Fusta pentru păpuși din material

Fustițe pentru păpuși – cusături

Îmi place foarte mult grupa de cusături de vinerea, pentru că fetele vor, se străduiesc, și reușesc. De aceea cu ele am accelerat un pic ritmul normal de lucru, și am trecut la proiecte mai dificile. Dacă aveți 30+, veți spune că glumesc, și că o fustă creață pentru păpuși nu este încadrată la categoria „dificil”, însă vă provoc să încercați.

Fetițele de azi sunt categoria Barbie-hăinuțe-incluse, nu au confecționat singure articolele necesare jocului cu păpușile. A fost o premieră să confecționeze o fustiță, și mai ales să o decoreze. Anticipând problemele ce se pot ivi, nu am folosit bucăți de material, ce ar fi necesitat tiv, festonare, și „delicatețuri” din aceeași categorie. Am pregătit bucăți de panglică satinată, tăiate potrivit, iar tăietura am topit-o de-acasă cu lumânarea, să nu se deșire. Fetele au avut de realizat cusătura verticală, de înșirat mijlocul și de adăugat paiete. Și nu, nu a fost mai ușor! Cusătura verticală a fost refăcută de vreo 2-3 ori, pentru că în varianta inițială puteai trece degetul prin ea. Apoi, să înșirăm mijlocul a fost o adevărată aventură, dar am dus-o la bun sfârșit. Fusta pentru păpuși din material

Au urmat paietele, altă bătaie de cap, căci coaserea acestoranu a fost atât de simplă, mai ales când s-au ambiționat să folosească floricele și steluțe, nu paietele normale, rotunde. Ața s-a încurcat, paietele nu se așezau singure la locul lor, și parada modei a lăsat de dorit 🙂 . Mi-a plăcut însă că au stabilit ca „data viitoare” să trecem la bluze, că nu putem lăsa păpușile îmbrăcate pe jumătate.

Deocamdată vor urma pernuțe pentru păpuși, le-am explicat că, până nu învățăm să coasem drept, corect, nu putem deveni creatori de modă. Noi episoade ale aventurii vor urma.

Curajul și responsabilitatea la copii – viziunea lui Alfie Kohn

Aș vrea să vă pot spune în câteva rânduri cum stăm la formarea acestor două valori, dar din păcate nu cred că aș reuși să o fac într-un mod corespunzător, sau mai bine zis – optimist. Pentru că – îmi este chiar teamă să o afirm – nu reușim, în ciuda străduințelor, să le formăm. De ce, și unde am putea de fapt îmbunătăți procesul, ne propune să aflăm Alfie Kohn, sâmbătă, 21 mai, la MNAR, sala Auditorium, începând cu ora 10.00, când se va desfășura ce-a de-a treia sa conferință din București, Crește copii curajoși și responsabili! 

Evenimentul va cuprinde două module:

  • Primul – între 10:00 – 13:00 – va aborda subiectul Parentingului necondiționat.
  • Al doilea – între 14:30 – 17:30 – în aceeași zi, va fi un adevărat argument împotriva competiției.

La eveniment cei prezenți vor afla de ce adultul este cheia în relaţia copil-părinte şi de ce faptele, vorbele si atitudinea sa garantează dezvoltarea pozitivă a copilului.

„Mă bucur mult că am ocazia să vă vorbesc, în București, pentru a treia oară în patru ani! Pe de o parte, am să invit părinții să reflecteze la principalele aspecte legate de creșterea copiilor. Voi argumenta că nu contează cel mai mult doar că-i iubim, ci cum îi iubim – necondiționat. Adică îi iubim pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce fac. Chiar mai important este ca ei să simtă că sunt iubiți astfel. În loc să controlăm copiii prin pedepse și recompense, trebuie să colaborăm, să rezolvăm împreună problemele, și pe lângă asta, ei să știe că li se poartă de grijă într-un mod care nu depinde de felul în care se poartă.”, spune Alfie Kohn despre evenimentul din 21 mai 2016.

De ce e nevoie să schimbăm modul de abordare? Pentru că trebuie să deschidem ochii și să privim în jur. Nu avem nici cea mai vagă idee cum va arăta locul de muncă al copilului care pășește azi la clasa pregătitoare. Nu știm cu ce dispozitiv ne va apela când are nevoie de noi, nu putem nici măcar să schițăm cum va arăta anul 2030! Așadar, trebuie să avem grijă de omul pe care îl formăm, să îi dăm instrumente ce-i vor folosi cu siguranță în viitor: curajul de a face față provocărilor, oricare ar fi ele, și abordarea lor cu responsabilitate.

Dacă prima parte a conferinței se adresează mai ales părinților, cea de-a doua este înclinată cu precădere spre spațiul educațional: efectele competiției.

