Boomerang isi schimba infatisarea!

Boomerang, postul de televiziune îndrăgit de oameni de toate vârstele din întreaga lume, va fi relansat pe 2 februarie ca un post global de animaţie. Postul de televiziune se va adresa copiilor şi va încuraja familiile să urmărească împreună programele, care vor conţine atât desene animate clasice, cât şi contemporane. Alături de noi episoade din animaţiile clasice precum Tom şi Jerry, Looney Tunes şi Scooby-Doo, Boomerang va oferi în această primăvară telespectatorilor români seriale noi, contemporane, printre care: Inspector Gadget, Jungle Bunch şi Mr. Bean. În plus, Boomerang va avea o nouă înfăţişare, spre încântarea telespectatorilor săi.

„Turner repoziţionează Boomerang în întreaga lume pentru a sublinia importanţa postului de televiziune ca un post pentru copii şi pentru familie, aducându-l mai aproape de Cartoon Network, celălalt canal pentru copii aparţinând Turner. Cele două posturi se completează reciproc: în timp ce Cartoon Network se adresează copiilor cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani, Boomerang este destinat, în principal, copiilor cu vârsta între 4 şi 8 ani şi familiilor acestora”, a declarat Hannes Heyelmann, Senior Vice President şi Managing Director pentru Europa Centrală şi de Est. „Vom difuza pe Boomerang seriale care înfăţişează personajele de desene animate ce au fani dincolo de generaţii, implicând în acest proces copii, părinţi şi bunici. Părinţii şi bunicii se vor simţi ca acasă cu Boomerang, pentru că vor recunoaşte o mare parte dintre serialele pe care le urmăreau în copilărialor.”

„Inspectorul Gadget” ne prezintă personajul cu acelaşi nume, care este echipat cu o varietate de dispozitive care îl ajută să dezlege până şi cele mai încrucişate mistere. Norocul este de partea lui chiar şi atunci când trebuie să confrunte inamici de talie internaţională. Foarte rar se întâmplă ca aceştia să îl pună în pericol, dar, surprinzător, Gadget este cel care se pune singur în situaţii dificile, spre mirarea tuturor. Când nepoţica Penny şi câinele său fidel, Brain, sunt alături de el, Gadget este de neoprit. Serialul poate fi urmărit din 2 februarie, de luni până vineri, de la 16:55.

„Patrula junglei în acţiune” este povestea fascinantă a lui Maurice, un pinguin care a crescut în junglă şi care crede că este un tigru feroce. El este întotdeauna însoţit de fiul său adoptat, Junior, un peşte tigrat, pe care îl învaţă să fie cea mai de temut fiară din junglă. Maurice este pus la mare încercare, căci, în curând, trebuie să apere jungla de pericolele iminente. Bunii săi prieteni, Miguel, Gilbert, Fred, Beatricia, Al şi Bob sunt alături de el şi împreună devin eroii junglei. Serialul va fi difuzat din 9 februarie, de luni până vineri, de la 16:30.
În luna aprilie, este programat să înceapă celebrul „Mr. Bean”. Caracterul puţin aiurit al lui Mr. Bean ne trimite într-o lume plină de încurcături. Mr. Bean are o inimă mare, mai ales atunci când vine vorba de ursuleţul Teddy, idei măreţe şi un noroc incredibil de mare de a da mereu de bucluc! Serialul poate fi urmărit începând cu 13 aprilie, de luni până vineri, de la ora 17:25.

Dincolo de prezenţa sa pe micul ecran în mai mult de 250 de milioane de case din întreaga lume, în 2015 Boomerang va fi susţinut şi de platformele digitale şi mobile reîmprospătate, inclusiv de un website nou, care oferă activităţi exclusive, jocuri şi conţinut pentru a înfăţişa o experienţă completă pentru toţi vizitatorii. Fanii mai tineri vor putea să se bucure de jocuri gratuite adecvate vârstei, cu personajele lor favorite, în timp ce utilizatorii mai în vârstă pot afla mai multe despre personajele lor preferate şi despre seriale.

