tablou plastilina sticla

Tablou din plastilină pe „sticlă“

Toamna apare în cele mai variate culori, iar la școală, în cadrul proiectelor, în cele mai variate forme. Așadar, pentru că tot îmi rezervasem o zi pentru plastilină, mi-am chinuit un pic neuronul să mă gândesc ce am mai putea face cu ea. Fructe și legume modelasem, de litere nu cred că mai au chef, și nu mai știu cum mi-a venit ideea unui tablou… Dacă nu era așa, de ultim moment – era deja duminică, mergeau niște rame mici foto, cu plexiglas, pe care să ne jucăm… însă cine să alerge după ele în mai puțin de 24 de ore? Anunțasem plastilina și uneltele de câteva zile, dacă nu mi-a trecut atunci prin cap să spun, cu o zi înainte nu mai puteam să anunț părinții.

Am început să scotocesc prin casă… trebuie să am eu plexiglas pe undeva, să tai. Nu aveam. Dar nu știu cum m-am împiedicat de ultimele folii de plastifiat rămase de când am securizat toate literele alfabetului să le prind pe perete. Nu știu cât de sus a sărit Arhimede când a strigat evrika, dar eu țopăiam prin casă. Le-am plastifiat repede – doar de-asta mi-am cumpărat aparatul, să-l am în orice moment, apoi le-am tăiat cu ghilotina în patru și le-am rotunjit colțurile cu un dispozitiv special, să nu se zgârie copiii. Mergeau și mai mari, dar nu mai aveam atâtea folii și nici ei atâta plastilină cât să le acopere. Pentru unii u fost o provocare în acest sens (al cantității necesare) și la dimensiunea unei cărți poștale.

Le-am povestit pentru început despre pictura pe sticlă și modul în care începem să adăugăm detaliile. Lucrasem deja un colaj la care a fost nevoie să ținem cont că ce e în „spate“ se lipește primul, ce e „în față“ – ultimul. Acum, cu plastilină, urma să procedăm în sens invers. Ce urma să se vadă în prim-plan, era adăugat primul, apoi celelalte. Copacul, păsările din fața norului au avut rolul principal. Tabloul meu a fost dus terminat la școală, nu am mai avut folii și pentru demonstrație, însă am fotografiat acasă etapele de lucru și le-am pus pe proiector. S-au putut uita la ele toată ora. Primele trei erau fotografiate „din spate“, unde puteam adăuga plastilina, al patrulea – din față, când l-am întors.

tablou plastilina sticla

Au înțeles destul de repede tehnica. Probleme au fost cu cantitatea de plastilină adăugată și modul în care, apăsată, începea să nu mai respecte dorința autorului.

Ultima condiție de finalizare a tabloului era de acoperire integrală cu plastilină pentru fundal, moment care a stârnit ceva panică, căci nu mai era destul albastru. Oricum le-am spus că nu „reciclăm“ plastilina de la acest proiect, vor trebui să își refacă provizia când mai merg la cumpărături, căci nu se știe când mai avem activități cu plastilină.

Mai jos sunt câteva dintre proiectele care au ajuns până în ultima etapă. Pentru că nu toți copiii apucă să termine în clasă, am cerut și ajutorul părinților, să urce pe Classroom o poză cu creația finală. Însă chiar și așa, cu extra-timp, nu toți au „umplut“ tot cadrul.

Mi-aș fi dorit să pot avea acces la portofoliul elevului – toate temele se presupune că ajung acolo – și să îl pot „răsfoi“ atunci când acord calificativul. Însă noile măsuri de prevenție exclud cu totul această variantă, așa că construiesc, încet, cu părinții, un portofoliu online. În catalogul de pe Classroom am notate temele – multe fără notă, consider doar proiectul „realizat“, altele – cu punctaj. Folosesc o scală de la 1 la 4 pentru cele patru calificative pe care le pot acorda, așa că, după o serie de teme, îmi este de mare ajutor această evidență pentru a lua o decizie în privința evaluării. Bineînțeles, și la clasă îmi notam orientativ cine a lucrat ok, cine nu sau deloc, și reevaluam situația când primeam poza.

