Stiu sa desenez animale domestice, Editura Teora

Stiu sa desenez, Editura Teora

Ştiţi cum se spune… ce-şi face omul cu mâna lui… asta e, ştiam c-o s-o păţesc. Irisuca a primit o invitaţie la ziua unei prietene. Eu – misiunea complicată de a găsi un cadou de cinci anişori, care să îndeplineasă şi criteriile mele… să fie interesant şi educativ pentru copil. Căci… dacă păpuşi m-am lecuit să mai cumpar, nici hăinuţe nu cred că-i face vreunui copil plăcere să găsească în cadou. Excepţie fac, normal, la fetiţe, toate chestiile sclipitoare şi cu pietricele…

Aşadar, m-am dus într-o librărie, deloc mică, să scotocesc rafturile pentru copii. Aveau şi multe cărţi aduse din afară, şi eram sigură că voi găsi ceva interesant. Şi am găsit. Drawing Fun, o cărticică utilă pentru cei mici, care abia învaţă să deseneze, şi care te mai şi învaţă pas cu pas cum să desenezi diverse animăluţe (ca o paranteză, trebuie să mă apuc şi eu serios de exerciţii, să nu mai fie nevoie să scriu sub fiecare patruped din ce familie face parte). Cartea avea file cartonate, lucioase, iar după exerciţiu poţi şterge şi scrie din nou.

Normal, piticul mic vede sacoşa. Ce i-ai luat lui Ştefi? Pot să văd şi eu…? Vai ce idee bună era să nu-i arăt! La primele două cărţi a rezistat eroic, una cu plastilină, dar aveam plastilină şi forme, a doua cu exerciţii, dar cum era pentru 5-6 ani, i-am zis că trebuie să mai aştepte, să vină ziua ei întâi… şi a rămas a treia. La care au început să curgă lacrimi, că e minunată, şi vrea şi ea una… I-aş fi luat şi ei, dar nu erau două. Aveam noi o carte asemănătoare, dar Iris îi pusese eticheta de "plictisitoare", căci faci numai linii…

Uite, mami, câte poţi desena… îmi trebuie şi mie… Şi iar făcea feţişoara aia de căţeluş cerşetor, pe care numai copiii ştiu s-o facă… Plus menţiunea, Vreau şi eu una, exact ca a lui Ştefi, da?

Stiu sa desenez, Editura Teora

Deja credeam că sunt in Misiune Imposibilă 4, când întâmplător la depozitul de carte am găsit Ştiu să desenez (Animalele favorite), de la Editura Teora. Asemănarea – izbitoare cu ceea ce căutam eu. Marker, foi lucioase, animale pe pătrăţele, şi-am mulţumit spre cer că agonia mea a fost scurtă, doar o lună… Am pus-o victorioasă în coş, şi m-am dus acasă. După exclamaţii, încântare, probă, o aud…

Dar… ştii… mami, nu e ca a lui Ştefi! Normal că nu. Dar seamănă. Nuuu, a lui Ştefi avea modelele punctate, să desenezi şi acolo!

Cu asta m-a dat gata. Nu reţinusem şi amănuntul ăsta, m-am uitat pe pozele pe care le făcusem şi copilul avea dreptate… i-am zis şi eu că poate desena şi peste model, oricum se şterge.

Stiu sa desenez, Editura Teora

Cartea, format 21x27cm, are 7 file cartonate şi lucioase, şi te învaţă să desenezi un căţel, o pisică, un peştişor, un iepure, o pasăre şi un porcuşor de guineea, şi îşi propune să îmbunătăţească memoria vizuală a celor mici, să le dezvolte spiritul de observaţie şi să stimuleze coordonarea mână-ochi. Pe raft am mai văzut două, din aceeaşi serie, În parc şi La mare, şi căutându-le pe site, am văzut că mai există una, cu animale sălbatice.

Stiu sa desenez, Editura Teora

Info preţ | Biblioteca Năzdrăvanilor

Castelul din povesti, Editura Teora

Povestea noastră de ieri seară a fost mai mult decât amuzantă. Copiii erau mai veseli ca niciodată, parcă băuseră redbull, nu lapte cald. Eu, terminată, cu ochii aproape lipiţi de somn. Fac convenţie… citim o poveste, şi ne culcăm. Bine, dar una nouă!!! Ok, nouă să fie, aveam două variante şi am ales una dintre ele. Castelul din poveşti, Editura Teora. Aparent lucrurile urmau să decurgă linistit. Nu apucasem să mă uit pe carte, decât că povestea avea trei pagini, scris mare, ca de clasa întâi. Estimativ în maxim cinci minute urma să mă culc.

