Poanta serii

Încercând noi, cei mari, să cooptăm piticania în treburile casnice, îi dăm ca sarcină ca, din rufele proaspăt scoase din maşină, pe-ale ei să le scuture singură.

Scuturând cu zel, la cei patru anişori şi jumătate, aud deodată un protest din tot sufletul:

Gata, mi-a ajuns! Când o să fiu mare şi-o să am bani, o să mă mut singură!

Taaare aş vrea să stiu ce-i trecea prin căpşor înainte de exclamaţie… am apucat să întreb doar unde?

La castel, normal!

Ce frumoasă e lumea la 4 ani jumate…

Cristina H.
Posted in Cu si despre nazdravanii mei.

3 Comments

Dă-i un răspuns lui Ani Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea anonimatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente