Jurnalul unei pisici asasine ANNE FINE

Jurnalul unei pisici asasine – Anne Fine

Am observat că în ultimul timp copiilor le plac poveștile scurte. Sunt sigură că, dacă își pun mintea cu asta, „cercetătorii britanici” vor valida imediat un studiu din care va rezulta că tehnologia pe care o au la îndemână, expunerea la tv de la vârste fragede și jocurile pe calculator au o legătură cu durata medie a lecturii… Deși nu sunt cauze de ignorat, încep să consider că generația lor a luat-o cu mult înaintea scriitorilor de cărți pentru copii, și că sunt puține cele în care ei se regăsesc.

Jurnalul unei pisici asasine ANNE FINEMi-a fost recomandată, acum mulți ani, cartea lui Anne Fine, Jurnalul unei pisici asasine. Nu știu cum de nu s-a ales cu un articol pe blog, și i-am constatat lipsa de vreo trei ori până acum, când am vrut să o recomand spre lectură. M-am lovit din nou de titlu de curând, când am scris articolul pentru jurnalul de lectură recomandat celor mici, și-am zis că, pentru hohotele de râs pe care le-a stârnit, pisica asta merită mai multă atenție din partea mea.

Nu știu ce clasă voi avea anul acesta, însă, în funcție de vârsta lor, intenționez să organizez un moment de „poveste”. Cu siguranță nu mai sunt mulți cei care au citit, în reviste, poveștile prezentate în foileton. Așa vreau să procedez eu cu unele dintre cărțile pe care le-am pus deja de-o parte, și Jurnalul acestei pisici se pretează de minune. Acțiunea este suficient de rapidă, umor există din belșug, suspans și surpriză, plus un stil fantastic de expunere… Mi-e teamă, legat mai ales de acest volum, că, deși mi-am propus să iau capitol cu capitol, sau să ocup maxim 15 minute… va trebui parcursă dintr-o dată. A fost și reacția mea la prima lectură: am devorat-o, fiecare pagină creștea curiozitatea și tensiunea, și voiam mai mult…

Deznodământul n-am să vi-l spun. Și, dacă mă credeți pe cuvânt, nu citiți niciun rezumat înainte. Savurați-o așa cum este. Treceți peste copertă (aș zice că merita mai mult la grafică), și aruncați-vă în poveste. Este doar o poveste scurtă, un adult n-ar trebui să aibă ce face cu ea într-o oră, un copil – ceva mai mult. Concluzia însă va spune multe despre ce înseamnă să judeci și să fii judecat superficial, după aparențe, și nu după faptele reale! Are legătură cu realitatea pe care o trăim, în care prea repede ne grăbim să punem etichete, să arătăm cu degetul și să condamnăm.

Căutând câteva informații despre Anne Fine, mi-am explicat și umorul fantastic al acestui volum. „Doamna Doubtfire” vă spune ceva? Dacă nu vă spune, musai căutați filmul. Scenariul e bazat pe o nuvelă ce-i aparține aceleiași autoare. (Aș recomanda cartea, dar cum nu am citit-o… oare și în acest caz filmul e mai slab decât cartea, cum se întâmplă de obicei?)

Și, tot cu această ocazie a căutărilor, am văzut că aventurile pisicii asasine au și continuări…

Cartea este disponibilă în librăria online a editurii Paralela 45, sau în alte librării: elefant, Libris, eMag, Cărturești, sau dacă preferați, în limba engleză, la BookDepositoryokian, books-express.

Lectură plăcută!


Edit, 2019: Colecția a crescut între timp și a căpătat o nouă înfățișare grafică, cu coperți cartonate. 

Citește cu noi!