Dar ne-am apucat de citit. Unu, povestea era cu ponei. Iar Iris e înnebunită după ei. Aflăm că de fapt nu sunt ponei, sunt unicorni. Pauză pentru teorie. Şi… surpriză, povestea este ilustrată prin patru scene 3D. Iar la fiecare fragment de poveste, deschizi peisajul 3D şi urmăreşti povestea. Foarte fain! Reuşim să terminăm povestea despre întâmplările prin care trece o fetiţă unicorn, în timp ce învaţă să zboare. … dar ne aşteptau exerciţii de atenţie. "Găseşte în castel o sentinelă adormită, doi ponei care joacă fotbal…" Eee… şi să te ţii acum concurs între copii, cine găseşte primul indiciile. În fiecare dintre cele patru tablouri aveai trei indicii, iar pe unul din ele chiar trebuie să-l cauţi. Poneii fotbalişti cel puţin i-am dibuit în cele din urmă când ne-a prins să ne uităm şi pe ferestre, în castel, unde se întâmplă o sumedenie de minunăţii…

Cert e că povestea mea de cinci minute s-a transformat într-un joc amuzant, cu clasament, cine a găsit mai multe indicii. Iar primul gând după grădiniţă a fost montarea castelului. Cartea se deschide la 360′, se leagă cu fundiţă, şi devine o lume de basm. În care, normal, şi-au găsit locul şi cei trei ponei ai noştri, şi pe lângă ei toate figurinele acealea micuţe din ouă de ciocolată, care parcă sunt făcute pentru castelul acesta. Iar eu am în sfârşit linişte… abia acum.

Castelul din povesti, Editura Teora

Cartea este format mare, 25.5×32.5cm, cu coperţi cartonate, şi file groase, lucioase. Povestea şi indiciile ocupă patru pagini, restul fiind cele patru tablouri pop-up.

Castelul din povesti, Editura Teora

Info preţ: Teora.ro, Libris.ro, elefant.ro , eMAG.ro | Biblioteca Năzdrăvanilor

Casuta gandaceilor, Editura Teora

Am dat în gândăceală… în mania insectelor, sau cum vreţi să-i spuneţi, şi acesta e abia primul episod, va mai urma cel puţin unul, să vedeţi că atunci când te prinde flama, te lasă greu… ba mă bate gândul să le pregătesc şi Năzdrăvanilor o probă cu gândăcei!

Aşadar, Căsuţa gândăceilor (Editura Teora). Am depistat-o scormonind prin depozitul de carte… avantajul la depozit e că la orice carte ai reducere 20%. Ei, e drept, mă dusesem după caiete şcolare, dar… socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Trecusem deja prin febra chenille, cu păpuşelele, acum când am văzut gândăceii îmi tremurau antenele. Aşa că am dat altele jos din coş, şi am pus gândăceii, cu care am venit victorioasă acasă. Iris, mai ceva ca mine, sărea de pe un picior pe altul… dar fă-i odată poză, că nu mai am răbdare!!! Deja s-a obişnuit şi ea cu "ritualul", întâi poze, apoi joacă (bine că aveam acumulatorii încărcaţi). Devorat este puţin spus ce a făcut Iris cu cartea. I-am arătat doar cum să se uite pe planşele explicative, să facă gândăceii. Apoi ea s-a ocupat de ei. Mai venea… să întrebe cum cred că i-ar sta mai bine, cu aripe loz sau albastle? În final i-a terminat, cu chiu cu vai a lăsat unul şi pentru Andrei. Căci sunt cinci.

Casuta gandaceilor, Editura Teora

Sunt extrem de uşor de făcut. Ai nevoie de două bile şi trei fire chenille. "Picioarele" şi "antenele" se prind una de cealaltă ca două cârlige. Bila "cap" se trage până peste îmbinare, apoi adaugi aripi, mâini şi corp. Foloseşti abţibildurile pentru decor… şi gândacii sunt gata.

