Carliont, mieluselul cel fricos, Editura Crisan

Carliont, mieluselul cel fricos, dupa Tony Wolf, Editura Crisan Tony Wolf este deja un nume cunoscut la capitolul ilustraţii pentru copii. Cred ca nu este editură care să nu-şi dorească să publice într-o variantă sau alta cărţile sale. La fel a procedat şi Editura Crişan, editând în format cartonat Cârlionţ, mieluşelul cel fricos. În format mare, 30×30 cm, lucrarea din colecţia Ograda cu prieteni are 6 file cartonate integral, inclusiv coperţile, cu 10 imagini la interior. 5 sunt texte simple, scrise cu majuscule, şi uşor de parcurs de copiii care abia încep să citească. Celelalte 5 sunt imagini full-page, realizate cu grijă. Textul este adaptat în română după cel original, aparţinând autoarei Anna Casalis.

Pe scurt, Cârlionţ este un mieluşel care trebuie să rămână singur acasă în timp ce mama-oaie trebuie să meargă la tuns. A încercat să-şi găsească prieteni prin ogradă, dar nici văcuţa Carolina, Iepuraşul sau Mânzul nu s-au dovedit buni tovarăşi de joacă. În schimb, puişorii de găină au fost tare dornici să-l asculte citind o poveste, iar timpul atrecut repede până la întoarcerea mamei sale.

Pentru decorul interior, fundalul variază. În schimb m-a amuzat teribil povestea paralelă, doar în imagini, cu gâzele din josul paginii. Furnicuţe, buburuze, gândăcei, cărăbuşi, albinuţe sau greieraşi, care îşi fac de lucru… tricotează sau gătesc. Cartea, recomandată de la 2 ani, este minunată ca poveste de seară, sau exerciţiu de povestit după imagini.

Mi-a plăcut. Şi mi-a trezit curiozitatea… cred că vreau şi a doua lucrare din colecţie: Pufuleţ, iepuraşul căruia îi plac dulciurile.

Carliont, mieluselul cel fricos, dupa Tony Wolf, Editura Crisan

Info preţ: elefant.ro, eMAG.ro,librarie.net | Biblioteca Năzdrăvanilor

Doua povesti cu printese, Editura Girasol

Doua povesti cu printese, Editura Girasol Ce cadou mai potrivit pentru o fetiţă decât o carte despre prinţese?! Niciodată nu ai destule prinţeze, iar o fetiţă, care în adâncul sufletului ei este o prinţesă aşteptându-şi prinţul, nu se va sătura de poveşti cu fete de împăraţi, care le sfârşit sunt salvate de prinţi. Iar cei care înţeleg această dorinţă ascunsă, speculează la maxim ideea. Editura Girasol a propus, într-un format grafic deosebit, Două poveşti cu prinţese.

Coperta satisface în totalitate atributul de struţ al fie-mii. Orice obiect strălucitor, sau sclipitor să-ţi ia ochii, este de nepreţuit. Aşa că editorii nu s-au lăsat mai prejos, au folosit culoare specială, argintiu (amortizată în cost, bine-nţeles). Idee minunată, hârtie de calitate, şi rezultatul: un copil care n-o mai lasă din mână după ce-a văzut-o la raft. Dar lucrarea este o adaptare a ediţiei spaniole, deci… nu este creaţie autohtonă. Păcat. Şi dacă nici tiparul nu este executat în ţară… şi mai păcat.

Dar să revenim. Lucrarea are 38 de pagini, în format pătrat, aproximatin 25×25 cm, şi două poveşti. Cenuşăreasa şi Prinţesele balerine. Pe prima o ştie toată lumea. A doua este o variantă în rezumat a desenelui animat Barbie în cele douăsprezece prinţese balerine. Grafica mi-a placut, deşi mi se par prea mature prinţesele, aş fi preferat să fie mai „copile”. În schimb mi s-a părut neinspirat modul în care s-au inserat comentarii pe imagini. Poate exagerez eu, dar cred ca se putea mai elegant şi mai finuţ.

Încă un lucru care mi-a plăcut. Fundalul paginilor este diferit, nu ai pagini consecutive de aceeaşi culoare, ceea ce dă impresia de trecere dintr-o încăpere într-alta.

Ne pregatim de orele de scris si citit, Editura Prut

Ne pregatim de orele de scris si citit, Editura Prut Am vizitat anul trecut Târgul de carte pentru copii, deschis ad-hoc într-un cort imens în parcul Tineretului din Bucureşti. Recunosc că m-am dus în speranţa că voi găsi acolo şi Editura Egmont, al cărei fan sunt (şi la ce preţuri au, nu mă deranjau chiar deloc ceva reduceri!)