 Șoricelul de bibliotecă - Jurnal de lectură pentru copii

Jurnal de lectură pentru copii

„Drama” oricărui școlar care în toamnă se reîntoarce la școală, în România (căci nu cred că în altă parte se poartă), este raportul de activitate pe vacanță… cât ai lucrat, cât ai citit, câte fișe ai făcut… După ce că se termină vacanța, și mai toți copiii aproape că nu au simțit-o, te mai și stresezi în ultimele 2-3 săptămâni să îngrași porcul în Ajun. Adică să completezi cumva auxiliarele date la n materii, să mai bifezi ceva de pe lista de lectură…

Ai mei sunt copii de balanță. Adică, dacă unul e sus, celălalt e jos. În timp ce Andrei savurează o stare de dolce-far-niente, că doar e vacanță și să nu-l bat la cap, Iris se agită să găsească volumele de pe lista doamnei, la care trebuie să facă fișă de lectură. Nu că n-ar fi citit, toată vacanța a avut mereu o carte în brațe, dar ceea ce a vrut ea: vrăjitori, aventuri, pisici… Numai de Nils nu s-a atins, nici de Gulliver, nici de ceilalți…

 Șoricelul de bibliotecă - Jurnal de lectură pentru copiiPentru că eu am început să-mi organizez cât de cât cărțile pentru întoarcerea mea la școală, mi-a amintit de „cel mai fain jurnal de lectură”: Șoricelul de bibliotecă – Jurnal de lectură pentru copii, de la editura Paralela 45. I-a plăcut volumul de când l-a văzut. Se poate personaliza, ba chiar ai sondaje pe teme de lectură… Șoricelul te însoțește în paginile jurnalului, și îți vorbește, te încurajează să citești mai mult, să mai completezi o filă. Progresul este vizibil, căci cu fiecare fișă completată poți „ronțăi” colțul, iar când nu mai ai colțuri în dreapta jos… ai terminat jurnalul!

Răsfoiește aici primele pagini!

Sunt 48 de file, cu fața identică, unde micul cititor trebuie să completeze datele de identificare ale cărții citite și să-i acorde o notă. Iris consideră că „nota părinților” nu are ce căuta aici, că nu e obligatoriu să fi citit și ei cartea. Apoi, nu ți se cere rezumat, ci trebuie să îți spui părerea. Nu e deloc ușor să ai o opinie, căci asta înseamnă să gândești, să cântărești faptele. Ahhh… dacă reușim noi să formăm generații care pot avea propriile opinii judecând faptele… cred că ajungem departe! Tot Iris îmi spune că un rezumat nu arată că ai citit. Îl poți lua de oriunde. O opinie personală, argumentată, mai greu…

Pe verso, filele de lectură sunt diferite. Sunt jocuri – de la cele simple, de colorat/desenat, labirinturi sau altele de acest tip, la exerciții de scriere creativă a acțiunii înainte de început sau după final, argumentarea părerii despre un personaj la alegere (care ți-a plăcut cel mai mult/puțin și de ce), exerciții de vocabular și multe, multe alte variante. Toate nu fac decât să aducă mai aproape copiilor această activitate de întocmire a fișelor de lectură… căci, să fim serioși, cui îi place să le facă?!

La final, sunt câteva recomandări de lectură ale Șoricelului, din colecția editurii, pentru clasele primare. În fapt, acestui nivel i se adresează și jurnalul prezentat. Din recomandări reiau seria „Portalul Magic”, pe care am prezentat-o și eu, „Jurnalul unei pisici asasine” (minunată, trebuie să o citiți!!), „Cărțile cu Apolodor”, dar și apariții mai noi, „Ochi de lup”, „Operațiunea Nor de Furtună”, „Cele o mie una de fantome”.

Șoricelul de bibliotecă – Jurnal de lectură pentru copii este disponibil în librăria online a editurii Paralela 45, dar și în alte librării, precum: Libris, Elefant, Cărturești, eMag.

Corvoadă, ambiție sau autocontrol?

Sâmbătă, într-o atmosferă extrem de relaxată, la Bookfest, am desfășurat, împreună cu Editura Casa, încă un atelier pentru copii, inspirat de numărul 127 al colecției „Idei creative” – Înșirarea mărgelelor pentru copii și începători.

Pentru mine a fost minunat. M-am bucurat să revăd copiii care au mai venit, dar și pe cei noi. M-am bucurat să văd că sarcina de lucru nu i-a speriat, și ne-am încadrat perfect în timp. M-am bucurat că am putut sta și un pic de vorbă cu ei, nu doar să lucrăm. Iar cei care au lucrat au ilustrat, pe deplin, titlul. Dar să le iau pe rând.

