cufar comori cusaturi

Cufăr cu comori – cusături de vacanță

Vacanța mare aproape bate la ușă. Activitățile de pe site au intrat demult în vacanță, odată cu stresul meu de dinainte și din sesiune, doar cele de la opționale au continuat, mai mult sau mai puțin vizibile aici. Azi m-am tot gândit ce să le pregătesc copiilor, cu gândul la vacanță, și o bărcuță ori ceva peisaj marin mi s-a părut prea puțin. Așa că m-am oprit la un cufăr cu comori. Pierdut pe o insulă de pirați, cufărul trebuie cusut, apoi umplut cu bijuterii… ori desenate, sau, așa cum am ales eu, mărgele de înșirat. Atârnă din cufărul nostru „coliere de perle”, tot felul de „pietre prețioase”, știți voi, după culori, că sunt safire, rubine, smaralde, diamante, și ce-au mai strâns pirații acolo.

Modelul este pregătit pentru dimensiunea A5. Puteți printa și A4, dar nu știu ce iese… de fapt, cât de mare iese. Mie mi se pare suficient așa, copiii îl țin ușor în mână la 5-6 ani, și chiar mai apoi, în clasele primare. Se printează de aici, pe carton, sau printați pe hârtie și lipiți pe un carton. Cu cât copilul este mai mic, cu atât suportul trebuie să fie mai tare, pentru că nu are răbdare, trage tare de ață și taie hârtia. Perforați apoi cu acul punctele marcate și toate colțurile ori intersecțiile. Puteți încuraja copilul să perforeze, dacă îi dați un instrument potrivit: ace cu gămălie de plastic foarte mare, să o poată ține, ac de siguranță mare, un capăt de compas sau chiar un instrument cu această destinație. Exercițiul, chiar dacă vi se pare de rutină, are rolul lui în dezvoltarea coordonării oculo-motorie, a motricității fine. E drept că, dacă copilul protestează că nu-i place (normal, cui îi place?!), și renunțați, nu știu cât îl ajutați de fapt.

cufar comori cusaturi

Ca idee, la grădiniță perforăm în grup, când timpul ne permite (sau dacă proiectul este mai amplu, le duc eu perforate). Am luat de la ambalaje niște burete, un fel de polistiren, dar din plastic, pe care îl folosesc ca suport pentru găurit. Uneori ne întindem pe mochetă și perforăm, li se pare mai amuzant. Îi ajut pe fiecare, de regulă stabilesc că elementul X îl perforez eu pentru fiecare. Nu e ocazie să nu mă „laude” pentru rapiditatea la perforat, și să întrebe cum „fac” și ei să capete viteza asta… Cu răbdare, mult exercițiu, și fără văicăreli. 🙂

După perforat, începe cusutul. Modelul e simplu, și azi m-am uitat în câte moduri pot coase copiii. Unii au preferat să facă conturul, apoi detaliile. Alții au cusut „una da, una nu” tot cufărul, și apoi au început să completeze spațiile. Alții au mers la rând, în urma acului, și cum toate variantele erau corecte, i-am lăsat să decidă. Nu toți au terminat de cusut, și doar 3 au ajuns și la cea de-a doua activitate, de înșirat mărgele, altă activitate migăloasă, dar mult mai utilă celor mici decât rânduri de liniuțe, de exemplu. Cert e că la final a trebuit să repet de câteva ori cum se numește magazinul unde se găsesc mărgele, căci proiectul acesta „trebuie terminat”. Le-a plăcut enorm modelul, și sper că își vor primi acasă, de la părinți, mărgelele mult dorite.

Puteți, dacă copilul vrea, sau este mai mare, să perforați din ochi și palmierii, și să coaseți toată planșa. Sunt sigură că rezultatul va fi minunat!

Spor la lucru!

albine cusute

De ce timpul cu copiii îți încarcă bateriile

Sunt adepta lucrului cu copiii în grupuri mici. Și nu pentru că se lucrează mai ușor, nuuu, departe de acest lucru, sunt 10, dar nu stau jos niciun moment, și avem mereu ceva de discutat. Se simte în momentul în care analizezi calitativ produsul acelei ore de curs, și acasă te gândești ce ai aflat în plus despre fiecare dintre ei. Și momentul în care realizezi că ai mișcat, chiar și cu un unghi de o secundă, cârma acelui copil, satisfacția este imensă. Asta înseamnă învățare: să produci o schimbare.