În schimb, am descoperit cu această ocazie Editura Prut, iar produsele lor mi s-au părut interesante. Şi, cum bugetul era limitat, m-am oprit asupra unui… mai mult caiet de lucru decât carte, dar în orice caz o jucărie foarte interesantă. Ne pregătim pentru orele de scris şi citit, din colecţia Micii Învăţăcei.

În primul rând mi-a plăcut ideea de "refolosire". Toate exerciţiile de scriere şi desen sunt realizate pe pagină plastifiată, cu un board marker, şi pot fi şterse cu uşurinţă după ce au fost realizate, cu ajutorul unui şerveţel. Exerciţiile pot fi astfel repetate la infinit, iar caietul poate fi folosit de mai mulţi copii. Exerciţiile de contur solicită atât trasarea de linii drepte, cât şi ondulate, bucle sau unghiuri. Este solicitat şi sensul în care acestea vor fi realizate, de la stânga la dreapta sau de la dreapta la stânga. Se opreşte asupra noţiunilor de succesiune, antonime şi comparaţii.

Pe lângă exerciţii clasice, există şi teme de desen, simple, fructe, legume, sau figuri umane. Programul este completat de exerciţii educative cu magneţi, atât de asociere (pe categorii de legume, fructe etc.) sau de cunoştinţe ale naturii (exemple: De la ou la fluture, De la ou la pui)

Caietul este însoţit de un marker şi 28 de magneţi, plasaţi într-o cutiuţă funcţională, adică stă închisă, nu pierzi magneţii :D.

Ne pregatim de orele de scris si citit, Editura Prut

Mi s-a părut interesantă şi cealaltă lucrare, Ne pregătim de orele de matematică, care, conform prezentării, formează noţiuni elementare de: numere (0-12), forme, numărarea şi sortarea, modele şi succesiuni, cunoaşterea ceasului şi altele.

Ne pregatim de orele de matematica, editura Prut

Info preţ: elefant.ro, libris.ro, eMAG.ro | Biblioteca Nazdravanilor

Scufita Rosie, Editura Teo Piticot

Cred că Scufiţa Roşie este una din poveştile îndrăgite ale copilăriei. Şi îmi pare tare rău că nu este percepută la acelaşi nivel cu alte poveşti celebre, să se bucure de o ecranizare pe măsură, din partea studiourilor Disney.

Sau pentru că Scufiţa Roşie este o fetiţă obişnuită, care nu se întâlneşte cu un prinţ la finalul poveştii, nu merită atenţie?

Destul de greu de găsit şi prin rafturi o variantă ilustrată decent. Nu spun că am găsit-o pe cea mai bună, dar nici rea ca altele nu este… Scufiţa Roşie, din Colecţia 3 poveşti a editurii Teo Piticot.

Hârtie ok, ilustraţii expresive, realizate de Cătălin Nedelcu. În format A4, cărticica are 16 pagini. Opt sunt dedicate Scufiţei Roşii, şase sunt ocupate de Povestea împăratului prefăcut în copac şi două de Rândunica şi vrăbiile.

Chiar dacă textul este în rezumat, ilustraţiile pot fi folosite cu succes pentru un exerciţiu de povestire după imagini.

Scufita Rosie, Editura Teo Piticot

În aceeaşi colecţie mai figurează, cu ilustraţii semnate tot de Cătălin Nedelcu:

Pinocchio, Muzicanţii din Bremen, Vulpea şi barza.
Cenuşăreasa, Croitoraşul cel viteaz, Broasca ţestoasă şi raţele sălbatice.
Răţuşca cea urâtă, Crăiasa albinelor, Lupul stăpân la oi.
Capra cu trei iezi, Povestea unui om leneş, Şoarecele şi pisica.
Ursul păcălit de vulpe, Prostia omenească, Musca la arat.
Punguţa cu doi bani, Acul şi barosul, Câinele şi iepurele.
Fata babei şi fata moşneagului, Măgarul invidios pe câine, Lupul şi barza.

Colectia Povesti de neuitat, Editura Egmont: Alba ca Zapada

M-am întrebat uneori, oare cum şi-au închipuit-o Fraţii Grimm pe Albă ca Zăpada, atunci când au creat povestea? Oare dacă acum s-ar trezi proiectaţi în secolul XXI, şi le-ar pica în mână un stilou, având drept capac căpşorul celebrei prinţese, ar recunoaşte personajul, fără nici un alt indiciu? Pentru că… un copil, de pe la vârsta de trei ani, este în stare să diferenţieze prinţesele… Disney. Mda, pentru că Albă ca Zăpada, Cenuşăreaşa, nu mai sunt prinţesele Fraţilor Grimm, ele au devenit Disney.