Organizarea

Mi se pare încă uluitor că toți cei care au sunat și au rezervat au și venit, sau, dacă mi-a scăpat mie ceva, oricum am fost fix câți știam că vom fi. Am început la „fix”, am avut toate pregătite, chiar și cei de la târg au fost impecabili, n-a fost nevoie să cerem nimic.

Există momentele acestea de speranță sinceră, când toate celelalte se prăbușesc în jur, că avem niște copii minunați, și suntem pe calea cea bună!

Remarc cu plăcere de la atelier la atelier că reușesc să conving părinții să nu lucreze în locul copiilor. Știu că nu se pot abține, că uneori tendința rapidă de abandon a celor mici îi determină să mai țină „roțile ajutătoare” la bicicletă, însă cu cât îi învățăm să zboare mai devreme, cu atât vor zbura mai bine.

De data aceasta n-am pregătit film demonstrativ. Poate că ar fi fost util, dat fiind că a fost nevoie să reiau, de câteva ori explicația pentru punctul cheie al proiectului, însă mi-am improvizat o tablă, dintr-o coală mare, albă, și am făcut schema. Este esențial să aibă modelul în față la această vârstă, poți să explici de 10 ori, dacă nu arăți, tot degeaba. K., pe care am cucerit-o de vreo doi ani cu activitățile și nu le mai ratează, mi-a reproșat lipsa mijloacelor de învățare bazate pe tehnologie. 🙂 Cum adică, fără film?!

Sper ca la următoarea activitate să n-o dezamăgesc, și să avem o temă provocatoare, cu film…

Dificultăți

Dacă vi se pare un proiect ușor, doar vi se pare. S-a lucrat cel puțin o oră, 100 de mărgele mici, cel puțin, pentru cine a făcut brățara, 150 pentru cine a făcut colier, plus clopoțeii albi, și mijlocul aferent. M., cea mai mare dintre ei, mi-a zis că părea simplu, dar că nu e chiar așa, trebuie să fii atentă.

Mi-aș mai fi dorit să am timp să-i învăț pe copii să facă nodurile pentru prinderea încheietorii. Și eu le-am învățat (câteva) de la Iris, care le exersa pentru tabăra de cercetași. Iar cu nylon de pescuit… e greu. Am pregătit eu de-acasă nylonul și agățătorile, acolo au înșirat ei și, la final, tot eu am încheiat, cu un alt nod. Poate vom apuca, la un moment dat, la un atelier într-un spațiu dedicat, să învățam și aceste noduri.

Am avut și un abandon în cursă. Înșiratul este în primul rând o probă de răbdare. Am transformat sarcina imediat, și am pregătit un inel cu floricică pentru mama. Dar modelul a făcut senzație, și imediat am mai avut o cerere…

Colierele, la final

Singurele reguli pe care le pun sunt cele legate de tehnica folosită. Aici, numărul de mărgele pe un interval – dar i-am lăsat și să modifice și sistemul pentru clopoțel. Nu am vrut să fac eu un colier, de teamă să nu dau startul la imitații; am considerat că modelul din carte este suficient. Eroare, căci mărgelele au fost o idee mai mici decât cele indicate în proiect, și ar fi fost nevoie să punem mai multe pe interval, ca să iasă perfect distribuit.

Dar… cred că puteți vedea, din expresiile copiilor, cam care e nivelul de satisfacție de la final.

Am reușit, cu puțin ajutor, să fim și live, pe pagina noastră de facebook, chiar în timpul atelierului, iar mai jos –  un mic fragment de lucru. Mulțumesc, încă odată, editurii Casa, pentru că nu încetează să mă provoace cu ceea ce îmi este mie mai drag să fac!

Atelierele se pot desfășura la cerere și pe orice temă. Pentru detalii, accesați această pagină.