Bufnite – Animale salbatice din hartie, colectia Idei creative

Dintre ultimele apariţii ale colecţiei Idei creative, Animale sălbatice din hârtie este unul pe care îl pot lucra lejer cu copiii la grădiniţă, aproape în întregime, pentru exerciţiile de decupaj. Nu copiază singuri modelele, asta fac eu, pe calculator, separ elemelentele pe foi colorate diferit, le printez, iar ei doar le decupează şi le lipesc. Pentru bufniţele de azi am printat picioarele şi ciocul pe carton portocaliu, ochii pe carton alb (copiii au apreciat că i-am făcut direct, nu le-am dat de decupat trei cercuri… 🙂 ), corpul pe un model de coală, burtica pe o alta. Foile folosite sunt cele din pachetul „În grădină”, de la Daco, pe care le-am tăiat pe dimensiune A4 să intre în imprimantă.

Pentru cele două bufniţe au avut nevoie de cca 30-45 min, în funcţie de vârstă şi de îndemânare. Destul de mult timp au folosit pentru negocieri, pentru a împărţi şi combina paternurile, să se hotărască care cu care se asortează, dacă îi place colegei din stânga, şi ce te faci cu cea din dreapta care nu are aceleaşi gusturi… 🙂 . Plus că trebuia să-mi placă şi mie!! Aici am rezolvat repede, le-am spus că, dacă mă hotăram, aveau doar un singur model.

Despre modelele propuse în volum am mai povestit şi luna trecută, când am realizat modelul cu iepuraş şi vulpiţă. Din acelaşi volum e pe listă modelul cu şoricei. Găsiţi detalii aici. Cartea o puteti cumpăra din în librăria online a editurii Casa, sau în alte librării: Libris (transport gratuit), eMag, elefant (transport gratuit in Bucuresti si Cluj, cu ridicare din librarie centrală), Librarie.net, AdevarulShop, BestKids.

Atelierul de creatie | Biblioteca Năzdrăvanilor

Pinguini si foci – Accesorii mignone – Editura Casa

Iarna aceasta a fost pentru mine şi pentru Iris o perioadă în care ne-am simţit minunat lucrând împreună. Însă perioada de lucru a debutat cu un studiu atent al colecţiei Idei creative, de la editura Casa, şi selectarea mai multor proiecte. Printre cele alese au fost şi pinguinii şi focile din numărul 92 al colecţiei, Accesorii mignone din pastă polimer. Nu au intrat însă în maratonul de iarnă, din mai multe motive, cel mai puternic dintre ele fiind acela că se încadrau mai mult la proiecte de iarnă, puteau fi prezentate şi în ianuarie, nu neapărat în seria de Crăciun. Însă, combinat cu numărul 99 – Modelarea plastilinei, am ajuns la alte rezultate.

În primul rând, pasta polimer (fimo) nu este chiar deloc un material ieftin, şi, dacă nu lucrezi constant cu el, dai cam banii degeaba. M-am gândit să iau doar roşu, şi să fac crabii. E încă în plan, pentru la vară. Dar cum voiam acum pinguinii, am ales plastilina uşoară. Mai sunt aici pe blog câteva articole despre acest material, cu proprietatea lui minunată că se usucă la aer fără a-şi modifica forma şi culoarea. Accesorii de bijuterii mai aveam câteva, aşa că ne-am apucat de joacă. Iris a început cu foca, a continuat cu omul de zăpadă, căsuţa, timp în care eu aveam ceva de împărţit cu pinguinii şi bufniţele. La final am lucrat amândouă la pitici, am împărţit piesele şi am realizat machetele.

Plastilina uşoară am luat-o de la librărie (Amos), şi nu ne-am dat seama că am luat alb fosforescent. Ne-am dat seama seara, când nu ştiam de ce luminează omul de zăpadă 🙂 . Altfel nimic nu se observă în timpul zilei.