Aş fi vrut să pot trăi un dram din emoţia celor care, în 1937, au creat celuloidele pentru lung metraj. Când amestecau cu înfrigurare culorile, şi nu reuşeau să găsească o nuanţă potrivită pentru ten. Ba prea palidă, ba prea roşie… şi acea inspiraţie de moment de a folosi fard pentru bujorii din obraz… Şi iat-o pe Albă ca Zăpada, mereu tânără, şi ale cărei adânci bătrâneţi fericite nu le vom cunoaşte.

Totuşi, mi se pare complet nedrept ca, din raţiuni comerciale, să renunţi la firul original al poveştii. Nu am înţeles… de ce pieptănul şi cingătoarea lipsesc. Parcă îi lipseşte din suspans… şi dispare replica ce mi-a plăcut întotdeauna pe discul Electrecord… Ai grijă, Albă ca Zăpada, căci a treia oară…

Alba ca Zapada, Colectia Povesti de neuitat, Editura Egmont

Cred că printre primele cărţi pe care le-am cumparat pentru copii a fost aceasta. Îmi amintesc că am stat în librărie, comparând variantele propuse de Egmont. Cea în varianta Disney Classic, şi cea din Poveşti de neuitat. În primă fază a câştigat cea de-a doua, mi s-a părut mie că păstrează mai mult din textul poveştii, chiar dacă era departe de original. Apoi, când copiii au crescut, a doua a apărut mai atractivă din punct de vedere grafic. Plus că le plac imaginile mari.

Alba ca Zapada, Colectia Povesti de neuitat, Editura Egmont

Si totuşi, varianta mică, în format A5, fără hârtie lucioasă, în 96 de pagini, încă mi se pare mai interesantă. Ilustraţiile sunt pe pagina dublă, şi par a fi cadre din film.

În schimb nu o mai citim seara la culcare… căci timpul de lectură se duce spre 45′. Iar ai mei copii nu adorm. Chiar dacă ştiu povestea pe dinafară, aşteaptă, cuminţi, să termin de citit. Uneori aşa îmi doresc să adoarmă şi ei după câteva pagini… ca-n filme… dar… viaţa bate filmul.

Biblioteca Năzdrăvanilor
Info preţ:

Alba ca zapada si cei sapte pitici

Ne place matematica, Editura Caba

Ne pregătim de şcoală… mda, şi ne dăm silinţa, copii şi părinţi, să lucrăm şi-acasă. Şi, cum liniuţe şi semne grafice n-ar face nici mort, m-a rugat să-i iau ceva cu “matematică”. Trebuie menţionat că urăşte să coloreze…

Aşa că am dat iama prin cărţi. Şi pentru vacanţa de iarnă a avut în lucru Ne place matematica, caietul de lucru pentru grădiniţă. Indicaţia de vârstă era pentru grupa mare, nu pregătitoare, dar răsfoindu-l, mi-am zis că este ok.

Ne place matematica, Activitati matematice in gradinita, Caiet de lucru, Editura Caba Educational

I-a plăcut şi lui, l-a devorat în două săptămâni. Cu o singură observaţie… de ce matematica asta cere să colorezi atâtea piese? Nu merge doar să le facem aşa, câteva linii… să se vadă răspunsul corect?

Mie mi-a plăcut caietul. Chiar dacă în interior e doar grafică de contur, îl prefer celor tipărite prost, în două culori, cum am văzut pe la grădiniţă. Desenele sunt drăguţe, realizate cu grijă.
Şi mi-a plăcut şi coperta. Titlul scris pentru copii… cu un font amuzant. Deci… se poate. 🙂

Biblioteca Năzdrăvanilor

A, B, C…

Hmmm… vi-l mai amintiţi pe Martinel? Cel care ne-a învăţat sunetele când eram mititei…
Ei bine, l-am descoperit, părăsit printr-o ladă în vechiul garaj al bunicilor. L-am şters uşor de praf, şi l-am pus la “muzeu”, a se citi raftul cu cărţi preţioase, pline de amintiri, neaccesibile copiilor.

Martinel invata A, B, C

Lor le-am cumparat alta. Mai colorata, mai interesantă, şi pliabilă, cum le place în ultimul timp.
Alfabetul A, B, C, de la Editura Gama. Mai bine zis, Andrei a ales-o, eu am plătit-o. Aşa că am început să exersăm sunetele…

Ba chiar am inventat un joc. Un fel de fazan… spunem amândoi cuvinte care încep cu o literă, până nu mai mai ştim… apoi schimbăm litera. E distractiv, mai ales când plecăm la drum… Şi totul a pornit de la A, B, C… o cărţulie cartonată, lucioasă, de 15.5x17cm.