 

Atelier gratuit la Bookfest 2017

Tradiția continuă și anul acesta alături de Editura Casa. La Bookfest, inspirat de una din ultimele apariții ale colecției Idei creative, v-am pregătit un nou atelier pentru copii. 

De ce să înșiri mărgele?

Motivele sunt multe… poți începe cu cel referitor la dezvoltarea răbdării, atenției, preciziei, și a musculaturii fine a mâinii. Apoi cu cel legat de imaginație și creativitate. Sunt însă esențiale pentru toate acestea elementele de decor, anturajul, și accesoriile folosite.

La 3 ani, se recomandă mărgele mari, cu orificiu mare, care să fie înșirate de copil pe un șiret destul de solid, sau pe sârmă. Dimensiunea mărgelelor scade cu vârsta, la fel și dimensiunea orificiului și stabilitatea suportului. Exerciții cu mărgele am făcut o sumedenie cu preșcolari, și cele mai interesante situații create au fost cele de rezolvare de probleme. Dacă înșirăm mărgele… și ridicăm ața… cad pe partea cealaltă… de ce? Și cum facem să nu se mai întâmple, să evităm a munci de câteva ori în zadar? Soluții au fost multe, nu una singură. Cum lucrezi cu mărgelele, în așa fel încât să nu fie nevoie să le tot aduni de pe jos…? În grupuri mari, libertatea în alcătuirea creației este relativă. Se influențează ușor unii pe ceilalți.

Însă nimic nu am văzut să fie mai impresionant decât zâmbetul lor de la final, când plecau cu creația pe mână, la gât sau prinsă în urechi! Era satisfacția aceea de a crea, cu mâinile tale, „ceva” util.

Sâmbătă, 27 mai, ora 11

Atelierul se va desfășura în incinta târgului de carte Bookfest. Este dedicat copiilor cu vârsta minimă de 6 ani, deoarece se va lucra cu mărgele mici. Pentru a participa, lăsați un comentariu la acest articol sau scrieți pe mail, la adresa indicată mai sus, menționând: numele copilului, vârsta și un număr de telefon. Rezervarea va fi confirmată numai la acest număr de telefon.

Sper din suflet că nu vi se pare complicat, însă experiențele trecute, când confirmările prin email au rămas fără răspuns, și am așteptat în zadar copiii, fără să-i pot contacta, mă fac să includ aceste noi reguli de participare.

Se subînțelege că participanții vor respecta următoarele:

  • anunță în timp util dacă nu pot participa, pentru a da locul altui copil;
  • sunt punctuali la eveniment;
  • se informează înainte de eveniment cum se ajunge la locația stabilită;
  • au vârsta necesară, pentru a lucra singuri, fără ajutorul părinților.

Materialele sunt puse la dispoziție de organizatori, iar creațiile le aparțin copiilor.

Vă așteptăm!

Colecția Am supraviețuit! – editura Gama

Una din seriile noi pe care editura Gama a început să le traducă pentru cei mici (dar nu foarte) este „Am supraviețuit”. Am citit cărțile după ce inițial le-au răsfoit copiii, și chiar mă întrebau la final dacă poveștile sunt adevărate. A fost nevoie să le explic ce este aceea ficțiune istorică, cum că, de fapt, în categoria aceasta intră multe dintre filme de pe marile și micile ecrane, căci „scenariul” de multe ori este făcut comercial, și arareori se respectă chiar și adevărul istoric bine cunoscut, până la distorsionarea adevărului istoric, cu care profesorii de istorie ajung să se lupte…

Am supraviețuit - editura Gama

Autoarea – Lauren Tarshis, americancă – explică, în paginile pe care cei mici nu le mai citesc la final, că ancorele cronologice principale sunt reale, dar povestea țesută printre ele – nu. Este doar o modalitate de a-i determina pe ei să citească și să asimileze informație într-un mod plăcut. Am parcurs toate cele patru volume traduse până acum, și m-am hotărât să fie cele pe care le trimit la „biblioteca clasei” semestrul acesta. Nu mai știu dacă am povestit, dar la noi în clasă, în fiecare semestru, fiecare copil aduce o carte pe care a citit-o și i-a plăcut. Se fac fișe individuale de „împrumut”, și îți alegi și citești, eventual discuți cu cei care au citit-o despre subiect, să vezi dacă o vrei și tu. Acum ar trebui să le schimbăm, și mă gândeam că seria aceasta este mult mai atractivă, pentru că sunt subțiri și se citesc repede, iar informațiile sunt comunicate scurt și la obiect.

