Sărăcie vs. educație, în 2016, pe plaiuri mioritice

Îmi place când se mai trezesc unii să ne arate, cu creionul pe hârtie, cât de nasol stăm la capitolul educație, și cum ne învârtim într-un cerc vicios din care nu mai ieșim. N-am să reiau datele studiului făcut de World Vision România, vă recomand acest articol, care le prezintă pe larg. Însă nu pricep de ce ne minunăm atâta… când ne-am complăcut în această situație de ani de zile.

54% din populația din mediul rural e fără ocupație. Și le plângem de milă, și le dăm ajutoare… dar ne-am uitat la câți investitori au încercat să deschidă puncte de lucru și să le dea un servici, și au refuzat? Că mai bine stau degeaba pe 200 lei decât să muncească pe 800? Nu zic, sunt și categorii clar defavorizate, care nu au nicio șansă, dar eu n-am auzit pe nimeni care să vrea din tot sufletul să muncească și să nu aibă unde. Numai că noi ne-am obișnuit să ne facem că muncim și să fim plătiți regește. La bunici în sat vine autobuzul și pleacă plin la București, cu măturători. Nu sunt șomeri în București? Ooo, ba da, cu duiumul, dar cum să dai cu mătura rahații de câine de pe trotuar, și să nu o domnești la bloc pe ajutoare de la primărie.

Din autobuzul ăla… trebuie să ciupească și românul ceva. Și ia și el 2-3 saci de gunoi pe zi, că doar nu se vede la grămadă, și mai vinde colo în sat pe un leu, trei, uite îi mai ies și lui 100 de lei în plus dacă e băiat „deștept”. La școală nu i-a plăcut, s-a dus la profesională, dar „e greu” la muncă, și-a frunzărit-o toată viața pe ici, pe colo… dar are telefon mobil, cu cartelă, și muncește la „Capitală” pe mai nimic. Dar nici în sat n-ar munci. Să te duci la om cu ziua la sapă e muncă… Și au pretenții, masă musai cu carne, de parcă acasă au congelatorul plin, și țuiculița la jumate, și un pachet de țigări de-alea bune. Am văzut cum muncesc. Stai după ei, ca să facă treabă cum trebuie, și nici așa n-o fac. Ba să ai și unelte dacă vin să-ți facă ceva prin curte, că doar nu le-or strica pe ale lor, și la juma de oră, nenică, pauză. Vine la 9, stai să mănânce, că doar nu muncește cu burta goală, bagă și-o țigară, hai fă-i și-o cafea, să alunece mai ușor, și pe la un 10 se apucă, pierde juma de oră cu organizarea, după care te-miri-ce n-a pus ieri pe listă și n-ai, te trimite de cumperi. El se mai relaxează olecuță. Timp în care se vaită ce greu o duce… Poate muncește apoi până pe la 1-2, când, iaca, dă căldura. Și gata, cum să mai muncești, scoate și tu o bere rece, la 2,5l, să-și mai revină omu’ o țâră. Până una alta, cară și tu, ca de-aia îl plătești pe el, sculele din soare, că se-ncing… și te doare sufletul, că-s ale tale… pe la 4 gata, s-a lăsat soarele, se duce omul acasă, cu 50 lei în mână, că a muncit azi, și se oprește să bea și el ca omu’ muncitor o bere la bufet.

Da, mai sunt și oameni muncitori la sat, sunt cei la care te uiți cu plăcere peste gard, grădina așezată, orătăniile la locul lor. Sunt ăia de-și mai trimit copiii la școală nu doar pentru corn și lapte. Dar sunt puțini… Ne minunăm cum de stăm așa în sărăcie lucie… păi decât să le dea ajutor social de la primărie, ar trebui să le ia frumos și alocația copiilor, și să facă cantină socială. Aduci copilul de trei ori pe zi, și primește masă caldă. Ție, dacă ți-e foame, vino mâine dimineață la curățat cartofi la cantină, treci și bate trei cuie în podul școlii că intră apă, vino la săpat șanțuri să tragem canalizare, sau pe lotul de grădină comunală, la legume pentru cantină. Și primești bon de masă la primărie.

Dar nu… că nu cu voință de a schimba lucrurile se câștigă alegerile! Alegerile se câștigă cu pomană, și cu ajutoare sociale. Așa că… să nu ne mai plângem. Suntem exact ceea ce vor unii să fim: Proști, și mulți. Masă de manevră politică. Și anul acesta se va vedea mai bine ca niciodată.

Referitor la calitatea educației de la sate… Dumnezeu cu mila. Nu că mi-e rușine cu ce e la oraș, și aici se scrie „ve-ți”, „voi trimite-ți” și tot așa, însă nimeni nu are interesul ca acei copii chiar să aibă o șansă. Și când o au – căci în atâția ani de când am blogul am cunoscut o mulțime de profesori care fac minuni prin satele românești – nu-i susține nimeni… se zbat să scoată zer din piatră seacă, și culmea, mai și reușesc!

Hai să nu ne mai plângem de milă. Suntem țara lui muieți-s posmagii, și până nu va înțărca Bălaia, nu vom face nimic. Ne vom plânge de milă în procente. E bine că am identificat cercul „vicios”. Acum să-l rupem. Doar că… să nu tragem ca racul, broasca și știuca…

infografic-cercul-vicios-al-saraciei

Cristina H.

În ordinea importanței de azi: mamă, profesor, bloger. Trei roluri pe care mă străduiesc în fiecare zi să le îndeplinesc mai bine decât ieri.
Cristina H.

Ultimele postari ale lui Cristina H. (vezi toate)

Posted in De-ale școlii and tagged .

4 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea aninomatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente