Acum despic firul în 4, in 12… probabil pentru că ambele uşi au fost deschise, nu a trecut nimănui prin cap că nu e acolo şi stăpânul. Iar pentru o imagine corectă, vecinul de pe stânga nu era acasa, si locul era liber.

Acum e târziu. Dar e genul de experienţă prin care nu-ţi doreşti să mai treci. Magna cum laudae mi l-am acordat singură. Se dă doar în cazuri excepţionale, şi cred că e unul dintre ele…

Spectacol cu delfini talentati

Săptămâna trecută Năzdrăvanii s-au transformat în antrenori de delfini. Spectacolul oferit de ei a fost deosebit de cel de la delfinariu. Pentru dresaj au folosit intrumente speciale: pensule, acuarele, forfecuta si lipici. Uneori chiar si cateva carioci. Cu mai multă sau mai puţină atenţie, delfinii au prins viată şi-a ieşit o bălăceală pe cinste.

Uneori antrenorii au trecut peste indicaţiile de bază, iar delfinii au căpătat jucării, sau chiar s-au transformat în personaje de basm – prinţi şi prinţese. Toate colajele 3D sunt deosebite şi merită laudele spectatorilor:

Delfini la joaca, colaj 3D

Delfini la joaca, colaj 3D

Delfini la joaca, colaj 3D
Un delfin se joaca cu o minge in valurile Oceanului .Ceilalti delfini sar in apa si se joaca, bucurosi de vremea frumoasa.

Delfini la joaca, colaj 3D

Delfini la joaca, colaj 3D

Delfini la joaca, colaj 3D

Până joi se desfăşoară perioada de evaluare, timp în care fiecare participant, dar nu numai, acordă punte celorlalte lucrări. Să vedem cum va aprecia "juriul" colajele 3D.

Detaliile probei

Mărgele modelate din pastă ceramică

Margele modelate din pasta ceramica

Pentru că este vacanţă, şi timpul liber nu este îngrădit prea mult într-un orar, probele pe care trebuie să le rezolve Năzdrăvanii mari şi mici necesită puţin mai multă atenţie. Pentru această săptămână m-am oprit asupra unei unei idei care aşteaptă de mult timp să ajungă pe masa de lucru. Modelaj, dar nu numai…

Materialele necesare pentru această probă sunt:

  • câteva paie de plastic, sau orice beţişor asemănător.
  • pastă ceramică pentru modelaj
  • acuarele tempera sau la borcănel
  • pensule, mai ales cu vârful subţire.

Se adaugă muuultă răbdare, ca ingredient principal.

Tema acestei săptămâni constă în realizarea unor mărgele pictate manual, din pastă ceramică. Pasta se găseşte la librărie, gata preparată pentru modelaj. Poate fi albă sau colorată. Pacheţelele sunt mai mici sau mai mari, iar preţurile oscilează între 10 şi 20 ron. Pentru început, se taie pasta în cubuleţe, cam de dimensiunea ce se doreşte pentru mărgică, apoi se modelează în jurul paiului. Dacă se lucrează cu grijă, după uscare, paiul poate fi retras. Dacă nu, va fi tăiat cu un cutter la extremităţi.

Mărgele modelate din pastă ceramică

Mărgelele pot fi rotunde, sau cu ajutorul unei rigle pot căpăta o formă cu feţe plane.

Pentru a finaliza mărgelele, sunt necesare mai multe etape, căci modelajele au nevoie de o zi pentru a se usca. Nu ştiu dacă merge uscarea rapidă în cuptorul cu microunde, aşa că nu recomand idei „salvatoare”, ci doar mai multă răbdare.

Mărgele modelate din pastă ceramică

În etapa de pictură, mărgelele vor fi lăsate pe suport. Se pictează mult mai uşor. Din acest motiv, se va lăsa suficient spaţiu între ele. După experienţa modelatului, trei mărgele pe un pai sunt mai mult decât suficiente. Se va picta primul strat de culoare, se vor lăsa iar la uscat (dacă răbdarea s-a epuizat, poate fi folosit un uscător de păr sau un ventilator), şi abia la final vor fi decorate cu grijă. Pentru a se usca mai uşor, pot fi agăţate cu un cărlig de rufe, sau pot fi suspendate între două cărţi. E bine ca uscarea decoraţiunilor să nu fie forţată, pentru că se pot amesteca culorile.