Impresiile mele au fost oarecum de deja-vu, dar au fost doar ale mele. Iris doar cu povestea de pe Titanic a mai avut de-a face, dar a zis că e mai amuzantă cea din carte, pentru că personajele sunt copii, și se termină „bine”. Dealtfel, toată seria am înțeles că este construită astfel, eroii sunt copii care, în ciuda dezastrelor ce se petrec în jurul lor, reușesc să supraviețuiască, și de aici și numele. Dacă ar fi să ierarhizez, cel mai mult mi-a plăcut cea cu naziștii, apoi cea cu Pompei, 11 septembrie și Titanic, dar doar din punct de vedere al subiectului, căci stilul este același. Deși nu sunt adepta lecturilor rapide, pentru a discuta cu un grup mai mare de copii despre lecturile din timpul liber, acestea sunt o soluție.

Volumele sunt disponibile în librăria editurii Gama, dar și în alte librării online precum ElefantLibris, librarie.neteMag, Cărturești, LibHumanitas, iar dacă sunteți pasionați le lectura în limba engleză, BookDepository (transport gratuit, plata cu cardul), Book-Express.

* Momentan au fost traduse: Am supraviețuit distrugerii orașului Pompei, 79 d. Hr., Am supraviețuit scufundării Titanicului, 1912, Am supraviețuit invaziei naziste, 1944, Am supraviețuit atacurilor din 11 Septembrie, 2001

Romani Celebri - editura Gama

Colecția Români celebri – editura Gama

Ce altceva aș putea să vă recomand de Ziua Națională, dacă nu o carte? Urmărind cam ce a devenit învățământul nostru actual, când cel puțin la clasele I-IV începi să te crezi norocos dacă pe tablă „duoamna” nu scrie la început de an „Bine a-ți venit!”, ne revine și responsabilitatea de a le forma copiilor o brumă de cultură generală istorică. Până la urmă, ceea ce am fost, ca neam, arată ceea ce suntem, și, pe lângă mestecat cu gura închisă, bătut politicos la ușă și salut când intri într-o încăpere, și câteva cuvinte despre strămoșii noștri trebuie strecurate. Când să o facem, dacă nu de ziua națională?!

Romani Celebri - editura Gama

Editura Gama a editat, cu ceva vreme în urmă (și proaspăt retipărite), două colecții despre câteva dintre personalitățile al căror nume ar fi bine să îl cunoaștem. Cred că este ușor, privind imaginea de mai sus, să vă dați seama despre cine este vorba, și cum sunt împărțite pachetele: voievozi și domni, și oameni de cultură. După ce le-am citit, sper ca acest obicei să continue, mai avem personalități și în știință ce ar merita cunoscute.

Trebuie să spun de la început că avem de-a face cu lectura unor povești despre Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza, Carol I. Chiar dacă adevărul istoric menține firul prezentării, abordarea literară este prezentă peste tot. Povestea devine astfel accesibilă copiilor mici (până la clasa a IVa, nivel de la care putem aborda istoria științific), și se înscrie pe linia poveștilor și povestirilor istorice ale lui Alexandru Mitru sau Petru Demetru Popescu, mitizând istoria. Poveștile de la Gama aduc însă ceva mai multe detalii despre activitatea fiecăruia dintre cei prezentați, față de autorii pe care i-am menționat mai sus.