Limba engleza, optional

Am o problemă… şi nu ştiu dacă o pot şi trata.
Opţionalele de la grădiniţă.

Ok, recunosc importanţa activităţilor opţionale la orice vârstă, şi mai ales importanţa de a învăţa de mic o limbă străină. Aşadar, nu mi se pare nimic în plus în programă, prin faptul că se introduc cursuri opţionale.

Dar, ca de obicei, la capitolul formă stăm bine, însă… când vine vorba de conţinut îţi vine să-ţi faci bagajele şi să pleci. Peste graniţă.

În primul rând mă scoate din minţi modul în care se fac opţionalele la grădi. De exemplu, la grupele mici şi mijlocii, programa prevede un opţional. Adică din cinci zile, în două au, pe lângă activităţile curente, şi jumătate de oră de opţional. La grupele mari şi pregătitoare, sunt prevăzute două opţionale, adica 4 zile din 5 au jumătate de oră « opţională ».

Toate bune şi frumoase, oferta este generoasă. Dans, muzică, engleză, pictură, calculator.

Acum să revin la nervii mei. Un copil, la grupa mijlocie, înscris la patru opţionale. Oare s-a gandit cineva care este programul copilului?

Dimineata, de la 8.30 la 9, masa.
De la 9 la 9.30 activitate organizatorică. Sunt pregătiţi pentru opţional.
9.30-10, primul optional.
10-10.30 se reîntorc de la opţional, se alcătuieşte grupa pentru următorul opţional, mai au timp de 2 guri de apă.
10.30-11, al doilea opţional.
11-12: copiii revin de la opţional, se apucă de ceva activitate la clasă.
12… se pregătesc pentru masă.

Programul de mai sus este improvizat, luând în calcul durata opţionalelor, şi un timp mediu de organizare pentru 30 de copii (în cazul în care nu sunt mai mulţi).
Dar, în linii mari, patru zile pe săptămâna, acesta este. În cazul în care una din zile nu se înjumătăţeşte, să fie şi a cincea zi ocupată. Poate am exageat eu cu timing-ul, dar corectaţi-mă daca greşesc. Şi extins la o grădiniţă mare, cu 8…10 sau chiar 13 grupe…

Acum, nu mă opresc la muzică, desen… sau ce poţi învaţa un copil despre calculator la 4 ani (scheme logice sau joacă?), ci la engleză. Am văzut în şcoală cât de greu era să stăpâneşti 30 de copii. Nu ştiu cum se descurcă o profesoară (sper!) cu 30 de copii mici, pe care nu-i cunoaşte. Şi mai ales când sunt şi grupe combinate (daa… fir-ar, că se practică!) Şi, mai ales, ce reuşeşte să-i înveţe în 30 de minute.

O limbă străină se învaţă în grupe mici… dacă vrei într-adevăr să faci ceva. Nicidecum în turmă.

Dar nu pot să nu mă întreb… dacă nu ar fi mai practic ca, în loc de vânzoleala de mai sus, copiii să stea frumuşel împreună cu educatoarea. Să numere, să cânte… să modeleze sau să deseneze. Sau să se joace Dechide urechea bine. Nu ar fi oare mai câştigaţi? Sau părinţii să aleagă pe principiul unanimităţii, toată lumea face engleză şi dans. Şi profesoara vine la clasă, nu se plimbă copiii, educatoarea este şi ea în sală, pentru impresionarea neastâmpăraţilor.

Am auzit şi scuza cu… Aşa au ales părinţii. Dar oare li s-a spus părinţilor care e programa? Ce anume trebuie să facă copilul la grupă? Sau direcţiunea se uită întâi la comisionul încasat din opţionale, şi apoi la binele copiilor?

Şi, în încheiere, voiam să prezint un alt mod de a face engleză. Tot opţional, tot jumătate de oră. Dar cu manual.

Limba engleză pentru grupa pregătitoare, Editura Aramis. A fost alegerea profesoarei. Pentru că am cerut să schimbăm metoda. Să încercăm altceva. Şi pun pariu că-i este şi ei mai uşor, şi copiilor, şi nouă. Când am cumpărat-o am tras-o şi la xerox. Aşa o are şi acasă, şi o folosesc şi eu, să văd ce-au mai învăţat. Şi sunt maxim 20 de copii în grupă, lucrează la ei în sală, iar cărticelele şi le iau de fiecare dată din raft… Iar planşele de colorat le rezolvă cu doamnele educatoare.