Mărgele modelate din pastă ceramică

Şi cu aceasta, spor la lucru!

Alte modele | Detaliile probei

nor ploaie carton

Ploua… ploua… decor de toamna

nor ploaie carton
Deja luna iulie începe să devină o depresivă lună de toamnă. În loc de raze de soare, dimineaţa am parte de nor şi ploaie. Am schimbat garderoba de vară, şi tot în dulapul cu cea de toamnă-iarnă ajung. Am început fără să vreau să mă gândesc la decoraţiuni de toamnă. I-am promis doamnei educatoare că îmi voi da silinţa să o ajut cu decorarea clasei, în aşa fel încât copiii să aibă o surpriză plăcută când vor sosi în toamnă la grupa mare.

În primăvară copiii au fost încântaţi de mulţimea de fluturaşi, albinuţe şi rândunele prinse în tavan cu fir de naylon. Acum e toamnă. Parcă nu ar merge tot rândunele… deşi aşa cum au venit, pot şi pleca :D. Bun, dar trebuie să facem şi ceva de toamnă. Şi cum vremea de afară m-a „inspirat”, propun un… nor de ploaie.

Materiale necesare:

  • carton alb şi albastru
  • o rolă de naylon de pescuit, subţire.
  • foarfecă, un ac
  • imprimantă pentru şablon

Şablonul poate fi printat şi A3 dacă este nevoie. Dacă se printează A4, trebuie setată imprimanta. Picăturile de ploaie se perforează cu acul, sus şi jos, şi se înşiră pe firul de naylon după preferinţe. Se printează pe carton, pentru mai multă stabilitate, şi pentru ca fiecare parte să fie colorată. Poate fi printat şi pe carton alb, şi pictat ulterior, dar cartonul colorat economiseşte mult efort.

frunzaŞi pentru că tot trebuia să fie ceva de toamnă, m-am gândit la câteva frunze suspendate, cu puţin efect de plutire. Pentru decor în clasă cred că vor arăta interesant.

Materiale necesare:

  • carton maro, sau nuanţe de frunze uscate
  • o rolă de naylon de pescuit, subţire.
  • foarfecă, un ac
  • imprimantă pentru şablon

Se perforează cu acul frunza decupată şi se trece firul de naylon, pentru a arcui frunza, apoi se suspendă de tavan. Cum le-am prins noi? Am legat fire de naylon între aplicele de pe tavan, şi se acestea am agăţat apoi decoraţiunile.

Vezi propunerea pentru ferestre

Atelierul de creaţie

Marble Run, Quercetti

Printre jocurile-jucării care îmi plac în mod deosebit sunt cele oferite de Quercetti. Acum ceva vreme am primit cadou unul din seturile Basic de Marble Run. (Mulţumesc Cristina M, oriunde te-ai afla acum!) Cred că a fost unul dintre cele mai inspirate cadouri primite vreodată. Copiii l-au adorat, şi pe lângă ei, şi eu. Construiam împreună şi încercam să ridicăm construcţia la noi altitudini.

Marble Run, Quercetti

Trebuie să avertizez, jocurile de genul Marble Run sunt boală grea. Mereu vrei mai mult, şi mai mult, alte piese, alte spirale, alte pâlnii. Parcă era un drog. Normal că setul cel mic a fost doar microbul, şi l-am extins rapid cu încă două. Întâi cei mijlociu, apoi cel mare, cu elevator electric… o nebunie totală!! Aaa, şi cum nebunia nu era chiar la apogeu, Roxana a completat fără să ştie setul, căci piesele elevatorului sunt comune cu alt joc, tot de la Quercetti… Acum puteam dubla înălţimea la care ajunge minunăţia.

Încet încet copiii au învăţat să folosească hărţile pentru a ridica ansamble. Încă nu au suficient curaj să încerce singuri scheme originale şi complicate, dar au un zel deosebit ca asistenţi de regie: îţi dau piesele necesare ca în sala de operaţie, numai să le mai pui două spirale. Şi când minunăţia atinge cam un metru înălţime, şi mulţi stâpi de suţinere, începi să dai drumul la biluţe. (Am mai cumparat un săculeţ de "marbles", căci nu ajungeau pentru doi copii cele existente :D).