Despre pachetul următor – dedicat lui Ion Creangă, Mihai Eminescu, Nicolae Grigorescu, George Enescu, Constantin Brâncuși, pot spune că menține aceeași linie de prezentare, chiar dacă, citind, am uitat pe alocuri să mai fiu critic și am savurat povestea. Parcurgând cele 24 de pagini despre Grigorescu mi-am amintit imediat de vizita, cu Iris, la Agapia, de astă vară, și reacția ei la pictura acestuia. M-am bucurat să-l descoperim împreună, și mi-am dat seama, încă odată, cât de important este să îmbini lectura cu excursiile tematice. Volumele de la editura Gama au ajuns la mine chiar înainte de concediu, și periplul prin Moldova a fost însoțit de ele, căci începând cu Agapia, trecând la Neamț, Humulești, și până la Ipotești, am așezat la locul lor marile personalități ale culturii noastre. 

Volumele sunt disponibile în librăria online a editurii Gama, dar și la librarie.net, elefant, libris.

De asemenea, vă recomand, dacă timpul vă permite, să vedeți documentarul de mai jos. Este ceea ce niciun ghid, niciodată, nu va reuși să compenseze, și sunt sigură că multe dintre cele pe care le veți afla vă erau total necunoscute. Am un singur regret, că nu l-am văzut înainte de a vizita Agapia, pentru că, recunosc, nu am observat detaliile.

 

Atelier gratuit în București: Abilități practice pentru cei mici

Cum v-am obișnuit deja, Gaudeamus înseamnă pentru mine și un atelier frumos, realizat împreună cu Editura Casa, iar anul acesta ne ajută în organizare și magazinul online Tribeka, cu materialele necesare. Pentru că a ieșit din tipar un nou număr al colecției „Idei Creative”, care mie îmi place enorm, și pe care vi-l recomand cu căldură pentru serile lungi de iarnă ce urmează, am ales la rândul meu activități pentru copii inspirată de proiectele cuprinse în volum.

Sunt sigură că ați văzut deja pe blog proiectele asemănătoare, însă cum bețele late rămân încă un material mai greu de găsit, vă aștept la lucru. Atelierul este gratuit, dar locurile sunt limitate la 12. Vă rog să rezervați printr-un sms la 0722/955.103, în care să specificați numele și vârsta copilului. Veți primi mesaj de confirmare dacă mai sunt locuri disponibile. Este posibilă și înscrierea prin email, rămâne la latitudinea dumneavoastră ce variantă preferați.

Bine de știut: la atelier lucrează copiii, nu părinții. Există o limită de vârstă impusă, și aceasta va fi respectată. Se întâmplă ca participanții să vină însoțiți de frați mai mici, vă rog mult să înțelegeți că activitatea nu este proiectată pentru preșcolari. 

Încă o mențiune importantă: vom picta cu vopsele acrilice, nu cu tempera. Evitați să veniți în hăinuțe de care sunteți foarte atașați, vopselele nu prea mai ies la spălat, iar pentru cei mari nu există șorțulețe de protecție, ci doar atenția și coordonarea proprie. Vom realiza doi mignoni și o sperietoare, iar obiectele le vor rămâne copiilor. În imaginea de mai jos aveți modelele orientative pentru ceea ce ne propunem, sperăm că vă plac și sunt suficient de atractive pentru a vă convinge să petrecem sâmbăta împreună.

banner-kezmuves-foglalkozas

Noaptea. Hoinari prin anotimpuri, ed. Casa

Noaptea – al cincilea volum al seriei „Hoinari prin anotimpuri”

Acum câteva săptămâni, când am aflat că seria „Hoinari prin anotimpuri” este completată, la noi, cu un nou volum, aproape că m-am bucurat ca la primele. Năzdrăvanii mei au ieșit din target, însă vin din urmă toți mezinii familiei, pe care pot testa în continuare materialele. Mai mult decât atât, mi-am dorit cartea pentru mine. Am un feeling că toamna viitoare voi avea clasa pregătitoare (nu zero!), și câteva idei de activități au încolțit demult în jurul acestor volume.

Noaptea am testat-o însă cu un alt pitic, de aproape șase ani. Știam cum se folosește, căci nu am uitat demonstrația la care Iris a participat în urmă cu câțiva ani. Am mai adăugat acum și ceva experiență în plus față de cea pe care o aveam atunci, și am început joaca. Era primul material de acest gen pe care A. îl vedea, și eu mă luptam cu alți monștri, cum ar fi cel conform căruia la școală e urât și nu faci nimic, așa că el nu vrea să meargă. Am pornit de la ideea că la școală înveți să citești, să scrii, să socotești… Dar uite că până le învață, s-a publicat o carte pentru copiii care nu știu, și o să „citim” amândoi o poveste.