Ieri m-am apucat de albinuțele cusute, un proiect care necesită cel puțin o oră și jumătate pentru a fi realizat de copii. Ajung la clasă cu piticii, și, când văd cutia galbenă, se lansează sentința: azi coasem! Da… și albina era un proiect destul de ok pentru ei. Nu le plac nici prea simple, dar nici foarte complicate, la cei 5-6 ani. Le dau modelele și încep comentariile… Teach, stai cam prost cu timpul, nu-i așa? De ce spui asta? Când stai bine cu timpul, ni le aduci cu găurelele făcute… acum trebuie să le facem noi! Cum să nu râzi? Cum să nu ți se încarce bateria ca în Monsters Inc.?  Da, alergasem toată ziua, însă nu acesta era motivul pentru care la albină au perforat singuri modelul. Este un exercițiu pentru dezvoltarea mușchilor fini ai mâinii, de coordonare și precizie. Credeți că e ușor să folosești un ac și să dai cca 60 de găurele la punct fix? Încercați, cel puțin de câteva ori nimeriți pe lângă…

albine cusute

Modelul și alte exemple realizate de copii pot fi văzute aici.

În schimb n-am avut ocazia să vă povestesc altă discuție savuroasă, înainte de Paști. Ca de obicei, încerc să îi provoc nu numai să facă altceva, dar și să facă altfel lucrurile. Soluții diferite pentru același obiectiv. N., pe care o știu de când era mică – a venit cu tatăl la un atelier de-al meu – îmi spune cu un aer foarte serios: Teach, uneori ai atâtea idei că mă uimești! Îmi vine să te iau la mine acasă! Zâmbesc și o încurajez din ochi să argumenteze. Mama și tata să se obișnuiască cu ideea, mai avem o cameră, ne descurcăm. Protestez. Am și eu casă, copii, nu pot să schimb totul, așa, la dorința ei. Câți ani au? Hmmm… cred că ne-am înțelege!

Apoi a început o scenă ca în Bunicul lui Delavrancea, în care eram disputată și licitată între copii, în funcție de spațiul locativ și alte avantaje, cu argumente din seria „eu o iau, că eu am avut ideea” la „eu, că stau mai aproape de grădiniță”. I-am privit și am savurat momentul, bateria afișa 200%, pentru că nu există momente mai frumoase decât cele în care ești apreciat cu sinceritate de copii pentru ceea ce faci.

 

Paște fericit!

Paște fericit!

Paște fericit!

Tuturor celor care-mi sunteți alături, mă citiți și mă susțineți, vă doresc sărbători liniștite!

Hristos a Înviat!

festonare

Festonare pe textil și cusătură în urma acului

Săptămâna trecută am exersat festonarea, pe polistiren, pentru că fetele aveau mare nevoie de un antrenament înaintea lucrului pe textil. Și încă le-am ușurat foarte mult sarcina, căci le-am dus pluș care nu se deșiră, deci festonau „la sigur”. Am fost extrem de mulțumită de ce-a ieșit azi, tehnica era, cel puțin teoretic, înțeleasă, și am mers pe consolidare.

Trec peste extazul lor general că acum „cos de-adevăratelea” (le-am explicat că abia când bagă în ac din prima putem vorbi de vreun nivel), și ajung la faptul că erorile au fost puține, că au știut să și le corecteze din mers, și au avut foarte puțin nevoie de mine. Pentru că încerc să strecor mereu ceva nou, azi le-am explicat cusătura în urma acului, pe care sper s-o pot consolida cum trebuie data viitoare, când facem în sfârșit pernuța de ace. Au fost și aici probleme, și m-am bucurat că le-au observat singure. A lucra „din ochi” este nu greu, ci foarte greu. Să poți face pași uniformi, să nu încrețești materialul, sunt „detalii care contează”.