Nu știu cum va fi acest an școlar până la urmă, dar evaluarea cred că va fi piatra de încercare între ceea ce este real în puterile copilului și ceea ce învață, bine îndrumat de unii părinți, să trișeze.

tablou plastilina sticla

flori toamna

Flori de toamnă – colaj

Nu credeam să scriu vreodată așa ceva, dar am trecut cu bine de coșmarul primei ore de arte. De ce coșmar? Pentru că niciodată nu m-am gândit să am atâtea „proceduri“ la pregătire… Dezinfectarea mâinilor, pregătirea hârtiei, ștanțarea florilor, tipărirea modelelor, dacă mă mânca nasul, mă dezinfectam iar, așteaptă să se usuce mâinile, continuă… Scoate folii de plastic, pune în fiecare o vază, 5 flori mari, 5 flori mici și două funze… Mi s-a părut că nu se mai termină! Apoi, la școală, dezinfectează-te, scoate-le pe toate din pungă și așază-le pe bănci, înainte să vină copiii. Tot ritualul acesta e descurajant, mai ales când sunt multe elemente și mici de distribuit!  În mod normal, toate materialele ar fi stat pe catedră, ei s-ar fi autoservit cu ce aveau nevoie și rezultatele ar fi fost surprinzătoare. Dar acum… toată lumea are același număr de elemente. Însă… după cum vedeți, combinate diferit.

Proiectasem această temă de la sfârșitul verii, de când am fost iar în angro și m-am blocat la raftul cu perforatoare. Mi s-au lipit de degete modelele acestea două de – nici nu știu cum să le zic – altfel decât crizanteme. Îmi imaginasem atunci mai multe suprapuse, de nuanțe asemănătoare, răsucite și volumetrice… Doar că am simplificat și bine am făcut, unele nu au ajung întregi pe hârtie nici în această variantă simplă.

flori toamna

Tema nu avea de fapt prea mult de-a face cu florile de toamnă, ci cu faptul că vaza trebuia decorată cu liniile pe care le-am învățat noi în această săptămână la matematică: verticale, orizontale și oblice. Era și o probă de colorat și am constatat cu mare satisfacție că încep să controleze bine creioanele și să nu mai depășească conturul. M-am bucurat să văd că au avut propriile variante de colorat. Modelul meu (cel cu fundal verde) a fost fotografiat și pus pe proiector, dat fiind faptul că dimensiunea reală a acestor mici tablouri este cea a unei cărți poștale. Ar fi fost imposibil să o examineze toți.

Chiar și puse în folii de plastic, tot am avut emoții că nu ajung cu toate la ultima oră. Deși le explic în fiecare zi că ceea ce găsesc pe bancă rămâne neatins până nu le spun eu să ia un anume element… e greu. Ce dacă eu spun să nu umbli, să nu le scoți, mai ales?! Doar nu vorbesc pentru toată clasa, nu? Pentru unii trebuie să vorbești adresat, eventual de câteva ori, ca să priceapă.

Pozele inserate în articol le-am făcut mai mult orbește, întinzând telefonul deasupra băncii, fără să văd exact ce prindeam. Unele sunt și mișcate… Dar în condițiile date, e tot ce puteam face. Îmi lipsește turul galeriei de la finalul orelor de arte, așa că îl pregătesc eu acasă și îl vom admira ora viitoare. Mai avem de lucru la trecut numele artistului pe spate, pentru a rămâne anonime, dar ne străduim. Așa încep să își dea și ei seama cam cât de bine s-au descurcat și ce ar mai fi fost de făcut.

Lucrările ajung acasă, sper eu în portofoliul pe care trebuie să îl organizeze singuri și pe care să am și eu ocazia să îl văd măcar la primăvară!

flori toamna

felicitare frunza degrade

Felicitare de toamnă cu frunze în degrade

Toamna este și sezonul aniversărilor și aveam de pregătit o felicitare „de sezon”. Este relativ simplu de realizat, dacă nu vă e teamă să încercați. Aveți nevoie de un carton pentru suport și hârtie glasată în ce culori doriți, pentru că toamna este o explozie de culoare.

