Dintre temele de interes pe care copiii le au în copilărie, cele privitoare la lumea înconjurătoare sunt cele mai atrăgătoare. Depinde însă de noi, adulții, cum le abordăm, și mai ales cum răspundem la întrebările din tirurile de „de ce-uri”.
Volumul tradus la editura Paralela 45 în colecția „Enciclopedia Puștilor” – Materia: solidă, lichidă, gazoasă – se adresează strict intervalului de vârstă 6-8 ani, căci noțiunile sunt prea avansate pentru copii mai mici, și depășite pentru copii mai mari, de aceea vă recomand să respectați recomandarea autorului. Volumul este recomandabil acasă, pentru a fi studiat împreună cu un adult, sau în primele clase primare, ca suport pentru lecție, sau în biblioteca clasei, pentru a le stârni curiozitatea.
În cazul în care nu vă mai amintiți prea multe despre materie, stări de agregare, puteți folosi paginile 30-31, care cuprind indicații pentru părinți și profesori în efectuarea exercițiilor din paginile volumului. Dacă cumva sunteți din categoria celor care își amintesc informațiile, ba chiar mai mult, vă recomand să nu treceți din exces de zel peste aceste limite. Da, stările de agregare sunt patru, includ și plasma, dar de-asta avem învățământ concentric, adăugând informație la fiecare nivel, ca să nu le aflăm pe toate de la grădiniță, și să păstrăm și pentru gimnaziu. În plus, e vârsta la care gândirea abstractă nu funcționează, copilul e bine ancorat în concret, și înțelege ceea ce vede… nu ceea ce îi explicați.
De aceea pentru fiecare dintre noțiuni și proprietățile acestora, copilului trebuie să-i arăți ca să înțeleagă: exemple și experimente, aceasta este „știința” la vârstele mici. Dacă îi vorbești despre lichide, nu-i dai definiția, ci căutați lichide în jur. Nu-i vorbești acum despre deformare plastică și elastică, are timp în clasa a VI-a, dar puteți studia cum unele corpuri își modifică forma, altele nu, revin la forma inițială, căci plastilină și bureți există în orice clasă.
Dacă unele experimente se pot realiza ușor, improvizând repede (fierberea, evaporarea), pentru unele trebuie să avem și puțină răbdare, să le pregătim, cum ar fi înghețarea. Nu îți trebuie legi de transformare termodinamică pentru a „fabrica” o înghețată, cu două pungi de plastic, însă important este ca întâi să vezi lucrurile că se întâmplă. Sunt sigură că nici Newton nu a descoperit gravitația de la primul măr picat din copac, ci după îndelungi observări ale mediului înconjurător.
De departe însă cea mai dificilă provocare pentru această vârstă este cea referitoare la volumul lichidelor și constanța acestuia. Aceeași cantitate de lichid, pusă în diverse recipiente, creează copiilor impresia că volumul este „diferit”. Experimentele cu lichide au o importanță decisivă în parcurgerea acestei etape în dezvoltarea gândirii, însă câți preșcolari au parte de centrul „Nisip și apă”, și câți au voie să se joace acasă cu apă? De exemplu, umplem o ceșcuță, și punem apa într-o sticlă. Umplem din nou ceșcuța, punem apa într-o farfurie. Este același volum de apă, și în sticlă, și în ceșcuță, și în farfurie. Un cilindru gradat îl poate ține ocupat fără probleme jumătate de zi, măsurând tot ce-i trece prin cap, de la „câtă apă pot lua cu o înghițitură”, până la câtă apă storc din tricou dacă îl ud… nu contează de fapt ce anume, ci libertatea pe care o lăsați copilului să experimenteze.
Cel mai interesant experiment pe care l-am descoperit în volum este la capitolul despre evaporare. În primul rând, facem saramură – o soluție saturată de sare amară (nu știu dacă merge și cu sare normală), și pictăm cu lichidul obținut pe un carton închis la culoare. Când „se usucă”, adică apa se evaporă, rămâne sarea pentru a reda modelul. O lecție de științe, transformată în lecție de artă (îmi aduce aminte de pictura cu pic pe fond de cerneală), și cu aplicații practice, căci așa este extrasă sarea din apa de mare.
