Săptămâna trecută am pregătit câteva păpuşi pentru teatrul nostru de degeţele. Mi se par adorabile, şi nu am cuvinte… las imaginile să vorbească:
Dacă vă plac, şi aveţi cel mult 14 ani, le puteţi pune note conform condiţiilor specificate în regulament.
Mâine începe şcoala, iar săptămâna următoare este una dintre cele mai importante ale toamnei, căci marchează reîntoarcerea la grădiniţă şi la şcoală, sau, mai mult, prima zi de şcolar.
Şi pentru că este o perioadă deosebită, Talente de Năzdrăvani organizează un concurs special: Amintiri de vacanţă va fi un concurs cu premii. După cum deja bănuiesc că v-aţi obişnuit, premiile se acordă prin tragere la sorţi, pentru a păstra obiectivitatea juriului de pitici. Este mai important să participi decât să câştigi.
Tema acestei săptămâni este una de pictură, dar pot fi folosite şi creioanele sau cariocile. Năzdrăvanii mari şi mici trebuie să pună pe hârtie cea mai dragă amintire de astă-vară. Creaţia va avea titlul
Locul unde mi-am petrecut cea mai frumoasă zi de vacanţă.
Cea mai frumoasă amintire, momentul pe care îţi face plăcere să ţi-l reaminteşti şi locul pe care îl vei descrie colegilor în prima zi de şcoală: iată ce trebuie să pui pe hârtie şi pentru ceilalţi Năzdrăvani.
Poate participa la acest concurs orice copil, la grădiniţă sau la şcoală, cu o singură creaţie individuală, conform regulamentului. Toţi participanţii la cel puţin una dintre cele trei probe ale concursului Amintiri de vacanţă vor participa în data de 4 octombrie la o tragere la sorţi, în urma căreia 5 norocoşi vor primi una dintre cărţile oferite ca premiu de Librăria Books-Express.ro, din categoria "Cărţi pentru copii". (O selecţie interesantă, apropiată de activităţile Năzdrăvanilor, o puteţi vedea aici)
Premiile sunt:
Fiecare participare reprezintă o şansă în plus de a câştiga un premiu. Participând la toate cele trei etape, copilul are trei şanse de a câştiga una dintre cărţi.
Un copil poate câştiga un singur premiu, nu se vor acorda mai multe premii chiar dacă vor fi extrase şi celelalte tichete cu numele său.
Câştigătorii vor fi anunţaţi pe pagina principală a concursului la data de 5 octombrie, iar pâna la data de 8 octombrie câştigătorul trebuie să accepte premiul şi să trimită pe mail adresa poştală la care acesta va fi expediat. În cazul în care premiul nu va fi revendicat până la data stabilită, se va extrage un alt câştigător.
Premiile se expediază numai la adrese de pe teritoriul României. Participanţii din afara graniţelor sunt rugaţi să ţină cont de acest aspect şi să poată folosi la nevoie adresa unor rude din ţară.
Concursul este susţinut de Lumea Mare.ro.
Ieri am avut o zi de coşmar. N-am păţit cine ştie ce nenorocire, sunt perfect întreagă. Doar că şi la ora asta târzie din noapte am o durere cumplită de cap, după ce m-am luptat în săbii de argumente cu Andrei. Am bricolat, bine-nţeles, pentru proba săptămânii. Ca o paranteză, am lucrat simultan cu amândoi copiii, dar Iris nici n-am simţit că a fost acolo. Ea întreba, îi explicam, cerea şi i se dădea… şi m-a anunţat că "e gata".
Cu Andrei a fost chin. În primul rând, voia să facă o fantomă.
Şi cum faci fantoma? Păi e albă, îi lipesc doi ochi şi gata!
Adică ajungeam iar la "hai să facem repede ceva să scăpăm". L-am admirat în sinea mea pentru rapiditatea cu care iese dintr-o situaţie în care nu se simte bine, dar nici un tubuleţ cu doi ochi nu puteam pune. Dacă i-ar fi venit ideea să taie un cerc dintr-un şerveţel, să facă fantoma, poate îl lăsam. Dar aşa – nu.
Şi a început chinul. Forfecuţa parcă e cel mai mare duşman. Deşi este una mică-mică, tot reuşeşte să-şi bage degetele până la rădăcină în inele şi s-o chinuie ceva de speriat. Aracetul – se pune întotdeauna în cantităţi industriale. Simţul proporţiei e departe de a se face simţit. La fel şi anticiparea problemelor. Combinate toate acestea cu un chef aproape inexistent şi comentarii din seria "ai numai idei care nu îmi plac mie!", ne-am certat toata ziua.