Casuta gandaceilor, Editura Teora

Dar nebunia nu se opreşte aici… ci la căsuţa gândăceilor. Cartea se deschide la 360′, şi se formează o secţiune într-un trunchi de copac, cu patru camere. De fapt trei camere şi grădină… Mobila se asamblează foarte uşor, mai ceva ca la Ikea… Nu mi-a venit să cred când am văzut totul gata. Şi s-a descurcat singurică…

Casuta gandaceilor, Editura Teora

Partea bună e că se pot strânge complet. Gândăceii în cutiuţă, mobila în pliculeţul de la sfârşitul cărţii, şi ocupă apoi 20x20x2cm în bibliotecă. Cartea se prezintă într-un format grafic deosebit, cu file groase şi lucioase. Pe lângă cele 6 file cu explicaţii şi cele cinci care alcătuiesc coperta, există şi 3 file cu şabloane detaşabile şi o folie cu autocolante diverse. Iar reacţia nu a fost numai a piticei mele, prietena ei a venit în vizită… şi aproape că nu pot descrie cum vreo 2 ore au schimbat gândacii de haine, i-au pus să citească poveşti sau să doarmă. Cea mai bună parte a jocului a fost că am putut să-mi văd de ale mele, fără niciun "maamiiii" la orizont :).

Info preţ: eMAG.ro , Elefant.ro | Biblioteca Năzdrăvanilor

Exersez! Partile vorbirii, Editura Gama

Răsfoind la început de an mai multe materiale şcolare, am nimerit şi un caiet de gramatică. Exersez! Părţile vorbirii, de la Editura Gama, pentru clasa a treia şi a patra. N-am ajuns încă la clasa a treia, dar îmi aduc destul de bine aminte multe dintre temele abordate… Şi sincer, am avut la un moment dat senzaţia că nu ar trebui să fie numai caiet de lucru pe şcolărei, ci poate să fie rezolvat şi de adulţi, pe post de rebus, sudoku, sau alte fiţuici de la chioşc. Păcat că nu are şi răspunsurile, căci pe ei nu are cine să-i corecteze. E drept că şi adolescenţii cu pretenţii de bacalaureaţi ar trebui să treacă mai des prin el… mai ales că mi se face părul măciucă când îi aud cum vorbesc în drum spre şcoală… şi ce preocupări au dimineaţa la prima oră…

Dar să revin. Lucrarea conţine 30 de pagini de exerciţii, format A5 mărit (165×235mm), câte două pentru fiecare zi a săptămânii, timp de 3 săptămâni. Tipărită la două culori, lucrarea are un aspect plăcut. Paginile sunt decorate cu desene diferite, pentru puţinp diversitate..

La final, pe ultima copertă, o diplomă îi aşteaptă, cu o condiţie: Primeşti această diplomă numai dacă ai avut cel mult două greşeli pe pagină. E foaarte atent, nu cumva să o rateze…

Exersez partile vorbirii, Editura Gama

Dar lucrarea are şi un element surpriză. Pe sistemul "loz de răzuit" copiii primesc o parolă cu care pot intra pe site-ul editurii şi susţine un test de evaluare a cunoştinţelor. Grafica mi-a plăcut foarte mult, te simţi "scos la tablă", şi mai şi ştergi tabla, să rezolvi câteva exerciţii în plus Am dat şi eu testul, aşa bine m-am simţit să văd rezultatul…

Exersez partile vorbirii, Editura Gama

După parcurgerea tuturor testelor, copiii sunt recompensaţi cu un orar. Fain orar, dar trebuie să-l meriţi.

Info preţ | Biblioteca Năzdrăvanilor

Mihaela are probleme, Ilustratie – Nell Cobar

Mihaela are probleme, Nell Cobar

De multe ori îi invidiez pe copiii din ziua de azi pentru materialele pe care le au la dispoziţie. Revistele arată extraordinar, cărţile şi caietele de lucru parcă te imploră să nu le mai laşi din braţe. Normal, nu există pădure fără uscături, şi azi găseşti pe la chioşcuri materiale de doi bani, şi la propriu şi la figurat. De multe ori le spuneam piticilor mei, cât aş fi fost eu de fericită să am caiete ca ale lor… Dar tu nu aveai? Nu, pe vremea noastră nu erau chiar aşa… şi nici foarte multe. Bine, pentru ei e de neconceput cum puteam să trăim fără desene aminate, şi supravieţuiam cu 5 minute seara, când erau şi alea…

