A alege o carte pentru campania iniţiată primăvara aceasta de editura ALL a fost o misiune extrem de dificilă, mai ales că profilul blogului de faţă mă obliga la categoria de cărţi pentru copii… Cum pentru copii mai mititei am tot citit, am ales de data aceasta una pentru copii mai măricei. Sincer? Mi-a plăcut coperta la nebunie, deşi coperta 4 este de departe mult mai interesantă decât prima, surprinde exact reacţia la 12 ani faţă de sex. Titlul doar a trezit şi mai mult interesul. Mi-am zis că, dacă am reuşit eu toamna trecută să vorbesc în public despre ce le spunem copiilor despre sex, nu va fi un capăt de ţară să scriu despre o carte adresată copiilor de 12 ani.
Dar e greu, cumplit de greu! De ce? Pentru că m-a luat total prin surprindere, şi în sensul bun. Nu este deloc ceea ce mă aşteptam să fie, autorul, deşi nu este român (Jasminka Petrovic, sârb), surprinde exact realitatea. Adolescenţii sunt la fel pretutindeni. Cred că singurul loc în care informaţia este „depăşită” este capitolul despre telefoane, căci acum telefoanele fixe aproape că nu mai există. În rest, informaţia este la fel de actuală ca atunci când noi eram copii… Cartea a apărut în anul 2000.
Pentru a face faţă şocului am încercat să mă întorc în pielea adolescentei de acum mai bine de 20 de ani, care avea aceleaşi întrebări, aceleaşi curiozităţi, şi o frustrare de nedescris la întâlnirea zidurilor din jur. Pentru că acum 20 de ani nimeni nu vorbea cu noi. Mama aproape că se scandalizase şi mai să-mi taie abonamentul la Ecran magazin din cauza rubricii de dialoguri de pe penultima pagina. Bine că nu le văzuse şi pe cele din Bravo, la care era abonată prietena mea. Dar oricât am fi citit, bucăţelele pe care le-am putut prinde, tot ce-am reuşit noi să legăm cap la cap până am ajuns să fim pe propriile picioare, tot este departe faţă de cantitatea de informaţie pe care Sexul pentru începători, apărută la editura ALL, reuşeşte să o cuprindă. Chiar dacă mai pe scurt, găseşti răspuns la aproape orice tip de întrebare. Ilustraţiile sunt de milioane, ghizii cărţii – cele două mătuşi – sunt de nota 10, stilul de adresare este direct, ironic şi extrem de serios, exact cum ar trebui să fie ca să ajungă dincolo de urechile copiilor. Nu îi ia pe ocolite, notează întrebările exact aşa cum le pun ei, şi răspunsurile sunt scurte şi la obiect, fără consum inutil de energie. Vă mai amintiţi poantele de la tv, când trecătorii erau întrebaţi ce sunt zonele erogene? Cam aşa este cartea. În ordine, frumos, toţi termenii sunt explicaţi. Pentru comportamentele considerate deviante de unele părţi ale societăţii nu se intră în detalii, dar se explică pe scurt despre ce este vorba. Atât cât să nu spui în mijlocul unui grup că Vrancea este o zonă erogenă…
Ce mi-a plăcut enorm: se insistă foarte mult de dreptul fiecăruia de a decide asupra corpului său, de a lua hotărâri în cunoştinţă de cauză, de a spune NU atunci când nu îţi doreşti un lucru, indiferent de reacţia celorlalţi. De asemenea, am avut un şoc din cauza culorii, când am ajuns la riscurile actelor sexuale, tipărite pe pagini negre. Primul este prezentat avortul. Dacă lectura acestei secţiuni ţi-a dat de gândit, înseamnă că eşti o persoană matură şi responsabilă. Dacă această secţiune te-a făcut să râzi, ar trebui să te întrebi ce fel de idiot eşti. Dacă această secţiune te-a plictisit sau nu ai înţeles-o, lasă cartea din mână şi întoarce-te la păpuşile tale. (p. 82) Dar riscurile mortale sunt cele reprezentate de BTS. La SIDA am găsit următorul mesaj, scris cu majuscule: PENTRU A NE ASIGURA CA VETI CITI ACEASTA SECTIUNE MACAR DE DOUA ORI, NU AM FACUT ECONOMIE DE HÂRTIE, TREBUIE SA STITI CÂT DE PERICULOASA ESTE SIDA. (p. 83) L-am înţeles abia când am dat pagina, şi informaţia este reluată. Chiar dacă nu se face o diferenţă clară între HIV şi SIDA, este important ca cele două să fie asociate cu pericolul extrem de mare la care se expun printr-un comportament sexual necontrolat.
Am pus multe semne în carte, şi când am terminat lectura mi-am dat seama că este imposibil să vă povestesc despre toate. Mai dau un singur citat: Dar trebuie să clarificăm ceva. Această carte nu este un ghid pentru a face dragoste, ci pentru dezvoltarea sexualităţii. Aceasta înseamnă: auto-evaluare, respectul pentru propria persoană, luarea deciziilor, sănătate şi dezvoltarea propriei sexualităţi, dar şi cunoaşterea, înţelegerea şi acceptarea celor din jur. Sexualitatea face parte din personalitate. Toţi oamenii au sentimente sentimente sexuale, dar fiecare şi le exprimă în felul său. De aceea este foarte important să respecţi sexualitatea celorlalţi. (p. 27)
Cred că aveţi aici suficiente motive pentru a lăsa această carte la îndemâna copiilor, mai ales dacă nu aveţi curajul necesar să discutaţi cu ei. În acest caz, vă recomand lectura înainte, şi, dacă vă înroşiţi până în vârful urechilor, începeţi cu pagina 23, „Timiditatea şi jena”. Cartea le va fi pe plac de la prima atingere, căci este tipărită pe foi subţiri şi lucioase, ca de revistă, îţi dă senzaţia de text accesibil oricui şi te încurajează să continui lectura. Pare o subţire, dar are 104 pagini atât de condensate, încât uneori mă întrebam cum de au reuşit să mai facă loc ilustraţiilor.
În încheiere, trebuie să spun că acest articol face parte din a doua campanie vALLuntar, organizată de Editura ALL în colaborare cu RomSilva. Regulamentul campaniei este disponibil aici. Fiecare 15 comentarii se vor transforma într-un copăcel plantat cu sprijinul RomSilva. Primele 15 la acest articol vor fi pentru al doilea copăcel al meu. Toate celelalte comentarii care se vor adăuga vor fi cumulate cu altele, de la alte recenzii, şi la fiecare 20 se va mai planta un copac. Primul copăcel l-am obţinut cu acest articol, la care puteţi comenta în continuare, pentru a creşte numărul de copăcei.
Cartea o găsiţi în librăria editurii All, dar şi la Elefant.
Aţi da această carte copilului?
Volumul are format aproape a4, cu file mate, nu lucioase, pe care copii pot scrie şi colora cu uşurinţă, mai ales că destul de multe dintre exerciţii presupun astfel de activităţi. Este tipărit color, iar grafica nu este dificilă sau foarte elaborată, ci suficientă scopului pentru care a fost creată. Copilului îi sunt oferite activităţi integrate de abecedar, matematică şi cunoaşterea mediului, cele trei arii din clasa I. Activitatea de învăţare prin joc este organizată pe parcursul a 50 de lecţii, fiecăreia fiindu-i repartizate două pagini şi aproximativ 9-10 exerciţii, în funcţie de spaţiul disponibil.