Păpuşa a ieşit… vai de ea, la pălărie a muncit şi era aşa "obosit" de parcă a tras la jug. Eu sunt optimistă, clasa întâi nu-mi va albi jumătate din podoaba capilară, ci integral. Va trebui să păstrez câteva fire de pe-acum, să ţin minte nuanţa naturală… dar tati a avut cea mai tare remarcă. Seamănă cu Ionică!!
Of, da, ce-am mai pătimit şi la proba aceea…
Săptămâna trecută am scos plastilina din cutie, dar căldurile de peste vară au înmuiat-o cam prea tare… S-a lăsat modelată cu chiu cu vai, mai ales că, la bunici, pe prispă, nu prea ai chef de "lucruri serioase". Nici ceilalţi pitici nu prea au revenit din vacanţă, faţă de cei de pe alte meleaguri, care au început deja şcoala.
În schimb şi-au dat silinşa, aţa cum au putut, să realizeze un omuleţ din plastilină, omuleţ care (spun ei) le seamănă… Acum aşteaptă punctajele de pa piticii ce vor sp facă pater din juriu. [detaliile probei]
Eu, cu multe-multe codiţe.
La o petrecere de Haloween, îmbrăcat în bucătar roşu..
Sara e o cantareata la o festivitate din Hollywood, pe covorul rosu
… "la oglinda" …"Ce frumoasă sunt!"
Încerc să-i trezesc din amorţeală, şi pentru săptămâna aceasta le-am pregătit o probă surpriză. Un colaj 3D… Domnul şi doamna Cartof, celebrele personaje de desene animate, şi jucării îndrăgite.
Mihaela, mereu drăguţă, se gândeşte la mine. Şi cred că e prima leapşă "la ţintă" pe care o primesc. Mulţumesc!
Am spus de multe ori… respectul pentru carte se învaţă. Şi o casă în care nu există cărţi, oricât de aurită ar fi, este o casă goală. Nu ştiu, sincer, dacă în secolul XXI copiii vor mai descoperi lumea magică dintre coperţi, dar pentru noi, copiii de altă dată, era singurul mod de a evada. Încerc, şi sper din tot sufletul să reuşesc să fac o carte mai interesantă decât orice serial tv. Concurenţa e neloială, în lupta asta nu am de partea mea decât vocea (bunicică), talentul (cică am ceva urme), şi cartea… cu tiparul, culorile şi lumea ei de poveste.
Seară de seară, când aud… şi nu citim şi noi o poveste? îmi dau seama că bătălia nu e încă pierdută, mai există speranţă.
Mi-a fost teamă să nu-i pierd pe drum. Sunt paranoică, recunosc, când vine vorba de cărţi. Parcă îmi rupi mie o mână când o văd pusă pe burtă, pe noptieră. Sau cu coperta îndoită… Adăugaţi în ecuaţie un copil şi o carte, şi e destul să-mi aprindă beculeţele.
De mici am răsfoit cu ei. O carte are suflet. Poartă-te cu ea aşa cum ai vrea să se poarte cineva cu tine. Admir-o, preţuieşte-o, şi ai grijă de ea. Apoi le puneam împreună, frumos, la locul lor, pe raft. Locul unei cărţi este pe raft. Nu în pat, nu sub pat… oricât de dragă ţi-ar fi. Aici am avut şi avem mult de lucru. Albă ca Zăpada a avut cel mai mult de suferit. Iris a "iubit-o" excesiv… apoi a adus-o s-o "repar". Nu se mai repară… şi oricât aş lipi-o, nu va mai fi cea de la început. A plâns, dar era lecţia de care avea nevoie. A început să dea paginile cu grijă, şi să fie atentă să nu le rupă.