„Anul acesta le voi vorbi părinților și despre un subiect anume, relevant nu doar pentru copii cât pentru întreaga noastră cultură: competiția și efectele sale distructive. Indiferent dacă vom discuta despre țara mea (Statele Unite), unde victoria e o adevărată religie de stat, sau țara voastră, unde concursurile sau competiția reprezintă drumul spre prosperitate, e dificil uneori să înțelegem că este mai fructuos să lucrăm împreună, decât să încercăm să ne înfrângem reciproc. În prelegerea mea, am să vă explic cât de dăunător este pentru copii să-i întoarcem unul împotriva altuia, prin concursuri – la școală, la joacă, acasă. Adevărata alternativă la „premiul întâi” nu este „premiul al doilea”; ci să ne putem debarasa cu totul de acest context, de pierdere-câștig.“, mai adaugă Alfie Kohn

Nu sunt atât de radicală să neg complet competiția, pentru că ar însemna să susțin un copil complet rupt de realitate. Însă viziunea mea proprie trebuie comparată cu ceva – și ideile susținute de Alfie Kohn reprezintă un element de comparație. Cel puțin în ce ne privește pe noi, românii, trebuie să încetăm să ne raportăm în primul rând la ceilalți. Trebuie să ne comparăm cu noi înșine, omul care era ieri, și să cerem mai mult azi pentru omul care va fi mâine. E un efort fantastic, pe care în fac de ceva ani, început cu pași mici: de a nu mai întreba copilul, când mă anunță o notă, cât au luat ceilalți. Da, îmi spune, dar replica este „nu mă interesează ceilalți. Tu ai înțeles ce ai greșit?” Cere mai mult de la tine, pentru că poți! E vorba de încredere în forțele proprii, de auto-perfecționare.

E drept că în cele din urmă ne vom raporta la ceilalți. Locurile la liceu, locurile la facultate, acestea înseamnă competiție, și nu o putem scoate din viața noastră. Însă totul depinde de modul în care le abordăm.

La eveniment puteți participa la un modul, la alegere, în funcție de interes (dacă aveți copii mai mari, ori sunteți profesor, vi-l recomand pe al doilea!), ori la amândouă. Până pe 4 aprilie puteți beneficia de prețurile reduse. Rezervările se pot realiza AICI.

Alfie Kohn

Un eveniment organizat de: Totul despre Mame | Despre Alfie Kohn

Partenerii principali: MNAR, Asociația pentru Comunicare Nonviolentă

cosulet snuruire animale padure Daco

Coșuleț de primăvară – activitate de șnuruire

Un coșuleț extrem de simplu de asamblat, folosind tehnica șnuruirii, este tema din această săptămână a năzdrăvanilor. Modelul propus de mine, ca decor, este orientativ, doar cel de asamblare este propus tuturor.

Pentru început, printați modelul pe carton. Modelul este disponibil aici și este pregătit pentru coală A4. Atenție la setări, optați pentru „actual size”, nu „fit”, pentru a nu micșora. Destul de probabil să aveți o imprimantă care lasă margine 5mm.

Decupați modelul pe linia continuă. Pentru interiorul mânerului folosiți un cutter, s-ar putea să vă fie mai ușor decât cu foarfeca. Am experimentat cutterele de decupaj cu copiii de la 4.5 ani, și s-au descurcat, fără incidente. Mai greu să nimerească nivelul de presiune optim pe instrument, dar au fost încântați de unealtă. Îndoiți apoi modelul pe linia punctată, trasând pentru aceasta linia cu ajutorul unei rigle și a unui pix care nu mai scrie. Îndoitura este în acest moment dreaptă și efectul deosebit.

Perforați cu ajutorul unui ac gros punctele marcate pe margine. Eu am folosit un perforator pentru această operațiune. Încă nu am găsit unul atât de mic (în diametru) precum mi-aș dori pentru astfel de proiecte, dar cel pe care îl am este utilizabil. Asamblați coșulețul folosind panglică sau șnur, ori chiar ac cu o ață mai groasă.

cosulet primavara snuruire

Ultima etapă o reprezintă decorarea, pe care fiecare o poate realiza după preferințe. Puteți folosi flori quilling, realizate prin franjurare, ori elemente decorative achiziționate, sau, dacă doriți, diverse elemente realizate din evantaie. Limitele nu există, iar creativitatea copiilor poate găsi aici spațiul necesar pentru relaxare, după realizarea destul de reglementată de reguli a proiectului până în acest punct.

Unelte folosite: cutter, perforator clește.

 

Edit:

Prima încercare. Am decis să răresc găurile, de teamă să nu rupă cartonul cu ele foarte apropiate. Am decis și că îmi trebuie alt clește, pentru găuri mai mici! (Aștept realocarea bugetară).