Au cusut destul de repede câte o literă. Eu aș fi vrut inițiala lor, însă ele au preferat numele păpușilor care își vor decora camerele cu noile carpete… festonare

Dar partea cea mai frumoasă a orei de azi a fost alta… am început să le povestesc despre șezători, cum se întâlneau fetele și lucrau, ce e aceea zestre și de ce era așa importantă de-și petreceau iarna cosând… Cel mai mult le-a plăcut însă partea cu spusul poveștilor. Așa că au început să povestească… apoi m-au pus pe mine… am scotocit repede după câteva snoave scurte, am schimbat de la cele chinezești la Aventurile lui Păcală, și le-a plăcut. Apoi le-am povestit „Mica vrăjitoare”, că tot era proaspăt citită, însă mi-e destul de clar că pentru data viitoare nu se poate să pregătesc doar materiale, ci trebuie, neapărat, să am în tolbă și niscai povestioare pe gustul lor. Partea aceasta de literatură pentru copii n-o prevăzusem deloc în plan :), dar ne adaptăm.

feston polistiren

Festonarea – activitate cu ac și ață

Festonarea ar trebui învățată la grădiniță. Unii copii au noroc dacă au făcut măcar șnuruirea, nici nu-mi amintesc când am văzut ultima oară ceva de genul acesta. Apoi, la școală, timid, la semne de carte, se încearcă. Tot mai rar, și sunt puțini cei pe care îi știu că ajungă la cusături și „finețuri” de genul acesta. Și nu-i condamn deloc! Să lucrezi așa cu 30 de copii, sau chiar mai mulți, e… no comment.

Chiar mă gândeam cât îmi e mie de greu, cu grupuri de 8-10 copii. Ce-o să fac la clasă? Cred că voi avea un grupuleț de „experți”, pe care îi antrenez în timpul meu liber, și care la activități devin ajutoarele mele. Altfel nu cred că voi răzbi cu toți. Toți 25, așa cum spune legea. Ca să revin, azi mi-am propus să le învăț pe fete să festoneze. Și cum a încerca direct pe material ar fi fost prea mult, am ales tot bolurile de polistiren…

Un rând drept l-am cusut eu, și prima sarcină a fost să facă „nodurile”. Nodul  e jos, două bucle strânse, de fapt nodul de încheiere a cusăturii. Apoi ne-am apucat să festonăm marginea de sus. Nodul a mers binișor. L-am exersat de două luni aproape, și aproape toate fetele au înțeles. Și la festonare a mers binișor, mișcarea era de fapt aceeași, doar că poziția obiectului era diferită. Dar a fost greu. Greu și pentru mine, căci toată ora m-am învârtit în jurul lor cu diverse probleme… Generația este „grăbită”, nu are răbdare, nu este atentă la detalii, în schimb vor performanță rapid și cu orice preț!

Planul era să facem pe muchie festonarea de două ori, cu două culori. Nu ne-a ieșit, în schimb am fost foarte fericită că toți au terminat modelul așa cum apare în imagine. Partea negativă este că încă sunt probleme cu tehnica, și ar trebui s-o mai exersăm… cu acul, pe material.

feston polistiren

Fusta pentru păpuși din material

Fustițe pentru păpuși – cusături

Îmi place foarte mult grupa de cusături de vinerea, pentru că fetele vor, se străduiesc, și reușesc. De aceea cu ele am accelerat un pic ritmul normal de lucru, și am trecut la proiecte mai dificile. Dacă aveți 30+, veți spune că glumesc, și că o fustă creață pentru păpuși nu este încadrată la categoria „dificil”, însă vă provoc să încercați.

Fetițele de azi sunt categoria Barbie-hăinuțe-incluse, nu au confecționat singure articolele necesare jocului cu păpușile. A fost o premieră să confecționeze o fustiță, și mai ales să o decoreze. Anticipând problemele ce se pot ivi, nu am folosit bucăți de material, ce ar fi necesitat tiv, festonare, și „delicatețuri” din aceeași categorie. Am pregătit bucăți de panglică satinată, tăiate potrivit, iar tăietura am topit-o de-acasă cu lumânarea, să nu se deșire. Fetele au avut de realizat cusătura verticală, de înșirat mijlocul și de adăugat paiete. Și nu, nu a fost mai ușor! Cusătura verticală a fost refăcută de vreo 2-3 ori, pentru că în varianta inițială puteai trece degetul prin ea. Apoi, să înșirăm mijlocul a fost o adevărată aventură, dar am dus-o la bun sfârșit. Fusta pentru păpuși din material

