S-a mai încheiat o probă de concurs şi, deşi părea una dintre cele medii ca dificultate, se pare că piticii au perceput-o ca fiind cea mai grea de până acum. Am stat să mă gândesc unde anume am supraevaluat talentul lor, şi cred că am găsit…

Nu au răbdare. Ei sunt obişnuiţi să termine o lucrare în aproximativ jumatate de oră. Colajul însă presupunea o muncă în etape, nicigând de rezolvare rapidă a sarcinilor.

Mototoalele mici de hârtie creponată le-au dat bătăi de cap tuturor. Niciodată nu păreau suficiente, şi de multe ori după ce le aşezau pe hârtie, constatau că mai au nevoie de câteva. IAAAARRR?? Cred că toţi „asistenţii” de creaţie au auzit această exclamaţie disperată. Iar mototoale? Nu mai vreau să fac… Am avut şi soluţia lui Andrei al meu… daca nu ai destule mototoale pentru un copac mare, nici o problemă, faci un copac mai mic. Practic, nu?

Oricum, la capitolul mototoale, am toată admiraţia pentru Silvia, care a improvizat, înlocuind hârtia creponată cu şerveţele colorate. Când nu găseşti un material, nu te dai bătut, cauţi o soluţie. Bravo!

Tema mozaicului. În primul rând, i-am spus mozaic pentru că se realizează din piese mici, aproximativ identice, alăturate. Nu era chiar un colaj, căci acolo sunt folosite părţi cu formă specială. Chiar dacă acoperirea nu este integrală. Apoi, pentru că era o temă migăloasă, ce presupunea pregătirea materialelor, am ales să indic deja ceea ce trebuie realizat. Dacă ştii că ai de făcut un copac, faci biluţe maro şi verzi (sau culori de toamnă, cum au ales unii concurenţi). Pentru floare, alegi de la început culorile. Aşa se pot pregăti materialele mult mai organizat, şi există o limită. A respecta cerinţe impuse este iarăşi un test. De câte ori nu aţi văzut copii ieşind de la examene, lăudându-se că „au scris” ţânşpe pagini, apoi stupefiaţi nu înţeleg cum au picat…? Simplu. Au scris, e adevarat, dar nu au respectat cerinţele. De aceea concider că este important ca atunci când ai cerinte impuse, să le şi respecţi.

Aici trebuie să menţionez creaţia lui Călin, care a interpretat cerinţa „o pasăre” nu ca pasăre zburătoare, pe cer, ci ca parte din poveste. Şi Roxana, mitica, cu puişorul ei nezburător, la fel. Frumos!

Realizarea. Nu am dat indicaţii speciale, dar Năzdrăvanii au fost inventivi. Deşi creionul nu era trecut pe lista materialelor permise (dar e vina mea, trebuia o lista cu cele interzise ), piticii l-au folosit. Cu mai multă îndemânare, ca Oana (nici nu s-a observat, dar au mărturisit ), sau cu mai puţină, precum Cosmin. Oricum, Cosmin este cel mai mic din grupa de Năzdrăvani, şi la prima participare, aşa că îl încurajăm să persevereze!

Iarăşi, tehnicile de realizare a colajului au fost foarte diferite. Cei mai practici (şi cu experienţă de la grădiniţă), au „pictat” cu lipici, apoi au adăugat bobiţele. Alţii s-au chinuit ceva mai mult, au dar cu lipici fiecare bobiţă, apoi au lipit-o. Sau, au realizat întâi tabloul, apoi au început să le lipească. Oricum le-ar fi realizat, creaţiile lor sunt pline de fantezie. Şi, ca orice opere de valoare, sunt 1% inspiraţie şi 99% transpiraţie.

Felicitări tuturor!

Aici puteţi vedea expoziţia. Vizionare plăcută!