Eu, ca şi copil, am desenat pe toate cărţile ce mi-au picat în mână. Desene rupestre, sau cu ceva farmec, multe îmi aduc un zâmbet când le regăsesc. Şi… nu am avut grijă de cărţi, multe mi le amintesc şi mi-e dor de ele. Pe câteva le-am regăsit… dar, preventiv, i-am pus în gardă pe copii. Strict interzis a se scrie pe cărţi. Să nu văd pix sau creion, sunt destule caiete în casă. Dar NU pe cărţi. După 2-3 abateri pe suprafaţă redusă, şi ameninţări că le voi pune sus până vor creşte mari, au înţeles. Dar… tu de ce ai scris pe cărţile noastre? Da, eu am scris, pe fiecare carte, o dedicaţie. Pentru a şti cu ce ocazie a primit acea carte. Fiecare cadou de până acum a fost însoţit de o carte. Pentru că o carte rămâne… şi e frumos ca, pe lângă o jucărie sau un tricou, să strecori o amintire, o bucăţică dintr-o lume minunată. O regulă ce ar trebui ţinută minte, nu dărui o carte pe care n-ai citit-o, sau despre care nu ştii nimic.
Cred că cea mai frumoasă zi a fost când am intrat în librărie să iau ceva rechizite… şi Andrei m-a tras de mână… cât stai tu la coadă, pot să mă uit la cărţi? Apoi a venit într-un suflet, să-mi arate una interesantă. O enciclopedie. Şi… a început Andrei să citească. Buchisea, şi voia mereu mai mult. Nu am vrut să-l învăţ, a prins singur, de la grădiniţă, din jocuri… Acum citeşte binişor, fără punctuaţie. Dar destul cât să citească singur textele scurte din enciclopediile pentru copii. Poveşti încă le citesc eu.
A vrut la un moment dat să-i citesc din Jules Verne. I-au plăcut desenele animate după poveştile lui, şi a vrut mai mult. I-am citit… dar nu a înţeles. Jules Verne poate fi citit doar când ştii puţină fizică, chimie, geografie… Până atunci are grijă să nu ratăm nici un volum al colecţiei. Să le am când voi fi mare!
Am început să citim cărţi de copii "mai mari". Cărţi care aveau nevoie de 2-3 zile pentru a fi parcurse… Andrei ţinea mereu minte la ce pagină am rămas. Sau capitolul. Am păţit aşa când le-am citit Făt Frumos certat cu gluma. I-am învăţat atunci ce e un semn de carte… căci o carte nu se îndoaie, iar dacă vrei să ştii unde ai rămas, foloseşte un semn.
O altă lecţie, care va urma curând, căci începem şcoala, este cea a cărţilor pe care le iei "la drum". O carte citită în câteva zile se simte mult mai bine învelită într-o copertă, fie ea şi una improvizată dintr-o coală de ziar. Aşadar, vom face coperţi. Am învăţat de la tata, şi nu e greu deloc. Trebuie doar să vrei… să protejezi o carte. Erau aşa frumoase manualele, învelite în coală albastră, cu etichetă albă… pe care îmi scriam numele cu o caligrafie de pisică.
Şi ultima lecţie, care seamănă a egoism (dar e de bun-simţ), o carte se împrumută numai unuia asemenea ţie, care o îngrijeşte şi o returnează. Şi reciproca este valabilă, când împrumuţi o carte, o îmbraci, o citeşti, şi nu uiţi s-o returnezi, aşa cum ai primit-o, indiferent că e de la un cunoscut sau de la o bibliotecă. Va fi tot o lecţie în viitor, căci încă nu a fost cazul…
În rest… voi continua să vorbesc cu drag de Biblioteca Năzdrăvanilor, şi cam ce simt copii, sau de ce vor o anumită carte.
Leapşa o dau mai departe Roxanei, şi oricui va dori să o preia.
Săptămâna trecută piticii, cei rămaţi acasă, căci mulţi sunt plecaţi în vacanţă, au bricolat. Am avut ceva emoţii cu tema, Vara, iniţial mi s-a părut mult prea vagă, şi nu ştiam cum se vor descurca. Dar se pare că proba, chiar şi cu participare redusă, are parte de diversitate.
Şi pe ai mei pitici i-am lăsat să se gândească singuri-singurei. Adela fusese harnică, şi deja aveau un model. Dar Andrei nu s-a lăsat influenţat, el a rămas tot cu gândul a mare şi la pictura cu bărcuţe. Acum a luat foarfeca şi, aşa cum a putut, a refăcut imaginea din bucăţele colorate. Iris, mai puţin inspirată, a preluat ideea. Dar ea a vrut să facă valuri, şi i-am arătat cum să le facă ondulate. Plus delfinul. A încercat ea să deseneze ceva, apoi a început cu rugăminţile, să o las să deseneze cu şablonul. Am fost foarte mulţumită de decupaj.
