tablou de iarna ingeri cu stea

Tablou de iarnă – decupaj la școala online

Dacă Moș Crăciun ar îndeplini dorințele necondiționat, l-aș ruga să aibă un pic grijă de școala online. Iepurașul de Paște a fost luat prin surprindere și nu a știut ce să le aducă copiilor. Dar poate… Moșul? Cine știe… poate o imprimantă… sau poate o tabletă… sau poate un pen să scrie mai ușor? Nu sunt multe, dar școala online ar fi cu totul „altfel“ dacă elevii le-ar avea la îndemână. Cel puțin elevii mei.

Dar cum ei nu au toți, le-am pregătit în mapa pentru decembrie un tablou mai vechi al meu, cu îngerii care vestesc Nașterea Domnului de Crăciun. Este un exercițiu de decupaj, însă nu unul de grădiniță, ci școlăresc, care necesită multă concentrare și migală pentru a fi reușit. Am pus cu câteva zile înainte anunț pe clasă, ce anume este necesar pentru desfășurarea activității. Am cerut un carton închis la culoare, negru de preferat, iar dacă nu au, să picteze cu acuarele cu o zi înainte.

Dar care ar mai fi distracția dacă la început de oră nu ai avea măcar câțiva care să nu se pregătească? Ori nu are cartonul (dar oare pentru cine am dat varianta cu acuarele?!), ori nu are… fișa, pentru că în două săptămâni nu avut cine să i le ia de la poarta școlii să i le aducă acasă. Oricum ar fi, am hotărât să merg mai departe, ajungând la concluzia că prepelița lui Brătescu-Voinești era un personaj extrem de înțelept.


Modelul meu le-a indicat obligatoriu „zăpadă“, pentru care nu au avut niciun print, au decupat ei singuri. Examinând cu atenție pozele primite, am văzut că unii au avut nevoie să își deseneze înainte conturul, apoi au decupat, nu au putut decupa liber. Important e că au reușit, dar și mai mult că au găsit o soluție să rezolve o problemă fără să întrebe și fără să se vaite că nu pot. Apoi trebuia inclus obligatoriu un înger și o stea, ocazie cu care am povestit un pic despre îngerii care i-au anunțat pe păstori despre miracolul acelei nopți. Și, în final, brăduți după dorință, căci fișa avea dublul elementelor necesare. Fulgi au avut de la mine, i-am drămuit cât am putut pentru toate proiectele. Mai am copii care au acasă perforatoare și își fac în plus, le-am spus că pot decupa și ei buline, ori dacă au perforator de coli pentru îndosariere, sunt bune și resturile acelea.

Marea majoritate au înțeles perfect ce au de făcut și s-au străduit după puteri să decupeze cât mai bine. Știu că sunt pretențioasă, dar cred că satisfacția reușitei nu vine cu adevărat dacă standardele sunt foarte jos și ușor de atins. S-au mai strecurat și doi de B și un S, mai ales dacă văd că explicațiile mele nu sunt luate în seamă mai deloc și doar ne facem că muncim, tăiem și lipim la nimereală. Plus, ce-i drept, și un „i“ pentru contemplat ecranul toată ora. Evaluarea la arte e tip portofoliu, după 5-6 proiecte trag linie și decid un calificativ.

Mă simt cumva ca bufnița din pădure, cea care își lăuda puii că sunt cei mai frumoși. Pentru mine ei sunt speciali, fiecare în felul lui, așa că îi voi lăuda de câte ori pot. Muncesc foarte mult, nu sunt menajați și mângâiați pe frunte, merită să le spun public un mare Bravo!

tablou de iarna ingeri cu stea

Modelul printabil este disponibil în arhivă.

ie ziua nationala

Ie personalizată de Ziua Unirii

Săptămâna trecută am stăpânit cu greu un atac de panică. Nu am avut niciodată probleme în a găsi idei pentru proiectele de lucru manual, însă momentul în care am realizat că trebuie să celebrez Ziua Națională aproape cu nimic la dispoziție, a fost un moment… Adică, chiar și în criză de materiale , tot aș fi făcut la imprimantă un șablon sau, în ultimă instanță, dacă eram la școală, desenam cu matrița de plastic un contur al României, completam cu un tricolor și tot ieșea ceva.

Regula numărul unul pe care mi-am propus să o respect la această școală online e să nu pun părinții pe drumuri decât dacă aceea chiar e ultima soluție. Educatoarele și învățătoarele își petrec mult timp decupând și pregătind materialele didactice pentru toți copiii, însă părinții… cred că, dacă aș avea pretenția ca mâine fiecare copil să aibă decupat un triunghi isoscel roșu, cu baza 5cm și înălțimea 8cm, plus un cerc crem cu diametrul de 4cm, aș primi cu certitudine o recomandare pentru Bălăceanca.