Şi am avut surpriza extrem de plăcută să găsim la bunica în pod una din cărţile mele preferate. Căci pe vremuri hârtia se recicla, şi toate colecţiile mele de Şoimii Patriei şi Cutezătorii şi-au făcut datoria faţă de mediu, la fel ca şi cărţile şi caietele… Aşadar, Mihaela are probleme, o cărticică cam 25x25cm, cu ilustraţii de Nell Cobar, care s-a ambiţionat să reziste peste timp. E "datată" 1986, şi e primită de ziua mea de la un coleg… Am răsfoit-o cu grijă… şi să nu credeţi că e în stare bună, pozele sunt intens prelucrate şi curăţate, mai ales coperta, din care pe alocuri lipsesc mici bucăţi.

Au privit-o şi copiii, gânditori… deci cam aşa arătau caietele de lucru pe vremea ta! Dar ştii că sunt interesante? Da, aici pot spune sincer, chiar se remarcau prin originalitate. Ceea ce nu se întâmplă prin materialele de astăzi, care repetă, număr de număr, acelaşi exerciţiu, dar cu imagini diferite. Originalitatea costă, şi cantitatea a depăşit în importanţă calitatea. Sau, mai uşor, materialele sunt doar traduse în limba română după versiuni originale din alte ţări.

Mihaela are probleme, Nell Cobar

Mihaela a fost, probabil, prietena copilăriei noastre. Dacă as putea, aş susţine reeditarea reviste "Mihaela", chiar şi aşa, sub formă de ziar bicolor cum a apărut o perioadă. Nell Cobar, tatăl virtual al Mihaelei, a susţinut mereu proiectele. Probabil acum un proiect de acest gen nu ar mai fi rentabil….

Mihaela are probleme, Nell Cobar

Dar spuneţi sincer, aţi cumpăra această carte dacă s-ar reedita? Pentru că eu m-am uitat la jocuri, nu sunt cu nimic, dar cu nimic mai prejos decât ce există acum pe piaţă.

Mihaela are probleme, Nell Cobar

În încheiere, cu nuanţe nostalgice, vă invit la 5 minute de film…

Biblioteca Năzdrăvanilor

Muzeul cu dinozauri, Editura Teora

Un cadou întârziat… dar se pare inspirat! Da… am băieţel de 7 ani, deşi îmi vine greu să cred asta, şi a trecut aproape o lună. Îl privesc cum aproape îmi trece de umăr, şi parcă tot mogâldeaţa mică de 49 de cm o văd… ştiu, ştiu… şi când se va însura, eu tot aşa îi voi vedea…

Anul acesta, ca în cei mai mulţi ani trecuţi, de ziua lui am fost la mare. Drept cadou am pregătit două cărţi. Prima, despre maşini, l-a dat pe spate. O săptămână m-a terorizat, să-i spun ce i-am luat. A scotocit peste tot prin cort, a cerut cheia de la maşină. Numai în camera lui nu a căutat… :)… cert e că pe 2 august, la 6.30 trecute fix, copilul dădea buzna peste mine. Acum îmi arăţi?? Irisuca văzuse cu o seară înainte, şi părerea ei autorizată a fost că sigur îi place! Normal… i-a plăcut. Mai ales când la maşini sport şi-a găsit favoritele… apoi partea despre montagne-russe mi-a arătat câtă adrenalină zburdă prin el… Toată vacanţa mai citea ceva din ea, apoi venea extaziat… mami, ştiai că… De unde Doamne-Iartă-mă să ştiu? Că maşinile nu sunt marea mea pasiune… dar bine că ştie el, şi-mi spune şi mie.

A doua carte am zis eu că va fi interesantă. Şi a fost, cât m-au pus pe mine să fac dinozauri. Adică era fun să se uite, şi să ceară modelul. Mi-a ieşit cel mare şi zburător, dar şi-a şi luat zborul pe plaja. Ei, şi de aici am ajuns la cadoul întârziat, sosit de la o prietenă acum, când Andrei e plecat la bunici. În vizită la muzeul cu dinozauri, de la Editura Teora. Mi-e să nu încurajez prea tare pasiunea cu dinozaurii, că am auzit că e boală grea, scapi taaare greu. Dar cartea este interesantă, şi cred că vor fi amândoi încântaţi. Am mai avut una cu animale, tot pop-up, şi au avut mare grijă de ea, deşi erau mult mai mici. Acum nu m-am abţinut şi, cum din poze nu înţelegea Andrei mare lucru despre ce a primit, am filmat… răsfoitul.