Se decupează o frunză oarecare pe suport. Recomand cuțitul pentru decupaj și nu foarfeca, pentru a urmări mai bine conturul și a nu îndoi suportul. Tăiați apoi din colile de hârtie glasată patrulatere care să acopere complet frunza pe dedesubt. Așezați-le în ordinea dorită a culorilor și începeți să le tăiați, la întâmplare, crescând distanța față de marginea de referință. Dacă lucrați ordonat, din ceea ce rămâne puteți confecționa o altă felicitare, așezând culorile în ordine inversă.

Pentru cea realizată de mine (prima de mai sus) am folosit și perforatoarele decorative cu frunze, în două dimensiuni, din care m-am străduit să fac colțarele. E am realizat frunza pe un carton alb, pe care l-am lipit apoi pe un suport de felicitare colorat, dar puteți să confecționați felicitarea și direct pe suport.

Și pentru că nu tuturor le este la îndemână să taie liber, iar un model de decupat este mult mai folositor (simularea în imaginea a doua) – mai ales la grupe mai mari de copii, am realizat fișierul care se poate imprima, astfel:

  • pagina 1 – felicitările se realizează pe suport A6 și se lipesc apoi pe cartonul pliat.
  • pagina 2 – suportul cu modelul direct realizat, se îndoaie astfel încât marginile imprimate să fie la interiorul felicitării, iar eventualele erori de decupaj să nu fie vizibile.
  • paginile 3-7 – se imprimă, în ordinea culorilor dorite, numărul de elemente necesare în funcție de numărul de copii.
  • pagina 8 – pentru cei care au imprimantă color, pot folosi direct modelul prezentat în simulare. Tot aici am recomandat decorarea cu hârtie de quilling subțire, care umple repede spațiul rămas liber.

Marginile se pot tăia cu trimmer decorativ sau cu foarfeci cu model, pentru rezultate mai atractive.

Dacă realizați această felicitare, sper să îmi arătați și mie rezultatul! Spor la lucru!

semne de carte cusaturi toamna

Toamna dă semne… de carte

Se strâng niște ani frumoși de când am constatat, ca elev, ce mică-i vacanța mare. Când mă uit acum în calendar și văd că august se apropie de sfârșit, că noaptea trag pătura, știu. Nu că vine toamna… ci că vacanța se apropie de sfârșit. Din partea mea, și vacanțele de toamnă sunt perfecte. Dacă ar exista. Dar nu sunt.

Știu că o să-mi fie dor de zilele în care lenevesc cu câte-o carte în brațe. Iris știu sigur că o să plângă după ele. Zile în care nimeni nu îți spune ce să faci… doar întinzi mâna, răsfoiești și te pierzi prin ferestrele imaginației. Și pentru că tot căutam o idee pentru ceva util, dar în același timp ceva și pentru ea, m-am oprit la semne de carte. Până la urmă, ce e mai plăcut decât să deschizi o carte și să găsești un „semn” de la cineva drag, care îți arată unde ești?

N-am cusut de multă vreme, îmi era dor și de asta. N-am făcut un plan, am zis doar că trebuie să fie în culori de toamnă. Am pus ața în ac și am început, fără direcție, fără schemă, așa cum se bucura ochiul de combinație. Un pic de atenție să nu încurc multele fire pe dedesubt, un model simplu de trei puncte în L și o singură regulă… să iau mereu unul din ultimele fire rămase în urmă. La final am avut impresia că sunt inimioare, oricum covorul meu de frunze s-a așternut încet peste încă un an de amintiri.

În timp ce coseam, o altă idee cu frunze a încolțit încet. Jumătăți, din culori apropiate. Mi-ar fi trebuit un model mai mic, cred că ar fi ieșit mai delicat. Iris îl critică, „e prea lat”, dar frunzele mele și-au căutat jumătatea.

semne de carte cusaturi toamna

O toamnă multicoloră vă doresc!

Atelier – duminică, 13 noiembrie: Coroniță decorativă de toamnă

Dacă toamna se numără bobocii, toamna aceasta eu număr atelierele creative. Primul din serie, despre care vă povestesc astăzi, are loc duminică, 13 noiembrie, începând cu ora 10.30 lângă parcul IOR, în București, și mi-am propus ca, împreună cu copiii, să realizăm o coroniță de toamnă, căci anotimpul se apropie de sfârșit, și parcă ar trebui să păstrăm puțin din explozia de culoare ce-i e caracteristică.