Revenind, cel mai simplu ar fi fost să printăm și să asamblăm ceva, însă nu toți copiii au imprimantă. Apoi, puteam să lucrăm cu hârtie creponată, dar era la școală și era inutil să îi pun să-și cumpere un pachet doar pentru trei culori din care să folosim doi centimetri. M-am gândit și să pictăm șervețele albe în cele trei culori ale drapelului, un fel de hârtie creponată home-made, însă am renunțat, deja unora le ceream mai mult decât sunt dispuși să facă, din moment ce e prea greu să pregătească de seara anumite fișe care trebuie doar scoase din mapa primită de la mine.

Am realizat că tot ce am la dispoziție fără niciun efort sunt coli albe, creioane colorate/carioci, foarfecă și lipici. Până la urmă, după atâta pescuit idei, am și prins ceva. Am hotărât să fac fac nițică intuire pentru axa de simetrie (abilitățile practice sunt geometrie pură), să îndoim coala pe jumătate, să decupăm o ie și să o decorăm. Aveam speranțe că în mare măsură se vor descurca, deoarece am mai lucrat pe același principiu și în clasa pregătitoare.

Pe trepiedul cel mic de la aparatul foto am fixat o cameră web HD astfel încât să se vadă bine pe masă ce lucrez și rezultatele au fost dintre cele mai neașteptate. Au lucrat în fața camerei, au întrebat la nevoie. Au fost și corecții de făcut, după oră, când mi-au trimis pozele și am putut să văd mai bine ce au lucrat și să le pot răspunde, dacă e cazul.

ie ziua nationala

Au decorat cum s-au priceput mai bine și îmi spun că, în cele din urmă, gusturile nu se discută și fiecare și-a ales cu ce vrea să se îmbrace în această călătorie imaginară la Alba Iulia. Însă, ca la televizor, asta nu e tot, ca să fim pregătiți ca adevărați români pentru Ziua Națională, le-am povestit un pic, pe scurt, despre cele trei țări ale românilor. Anul acesta sunt mici, am insistat doar pe data evenimentului și locația acestuia.

Ca să nu lucrăm în liniște absolută – cu microfoanele închise e atât de multă, ca niciodată la școală – am avut imnul ca fundal muzical și am completat tema artistică cu una muzicală, ce presupune și învățarea primei strofe din imn. Mi-am propus ca, până la finalul clasei a patra, să învățăm în fiecare an câte una. Sper ca anul viitor să ne prindă mai pregătiți și măcar cu speranța că putem merge în siguranță la paradă, altfel cred că o să pregătesc idei de confecționat sau personalizat măști în culorile naționale…

Voi cum v-ați descurcat, de la distanță, cu proiectele mai deosebite?

Și… să nu uit:

La mulți ani, România!
La mulți ani, români de pretutindeni!

cercuri ziar colaj

Colaje din cercuri

Acum niște ani, una din temele primei serii de Năzdrăvani (care acum sunt clasa a X-a sau un pic mai mici) a fost realizarea unui colaj folosind buline colorate, de diferite dimensiuni. Atunci le-am desenat cu ajutorul monedelor. Peste alți niște ani, am descoperit cu plăcere în colecția Idei creative un număr dedicat discurilor de hârtie care, combinate în cele mai ingenioase variante, aveau rezultate simple și de efect. Le-am folosit mult în activitățile mele opționale de la grădiniță și after-school și copiii erau încântați. Materialele le pregăteam eu, cercurile erau realizate pe dimensiune pe coli colorate, ei le decupau și le asamblau, nu le-am cerut să le deseneze ei (cu șabloane sau, mai dificil, cu compasul).

Una peste alta, o probă de decupaj continuu destul de dificilă este detașarea unui disc de hârtie. Să îl decupezi perfect pe contur, strângând simultan foarfeca și rotind hârtia, nu este un exercițiu ușor și se vede imediat cine nu reușește să îl realizeze, căci discul capătă colțuri, uneori inestetice. Pentru copiii mei de pregătitoare, am dat în săptămâna dedicată jucăriilor (dacă tot eram la litera J), o temă de decupaj: să realizeze o jucărie. Pentru a nu strica hârtie bună, le-am cerut ca din pliantele publicitare cu care toți ne trezim la ușă să confecționeze discuri. Se trasau cercuri cu ajutorul unui pahar/farfurii/obiect cu margine rotundă, se decupau, se puteau îndoi/plia după necesități și apoi se construia o jucărie. Puteți să îi spuneți temă integrată cu matetematică (elemente de geometrie, deși din experiența mea AVAP fără matematică nu există). Tot săptămâna trecută am făcut și formele plane și 3D, dar cum să realizezi pătrate și dreptunghiuri e mai greu, am rămas la colaj cu discuri.

Ce a ieșit puteți vedea mai jos.