Limba engleza pentru grupa pregatitoare, editura Aramis

Pentru că se poate face şi altfel. Iar la sfârşitul anului, când te intrebi pe ce ai dat 200ron, să vezi că ştie ceva mai mult decât să numere…

Biblioteca Năzdrăvanilor

Limba engleza pentru gradinita Limba engleza pentru clasa I Limba engleza - Sally & Mike. Manual clasa a II-a

elefant.ro librarie.net

Cunostinte despre natura, Editura Gama

Cred că nu există copil care să nu adore, la vârsta preşcolară, cărţile pliate. Cu animale mai ales. Pare că dai pagina, dar le poţi întinde ca pe-o harmonică. Şi mereu te încurci, nu ştii cum să le strângi la loc…

Şi mie mi-au plăcut. Mai ales când par a fi făcute cu cap.
Este ceea ce am descoperit în depozit, la raftul Editurii Gama. Cunoştinţe despre natură, în patru variante: Animale subacvatice, Păsări, Animale de la poli, Insecte.

Animale subacvatice: homar, delfin, căluţ de mare, peştişorul auriu (ai mei îi spun simplu, Cleo ;)), caracatiţa (eu i-aş zice sepie…), broasca ţestoasă, meduza, rechinul, broasca şi balena.

Păsări: păunul, lebăda, barza, ciocănitoarea, pelicanul, bufniţa, acvila, papagalul, rândunica, pupăza.

Animale de la poli: morsa, ursul polar, foca, renul, vulpea argintie, hermina, balena ucigaşă, albatrosul, pinguinul.

Insecte: buburuza, furnica, albina, rădaşca, omida, libelula, cărăbuşul, greierele (lăcustă mai degrabă), bondarul, fluturele.

Colecţia mai cuprinde şi Animale domestice, Flori, Fructe, Legume, Animale din savană, Animale din pădurea noastră, Animale din junglă, Pui de animale.

Ce mi-a plăcut în mod deosebit la această colecţie este că grupează animalele. Dacă ne uităm pe cele de la pol, atunci au în comun mediul de viaţă. La fel, în cazul tuturor categoriilor, făcând asocierea mai uşoară.
Şi, încă un lucru care le-a făcut brusc interesante, nu numai pentru trei anişori, ci şi pentru 6, a fost faptul că denumirile sunt bilingve. Apar şi numele în engleză, ceea ce a trezit şi interesul lui Andrei.

La o dimensiune de 9×9.5 cm, dintr-un carton nu foarte gros, au însă un finisaj suficinet de solid pentru a rezista „mâniei” celor mici.

Şi… îmi place cum se joacă pitica mea cu ele… le întinde complet, construieste un fel de labirint, prin care plimbă uneori păpuşile, ca la Zoo, arătându-le animalele. Colecţia face aşadar toţi banii, mai ales că nu au fost foarte mulţi.

Vizitează Biblioteca Năzdrăvanilor

Primul meu dictionar ilustrat, Editura Litera International

Primul meu dictionar ilustrat, Editura Litera International, Ilustratii si coperta Igor Hmelnitki

Trebuie să recunosc că nu l-am achiziţionat eu. Nu prea sunt adepta cărţilor de genul "primul meu…", "prima mea…". L-am primit când eram mititei, şi… de folosit la adevărata lui valoare abia acum am început. Dar până acum foloseam desenele, să învăţăm animalele sau obiectele.

Primul meu dictionar ilustrat, Editura Litera International, Ilustratii si coperta Igor Hmelnitki

Asta cel puţin mi-a plăcut. Grafica este bunicică, iar desenele sunt destul de reuşite şi expresive. Uneori par chiar naive şi fără perspectivă, dar copii le-au plăcut. Şi cel puţin n-au avut probleme în a recunoaşte noţiunile pe care le ştiau deja.

Cred totuşi că detaliile gramaticale sunt în plus, pentru un dicţionar care se adresează copiilor de 3-9 ani. Explicaţia şi plasarea în context ar fi fost suficiente. Piticul cel mare a început să citească, şi a făcut o pasiune din cititul cuvintelor. Dar acum întreabă ce este acela un substantiv… Dacă l-am ajutat să înveţe literele, mi se pare deja prea mult să-l învăţ şi elemente de gramatică. I-am spus să citească doar explicaţiile. Poate n-ar fi rău să se coboare limita de vârstă şi să se simplifice proiectul…

Primul meu dictionar ilustrat, Editura Litera International, Ilustratii si coperta Igor Hmelnitki