In vizita la muzeul cu dinozauri, Editura Teora

Şi noroc că tehnica a ajuns şi la bunici, că am stat de vorbă şi-am tot făcut schimb de linkuri, până s-a dumirit că e foarte tare!!

Cartea, în format mare (26x26cm), ne introduce în laboratorul paleontologului. Putem să schimbăm lamelele microscopului, sau să cotrobăim prin sertare. Tabelul la scară ne arată cam cât de mici… sau de mari erau dinozaurii. Intrăm apoi în „muzeu”. „Ghidul” ne anunţă că vom vedea nu numai dinozauri, ci şi reptile zburătoare (pterozauri), şi reptile marine. Explicaţiile trimit la exemplele din laborator… care pot fi mai uşor înţelese acum, încep să aibă legătură.

Prima sală, Carnivorii. Mi se pare normal, când spui dinozaur, toată lumea se gândeşte la T-Rex, sau Tyrannosaurus rex, „regele tiran al reptilelor”. El e şi vedeta pop-up. Urmează Erbivorii, apoi Uriaşii blânzi, vedeta fiind Diplodocus. Mici, dar răi ne aminteşte de scenele de groază din Jurassic Park. Urmează Platoşe, dinozauri care se apărau mai uşor în faţa prădătorilor, şi Reptile zburătoare (deci… pteranodonul pe care eu l-am facut din hârtie nu era un dinozaur… şi eu mă lăudam că am făcut unul!). Ultima „sală cu exponate” este dedicată reptilelor acvatice. În încheiere, se prezintă sfârşitul perioadei dinozaurilor, precum şi împărţirea acesteia în ere.

Textul şi explicaţiile aparţin lui Neil Clark, profesor la Universitatea din Glasgow. Călătoria prin paginile cărţii este interesantă la orice vârstă. Mi-a plăcut şi mie, mai ales că eu şi dinozaurii nu ne-am „întâlnit” prea des până acum.

In vizita la muzeul cu dinozauri, Editura Teora

Jocuri si exercitii: activitati matematice, Editura Gama

Încercăm ca pe timpul verii să nu uităm ce am învăţat la grădiniţă. Şi ne umplem timpul cu Activităţi matematice. Prima dată când Irisuca a văzut caietul de lucru, a fost încântată. Fără să dau prea multă atenţie, am luat de bun ce mi-a spus ea. Sunt jocuri cu abţibilduri!!! Aşa părea la prima vedere, la mijloc caietul având o folie cu autocolante.

Răsfoind apoi mai serios, am văzut că de fapt autocolantele sunt mai vesele sau mai triste, urmând a fi doar recompensele pe care să le primească copilul la finalul unui exerciţiu. Până acum îi desenam eu un smiley, mai vesel, mai trist, sau nehotărât. Acum "evoluasem".

Mami, îmi desenezi tu şi mi le dai să mă joc cu ele??

A se citi că le lipeşte peste tot prin casă, căci pe uşa de la dulapul ei nu mai ai loc sa lipeşti niciunul… A rămas că face ce vrea cu cele rămase, după ce termină exerciţiile.

Caietul face parte din colecţia "Cărţi cu activităţi", iar la grupa 3-5 ani mai există două, desen şi cunoaşterea mediului. Cele 24 de pagini color conţin fişe de lucru cu aplicaţii pentru formele geometrice (cerc, pătrat, triunghi), dimensiunile (lungime, grosime, comparaţii), mulţimi (asocieri, comparaţii) şi cifrele de la 1 la 5, fără exerciţii de scriere, precum şi o fişă recapitulativă la fiecare temă. Ultima pagină este un joc de colorat după legendă, fiecărei cifre învăţate fiindu-i atribuită o culoare.

Cred că poate fi folosit fără probleme şi în grădiniţe, alături de celelalte caiete din colecţie, în funcţie de grupa de vârstă.