Le-am decorat cu flori realizate din panglici încrețite. N-au ieșit mereu… Ca idee, am prins florile pe o bucățică mică de carton, cu ajutorul căreia le-am și lipit pe coș. Varianta să le coasem direct era nefuncțională, pentru că trebuia făcută înaintea asamblării coșului… și nu puteam estima corect de cât timp va avea nevoie fiecare.

cosulet snuruire flori panglica

A doua încercare, varianta de preșcolar.

Proiectul a fost puțin diferit. Le-am decupat eu, parțial, doar liniile drepte, pentru a putea perfora cartonul. Ei au decupat mânerul, și pe interior, și pe exterior. Au șnuruit lateralele, și le-a luat aproape jumătate de oră, la unii chiar mai mult. Pentru decor am ales ceva simplu, știam că nu vor avea timp de altceva, așadar i-am lăsat să lipească, fiecare după timpul avut la dispoziție. E. a decis ca broscuța lui să stea înăuntru, nelipită… mi-a zis că are alte planuri pentru ea! Iar dacă vă întrebați cum am împărțit broaște și ratoni fără ceartă… ei bine, pe ghicite, în ordinea în care terminau de șnuruit. Luam în fiecare mână câte un raton și o broscuță, și alegeau… Regula este regulă. Am stabilit-o de la început, au fost de acord cu ea, și… iată ce-a ieșit.

cosulet snuruire animale padure Daco

Tafiti - calatoria jurul lumii - Univers Enciclopedic Junior

Tafiti și călătoria la capătul lumii – Julia Boehme, Julia Ginsbach

Tafiti - calatoria jurul lumii - Univers Enciclopedic JuniorMă conving pe măsură ce trece timpul că lecturile copiilor din ziua de azi sunt cu totul altceva decât erau lecturile pe vremea noastră. Nu pentru că nu ar fi la fel de atrăgătoare, sau pentru că poveștile „noastre” i-ar depăși, dar ei pur și simplu nu mai sunt atrași de realitatea de odinioară. În vârtejul schimbărilor actuale, când ziua de mâine nu mai poate fi nicicum anticipată, imaginația lor se proiectează spre viitor, SF, și alte povești asemănătoare.

Însă, indiferent care ar fi subiectul cu care îi tentăm să stea câteva ore cu o carte în mână – și nu cu un joc video -, trebuie ca acesta să îndeplinească câteva condiții… Una ar fi aceea să fie palpitant. A doua, să fie un text literar, nu un text informativ, deși enciclopediile pentru copii nu sunt deloc de neglijat. A treia, să aibă ce învăța din acea poveste, chiar dacă la prima vedere nu este o lecție deschisă de morală. Sigur nu le plac! Și să nu uităm: să fie și amuzant!

Tafiti și călătoria la capătul lumii, de J. Boehme și J. Ginsbach, corespunde acestor criterii. Un text de mici dimensiuni, potrivit cititorilor începători, tipărit ca atare, cu font mare și spațiu între rânduri, pentru a fi urmărit ușor, este recomandabil mai ales la clasa I și a IIa. Un argument în plus pentru segmentul de vârstă ales este harta de la final, care include „traseul” micuței manguste, copiilor fiindu-le greu să-și imagineze la această vârstă deplasarea în spațiu a personajelor. Volumul este amuzant, plăcut ilustrat, ar trebui să țină ocupat un copil 1-2 ore, în funcție de viteza de citire. Eu am citit-o în cca 15 min. Personajele sunt familiare, Regele Leu fiind un lung metraj pe placul copiilor, iar morala este legată de toleranță, prietenie, acceptarea tuturor celorlalți în funcție de calitățile lor, nu de „culoarea pielii” sau ideile preconcepute despre aceștia. Este o poveste despre limitele impuse de ceilalți și dorința personală de cunoaștere și de depășire a acestora. Am lăsat-o pe Iris să scrie câteva rânduri despre volum, și am constatat cu plăcere că a remarcat toate aceste lucruri:

Nu credeam că un leu poate fi păcălit cu o prăjitură de o suricată! Sau… că un porc poate picta cu urechile! Nu credeam nici că un porc de tufiș poate fi rudă cu un porc spinos sau că o suricată poate fi prietenă cu un porc! Toate acestea până când am citit povestea lui Tafiti. Tafiti este o suricată căreia i se spusese că dincolo de dealul înalt de lângă casă este sfârșitul lumii, dar el nu credea asta. Așa că pornește într-o călătorie să vadă ce e dincolo de deal. În drum spre deal și-a făcut trei prieteni: Ciuf, Pix și Pax, și, bine-nțeles că mai dă și de necazuri.

Tafiti - calatoria jurul lumii - Univers Enciclopedic Junior

Ce mi-a plăcut în poveste:

  • Animalele vorbesc.
  • E amuzantă.
  • Este o poveste cu acțiune.
  • Sunt foarte multe personaje.
  • Are final frumos și mai sunt și continuări.