Vârsta căreia îi sunt adresate activitățile se încadrează în intervalul 4-7 ani. Ca de obicei, pentru cei care au mai lucrat cu mine, îmi doresc ca la finalul activității copilul să fie cel care acumulează un plus de valoare și îndemânare, motiv pentru care proiectul va avea de atins câteva obiective. 

Copiii sunt obișnuiți, de la școală și de la grădiniță, cu proiecte de acest gen, însă îi voi încuraja să lucreze independent, urmând instrucțiunile mele, fără a interveni dacă nu este cazul. Un proiect nu trebuie să corespundă 100% modelului, trebuie să respecte tehnica și să-l reprezinte pe autor. Imaginea de mai jos este, în acest sens, cu titlu de prezentare, chiar dacă coronița va fi decorată cu modele la alegere de frunze, fructe și legume de toamnă. Nu le voi arăta copiilor decât pașii de realizare, și materialele disponibile pentru decor. Decizia de asamblare le va aparține. Pentru dezvoltarea coordonării și mușchilor mici ai mâinii, le-am pregătit o etapă de lucru cu șnur de hârtie, cu care sunt sigură că nu s-au mai întâlnit până acum, și vor descoperi un nou mod de a-l folosi.

Așadar, dacă programul de duminică vă permite, vă aștept împreună cu GoKid la Clubul de Arte Plastice – Cu ochii pe culoare (Bucuresti, Sector 3, Str. Rotundă nr. 4, bl.Y1A, Sc. 3, zona Parc IOR – Nicolae Grigorescu – metrou Nicolae Grigorescu, ieșirea Ilioara sau Autobuz 102). Sunt disponibile 12 locuri.

Prețul atelierului este de 50 lei/copil, (frații beneficiază de 20% reducere). 

Pentru detalii și înscrieri apelați 0728 188 256.

14963547_1549606445053309_1800900074_o

Fruncte de toamnă: măr, pară - string-art

Fructe de toamnă – string-art

Fruncte de toamnă: măr, pară - string-artUnul din primele mele modele pentru cursul de cusături au fost două fructe, un măr și o pară, ideale pentru începători. Reușeau, într-o oră, să termine măcar un fruct, iar dacă erau mai măricei, chiar pe amândouă. Cum anul acesta am decis să schimb un pic tehnica, și ne îndreptăm către string-art, am încercat să văd ce-aș putea face cu acest model mai vechi…

Fruncte de toamnă: pară - string-artMergând cu tehnica până la capăt, adică unind fiecare punct cu toate celelalte, iese o minunăție. Însă… durează. Ca să fac eu para am avut nevoie de vreo trei ore, în condițiile în care mâinile mi se mișcă destul de repede, ața în ac o bag imediat… Așa că e exclus să mergem pe această variantă. Totuși, pentru a rămâne în temă, putem să învățăm regula aplicând-o pentru un singur punct, acoperind parțial fructul.

Punctul poate fi decis la alegere, eu am mers în exemplul de mai jos pe unul central. Poate fi lateral, și astfel rezultatele vor fi diferite, și va avea fiecare efectul său. Sunt chiar curioasă cum ne vom descurca, căci, deși vor avea pe planșă ambele fructe, vom face împreună doar unul, al doilea – exercițiu pentru acasă.

Veți spune că la grupa mare/clasa pregătitoare nu se dau teme. Însă, cel puțin la partea de decupaj/exercițiu practic, dacă copilul nu lucrează acasă, liber, ce și cum dorește, rezultatele nu se vor vedea. În cei câțiva ani în care am lucrat cu copiii, am avut doar trei care lucrau și acasă. Iar rezultatele se vedeau imediat. De aceea… dacă vedeți articolul, încercați!

Modelul pentru print îl puteți descărca de aici. Eu am printat pe coală normală, și, prin ea, am perforat cartonul, pe care am cusut fără model imprimat.