Caietul are copertă din carton lucios şi file mate, pe care se poate colora cu uşurinţă atât cu creioane colorate, cât şi cu carioci. Formatul este mare, 20x29cm, cu o grafică simplă şi plăcută, iar la realizarea acestuia au colaborat Rodica Cîşlariu şi Lucica Nicolau.

Jocuri si exercitii. Activitati matematice. 3-5ani. Editura Gama

Info preţ | Biblioteca Năzdrăvanilor

Catelusul Ham Ham are masina, Editura Teora

Lego… sau o carte-jucărie? Cam pe aici stătea balanţa, trebuia să iau un cadou " de 5 ani". Mi s-au părut tare interesante cărticelele cu jucărie, şi… normal că nu m-am putut abţine şi le-am montat. În fond, cum se spune, nu da cadou o carte pe care n-ai citit-o…

Am început cu Căţeluşul Ham Ham are maşină. Ştanţele sunt foarte bine executate, s-au desprins uşor, ba chiar le-am şi montat la loc după ce le-am fotografiat, fără să bată prea tare la ochi că au fost desfăcute. Şi pun pariu că şi pentru copil e mai uşor acum.

Cărticica este pătrată (21,5 cm) şi are 6 file cartonate, caşerate cu filă lucioasă. Povestea, pentru copilaşi mai mici, îl prezintă pe Ham-Ham în vizită la prietenii lui: Ela, elefănţica, la florărie, ursuleţul Mor-Mor la cafenea, şoricelul Chiţ pe şantier, maimuţica Ica în parc şi căţelul Tic la garaj. Împreună cu Tic şi copiii, Ham Ham îşi va construi o maşinuţă galbenă.

Când m-am apucat să desprind şabloanele, mi se părea că arată ciudat cartea cu ferestrele lipsă. Chiar nu-i vedeam sensul… Până când am închis-o să o fotografiez cu maşinuţa. Surpriză! Ferestrele se potriveau, şi completau peisajul de oraş de pe copertă.

Acum să vedem dacă am şi ales bine cadoul… căci am adăugat şi celelalte cărţi ale colecţiei: Definaşul Delfi are barcă, Văcuţa Muu are tractor şi Răţusca Mac Mac are avion

Catelusul Ham Ham are masina

Info preţ | Biblioteca Năzdrăvanilor

Arta pentru copii, Editura Gama

În general sunt sceptică la lucrări care includ în titlu "pentru copii" sau "primul meu dicţionar", "prima mea carte de…". Nu ştiu de ce, pur şi simplu… Aproape la fel am reacţionat şi când am primit Arta pentru copii, lucrare apărută la Editura Gama. Ne pregăteam de ziua lui Andrei, plecam la mare, n-am apucat să o răsfoiesc cum trebuie, aşa că am luat-o cu mine. Am împachetat-o cu grijă, căci formatul grafic în care se prezenta era unul deosebit, şi nu suport să văd cărţi îndoite sau murdărite (poate exagerez, dar nu suport să văd cărţi puse "pe burtă", cu colţurile pliate, şi înnebunesc de-a dreptul dacă păţesc ceva cărţile mele). Încerc să-i învăţ şi pe copii să aibă grijă de ele… sper să reuşesc.

Să revin. Am luat-o la mare. Pe plajă riscul e mare, aşa că am citit doar la masă, cu mare grijă. Am început să citesc singură, şi nu mică mi-a fost mirarea să văd piticii (ai mei doi şi încă unul) venind singurei şi cerând să citesc cu voce tare. Ne-am uitat atenţi la poze. Lucrarea (28x25cm) este structurată pe capitole, de 4-6 pagini. Am citit întâi primul capitol, şi am vrut să mă opresc. L-au cerut şi pe-al doilea, şi pe-al treilea. Iar în zilele ce au urmat au cerut să le mai citesc "din cartea aia frumoasă cu poze". Am redescoperit alături de ei lucruri pe care eu, în mare parte, le ştiam. Şi am fost încântată că le-a plăcut.

Cartea este recomandată copiilor între 7 şi 10 ani, dar chiar şi la 5 anişori a atras atenţia. Propune un mod interactiv prin care copilul poate acumula cunoştinţe de cultură generală sub formă de joc. Principalele curente artistice sunt trecute în revistă şi explicate pe înţelesul tuturor în cele 96 de pagini ilustrate excepţional, cum de altfel ar trebui să fie orice lucrare de acest gen. (Ca o paranteză, încă nu uit cum am învăţat despre Renaştere în varianta alb-negru… că pe vremuri se făcea "economie").