Ambele volume menţionate mai sus se bazează pe aceleaşi tehnici de modelaj. Aveţi nevoie de răbdare şi exerciţiu pentru a relua explicaţiile, astfel încât rezultatul să fie unul satisfăcător. E drept că cele două materiale nu se compară, fimo este mai dens, se lucrează mai precis, dar pentru cei mici, şi mai ales pentru început, plastilina este ok. În ceea ce priveşte combinarea culorilor şi obţinerea celor secundare/terţiare, şi plastilina se comportă la fel. Puteţi cumpăra doar culorile de bază, şi să obţineţi apoi pe cele derivate. Vă recomand să luaţi în plus un alb, iar pentru proiectele care necesită o culoare dominantă, şi pe aceea (cum a fost în cazul nostru verde).

Proiectele propuse sunt: căsuţele piticilor – asemănătoare cu cele ale ştumfilor, ciupercuţe şi buştean din pădure, oiţe, bufniţe de diferite forme şi culori, crabi, melci, stele de mare, meduze, broaşte ţestoase, căluţi de mare, gângănii diverse, elefănţei şi furnicari, legume şi fructe (lecţie foarte utilă pentru cei mici!), sortimente de îngheţată, prăjituri şi torturi, păsărele, pinguini şi foci.

Cartea o găsiţi în librăria online a editurii Casa, sau în alte librării online: Librarie.net, AdevarulShop, Libris (transport gratuit la orice comanda), eMag, BestKids, elefant.ro, KidsMagicStore.

La circ… dar la ce fel de circ?!

Măcar odată în viaţă aproape fiecare dintre noi a ajuns la circ, fie că a fost un circ de târg, itinerant, ori unul ca cel din „Dumbo”, pe care cred că toţi îl recunoaşteţi mai mult sau mai puţin în realitate. Experienţa mea cu spectacolele de circ are aproape aceeaşi vârstă cu mine, căci am mers de mică. Nu ştiu dacă e de vină memoria mea de copil, puternic impregnată de afectivitate, dar parcă acum vreo 30 de ani spectacolele erau mai frumoase. Ceea ce am regăsit, peste ani, împreună cu copiii mei, la Bucureşti ori prin alte părţi, era dezamăgitor de sumbru. Un pic de lumină pe această linie au adus-o festivalurile de circ „Leul de Aur” desfăşurate în Capitală, unde spectacolele (neapărat cele de dinaintea stabilirii câştigătorilor, când îşi dădeau silinţa!) erau la un nivel parcă mai ridicat. Însă acea „artă a circului” pe care o căutam încă rămânea departe…

De Cirque du Soleil am auzit demult, într-un film. Apoi i-am admirat online, şi am avut fericirea de a putea, în 2012, la final de an, să iau biletele la primul lor spectacol în România. Zece luni, aproape un an, am visat la spectacol. Zece luni am văzut reclamele, zece luni am zâmbit singură, ştiind că voi fi acolo. Nouă luni Andrei m-a tocat mărunt. Vreau şi eu la Alegria! Nouă luni a visat, nouă luni a sperat, nouă luni a plâns… nouă luni am reuşit să tac şi să-i fac, la împlinirea celor 10 anişori, o surpriză de proporţii. Eram la mare, seara, a doua zi era ziua lui. Nu mai avea răbdare, scotocise toate bagajele, voia musai să afle ce primeşte. Am scos o carte… şi vă puteţi închipui reacţia. Am tras plicul şi i l-am întins. I-a mai trecut un pic, ce şi-o fi spus el… Yes! N-am de citit, îmi dă bani din lipsă de inspiraţie! Apoi a urmat un urlet de bucurie: Aleeeegriiiiaaaaa!!!! Merg la Alegria!!!!! Ţopăia nebuneşte. A văzut apoi că nu merge singur, al doilea bilet era pentru Iris, tot cadou, pentru ziua ei viitoare. Nu vă spun ce-a urmat. Mai era o lună până la spectacol, şi la fiecare reclamă, la fiecare afiş, ţinea să adauge că Mergem, mami, mergem! În nici o zi ştiau deja toate rudele, toţi prietenii.