Marble Run, Quercetti

Îi poate ţine ocupaţi la nesfârşit. Pe ce traseu ajunge bila mai repede jos, cum se învârt ca la ruletă în pâlnia roşie, câte poţi porni simultan de pe 4 direcţii… Ce se întâmplă dacă mai redirecţionezi pe ici pe colo… Provocarea este însă elevatorul. Căci este greu să faci un circuit închis şi cu suficient de multe trasee… iar macaze nu există.

Marble Run, Quercetti

Ca părinte, lângă jocul acesta mă simt copil. Construiesc cot la cot cu ei, si poţi să ai şi 50 de ani, când dai drumul biluţei de sus nu te saturi să priveşti cum cade şi se tot rostogoleşte. Dar recunosc că uneori, după ore în şir în care aud numai biluţe căzând, îmi doresc nişte dopuri de urechi. Ar trebui incluse în set… Dacă aveaţi aşadar de făcut un cadou, şi nu ştiaţi ce… aveţi o soluţie:)

Colaje din paste fainoase

Colaj cu paste fainoase

Printre materialele cu "tradiţie" la lucrul în grădiniţe sunt pastele făinoase. De diferite forme şi mărimi, pictate, pot fi folosite în cele mai diverse moduri. Demult erau nişte paste pătrăţoase, ca nişte cubuleţe. Ieşeau nişte coliere de mărgele minunate din ele, toate păpuşile noastre aveau câte unul. Şi aveam o plăcere sadică să le spargem una câte una când doamna nu era atentă.

Ingredientul de lucru s-a păstrat. Ieftin, şi se lucrează uşor. Am găsit şi în mapa Irisucăi câteva zambile frumos pictate. Prima dată am crezut că sunt lăcrămioare, dar erau colorate… Colajul a fost completat cu câteva frunze din hârtie glasată. Şi a ieşit minunat, pentru patru anişori. Oare ce ar putea face cu mai multe tipuri de paste?!

De pe la noi, din Bucuresti…

Nu mă uit de fel la ştiri, la tv. Mi se par prezentate mult prea "comercial", adoptând apocalipticul drept criteriu de expunere. Plus că vor mereu să te pălească parcă după ceafă cu câte vreo creştere. Şi normal, nu e a nivelului de trai…

Prefer ştirile scrise. Dacă realitatea e prea dură, laşi scrool-ul mai încet, mai respiri un pic, nu înghiţi totul de-odată.

Dar zilele trecute una dintre ştiri mi-a plăcut. Scoasă din contextul crizei, era ceva ce aşteptam demult. Capitala va fi obligată să se spele şi să-şi cureţe murdăria animalelor. Aaa, şi nu să se spele bucureştenii în general, sau cei care circulă prin mijloacele de transport în mod special. Ci Capitala, cu ai ei locuitori, să-şi spele trotuarele.

Toată lumea se vaită, că e praf, că iarna zăpada e neagră, că e oraşul poluat… ei… dar când vine vorba de făcut ceva concret, toată lumea se codeşte. E drept că sărăceşti din câteva găleţi de apă, aşa cum declara indignată o tanti la ştiri, găleţi care oricum se scurg într-o lună picătură cu picătură, căci s-a cam uzat garnitura de la baterie. Dar cum să le dai de la tine, de bună voie, tot pentru tine?! De-a dreptul strigător la cer. Şi zăpada deranjează pe toată lumea, dar orăşenii de la bloc, cei care sunt de generaţii bucureşteni, nu ar pune nici morţi mâna pe lopată. Cum dar să iasă ei la spălat trotuarul vara?

Sunt sigură că, dacă apa este scumpă, şi comoditatea se plăteşte. Criza a adus mulţi oameni la disperare, şi pentru câţiva bănuţi vor aduce şi apa de-acasă. Ceva mai mulţi, normal…

Dar mai mult decât aceasta, mi-a mers la inimă cea privind animalele de companie. În sfârşit, vecinul de oriunde, iubitor de animale, şi care le scoate ţanţoş dimineaţa la plimbare, va fi obligat să umble cu punguţa după el şi să adune rahatul animalului. Îmi pierdusem orice speranţă, chiar mă gândeam că mai repede vor învăţa câinii să strângă singuri decât străpânii lor să se aplece. N-am înţeles de ce, că doar turnuleţul cel moale nu e cu nimic diferit faţă de cel din casă, doar trebuie adunat şi pus la gunoi… Arată la fel, deci nu poate fi problema că nu este recunoscut.