Colaj din frunze de toamnă - piese tangram

Tangram și colajele cu frunze de toamnă

Colaj din frunze de toamnă - piese tangramIdei pentru colaje cu frunze de toamnă sunt o mulțime, dacă mă gândesc, una din cele mai „piratate” teme de la mine de pe site este chiar pe această temă, realizată de prima generație de Năzdrăvani. Nu puteam să las să treacă toamna fără să ne jucăm un pic (mai mult) cu frunze… așa că pentru săptămâna ce urmează provocarea lansată năzdrăvanilor, dar și părinților lor, este un pic mai altfel.

Trebuie să confecționeze din frunze piesele jocului de Tangram și apoi să le transforme în colaj. Modelele sunt foarte multe, sunt și aplicații de mobil cu jocul (extrem de interesante, chiar dincolo de piesele clasice), care pun la încercare imaginația, vederea în spațiu și cunoștințele geometrice.

Colaj din frunze de toamnă - piese tangramPentru cei mici, jocul poate fi îmbinat cu unul de geometrie, având trei forme: pătrat, triunghi, paralelogram (deși acesta nu este în programa de grădiniță). Se poate completa cu compararea triunghiurilor – mai mic, mai mare, la fel. În plus, aveți și lecția de abilități practice,încadrată și la tema de toamnă. M-am jucat și eu, am tăiat frunzele, însă cum acuarelele nu-mi sunt în apropiere, am completat decorul cu ajutorul calculatorului. Sper că vă place ideea, și o veți pune în practică!

Îmi pare rău că nu am adunat frunze de mai multe culori, să pot realiza elementele mai bine. La bărcuță nu mi-am dat seama ce culori am nevoie, ar fi mers cele de stejar, gata uscate, că sunt maro. Pentru casă am tăiat piesele de acoperiș din frunze roșii.

fructe de toamna din frunze colorate

Fructe de toamnă din frunze pe asfalt

Dacă tot trebuie să strângem frunzele căzute, putem face o „magie”, și să le transformăm în fructe. O idee scurtă, într-o zi mohorâtă de toamnă (pară, măr, gutuie, strugure):

fructe de toamna din frunze colorate

Zile de toamnă – concurs susținut de Editura Casa

Luna aceasta a început bine, pe plan creativ. Ca lună de toamnă – mai puțin, căci plimbările în parc, cu frunzele foșnind sub pantofi, s-au transformat în salturi de broscuțe, și cizmulițe de cauciuc. Însă vremea rea este propice lucrului manual, la gura unei sobe virtuale.

Săptămâna trecută am reluat temele săptămânale pentru copii, și, pe cât m-am bucurat eu, pe atât au fost încântați și ei, căci mulți dintre năzdrăvanii pe care i-am văzut „crescând” prin intermediul site-ului s-au bucurat de revedere și mi-au spus-o, motiv pentru care bucuria mea a crescut înzecit în weekend. Nu mă vait de muncă, pentru că merită! Mă felicit pentru ideea de a cere poza-martor cu creația, căci așa reușesc să mă bucur și de zâmbetele ștrengărești pe care cei mici mi le trimit. Vă mulțumesc încă odată!

Concursul „Zile de toamnă” este organizat clasic, cu premii trase la sorți. Editura Casa ne susține și de această dată, cinci norocoși putându-și alege, la finalul celei de-a treia teme, un volum din colecțiile Idei creative sau Micul atelier. Ambele colecții s-au îmbogățit peste vară, iar până la încheierea concursului sper ca editura să ne facă noi surprize, pe placul creativilor.

Ioana Antonia R., 5 ani, Gura HumoruluiRevenind la tema abia încheiată, copiii au realizat o sperietoare de ciori. Unele se apropie mai mult, altele mai puțin de modelul „clasic” de sperietoare, cel promovat mai mult prin povestea lui Oz, pe care toți o cunosc. Altele sunt mai „moderne”, înfricoșătoare, iar altele sunt atât de prietenoase… însă cum nu le putem testa eficacitatea, le spun felicitări tuturor copiilor, care au muncit după posibilitățile vârstei. Apreciez mai ales cazurile în care colajul a trecut dincolo de colorat și decupat un model tipărit, este ceea ce mi-aș dori să văd la fiecare lucrare: să nu alegem cea mai ușoară cale de realizare a unei teme. Creațiile pot fi admirate aici.