Noaptea. Hoinari prin anotimpuri, ed. Casa

Ne-am ales personajele, prezentate pe coperta spate… primele în „teste” au fost cele cinci pisici. Le-am descris, le-am botezat, apoi am început să le căutăm și să aflăm povestea… după ce s-au căutat una pe cealaltă, s-au găsit, au pus la cale o ieșire cu gașca la concert, și în final s-au odinit într-un copac, de unde se uitau de fapt cum un cățel fură o pălărie și un hoț sparge o locuință. A urmat apoi „omul negru”, pe care îl remarcasem cu lanterna pe pajiște și l-am urmărit, și apoi polițistul Nelu, care a dat mai întâi amendă unui biciclist că nu și-a aprins farul noaptea… și apoi a intervenit să prindă hoțul, când vecina de deasupra a sunat la 112.

A fost mai greu să ne imaginăm dialoguri, și întrebările Cine? Ce? Unde? Când? Cum? au fost destul de dificile. Repetam de multe ori ultima lui propoziție, să-l ajut să-și urmărească gândurile… și ieșeam destul de des din poveste, când descopeream câte un amănunt hazliu, număram lilieci, ne amuzam pe seama desenelor…

Noaptea. Hoinari prin anotimpuri, ed. Casa

Dacă nu cunoașteți celelalte volume, am povestit despre ele aici. Dacă le cunoașteți, completați seria și cu Noaptea. Din păcate, precedentele nu mai sunt pe stoc, însă există promisiuni că vor fi reeditate, două chiar în această iarnă. Le găsiți în librăria online a editurii Casa, sau în alte librării online precum: librarie.net, libris.

 

Portalul Magic - Mary Pope Osborne

Portalul Magic – aventura continuă în patru noi volume

Acum ceva vreme am descoperit primele volume din colecția „Portalul Magic”, de la editura Paralela 45. Iris le-a îndrăgit imediat, și, lecturându-le alături de ea, m-am simțit parcă citit foiletoanele din revistele pentru copii de altădată. Am urmărit în timp apariția volumelor, ne-am bucurat că apar câte patru, și aventurile celor doi frați reușeau nu numai să dea o nouă dimensiune imaginației, dar și să ne învețe lucruri noi.

Portalul Magic - Mary Pope OsborneVara aceasta s-au adăugat colecției numerele 13-16. Le-am pus în bagaj în ultimul moment, le-am arătat copiilor direct la mare, și prima reacție a fost una critică: nu puteai să iei și celelalte volume? Să-mi amintesc exact unde am rămas. Problema a fost rezolvată de introducerea din volumul 13, care a reluat pe scurt subiectul celor anterioare, și a trecut mai departe. Vacanța de vară, plină anul acesta, a fost completată cu aventurile dintre coperte: Vacanță în orașul vulcanului, În țara Împărtului Dragon, Cursă de care la olimpiadă, Atacul vikingilor.

Nu știu dacă vă este familiară seria, însă mie îmi place foarte mult. Chiar dacă sunt volume pentru copii, și adulții au ce învăța. De exemplu, nu știam că erupția din antichitate a Vezuviului a fost una „uscată”, nu a curs efectiv lavă fierbinte. Apoi, am aflat împreună cu copiii, chiar înainte de deschiderea Jocurilor Olimpice de Vară că în antichitate fetele nu aveau acces la întreceri. Lumea chineză a avut și ea partea ei de interes, odată pentru că am discutat despre viermii de mătase, și cum au fost furate ouăle din China, sub amenințarea pedepsei capitale, apoi pentru că am discutat despre armata de soldați de lut, din care am văzut și noi, pe viu, patru statuete expuse la MNIR.