Volumul următor, Tafiti și Ciuf, purcelul zburător, chiar se pregătește să iasă din tipar, dar aventurile continuă, cu Tafiti și puiul de elefant și Tafiti și comoara stră-stră-stră-stră-străbunicului, și le așteptăm cu nerăbdare și pe celelalte.

Volumul este potrivit și ca poveste de seară pentru preșcolari, dar și pentru a primi un loc pe rafturile bibliotecii din clasă la școlarii mici. Scopul este să îi transformăm din ascultători de lectură în cititori. Are suficiente motive pentru a-i atrage pe copii, și a deschide o nouă fereastră, spre o nouă aventură. Și din punct de vedere „fizic” volumul este pregătit să facă față acestor cerințe, având hârtie groasă la interior, copertă cartonată și lăcuită selectiv, pentru a capta atenția. Nu judecăm cărțile după copertă, dar apreciem întotdeauna o copertă potrivită conținutului, și mai ales pe gustul micilor cititori.

Volumul este disponibil în librăria online a editurii Univers Enciclopedic Junior (unde puteți răsfoi virtual câteva pagini din volum), dar și în alte librării online: elefant (transport gratuit în punctele de ridicare din listă), libris (transport gratuit la orice comandă), eMag.

 

Figurine nostime din capace - idei creative 121, editura Casa

Figurine nostime din capace – idei creative – 121

Figurine nostime din capace - idei creative 121, editura CasaUna din aparițiile de iarnă de la editura Casa este Figurine nostime din capace. Deși este foarte haioasă, și entuziasmul general când am răsfoit-o a fost repede temperat de două probleme: prima – să găsesc capace neinscripționate, și mai ales după culorile dorite, nu așa, oricum. Mi-aș fi dorit să găsesc roz, voiam foarte mult să realizez pompierul de pe copertă, dar a fost imposibil. Toate erau scrise 🙁 . M-am descurcat în schimb cu cele albe și albastre, de la cutiile de lapte, care au scăpat nemarcate.

Dacă însă reușiți să rezolvați problema capacelor, volumul propune idei pentru toate grupele de vietăți:

  • safari: antilopă, leopard, girafă, crocodil;
  • animale marine: broască țestoasă, balenă, orcă, caracatiță;
  • animale domestice: cal, puișor, văcuță, gâscă;
  • animale sălbatice: raton, veveriță, bufniță, ren;
  • oameni: bucătar, balerină, pompier, cosmonaut.

Figurine nostime din capace - idei creative 121, editura Casa

Figurine nostime din capace - idei creative 121, editura CasaÎn schimb a doua problemă a apărut de la hârtia buretată necesară pentru proiecte. Nuanțele necesare pentru a pune în practică ideile creative din volum nu fac parte din pachetele standard de pe piață. A fost primul moment în care m-am bucurat că există de ceva ani „cutia cu de toate”. Am păstrat în timp, de la seturile creative, toate resturile de spumă (din fericire și autoadezivă), și am reușit să improvizez. Altfel nu știu de unde aș fi scos, de exemplu, gri…

Ca materiale de lucru speciale, este prenandezul/picătura sau lipiciul fierbinte, pentru a lipi plasticul. Mai aveți nevoie de foaie de calc, pentru a copia ușor modelele incluse pe fila detașabilă din interiorul volumului, și a le realiza apoi pe spumă. Din păcate, spuma este complet mată, modelul nu poate fi nici imprimat, nici printat, și nici copiat pe sticla de la fereastră. Rămâne doar transpunerea prin efectul de indigo, folosind un creion moale și hârtie de calc. Mai puteți să xeroxați modelele, să le decupați, și să folosiți elementele ca șabloane pentru a le desena pe spumă.

M-am oprit la o bufniță, mai puțin reușită, și o gâscă. Dacă vă plac, puteți achiziționa volumul din librăria online a editurii Casa, sau din alte librării online precum elefant (livrare gratuită în punctele de livrare fixe), librarie.net, eMag, libris (livrare gratuită la orice comandă), BestKids, BookCity, Okian.

O oră de călătorie în timp: expoziția Viking Kids, la Mega Mall

 

Locurile de joacă din malluri au căpătat popularitate, mai ales când vremea de afară nu prea încurajează copiii să alerge pe-afară. Începând din acest weekend, până pe 10 aprilie, la MegaMall găsiți amenajat un altfel de loc de joacă, unde copiii pot face cunoștință cu personajul de desene animate Vickie, și pot afla, de la el, „Povestea Curajoșilor Copii din Nord”: vikingii au fost mari cuceritori și navigatori aventuroși, meșteșugari, fermieri și comercianți iscusiți.

