Încercând noi, cei mari, să cooptăm piticania în treburile casnice, îi dăm ca sarcină ca, din rufele proaspăt scoase din maşină, pe-ale ei să le scuture singură.
Scuturând cu zel, la cei patru anişori şi jumătate, aud deodată un protest din tot sufletul:
Gata, mi-a ajuns! Când o să fiu mare şi-o să am bani, o să mă mut singură!
Taaare aş vrea să stiu ce-i trecea prin căpşor înainte de exclamaţie… am apucat să întreb doar unde?
La castel, normal!
Ce frumoasă e lumea la 4 ani jumate…
Ultimele postari ale lui Cristina H. (vezi toate)
- Orășelul copiilor – tabăra în limba română - 10 februarie 2025
- ZICI că nu există miracole! - 9 februarie 2025
- Cum ai aflat răspunsul? - 3 februarie 2025
Mi se pare firesc…ca dor e o mica printesa ;;)
Tare dragalasa pitica! Sunt plini de umor fara sa-si dea seama!:)))
uneori le comit… ce sa le facem…