A sosit şi ziua cea mare. Aveam emoţii cumplite. Spectacolul, aşa cum mi-l amintesc acum, a fost unul de magie, nu de circ. Găsisem acea „artă a circului”, spectacolul era pregătit cu o atenţie desăvârşită, în care totul curge, parcă de la sine, fără nicio regie, atât de natural încât nu-ţi dai seama de curgerea timpului…

Reacţia copiilor a fost maximă. Au fost încântaţi de spectacol în sine, de artişti, iar eu m-am bucurat de bucuria lor. Iris a fost fascinată de costume. Mie mi-a plăcut muzica, la nebunie. Absolut totul live, la o calitate excepţională. Spectacolul de sunet şi lumini a primit de la mine nota maximă. A doua treaptă a podiumului am acordat-o clownilor. În general nu suport momentele cu clowni, trebuie să fie al naibii de buni ca să mă scoată din realitate. Dar aceştia au reuşit să transforme momentele de pauză în unele excepţionale. Mă enervează când pot anticipa schema, şi nu mai râd. Acum au fost geniali, pur şi simplu n-am cuvinte! Pe locul trei au fost momentele în sine, de o calitate a execuţiei ce întrece orice aşteptări. Nimeni nu a clipit, totul a fost regizat şi pregătit la secundă. Până şi personalul care schimba decorul făcea spectacol, cu costumele, cu mişcarea. Nimeni nu se grăbea.

După Alegria, noţiunea de „spectacol de circ” nu mai rămâne aceeaşi. Până nu participi la un astfel de eveniment Cirque du Soleil, nu poţi spune, cu adevărat, că ai mers la un spectacol de circ. Poate doar la „circ”, şi da, aici pot intra multe altele.

Când au apărut primele reclame la QUIDAM, spectacolul cu care Cirque du Soleil soseşte luna aceasta în Bucureşti, copiii au vrut să mergem. Cred că de la ei am aflat prima dată de Quidam… Şi eu aş vrea, dar de data aceasta n-am mai putut, oricât mi-aş fi dorit, să mergem. Însă, dacă puteţi, nu rataţi ocazia. Este genul de spectacol care trebuie văzut live cel puţin odată în viaţa!

Biletele se pot rezerva direct pe site-ul companiei Cirque du Soleil, aici.

Copiii si Facebook-ul

Ieri ar fi trebuit să abordez acest subiect, într-o manieră mai publică decât sunt obişnuită aici pe blog, însă timpul nu mi-a permis. M-am gândit însă toată ziua la acest subiect, şi încercam să mă gândesc de ce tocmai acesta a fost ales?! Am reuşit în cele din urmă să leg cap la cap câteva elemente… Zilele trecute primesc un link cu o „invitaţie” pe facebook, la „ziua Izabelei”, considerat în categoria celor amuzante. Văzând pozele şi porcăriile postate acolo, nici măcar nu i-am dat atenţie. Seara, la o discuţie, Izabela revine, şi aflu detalii: au scos evenimentul. Ce nu înţelesesem eu, în graba mea de a-mi scoate din program toţi devoratorii de timp: Izabela era o fetiţă de 11 ani, din Constanţa, care a decis să-şi sărbătorească ziua acasă, şi să facă invitaţiile „modern”, pe facebook. Numai că… evenimentul a fost postat public, oricine putea da Join şi comenta, s-au strâns mii, comentarii care treceau de limita imaginaţiei. Ca lucrurile să fie frumoase, Izabela postase şi adresa, undeva în Constanţa, cu stradă şi număr. N-am văzut, dar am auzit că a ajuns şi la ştiri… A mai fost se pare un asemenea caz, când mulţi nebuni chiar s-au prezentat la eveniment, încât a fost nevoie de intervenţia poliţiei.