Pentru săptămâna următoare am anunțat deja tema: confecționăm zmee (nu zmei!), tot ca decorațiuni pentru ghivecele cu flori. Detaliile temei le găsiți aici.

De asemenea, (copiii care au mai participat știu deja), rezolvarea temei este însoțită de un exercițiu de evaluare. Începând cu acest concurs încerc, și sper să funcționeze, un exercițiu de sinceritate: părinții vor putea vedea în timp real evaluările copiilor, și au acces la editarea fișierului. Dacă experimentul funcționează, și putem evalua corect fără să calculăm cine și cui dă puncte, o să consider că acest program are o mare bilă albă. E ca și cum la un examen ai fi singur în clasă, ai avea toate materialele, și ai alege să fii corect, în primul rând cu tine însuți.

Comentariile la acest articol nu vor fi posibile. Vă rog ca pentru comunicare să folosiți câmpurile destinate comentariilor din articolele temelor. Mulțumesc pentru înțelegere! 🙂

cusaturi toamna farfurie strugure

Cusături de toamnă

Azi mi-am propus să încerc marea cu degetul, să văd cum se descurcă piticii din grupa de anul acesta la cusut. Normal, cu acul din poveste, nu cu invențiile de plastic de acum. Am pornit cu stângul, unul din pitici lipsea, ceea ce înseamnă că lecția va trebui reluată, când ceilalți vor avea alt proiect. Am rămas cu doi pitici la „începători” și unul la „avansați”. Pentru D. pregătisem deja un strugure, dar am lăsat-o să aleagă din toate planșele de toamnă pe cea pe care și-o dorește. Mai avea crizanteme și umbreluță. Pentru începători pregătisem clasicul castron.

Mi-am dat seama că nu am un model de printat pentru acest castron, pentru că mereu l-am desenat cu mâna… am luat un arc de cerc și am perforat eu cartonul, din ochi. Nu-i pun pe ei să perforeze de la început, deși i-am avertizat că „va urma”. Castronul nostru cu mere, pentru un copil care are oarece îndemânare, nu ridică probleme. Aproape o oră este mai mult decât suficient pentru a termina.

cusaturi toamna farfurie strugure

Deliciul orelor de „început” este însă altul… prima dată le explic ce este acela un ac. Îl atingem, îl examinăm, îl prindem de ureche. Invariabil, la această etapă primesc replica „e prima dată”!! Acasă nu există ac. Apoi, urmează starea de nervozitate dată de urechea acului, din care ața se încăpățânează să iasă. Până vor înțelege mișcarea, eu sunt cea care bagă ața în ac. E tot din categoria „va urma”, dar le luăm pe rând. Apoi cum să faci să nu treci greșit ața, din față în spate. Dă mari bătăi de cap. Modelul e mai puțin important. Tehnica însă se însușește greu.

Ce am admirat a fost faptul că nu au rupt deloc cartonul. De obicei se întâmplă, și am mereu la mine etichete autocolante pentru a „pansa” planșa. Azi însă sunt foarte mândră de fete, s-au descurcat minunat. C. a terminat la timp, D. a dat gata strugurele în 50 de minute, iar S. aproape că termina. Am lăsat-o după jumătate din planșă să lipească merele, nu voiam să plece acasă cu „farfuria” goală. Era necăjită că n-a terminat, și a plecat acasă cu speranța că mami are ac, să-i dea să termine. Mi-a plăcut că avea și plan B: dacă mami nu mă lasă (avea ea un feeling că nu-i dă mama ac), o pun pe ea să termine; planșa asta nu poate să rămână așa!

Și, ca să vedeți că „se poate” (în cazul în care nu v-ați făcut deja curaj să-i lăsați), am filmat două mânuțe de aproape cinci ani, cosând, la aproape jumătate de oră de când au înțeles cum „se face”. Am scos sunetul original, fetele cântau pe fundal, povesteau de-ale lor, și nu se cade să fac publice detaliile 🙂 . Dacă vă plac cusăturile, în meniu am adăugat o categorie specială pentru acestea, unde am cuprins toate modelele desenate de mine în timp.