Expoziția este recomandată copiilor cu vârste cuprinse între 5 și 10 ani, între 11:00 – 19:00. Biletul este 10 lei, iar aventura durează o oră. Biletele se achiziționează de la info-point, la intrare în mall, iar distracția are loc la etajul 2. Intrarea în satul vikingilor are loc la oră fixă, așa că fiți punctuali și ajungeți acolo cu cinci minute înainte.

Satul – apărat cu palisadă din trunchiuri de lemn, îi ajută pe copii să înțeleagă altfel modul de viață al popoarelor medievale. Pe lângă costumele de „epocă” – și coifurile cu coarne, scuturi și săbii erau unisex, fetele erau la fel de încântate! – au ocazia de a vedea cum trăiau și cu ce se ocupau acești curajoși exploratori.

 

Pe drum către mall Iris m-a înnebunit la propriu, cu serialul „Cum să îmblânzești un dragon”. Faptul că au avut și un dragon acolo era deja punctul culminant al dorințelor. A mai rămas pe listă dorința de a-l nimeri cu „tunul”, un fel de praștie sofisticată, ce le-a dat idei pentru acasă…

Cu ce-am mai plecat: cu un scut, confecționat din carton, dar decorat de ei, și care mi-a arătat încă odată că istoria poate fi învățată și altfel. Cu ceva idei despre alfabetul runelor, și o nouă modalitate de a comunica cu colega de bancă, și cu o porție bună de râs pentru o după-amiază de soare cu dinți.

Rezervările pentru expoziția Viking Kids se pot face la numărul de telefon: 0756.140.191, la adresa de e-mail rezervari@megamallbucuresti.ro. Grupurile organizate de minimum 10 copii pot achiziţiona biletul de intrare la preţ redus, de 7 Lei/ bilet. Expoziția Vikingii este amplasată la nivelul 2, atrium nord și poate fi vizitată de grupuri de maximum 25 de copii.

Și pentru că a venit „acel” moment în care copiii îmi spun Să nu cumva să-mi faci poză și să o pui pe site, deși aș avea ceva ce să justifice porția noastră de râs, nu vă pot arăta decât pozele care au trecut de „cenzură”. Dreptul lor la intimitate trebuie respectat, ceea ce recomand tuturor părinților care pun poze pe net cu propriii copii. Va veni acel moment în care ei pot decide, când prezența lor socială este mai importantă decât ceea ce considerăm noi amuzant.

  • Diploma oferă reduceri la magazinele partenere, de 10, 15, sau 25%.

 

Horus-Center.ro, sau cum să fii hoț prost*

*Motto: Hoțul neprins e negustor cinstit.

Nu-i așa că vă era dor? Serios acum, când am pus ultimul articol referitor la drepturile de autor?… No, bine, mie nu-mi era dor deloc, mi se face de-a dreptul SILĂ când văd cu câtă nonșalanță se fură la noi munca altuia, și ți se aruncă apoi praf în ochi… Du-te-n… de … , cine ești tu să ceri bani pe munca ta? Nu, stați calmi, exprimarea lor a fost foarte politicoasă, mai că n-au mulțumit că i-am „sezizat” ca să scoată imaginile, și au „observat” că au scos marca de autor de pe ele. *Cu mențiunea că nu i-am sesizat, i-am somat să mi le plătească…

Așadar, se dă una bucată magazin online, Horus-Center din Pitești care comercializează produse hobby, 99% produse Daco, pe care de altfel vă recomand călduros să le cumpărați direct din magazinul distribuitorului, www.DacoMag.ro.

Și cum piața de produse hobby e în creștere, s-au gândit patronii magazinului Horus-Center din Pitești că dă bine la public dacă ilustrezi produsul pus la vânzare cu ceva creații, să priceapă și muritorul de rând ce poți face cu unealta.

Ca o mare paranteză, am colaborat și colaborez în continuare cu magazine de hobby care îmi oferă produsele/uneltele pentru a pune în practică diverse idei sau tehnici, după cum am avut nevoie ori inspirație. Iese un articol fain, care face reclamă și magazinului și produsului.  Și dacă tot e să fie reclamă, vi le recomand pe toate, dincolo de „firma” online sunt și oameni pe care i-am cunoscut personal, oameni faini și cu mult bun-simț, care m-au susținut mai apoi și pentru a organiza ateliere, evenimente online și offline pentru copii.