Au urmat paietele, altă bătaie de cap, căci coaserea acestoranu a fost atât de simplă, mai ales când s-au ambiționat să folosească floricele și steluțe, nu paietele normale, rotunde. Ața s-a încurcat, paietele nu se așezau singure la locul lor, și parada modei a lăsat de dorit 🙂 . Mi-a plăcut însă că au stabilit ca „data viitoare” să trecem la bluze, că nu putem lăsa păpușile îmbrăcate pe jumătate.

Deocamdată vor urma pernuțe pentru păpuși, le-am explicat că, până nu învățăm să coasem drept, corect, nu putem deveni creatori de modă. Noi episoade ale aventurii vor urma.

cosulet snuruire animale padure Daco

Coșuleț de primăvară – activitate de șnuruire

Un coșuleț extrem de simplu de asamblat, folosind tehnica șnuruirii, este tema din această săptămână a năzdrăvanilor. Modelul propus de mine, ca decor, este orientativ, doar cel de asamblare este propus tuturor.

Pentru început, printați modelul pe carton. Modelul este disponibil aici și este pregătit pentru coală A4. Atenție la setări, optați pentru „actual size”, nu „fit”, pentru a nu micșora. Destul de probabil să aveți o imprimantă care lasă margine 5mm.

Decupați modelul pe linia continuă. Pentru interiorul mânerului folosiți un cutter, s-ar putea să vă fie mai ușor decât cu foarfeca. Am experimentat cutterele de decupaj cu copiii de la 4.5 ani, și s-au descurcat, fără incidente. Mai greu să nimerească nivelul de presiune optim pe instrument, dar au fost încântați de unealtă. Îndoiți apoi modelul pe linia punctată, trasând pentru aceasta linia cu ajutorul unei rigle și a unui pix care nu mai scrie. Îndoitura este în acest moment dreaptă și efectul deosebit.

Perforați cu ajutorul unui ac gros punctele marcate pe margine. Eu am folosit un perforator pentru această operațiune. Încă nu am găsit unul atât de mic (în diametru) precum mi-aș dori pentru astfel de proiecte, dar cel pe care îl am este utilizabil. Asamblați coșulețul folosind panglică sau șnur, ori chiar ac cu o ață mai groasă.

cosulet primavara snuruire

Ultima etapă o reprezintă decorarea, pe care fiecare o poate realiza după preferințe. Puteți folosi flori quilling, realizate prin franjurare, ori elemente decorative achiziționate, sau, dacă doriți, diverse elemente realizate din evantaie. Limitele nu există, iar creativitatea copiilor poate găsi aici spațiul necesar pentru relaxare, după realizarea destul de reglementată de reguli a proiectului până în acest punct.

Unelte folosite: cutter, perforator clește.

 

Edit:

Prima încercare. Am decis să răresc găurile, de teamă să nu rupă cartonul cu ele foarte apropiate. Am decis și că îmi trebuie alt clește, pentru găuri mai mici! (Aștept realocarea bugetară).

Le-am decorat cu flori realizate din panglici încrețite. N-au ieșit mereu… Ca idee, am prins florile pe o bucățică mică de carton, cu ajutorul căreia le-am și lipit pe coș. Varianta să le coasem direct era nefuncțională, pentru că trebuia făcută înaintea asamblării coșului… și nu puteam estima corect de cât timp va avea nevoie fiecare.

cosulet snuruire flori panglica

A doua încercare, varianta de preșcolar.

