Încercând noi, cei mari, să cooptăm piticania în treburile casnice, îi dăm ca sarcină ca, din rufele proaspăt scoase din maşină, pe-ale ei să le scuture singură.
Scuturând cu zel, la cei patru anişori şi jumătate, aud deodată un protest din tot sufletul:
Gata, mi-a ajuns! Când o să fiu mare şi-o să am bani, o să mă mut singură!
Taaare aş vrea să stiu ce-i trecea prin căpşor înainte de exclamaţie… am apucat să întreb doar unde?
La castel, normal!
Ce frumoasă e lumea la 4 ani jumate…
În ordinea importanței de azi: mamă, profesor, bloger. Trei roluri pe care mă străduiesc în fiecare zi să le îndeplinesc mai bine decât ieri.
Ultimele postari ale lui Cristina H. (vezi toate)
- Cine dă dreptul la grevă? - 31 mai 2023
- Când greva încetează, începe greva în tăcere - 30 mai 2023
- Ziua în care toporul va salva pădurea - 28 mai 2023
Mi se pare firesc…ca dor e o mica printesa ;;)
Tare dragalasa pitica! Sunt plini de umor fara sa-si dea seama!:)))
uneori le comit… ce sa le facem…