www.dacomag.ro arthobbycreativ_logo Profiart  

Ca să reiau povestea, după bunul obicei de a-mi verifica pozele, am găsit pe site la Horus-Center folosite două imagini luate de la mine de pe site, pentru a încuraja achiziția unui aparat de franjurat. Nu vă dau link, că e inutil, au avut grijă să scoată pozele, și nici n-aveți ce vedea la ei în magazin, dar vă dau mai jos imaginile. Așadar, am solicitat directorului să-mi plătească pozele, la suma de 400 lei, normal, cu contract, ba chiar le-am oferit și posibilitatea să plătească în produse, că poate nu le merg vânzările și n-au cash. Credeți că s-a obosit cineva să răspundă timp de o săptămână? Noroc că la pagina de pe facebook răspund, și mi s-a „explicat” că a intrat în spam. Bine, fie, o cred… poate de-asta n-au vânzări, că nu-și verifică și spamul… Dar mi-am spus că e frumos să aștept dialogul, și nu să pun direct aici, Horus-Center nu știe ce vinde, fură poze ca să vă ia ochii și banii, deși mesajele de încurajare sunau cam așa: Să te aștepți să fii despăgubit într-un fel pe internet e ca și cum te-ai aștepta ca toți cei care aruncă pe jos hârtii și chiștoace să primească amenzi… (@Ana M.)

În prima fază, mi-am cerut direct drepturile financiare, moment în care am fost „amenințată” că Google o să decidă cine a avut primul pe site imaginea… ar fi râs și curcile de webmasterul cu pricina, că vine cu de-astea, ca la grădiniță… Ca să fie clar, fotografiile cu pricina au fost făcute cu un NikonD80, pe care n-am dat decât vreo 4000 de lei la vremea respectivă, de-asta pozele sunt faine, și VĂ PLAC, dragi hoți de muncă cinstită! Așa că da, vreau să mi le plătiți, pentru că am investit muncă și tehnică să pun două poze pe net și să le luați voi, fără să cereți permisiunea, ca să vindeți cu ajutorul lor!

Așadar, eu sunt, vreau-nu-vreau, agentul vostru de vânzări. Funcție care, din ce știu, este remunerată, și se face și în cunoștință de cauză!

Normal că în momentul în care am dat linkurile imaginilor, acestea au dispărut de pe site. Noroc că mai ține minte Google!

Însă dincolo de toate, ceea ce m-a amuzat la Horus-Center din Pitești (ignorați repetarea numelui, dar vreau ca Google să indexeze cum trebuie articolul, și dacă îi dați un „G-plus”, e minunat, căci contează în căutări; dacă mai și comentați, cu numele lor și un atribut, ca să considere Google relevant conținutul, devine de vis!) a fost faptul că au dovedit că sunt departe de a ști ce înseamnă de fapt articolele hobby și cum se folosesc. (Am sunat mai demult la un magazin și am întrebat dacă au un anume tip de hârtie. Mi-a spus că NU. Doar că rapiditatea răspunsului m-a pus pe gânduri… și am cerut lămuriri: dar știți cum arată? Ei bine, habar n-avea… )

Revin (v-am amețit, nu? Este vorba – normal – de Horus-Center). Au luat fotografiile care ilustrau folosirea unei foarfeci de franjurat, și au susținut că poți obține acel rezultat folosind un aparat de franjurat. Q.E.D. N-au văzut în viața lor niciunul dintre instrumente, altfel s-ar fi prins că în fotografie e chiar foarfeca. Am pus linkuri mai sus pe cuvinte, dacă nu știți la ce se folosesc fiecare. Dar dacă vă place să mergeți la doctor și să vă trateze un poștaș, cumpărați de la ei. Sigur știu ce vând în magazin, doar ce au demonstrat asta.

Mi-e SILĂ, repet. Și m-am săturat. Vreau odată să existe și la noi, ca în orice țară civilizată, respectarea dreptului de autor. Jenant, Horus-Center din Pitești! Îmi doresc ca piața să vă servească exact ceea ce meritați!

Când a apărut prima formă a legii drepturilor de autor?? 
În Decalog. Scria clar: să nu furi.

[click pe imagini pentru mărire]

screencapture-www-horus-center-ro-aparat-de-franjurat-hartia-quilling-p33986-1456661403731

screencapture-www-horus-center-ro-aparat-de-franjurat-hartia-quilling-p33986-1456661403731

screencapture-www-horus-center-ro-aparat-de-franjurat-hartia-quilling-p33986-1456661388361

screencapture-www-horus-center-ro-aparat-de-franjurat-hartia-quilling-p33986-1456661388361

screencapture-www-horus-center-ro-image-w_5000x5000_ratio-uploads-products-aparat-de-franjurat-hartia-quilling-p33986-33986-01-jpg-1457594050538

screencapture-www-horus-center-ro-image-w_5000x5000_ratio-uploads-products-aparat-de-franjurat-hartia-quilling-p33986-33986-01-jpg-1457594050538

screencapture-www-horus-center-ro-image-w_5000x5000_ratio-uploads-products-aparat-de-franjurat-hartia-quilling-p33986-33986-0-jpg-1457594023086

screencapture-www-horus-center-ro-image-w_5000x5000_ratio-uploads-products-aparat-de-franjurat-hartia-quilling-p33986-33986-0-jpg-1457594023086

 

 

 

 

 

Livadă de primăvară cu inele sau quilling

livada_roz2

Pomii din tuburi de carton reciclate merg la orice sezon. Îmi plac mai mult toamna, însă anul acesta n-am reușit să reciclez la timp, așa că am amânat proiectul. Tocmai când mă hotărâsem eu că fac pomii, apare pe facebook o idee simpatică de pomi înfloriți, și am adaptat, cel puțin la grupa de grădiniță, pentru care tema mea era mai grea.