Proiectul a fost puțin diferit. Le-am decupat eu, parțial, doar liniile drepte, pentru a putea perfora cartonul. Ei au decupat mânerul, și pe interior, și pe exterior. Au șnuruit lateralele, și le-a luat aproape jumătate de oră, la unii chiar mai mult. Pentru decor am ales ceva simplu, știam că nu vor avea timp de altceva, așadar i-am lăsat să lipească, fiecare după timpul avut la dispoziție. E. a decis ca broscuța lui să stea înăuntru, nelipită… mi-a zis că are alte planuri pentru ea! Iar dacă vă întrebați cum am împărțit broaște și ratoni fără ceartă… ei bine, pe ghicite, în ordinea în care terminau de șnuruit. Luam în fiecare mână câte un raton și o broscuță, și alegeau… Regula este regulă. Am stabilit-o de la început, au fost de acord cu ea, și… iată ce-a ieșit.

cosulet snuruire animale padure Daco

ghiveci primavara cusut polistiren

Ghivece de primăvară din bol de polistiren

Din categoria „idei în așteptare” face parte și aceasta, a ghivecelor improvizate. Așteptam de multă vreme să vină primăvara, și să o pot pune în practică. Ziua cam mohorâtă a fost astfel înveselită cu floricele colorate.

Pentru acest proiect aveți nevoie de:

  • bol de polistiren – ca cele pentru supă, de unică folosință;
  • ac și ață, preferabil de papiotă, să nu se vadă prea tare; prin polistiren trec cu multă ușurință, și se coase ușor;
  • elemente de hârtie, ce pot fi găurite, sau paiete;
  • hârtie creponată;
  • foarfecă, răbdare.

Modelul prezentat poate fi, normal, adaptat după preferințe. Dacă copiii sunt mai mari, pot doar să coasă cu ață de diferite culori diverse modele, fără a aplica neapărat decorațiuni.

ghiveci primavara cusut polistiren

Eu am folosit hârtie creponată verde și albastră, pentru „iarbă” și „cer”. Le-am tăiat ca pe panglici și le-am cusut simplu, prin înșirare, deși pe alocuri fetele au trecut la însăilare, scurtând timpul de lucru. Au observat însă că în a doua variantă nu arată foarte bine pe interior, și au început să realizeze cusătura mai măruntă. Panglica verde a fost franjurată înainte, și pusă în două straturi, față de cea albastră.

Florile au fost perforate cu două orificii, simulând nasturii, și am profitat de ocazie să coasem și o paietă. Tema a fost destul de liberă azi, fetele chiar au remarcat cu plăcere că nu am pus nicio restricție și pot coase liber, ce vor. Nu am insistat nici cu paietele, însă mă bucur că au înțeles, fără să-și dea seama, cum se cos nasturii.

Bolurile pot fi folosite ca ghivece pentru flori, dacă sunt căptușite, în prealabil, cu folie alimentară sau de aluminiu.

Mai jos aveți un scurt filmuleț din procesul de producție. La jumătate vedeți cum artistul grădinar s-a răzgândit în privința locului în care ar trebui să răsară floarea, și s-a întors.

În speranța că v-am dat o nouă idee, spor la lucru!

PS. Prima lor întrebare a fost: Nu era mai simplu cu lipici? Aa, da, noi nu facem lucruri simple!

PPS: Dacă vă place tema, săptămâna aceasta avem și expoziție cu lucrările realizate pe acest subiect.

felicitari 8 martie

Felicitare de 8 martie, cu 8 cusut

M-am trezit întrebându-mă oare cum e să îți faci în septembrie planificarea pentru tot restul anului, și să te ții de ea. Și am zâmbit. La abilități cel puțin voi avea, așa, în linii mari, schițate competențe. Dar activitățile în sine vor fi cel mai probabil gândite pe moment… De exemplu, miercuri am realizat felicitarea cu litere, și mă gândeam ca, cu grupa de vineri, să fac același lucru. Dar ei sunt mai mari, și sunt sigură că pot lucra mai mult de-atât… așadar, le-am pregătit repede o felicitare de… cusut.

Modelul poate fi descărcat de AICI, și se realizează simplu. Se perforează toate orificiile marcate, și se coase „8”, în linie. Apoi, pentru un aspect deosebit, se dublează cusătura ca în imaginile de mai jos. Și, ca la orice „rețetă”, nu vă rămâne decât să decorați după gust.

Am testat-o. La partea demonstrativă, încercarea mea de a perfecționa modelul s-a lăsat cu un NU categoric. E suficient să coasă, ce să mai brodeze peste? Bun, facem compromisuri, oricum era suficient de lucru, mai ales că nu le-am mai dus planșele perforate… Dar sunt mari, și nu a durat mai mult de câteva minute să perforeze toate orificiile. La grupa de grădiniță proiectul ar fi murit în fașă dacă încercam!