Primăria ar trebui să deschidă un site. "Urcă aici filmuleţul cu vecinul şi patrupedul prins în flagrant. Demonstrează că nu s-a aplecat, şi a trecut indiferent mai departe, şi primeşti la adresa de înscriere comisionul din amenda aplicată." Pentru asta mi-ar trebui un obiectiv trăznet, şi aş rezolva problema de la balcon, cu toţi cei care nu au bunul simţ să meargă 5 metri în plus de la scara blocului…

Dar poate în sfârşit voi putea ieşi la plimbare si să nu mai stau cu un ochi pe jos şi unul pe sus. Şi nici să nu mai stresez copiii la fiecare pas, Ai grijă în ce calci!

Mă chinui de câteva zile să mulţumesc, aşa cum pot eu, edililor locali, că în sfârşit vor măcar să facă ceva pentru revenirea bunului simţ pe făgaş normal. Căci democraţia nu înseamnă să faci ce vrei, ci că ea se întinde până acolo unde întâlneşte "democraţia" altei persoane. Şi totuşi, bomboana de pe tortul acestui subiect mi-a oferit-o una dintre vecinele de la parter.

În faţa blocului avem un spaţiu verde, destul de generos, cum şi-ar dori să aibă multe blocuri din capitală. Primăria a pus gazon, l-a curăţat. În primăvară administraţia a văruit pomii, arătau minunat! Vecinii de la etaj, probabil ceva urangutani care nu au descoperit la ce foloseşte ghena de lângă lift, au decorat gazonul cu tot felul de sticle, hârtii, iar copacii arată precum pomii de crăciun, decoraţi cu cârpe multicolore, ba chiar şi lenjerie intimă. Pe lângă acestea, mucurile de tigară găsite pe pervaz, ba chiar în casă dacă laşi fereastra deschisă, par o nimica toată. Fumează omul la geam, la ce să rişte să scape scrumiera? Aruncă mucul, doar e biodegradabil…

Dar… dacă afară e cald, şi vântul adie plăcut, de ce să nu legi o sfoară între doi copaci şi să întinzi repede la uscat orice, dar care s-ar usca de două ori mai greu în casă? Şi primul copac de pe stânga are urmele unei astfel de legături solide. Vorba aceea, n-avem nimic de ascuns. Două cearceafuri, trei cămăşi, o pereche de gogoşari… acum nu erau toate pe culme, dar ne delectăm la fiecare întoarcere acasă cu ce mai spală vrednicele noastre vecine de la parter. Deh, ghinionul nostru, stăm la etaj…

Nesimtirea bucurestenilor

Retrospectiva saptamanii

A mai trecut o săptămână, s-a mai încheiat un concurs. Iar proba din cât se pare le-a fost pe plac copiilor. Şi mie!

Suficiente idei, îmi place că nu s-au repetat. E drept că fetiţele s-au dus spre zâne, prinţese, prinţi, iar băieţeii au fost ceva mai practici. Iris a fost cam îmbufnată, de ce doar o singură mânuţa? De ce trebuie să aleagă ea doar cinci personaje? A mai strecurat unul… răzvrătita mică.

Abia aştept proba de colaj care o va completa pe aceasta. 😉 Dar să mai avem răbdare…

Iată creaţiile:

Desen, Personajele din palma meaSunt prinţese, Aurora, Filip, Cenuşăreasa, Albă ca Zăpada şi pe degetul mare prinţul ei.

Desen, Personajele din palma meaSunt doi pompieri, pe degetul mic şi cel mare. Şi trei băieţi şmecheri.

Desen, Personajele din palma mea

Desen, Personajele din palma mea– degetul mare: un iepuraş cu buzunare,
– arătătorul: surioara lui, Maria (chiar are papucei galbeni),
– mijlociul: bunicul (are cravată, dar păr nu prea are, ca şi în realitate),
– inelarul: un pitic,
– degetul mic: Albă-ca-Zapada.

Desen, Personajele din palma mea

Desen, Personajele din palma meaDe la stanga la dreapta: Theo, Doctorul ei, mami, tati si o prietena micuta..