Tubul de carton se îmbracă în hârtie creponată și se taie, cam 3-4 cm, pe fiecare latură. Dacă tuburile sunt groase, cum am avut eu, copiii au nevoie de ajutor.

Se decupează apoi din carton un cerc, cu diametru de 12-15 cm. Ca să le desenați repede, folosiți un castron potrivit. După preferințe, se pictează verde, se îmbracă în hârtie creponată, sau se lasă alb.

În varianta mea inițială, aș fi vrut să fie verzi, îmbrăcați în hârtie creponată, și împodobiți cu flori realizate prin răsucire. Însă am păstrat această variantă doar pentru școlari, care, și așa, tot au pus floricele pe copăcei.

Dar grupa de grădiniță a fost încântată de ideea cu cercuri. Pomii au înfrunzit repede, și apoi au dat în floare, însă ei erau toți ca un stol de rândunici proaspăt aterizate din țările calde, au ciripit continuu, pentru fiecare floricică lipită. Sarcina a fost să lipească, pe fiecare panglică, cel puțin două flori, dar cum la noi la oră și distracția este importantă, i-am lăsat apoi să acopere pomul, dacă timpul le-a permis.

Ca dificultate a fost decuparea cercului pe contur, nu toți au reușit, iar apoi am avut copii care nu au lipit toate panglicile, ca să aibă mai puține flori de adăugat. M. a fost chiar dezamăgită că mi-am dat seama de ce nu mai vrea să lipească toate cercurile…

Am remarcat și spiritul practic al unora dintre copii. Eu le-am explicat tema, realizând o singură floare montată. Unii realizau o za, o lipeau, alții au realizat toate zalele, și le-au lipit la rând. Unii au lipit întâi o floare pe fiecare, și au adăugat-o pe cea de-a doua ulterior, pentru că deja îi anunțasem că timpul trece, alții le-au lipit câte două.

Aș fi vrut să am poze cu livada pe pernuța verde, însă a fost imposibil. Aveau chef de joacă cu pomii, îi dărâmau ca la domino, și când reușeam să-i așezăm, cel puțin o mutriță dulce intra în cadru, începeam să râdem, și iar pica livada…

Doar pe cea realizată de grupa mare am așezat-o eu, ulterior, pe poliță. Sper că vă place.

*Panglicile au 15cm lungime, le-am tăiat cu ghilotina.

livada_roz

Ce te învață la școală, copile?!

Motto:  ...trebuie să-i fac educația. Și nu știți dv. bărbații cât timp îi ia unei femei educația unui copil, mai ales când mama nu vrea să-l lase fără educație! Vizită..., de I.L. Caragiale

Am avut zilele trecute o reacție care m-a luat prin surprindere și pe mine, pentru că mult timp după cele 10 secunde de interacțiune m-am întrebat ce m-a apucat, și, după cum vedeți, încă mă întreb.

Mergeam pe stradă, vorbind la telefon. Pe direcția mea de deplasare intră, perpendicular, un tătic cu un copil de mână. Tăticul, pe la 1.90, zdravăn, butona cu o mână un telefon, total absorbit de ecran. Cu cealaltă mână ținea agățat un băiețel de vreo 4 anișori, ce nu părea să-i treacă cu mult de genunchiul înalt. Copilul se lupta cu una din cutiile de lapte date la grădiniță, pe care reușise să o soarbă, fără pai, după care a aruncat-o pe jos, pur și simplu, la picioarele lui.

Până ni s-au încrucișat traiectoriile tăticul mai făcuse trei pași de la „coșul de gunoi” improvizat de copil, așa că m-am oprit fix în fața lor și i-am spus direct copilului: Este foarte urât să arunci ambalajul pe jos! Acum trebuie să te întorci și să-l pui frumos la coșul de gunoi! 