Al doilea prag de trecut a fost cartonul, de 160g, nu 240, cum le-am dus până acum. Necesita o atenție sporită, nu puteai să mai tragi cu forță de ață, căci se tăia. A fost un pic de antrenament pentru o idee ce-o coc de ceva vreme cu polistiren, și care va urma în curând. Am lipit la greu „pasamente” pentru proiect, ca să iasă în fine, ceva…

De remarcat însă că am avut și un băiat, care a decis să rămână. Am apucat să vorbim înainte, despre bunicul lui, croitor, și cum uite, el n-a cusut niciodată! Azi a fost prima dată în viața lui. Nu s-a înțepat. S-a descurcat onorabil, și nici nu a rupt vreodată cartonul. În schimb nu m-am așteptat la atitudine ostilă din partea fetelor. Și le citez: ce-i trebuie unui băiat să coasă? Are nevastă! Așadar, la 9 ani e deja înrădăcinată concepția că incompetența lui e tratată prin achiziționarea unei neveste, altfel fiind incapabil să supraviețuiască singur și e disperat să se însoare… De ce să formăm un om independent?! Am încercat să le spun că ți se mai rupe un nasture… nu poți sta cu pantalonii în vine, până mergi la croitor… Sau… dacă ești cu gașca sus pe munte, și se rupe rucsacul, ce faci? Nu coși?? Așa că m-am bucurat enorm să-l văd că rezistă, și la final l-am lăudat pentru realizarea deosebită. Dacă aș fi fotografiat felicitările cu spatele, ați fi ghicit cu siguranță care e a lui – căci nu e lipită deloc. Dar… le las cu fața, să văd dacă ghiciți!

8_martie

Și, pentru că am avut doi absenți, și am ajuns acasă cu două modele, mi-am dat și eu „comandă” de două felicitări de 8 martie… Andrei a executat sarcina scurt și la obiect, în stil simplu cucutenian. Iris a mai evoluat, a optat pentru „simplu și elegant”, a început să își poată controla entuziasmul de a lipi tot, oriunde.

felicitari 8 martie

Spor la lucru!

felicitare cos cusut tesut 8 martie

Felicitare de 8 martie – coș cusut și țesut

Modelul nu este unul complet nou, tehnica folosită este una comună, de cusut un model. Însă am încercat să provoc copiii complicând tema, și rezultând astfel un proiect integrat de cusături și țesături, cu dorința de a impresiona de 8 martie sărbătoritele.

Cu un grup mai mic de copii, sau cu un grup care deja coase fără a avea nevoie de sprijin continuu, proiectul este accesibil, însă oricum este nevoie de două ore pentru realizarea acestuia. Aveți nevoie de model – se printează de AICI, sunt două felicitări pe coală, și se taie, iar îndoită, va avea la final dimensiune de carte poștală.

Se perforează modelul, se coase liniar, după care se folosesc marginile de sus și de jos pentru a trage ițele (vedeți modelul de mărțișor) pentru țesut. Încercați să le distribuiți uniform, mie nu mi-a ieșit chiar din prima încercare, cea pe care o vedeți aici, mai ales că cele două laturi sunt inegale.

Următoarea etapă este cea a țeserii coșulețului. Am folosit un fir mai gros și un ac mare, pentru a termina un pic mai repede. La capete firul de țesătură este trecut mereu pe sub unul din pașii de cusătură inițial.
După țeserea coșulețului, cu același fir am șerpuit prin cusătura inițială, pentru un rezultat mai aspectuos, cu mai mult volum.

felicitare cos cusut tesut 8 martie

În coș fiecare adaugă flori, după gust și disponibilitatea materialelor, prin orice tehnică.
Vă recomand ca la interior să lipiți o coală peste partea cusută, pentru a masca cusătura.
Bine-înțeles, puteți realiza doar coșulețul, pe care îl colorați la interior. Fiind încă sezonul mărțișorului, am ales ca fundița să fie un șnur, pentru că panglică satinată, cum mi-aș fi dorit, nu mai aveam.

Spor la lucru!