Arta pentru copii, Editura Gama

Lucrarea, tradusă după versiunea spaniolă sub îngrijitea editorului Diana Mocanu, a obţinut şi premiul "Otilia Cazimir" pentru carte de copii, la Salonul International de Carte Romaneasca – Editia a XVIII-a – 2009. Este prezentată ca triptic, se închide cu arici. Conţine un şevalet ce poate fi asamblat foarte uşor şi folosit ca suport pentru studiul celor 16 planşe ilustrative.

Arta pentru copii, Editura Gama

Structura capitolelor este următoarea:

Mâinile pictează. Pictura rupestră (Planşa 1: Pictură rupestră, peştera Lascaux, Franţa)
Supermodele şi superatleţi. Arta greco-romană (Planşa 2: Diadumenos, de Policlet)
Cineva ne priveşte. Pictura romanică (Planşa 3: Isus Pantocrator, Sant Climent de Taull)
Din cer în Infern. Pictura gotică (Planşa 4: Încoronarea Fecioarei, Gentile da Fabiano)
A privi printr-o fereastră. Pictura renascentistă (Planşa 5: Bunavestire, Carlo Crivelli)
Ce amuzant e să deformezi! Pictura manieristă (Planşa 6: Ambasadorii, Hans Holbein cel Tânăr )
Mişcare, lumini şi umbre. Pictura barocă (Planşa 7: Sfântul Gheorghe luptând cu balaurul, Peter Paul Rubens)
Trăiască eroii! Pictura neoclasică (Planşa 8: Jurământul Horaţilor, Jaques-Louis David)
Figuri în nori. Romantismul (Planşa 9: Golful Weymouth, John Constable)
Priveşte urmele de pensulă. Impresionismul (Planşa 10: Regată la Argenteuil, Claude Monet)
Flori precum soarele. Postimpresionismul (Planşa 11: Floarea soarelui, Vincent van Gogh)
Tringhiuri şi pătrate. Cubismul (Planşa 12: Femeie şezând, Pablo Picasso)
Câinele se mişcă! Futurismul (Planşa 13: Dinamismul unui câine în lesă, Giacomo Balla)
Transpunerea viselor în pictură. Suprarealismul (Planşa 14: Metamorfoza lui Narcis, Salvador Dali)
Are vreo semnificaţie? Expresionismul abstact. (Planşa 15: Formă liberă, Jackson Pollock)
Îţi înşală ochiul? Op Art şi Pop Art (Planşa 16: Sferă cu pătrate, Victor Vasarely)

Cele 16 planşe alcătuiesc, pe verso, un puzzle de 87×105 cm, reprezentând "Floarea soarelui", celebra pânză a lui Vincent van Gogh. Încă n-am terminat de citit, prefer să-i las pe ei să ceară. Dar a fost una din surprizele plăcute ale acestei veri.

Info preţ EdituraGama.ro | Biblioteca Năzdrăvanilor

Delfinasul Delfi are barca, Editura Teora

Ştanţele sunt foarte bine executate, s-au desprins uşor, ba chiar le-am şi montat la loc după ce le-am fotografiat, fără să bată prea tare la ochi că au fost desfăcute. Şi pun pariu că şi pentru copil e mai uşor acum.

Cărticica este pătrată (21,5 cm) şi are 6 file cartonate, şi caşerate cu filă lucioasă. Povestea, pentru copilaşi mai mici, îl prezintă pe Delfi pe lângă plasele pescarilor, în golf cu focile, sau însoţind ambarcaţiunile în larg. Necăjit, îi roagă pe copii să-i construiască şi lui o barcă.

Când m-am apucat să desprind şabloanele, mi se părea că arată ciudat cartea cu ferestrele lipsă. Chiar nu-i vedeam sensul… Până când am închis-o să o fotografiez cu bărcuţa. Surpriză! Ferestrele se potriveau, şi completau valurile de pe copertă.

Acum să vedem dacă am şi ales bine cadoul… căci am adăugat şi celelalte cărţi ale colecţiei: Căţeluşul Ham Ham are maşină, Văcuţa Muu are tractor şi Răţusca Mac Mac are avion

Delfinasul Delfi are barca