Dar ceea ce mi-a făcut enorm de multă plăcere a fost un moment ce a urmat lecturii. Eram în vizită la Antipa cu o prietenă și fetițele ei. Ajungem în fața unei statuete, reprezentând un scrib chinez, cu fâșii de bambus scrise. Momentul în care le-am explicat fetelor că așa arătau „cărțile” înainte de a fi inventată hârtia, a fost unul „wow”. Ca să nu las o impresie falsă, le-am spus că tocmai am citit despre asta într-o carte… 🙂

Am rugat-o pe Iris să-mi spună ce noutăți a găsit ea: poți avea un greiere ca animal de companie (nu merge la noi, cu veveriță în casă), că în China antică au ars cărțile, dar au fost și câteva salvate, că cele 7000 de statui de lut din mormântul Împăratului Dragon erau diferite, nu există două la fel, că în evul mediu doar călugării știau să scrie, scriau manual și pictau decorațiunile pe pagini, și au fost două orașe acoperite de erupția Vezuviului: Pompei și Herculaneum.

Colecția mi se pare potrivită pentru cititorii de vârstă fragedă, care abia încep să deschidă cărțile singuri. Sunt scrise cu caractere mari, spațiu între rânduri, pentru a ușura urmărirea șirului, și cred că pot fi folosite cu succes la clasă, ca recomandare de lectură. Le găsiți la editura Paralela 45, sau în librăriile online: elefant (transport gratuit la punctele de ridicare), Libris (transport gratuit la orice comandă), librărie.net, eMag, Cărturești, AdevărulShop, sau dacă preferați în limba engleză, BookDepository (transport gratuit), Okian, Books-Express.

caprioara decupaj editura casa

Căprioară cu ieduț – decupaj

Exercițiile de montaj a tablourilor propuse de editura Casa în diverse numere ale colecției Idei creative au ocupat bună parte din programa mea de activități, cu un efort pe măsură în pregătirea modelelor. Condiția principală este aceea de a mă încadra cu proiectul într-o singură oră, așadar muncesc înainte vreo două, dacă nu mai bine, pentru a separa elementele de pe modelul inclus în fiecare volum.

Copiii primesc o coală de carton, pe care colorează (anul viitor mi-am propus să încerc să le pictăm, aș câștiga timp, dar depinde cum mă încadrez cu materialele), apoi le decupează și le asamblează după model. Am la mine și volumul, cu tabloul-exemplu, dar și planșa de pe care am separat elementele, de data aceasta colorată. La început, pe lângă problemele de decupaj neatent, ridicau destule probleme și etapele de așezare a elementelor: cine stă „în față”, cine stă „în spate”, noțiunile de perspectivă fiind greu de aplicat la grupa mare. Cel puțin pentru mine, grupa mixtă (cu copii 5-8 ani) și-a arătat roadele, căci cei mai mici, după ce tot amestecau un puzzle de piese decupate, se uitau cum le așază cei mari, și rezolvau problema prin imitație.

caprioara decupaj editura casa

E drept că răbdarea nu este atributul lor forte, și cum voiau să ajungă repede-repede la partea de montaj, colorau grăbit, și, spre disperarea mea, în toate direcțiile. Ce culori foloseau – alegerea lor, încercam să-mi repet că ceea ce mă interesează din acest proiect este tehnica: un decupaj cât mai fidel și o aranjare corectă a elementelor, și trebuie să-i las și pe ei să se manifeste, chiar dacă o căprioară cu părul albastru e greu de imaginat.

O altă variantă pentru realizarea acestor tablouri este de a folosi și pentru elemente carton colorat, și atunci copiii nu mai decupează. Însă carton în patru nuanțe de maro mi-a fost imposibil să găsesc… așa că am rămas la varianta colorată. Modelul din mijloc este realizat ulterior activității, acasă, de Iris.

caprioara decupaj editura casa

Proiectul face parte din volumul „Animale sălbatice din hârtie”, pe care îl puteți găsi  în librăria online a editurii Casa, sau în alte librării: Libris (transport gratuit),eMag, elefant (transport gratuit la pickup point), Librarie.net,AdevarulShop, BestKids.