Tăticul a picat din lună. Habar n-avea ce l-a lovit. A scanat mediul, și-a observat copilul, a văzut cutia, și am mai prins momentul în care a trimis copilul după cutie. Nu am așteptat să văd deznodământul, și nici nu știu ce i-a spus copilului, dar am văzut de pe partea cealaltă a drumului că piticul se ștergea la ochișori…

Dacă piticul a început să plângă, cu ambalajul în mână, e clar că n-a spus ce trebuie, ori cum trebuie, pentru vârsta lui. Însă știu că ceea ce făcea el, ca adult responsabil, nu e ok, să umble cu copilul pe stradă fără să fie atent la el. Ne trezim apoi cu acești copii, la 14 ani, că aruncă în continuare ambalajele pe jos, iar când le faci observație, îți răspund obraznic: Ia-l tu, dacă nu-ți convine! Eu vreau să merg pe trotuare curate…

Și reacția la aceste lucruri este, mereu: Așa vă învață la școală?! Nu, la școala și la grădinița aceea unde mulți părinți lasă copiii pentru că nu au altă alternativă, nu asta îi învață. Dar părinții au o sumedenie de pretenții. Își văd copilul seara 2 ore, și nici atunci nu au timp să se uite la el ori să-l asculte. Nu, dragi părinți, educația nu se face doar în cele 4/8 ore la școală sau la grădiniță. Se face când treceți strada cu ei pe roșu, când aruncați hârtiile pe jos, când nu stați la coadă cu ei de mână, când nu cedați locul în autobuz… se face în stație, când aruncați țigara pe jos, se face peste tot, când tolerați ca alții să facă toate aceste lucruri! Se face când acceptați ca propriul copil să le vadă, și nu spuneți nimic!

Așa că nu, nu mai vreau să aud că nu învață nimic la școală! Se poate?

ambalaj

Dragă profesore Einstein - editura Humanitas

Dragă profesore Einstein – editura Humanitas

Dragă profesore Einstein - editura HumanitasȘtiați că, acum 137 de ani, pe 14 martie 1879, se năștea Albert Einstein? Ei bine, nici eu nu știam, am aflat acum câteva zile, când Andrei îmi povestea ultima sa lectură: Dragă profesore Einstein. Din corespondența lui Albert Einstein cu copiii… O lectură ce i-a schimbat cumva modul de a-l privi pe ilustrul savant. Mi-a povestit, pe larg, ce-a citit, însă nu faptul că a aflat mai multe despre o mare personalitate mi s-a părut interesant, ci faptul că a descoperit latura sa umană.

În cunoaștem toți, dintr-o singură imagine, savantul cu părul vâlvoi, și privire mai presus de noi, muritorii de rând. Însă nu știm că a fost evreu, în perioada nazistă. Nu știm că, de exemplu, în școala primară s-a luptat cu dislexia, nu știm că avea un enorm de fin simț al umorului, care a ajuns, peste veacuri, până la noi…

Volumul lui Alice Calaprice adună, pe lângă eseul despre viața savantului, scris de Robert Schulmann, scrisori pe care Einstein le-a primit de la copiii din toată lumea, multe dintre acestea având în carte și replica omului de știință. Pe lângă acestea, volumul este ilustrat cu un mic album foto, instantanee din viața cercetătorului, începând cu copilăria. Descoperim aici un om jovial, iar în cele în care apare alături de copii, în ciuda calității de tipar a fotografiilor, și nu foto, figura lui radiază alte sentimente.

Trecând apoi la scrisori, acestea sunt uimitoare. Copiii îi scriau să-l întrebe lucruri banale, de la „de ce cade un pom”, „când s-a născut”, sau pur și simplu să-i ceară o fotografie cu autograf! Ori să-i trimită un desen cu un tort, la aniversare… Și copiii erau de ciclu primar, sau mai mari… Einstein era „celebru” în epocă. N-am putut să nu simt un gust amar. Oare dacă i-aș întreba azi, la școală, pe copii… ce savant în viață cunoașteți? și ce întrebare i-ați pune? ce s-ar întâmpla? S-ar bloca?

Dragă dr. Einstein, 

Aș vrea să știu ce e dincolo de cer. Mama mi-a spus că dumneavoastră mi-ați putea spune. 

Al dumneavoastră devotat, Frank (p. 180)

[…]În urma unui vot, ne-am luat numele de „Juniorii Einstein”, deoarece vă admirăm cu toții foarte mult. Și am vrea să mergem pe urmele dumneavoastră. Ne permiteți să vă folosim numele?[…]

N-am să comentez mai mult decât o fac fragmentele de mai sus. Însă mă bucur enorm că această carte a ajuns în mâinile noastre. Întâmplarea a făcut așa, căci probabil altfel nu i-aș fi acordat prea multă atenție.

Volumul are 240 de pagini, copertă cartonată, și este disponibil la librăria Humanitaselefant (transport gratuit în punctele de ridicare menționate în listă, în București la Universitate-Metrou și Piața Unirii), eMag,  Libris (transport gratuit la orice comandă), librarie.net.