Desen, Personajele din palma meaPersonajele din povestea "Frumoasa din padurea adormita": printesa Aurora, printul Filip si cele trei zane care au grija de printesa.

Desen, Personajele din palma mea

Desen, Personajele din palma meaO fetiţă care merge la o petrecere, un băieţel care o însoţeşte, un marinar care ne salută, o cântăreaţă roşcată şi un omuleţ din nord, mai friguros…

Participanţii, transformaţi acum în membri ai juriului, deliberează. Se acceptă şi observatori, conform condiţiilor specificate în regulament.

Detaliile probei

Spectacol cu delfini

Săptămâna aceasta am ales din nou o temă de colaj 3D. Am mai avut o astfel de probă, şi copiii s-au distrat. Acum mă ţin de promisiune, şi am adaptat subiectul la sezonul estival. Şi, cum la mare nu-ţi poţi dori mai mult decât să vezi delfini în larg, am hotărât să decupăm un grup de delfini jucându-se în mare. Am pregătit materialele, deloc uşor la lipsa mea de talent grafic. Voinţa contează, şi au ieşit destul de bine pentru un material didactic.

Aşadar, materiale necesare:

  • o imprimantă pentru materiale
  • acuarele (de preferat) sau carioci
  • o coală albastră (opţional)
  • lipici
  • forfecuţă

Întâi de toate se vor printa delfinii şi valurile, apoi vor fi pictate. Nu ştiu dacă am nimerit eu bine culoarea delfinilor, fiecare copil îi poate picta aşa cum îi vede. Normal, nu roz :D.Pentru valuri, pot fi alternate nuanţele la fiecare val, sau pot fi pictate fiecare în parte. Suportul poate fi pictat sau poate fi o coală albastră. A doua variantă este potrivită pentru cei care vor colora cu carioci.

Colaj 3D, delfini la joaca

După ce au fost pictate, valurile sunt îndoite de-a lungul liniei punctate. Se adaugă lipici pe îndoitură şi se lipesc. Întâi primul, apoi ultimul, cel din mijloc şi în cele din urmă valul numărul doi şi numărul patru. Distanţa dintre ele va fi astfel aproximativ egală.

Colaj 3D, delfini la joaca

Se adaugă apoi delfinii, adăugând lipici numai în zonele în care "ating" valurile.

Colaj 3D, delfini la joaca

Spor la lucru tuturor!

Detaliile probei

In trafic pe A2. Cu masina la mare

Ne dăm silinţa să ne pregătim de şcoală, atât cât ne ţin puterile, cheful şi voinţa. Sunt zile în care Andrei nu are chef să facă nimic. Nimic din ce e pe lista pentru şcoală, şi îl las. Doar e ultima lui vacanţa, nu sunt chiar atât de rea să i-o stric.

Dar sunt zile in care are chef… de desenat. Nu e un talent, e departe de a realiza desene care să atraga un wow de la privitori. El e… mult mai practic, şi cu destulă imaginaţie. S-a apucat cu ceva timp în urmă de un desen pe coală A3. A inceput să îndrăgească dimensiunea blocului de desen, îi dă mult mai multă libertate.

Desen cu carioca

Desenul a fost pregătit de la început drept cadou pentru Bunu. Nu a ajuns încă la destinaţie, căci abia este terminat. Ca orice desen al lui Andrei, este cu… maşini.

Dar să dau cuvântul autorului…

Toate maşinile merg pe A2 spre mare. Nişte gângănii şi nişte autobuze pe banda de jos. Pe banda a doua a un camion de transport, şi lângă el maşina poliţiei. Un autobuz verde, cu destinaţia Neptun. Avem şi un scuar cu flori… la intrarea pe autostradă. În spatele autobuzului îşi pierde răbdarea o maşină de curse, apoi un taxi şi alt microbuz.

Pe banda a treia, avem ieşirea spre Cernavodă. Un camion mare cu îngheţată, care aprovizionează toate oraşele de pe autostradă, şi până la Vama Veche. Apoi tot un camion care transportă o maşină [vaaai, numai accidente pe autostrada!] şi, negre, două maşini de curse.

Sus, în decor, câteva flori, un fluture, albinuţe şi un copac. Şi un soare mare, căci e vară.