Mi-a plăcut foarte mult şi ideea lui Eduard, un câmp cu maci. De ce oare copiii din ziua de azi, când se gândesc la "vară", nu pun spice şi maci în prim plan?!
Un delfin (desenat cu şablon şi decupat) înoată după o bărcuţă.
O barcă cu motor, urcă pe un val.
Un lan de grâu copt, cu maci. Deasupra zboară o ciocârlie.
O ploaie de floricele… peste un soare fericit.
Şi… cam gata cu vara. Savurăm acum ultima săptămână, deja seara a început să fie răcoare. Toamna se apropie cu paşi repezi, iar magazinele încep să-ţi prezinte de la intrare ghiozdănele şi uniforme, semn că vacanţa e pe sfârşit. Ne mai jucăm totuşi, iar în săptămâna care urmează scoatem din cutie plastilina.
Săptămâna trecută Năzdrăvanii au făcut un efort de imaginaţie, şi s-au desenat aşa cum se văd ei peste câţiva ani buni. Unii au fost previzibili, alţii… au lăsat părinţii cu gura căscată. Unii sunt nehotărâţi… alţii… au răspuns pe nerăsuflate ce-şi doresc.
Eu vreau să mă fac sirenă.
Eu vreau să devin pilot de raliuri. Am creastă verd şi un mare trofeu câştigat. În desen se văd şi două cauciucuri şi maşina mea, un Ford GT.
Cand voi creste mare vreau sa devin inginer constructor, ca sa construiesc locuinte pentru oameni.
Eu vreau să devin balerină.
Eu vreau să devin fotomodel.
Aş vrea să fiu poliţistă, dar mai bine prezint moda.
Eu, poliţistă.
Şi dacă săptămâna trecută am avut o probă uşoară, de desen, pentru săptămâna aceasta am pregătit una mai dificilă: un colaj, pe tema "Vara"
Spor la lucru!
Săptămâna trecută Năzdrăvanii s-au transformat în antrenori de delfini. Spectacolul oferit de ei a fost deosebit de cel de la delfinariu. Pentru dresaj au folosit intrumente speciale: pensule, acuarele, forfecuta si lipici. Uneori chiar si cateva carioci. Cu mai multă sau mai puţină atenţie, delfinii au prins viată şi-a ieşit o bălăceală pe cinste.
Uneori antrenorii au trecut peste indicaţiile de bază, iar delfinii au căpătat jucării, sau chiar s-au transformat în personaje de basm – prinţi şi prinţese. Toate colajele 3D sunt deosebite şi merită laudele spectatorilor:
Un delfin se joaca cu o minge in valurile Oceanului .Ceilalti delfini sar in apa si se joaca, bucurosi de vremea frumoasa.
Până joi se desfăşoară perioada de evaluare, timp în care fiecare participant, dar nu numai, acordă punte celorlalte lucrări. Să vedem cum va aprecia "juriul" colajele 3D.
Săptămâna aceasta am pregătit pentru Năzdrăvani o probă de desen. Şi nu orice desen… avem o probă specială. Ideea iniţială presupunea construcţia unor păpuşi pentru un teatru de degeţele. Nu am abandonat-o, dar m-am gândit că unii sunt la bunici, alţii la mare, şi probabil ar fi cam greu de realizat. Am rămas aşadar la desen.
Am încropit un model, să fiu sigură că vor înţelege corect ce au de făcut. Îşi vor desena mânuţa stângă şi apoi vor aşeza pe fiecare deget un personaj. Mama, tata sau bunicul, un coşar, un doctor sau un pompier, copiii pot alege singurei ce vor desena.
Eu sper doar să fie amuzantă pentru ei, dar şi pentru noi, cei care le vom admira creaţiile de pe margine.
Săptămâna trecută Năzdrăvanii au avut de rezolvat o temă de pictură. Cei doi noi participanţi ne-au uimit cu creaţiile lor. Nar nici Năzdrăvanii cu ceva vechime la activ nu s-au lăsat mai prejos. Dacă am compara creaţiile cu cele de acum ceva vreme, i-am putea felicita din toată inima. Au crescut, au mai învătat, au muncit, şi se vede.
Bravo!
Acum iată creaţiile:
Când plouă cu soare apare un curcubeu. Bărcuţa are pânzele roşu şi mov.
O bărcuţă sub drapel elveţian.
O barcă magică ce zboară pe cer. În apă sunt peşti roşii şi un crab.