Ieri ar fi trebuit să vorbesc despre copiii mei şi conturile lor de facebook. Da, au conturi de facebook, şi avem şi reguli. Însă mă întreb, uneori cu groază, câţi părinţi intră pe contul de facebook al copiilor lor… şi câţi ştiu exact la ce să se uite?

Regula 1. Parola contului de facebook nu poate fi schimbată fără acordul meu. Îmi pare rău, dar asta e realitatea. Dacă are nevoie de intimitate, există jurnalul din bibliotecă. Pe net nu. Regula se extinde pentru orice activitate online, trebuie să ştiu toate parolele de acces.

Regula 2. Prietenii de pe facebook sunt persoane pe care le cunoşti în realitate, sau pentru care mi-ai cerut acordul. Andrei s-a jucat destul de mult online, şi până să aibă în listă colegii, jocurile l-au presat să-şi lărgească lista. Însă pe vremea aceea nu avea telefon, intra doar să se joace. Când însă a început să folosească contul pentru comunicare, am luat împreună lista, am şters în masă toate persoanele necunoscute, am triat, am făcut „cercuri”, am stabilit cine poate şi cine nu să-i vadă postările.

Regula 3. Cine sunt adulţii din lista copilului? – Răspuns: rude şi prieteni, dar sunt adulţi, şi dacă analizaţi ce shăruiesc adulţii… începeţi să bifaţi „Nu-mi arăta postările lui X”. Sau, dacă persoana are simţul umorului mult prea liber şi fără constrângeri, cereţi-i să treacă copilul pe lista lui de restricţionări. Şi dacă poate, să-şi revizuiască comportamentul „Public”, să-l facă doar „Pentru prieteni”. Nu merge să le daţi „unfriend”. Copilul este şi el parte a societăţii în care trăieşte, are nevoie să-i vadă în jur.

Regula 4. Pentru cine postezi pe facebook? – pentru prietenii tăi şi atât. Nu este la vârsta la care să-şi facă un cont public. Nu adaugi însă poze din casă, poze indecente, în general eviţi să pui poze pe facebook (gândeşte-te că un coleg arată poza unui profesor!). În niciun caz nu te lauzi unde eşti şi cu cine. (Aici e tare greu!) Foloseşti corect limba română, căci mă ia durerea de cap instant dk sunte-ţi purta-ţi de val. Un mesaj pentru toţi adulţii online. Dacă vedeţi un copil care scrie greşit, corectaţi-l!! Profitaţi de mijlocul acesta de educaţie, scrierea corectă nu se învaţă doar la şcoală. Dacă tot avem şansa unei educaţii informale, să profităm de ea!

Regula 5. Cum comentezi pe facebook? Civilizat, coerent, şi mai ales în discuţiile cu cei de vârsta ta, nu în discuţiile adulţilor. Andrei ştia foarte bine că nu are voie să intervină pe contul Năzdrăvanilor. Însă cu Iris nu lămurisem regula, şi mă trezesc, a doua zi după ce îi făcusem contul, cu un comentariu total nelalocul lui. M-am supărat şi pe Andrei, căci a lăsat-o (normal, surioara trebuia să primească botezul ecuatorului!), şi am stabilit că, în aceste cazuri, au cel mult voie să dea like, pentru mai mult au nevoie de permisiune.

Neapărat, specificaţi regula 6: aceste reguli pot fi oricând modificate, înmulţite, până la vârsta de 18 ani.