Despre colecția „Enciclopedia Puștilor” am mai vorbit când am răsfoit „Cartea experimentelor științifice”, colecție care între timp a mai crescut, cu alte trei volume despre care puteți afla detalii pe site-ul editurii Paralela 45, sau în librăriile online elefant (transport gratuit cu ridicare din punctele de livrare fixe), Libris (transport gratuit la orice comandă), Librărie.net, eMag, Cărturești.
Este, într-adevăr, o problemă cu care se confruntă foarte mulți copii, de toate vârstele, începând de la grădiniță și până la facultate. Nu mă hazardez să arunc cifre, însă foarte puțini știu și să lupte pentru a rezolva această problemă. Jurnalul a fost tradus cu titlul „Ghid de supravieţuire pentru adolescenţi. Scris de o adolescentă”, și mă întreb de ce tocmai cuvântul cheie a fost evitat. Titlul în engleză spune cu totul altceva: The Survival Guide to Bullying. Scurt și la obiect. Aija Mayrock le vorbește copiilor de pe picior de egalitate. Rândurile ei nu vin ca o lecție, ținută de un adult, izvorăsc din suferință. Este norocoasă, nu pentru că a crescut, a „trecut peste”, ci pentru că a rezistat. Ieșită din adolescență, este acum capabilă să-și dea seama unde a greșit, unde a abandonat prea repede lupta. Nu, nu aș spune deloc că jurnalul este pentru adolescenți, ci pentru părinți care nu știu de unde să înceapă discuția cu copiii, pornind de la grădiniță, când plânge că X l-a mușcat sau i-a distrus castelul din cuburi. De-acolo trebuie să ne învățăm copiii să se ridice și să lupte pentru dreptul de a fi respectat. Este jurnalul unei suferințe, și, în același timp, jurnalul eșecului nostru, ca adulți, de a ne proteja copiii.
Îmi plac provocările, și, de ce nu, accept câte una care – e clar de la prima vedere – mă depășește. Cu decorațiunile prin casă nu prea am eu mare experiență, când casa e mică, și aglomerată, să mai pui și decorațiuni, nu prea îți arde… Pe cele pe care le-am realizat în timp am preferat să le dau cadou, și, într-un fel, abia aștept să am clasa mea, și să-mi amenajez „colțul”, unde să-mi pun creațiile. Până atunci, am parte de cea mai mare expoziție pe care am visat-o, online, pe blog, și adaug în colecție un melc din lemn.
salcâm din curte, cu diametrul de 10 centimetri, pentru un proiect pe care îl aveam eu în minte pentru grădiniță. Numai că salcâmul cu pricina nu s-a dovedit alb ca neaua pe interior, cum visam eu să fie, ba mi-a și decojit feliile, că s-a gândit el că arată mai bine fără… așa că acum am 20 de felii de salcâm, care așteaptă idei.
I-am povestit că primul nume pe lista mea pentru fetiță a fost Floriana. Doar că „democratic” s-a decis că nu e un nume potrivit, și regret și acum că am renunțat. Nu știu ce-am avut cu numele ăsta, dar mi-a plăcut. De-asta mi-a atras atenția cartea… apoi, mi se pare o poveste despre care mulți părinți ar trebui să afle mai devreme, căci abordează problema cu mai multă relaxare, punând accent pe temerile copiilor la primul dințișor, și pe dificultatea pe care aceștia o au în a vorbi despre ele.
De la început trebuie să vă spun că am pornit cu o idee preconcepută. După succesul de bestseller a precedentei, „Flash-uri din sens opus”, prima idee pe care am avut-o a fost că omul este pe val, și nu ratează momentul. Nu mă arunc cu capul înainte când se pornește un curent, și, poate greșesc, cu cât se încăpățânează mai mulți să meargă într-acolo, cu atât stau mai mult pe loc. Așa că n-am citit cartea lui Marian Godină…
Sâmbătă, 4 iunie 2016, între orele 12:00-13:30, vă aștept împreună cu Editura Casa la Târgul de Carte Bookfest, desfășurat în incinta Romexpo, să confecționăm împreună instrumente muzicale.