Acum – realitatea: Iris are cont de câteva luni. A plâns şi a muncit ca să-l obţină, pentru a se juca cu prietena ei. Intră rar amandouă, dar au cont. Acum vrea telefon cu touch şi facebook. (E bine că până la ziua ei mai e un an, şi poate la vară reuşesc să sparg şi-o bancă). Au discutat amândouă regulile, şi postează una poze cu hamsteri, una poze cu pisici. Îmi dă like pe Talente, când intră, la toate postările… şi cam atât. Andrei are facebook pe telefon, accesibil doar acasă, pe wifi. Abonament cu net nu-mi permit nici eu, aşa că în reţea nu e non-stop. Îl foloseşte în discuţiile cu colegii, utile în proporţie de … 5% (optimist 🙂 ). În rest mi se face părul măciucă când văd ce-i pe-acolo. Respectă în schimb regulile, şi copiii, chiar dacă scriu, folosesc conversaţiile private de grup. Nimic public. Însă au doar 11 ani, şi, chiar dacă îmi mănâncă timp, stau şi citesc. S-ar putea să descoperiţi că aveţi, când stă în faţa ecranului, un cu totul alt copil. Bănuiesc că nu e cazul să vă întreb dacă aţi auzit de Woody Allen şi Everything You Always Wanted to Know About Sex * But Were Afraid to Ask. Aveţi grijă, google ştie să răspundă rapid la orice întrebare!

O discuţie şi mai lungă decât cea a regulilor a fost însă cea despre importanţa respectării lor. Ce pericole ascunde internetul, de ce trebuie să ne ferim. De ce nu trebuie să vorbeşti cu necunoscuţi (iar la Andrei a fost un mesaj, acum vreo 3 ani, când facebookul îl afişa cam având 14 ani). Discuţia s-a extins şi în viaţa reală, unde lucrurile sunt de un cenuşiu închis. Am ajuns la discuţii generale, de ce e bine să respecţi regulile. Pentru că altfel te expui pericolelor.

Să fac o paranteză, aveţi grijă cum încurajaţi copiii să ia decizii. O prietenă, învăţătoare, îmi povestea că a venit în clasă o fetiţă nouă. Mama, foarte mândră de ea, spunea că fetiţa ei gândeşte, ia decizii, şi să nu-i impună să respecte reguli, că aşa a fost crescută. Să nu ne îmbătăm cu apă rece. Copiii au nevoie de reguli, mai ales acolo unde capacitatea lor de analiză şi anticipaţie este redusă. Nu treci strada pe roşu. E o regulă. Nu furi. Altă regulă. Nu bântui de capul tău pe net… altă regulă.

Voi aveţi reguli pentru copii? Se numără printre ele şi cele de mai sus?

Ce aţi face dacă aţi descoperi că sunteţi părinţii Izabellei?

Edit: Multumesc celor care comenteaza mai jos, si celor care imi completeaza, chiar cu mesaje private, articolul.
Iata unul dintre comentarii aici.

Subiecte de gândire – cum văd altii prezenta copiilor pe internet:

Viata la pol – tema saptamanii: pinguini

Am profitat din plin de vacanţă, şi am reuşit să schiţez câteva idei generale pentru anul ce vine. Aş fi vrut, recunosc, să prelungesc vacanţa… cel puţin până ies eu din sesiune, dar Năzdrăvanii sunt nerăbdători, şi cum deja am primit întrebari din seria „Când începem anul acesta?”, m-am mobilizat un pic şi am terminat temele pentru cele trei săptămâni care urmează.

Viaţa la pol este o temă care se repetă, pe final de iarnă, începând de la grădiniţă. Ar trebui să se fixeze cu această ocazie suficiente noţiuni ca pe la clasa a IVa să nu mai auzim cum că Fram mânca pinguini… dar întotdeauna e loc de mai bine. Ca primă temă le-am cerut copiilor să construiască unul sau mai mulţi pinguini, în funcţie de vârstă. Idei sunt foarte multe, trebuie doar căutate. Aş prefera ca în momentul în care alegeţi varianta pe care o puneţi în practică să nu fie una uşoară, sau una pe care aţi mai încercat-o şi ştiţi că „iese”. Alegi una mai dificilă, care să vă pună un pic la încercare. Detaliile cerinţelor, precum şi creaţiile copiilor vor fi afişate în pagina dedicată concursului.

Am căutat şi aici pe blog câţiva pinguini. Nu am găsit foarte mulţi, şi nu toţi potriviţi cu tema, în schimb am mai descoperit câteva proiecte potrivite cu tema generală a concursului. Sper ca săptămâna aceasta să pot adăuga încă un model.