Rămân la nivelul meu de naivitate și îmi spun că ceea ce văd este munca copiilor, la decupat și lipit cel puțin, căci vreau să mă amăgesc în continuare și să îmi spun că părinții clasei mele au înțeles că nu mă fac pe mine fericită trimițându-mi ceva făcut de ei și îi fac rău copilului muncind în locul lui. Dacă s-a întâmplat cum îmi doresc, atunci în toamnă voi avea o surpriză de proporții, mai ales că știu la ce nivel de îndemânare am lăsat unii copii în martie și unde se situează ei acum, conform celor realizate împreună cu părinții. Dacă sunt prea optimistă, atunci în septembrie voi face o baie rece de realitate și voi relua munca cu ei de unde am lăsat-o, fără resentimente, doar cu o tristețe enormă că în echipa aceasta munca este sabotată din interior.

cercuri ziar colaj

fulgi hartie

Povestea unui fulg de nea și alte mici detalii

Când mi-am zis că a vorbi despre ninsoare în toiul lui ianuarie e o idee bună, căci înveți despre ceea ce vezi, nu am luat în calcul faptul că ne vom apropia cu clima noastră temperată de variante tropicale în care… zăpadă e doar în poze. Discutam luni despre „cum a fost în vacanță“ și foarte mulți copii s-au declarat „triști“ pentru că… nu a nins. Am promis solemn că, dacă va ninge și se așază zăpada, în ziua aceea ultima oră ne tăvălim până nu mai putem.

Și mai trist a fost că a urmat o discuție serioasă despre ninsoare și fulgii de nea. Pe net sunt o mulțime de filmulețe despre cum se formează un fulg și nu îți trebuie decât puțină voință să înțelegi câteva detalii importante. Întâi de toate, apa cristalizează în jurul unui fir de praf sau de polen din atmosferă. Apoi, la îngheț, moleculele se dispun în hexagon, mai mult sau mai puțin regulat. Forma acestuia determină forma fulgului, influențată apoi de cantitatea de apă și de temperatură. Ne-am uitat cum se formau cristalele, apoi la fulgi fotografiați pe haine, ba chiar curiozități de prin Siberia cu apă clocotită și pulverizată la -40, și nu puteam să încheiem decât cu confecționarea unui fulg din hârtie.

Ei bine, tot planul meu frumos parcă și-a lovit degetul mic de la picior de colțul canapelei când am realizat că, după ce le spun copiilor că fulgii sunt mici steluțe cu șase brațe (iar dacă este foarte frig, chiar douăsprezece), fulgii pe care îi confecționam îndoind și decupând hârtia au, de fapt, patru brațe. M-am simțit ca Harap-Alb când a primit sacul cu grăunțe. Ia și rezolvă dacă poți! Nu că nu puteam face fulgi cu șase brațe… e o bagatelă, dar să faci fulgii ăștia cu niște copii care abia îndoaie pe jumătate o hârtie și să ai pretenția să și împartă exact un unghi alungit în trei de 60 de grade „din ochi“ e nebunie curată.

A fost până la urmă ca la examene când, dacă treci cu bine de cele cinci minute de panică de la început, îți revii și găsești soluții. Una îmi trecuse prin mână acum ceva vreme, când am răsfoit numărul 84 al colecției Idei creative.  Pe coala cu modele erau trasate liniile la 60 de grade, potriveai hârtia folosită și îndoiai după model.

De aici mi-a venit și ideea relativ salvatoare. Pe lista de rechizite am trecut trusele geometrice, în primul rând pentru rigle, ca să trasăm spații de scriere; celelalte erau pentru joacă – cum să faci, de exemplu, un cerc cu raportorul. În schimb, acum echerul de 30 de grade urma să mă salveze pentru că… avea celălalt unghi de 60 de grade!

Așadar am împărțit colile, am îndoit/marcat la mijloc, am pus echerul, am trasat o linie, am îndoit, apoi încă o dată și am început să desenez și decupez. Explicația a fost prima piatră de încercare, căci, dacă echerele le aveau, de îndoit au îndoit cumva prima dată (noroc că nu conta, ca la alte proiecte, îndoirea exactă), ba chiar unii au tras corect și linia… ei bine, să îndoi pe linie a fost punctul final. Tragedia a venit când vreo doi au reușit. Am decretat oprirea lacrimilor, voi îndoi eu toate foile. Cei care așteptau să le vină rândul veneau cu mine la banca celui care tocmai era ajutat și observau manevra de câteva ori. Cu coada ochiului am urmărit ambițioși care, după un număr satisfăcător de demonstrații, s-au dus să mai încerce singuri.

Partea cu decupatul a stârnit alte valuri de apă de dat la șoricei, căci stăpânirea acestei unelte dă mari bătăi de cap. Dacă modelele le-am desenat eu (acolo unde nu s-au descurcat să imite modelul de pe tablă), de decupat am refuzat. Trebuie să se străduiască, să strângă, să se concentreze. Fiecare proiect nu are provocări tehnice atât de ridicate cât apar altele, care țin de motivația intrinsecă a copiilor. Mi se pare ireal și nu înțeleg cum am ajuns la acest dezastru. Punem atâta accent pe „rezolvarea de probleme“, aici înțelegând înlăturarea oricărui disconfort, de orice natură, întâlnit în viața de zi cu zi, dar creștem copii incapabili să găsească dorința de a trece peste un obstacol.

Când eram mică am primit o carte cu povești și snoave chinezești. Îmi amintesc una singură foarte bine, m-a impresionat nivelul maxim de prostie existent. Un bărbat avea o nevastă leneșă. Atât de leneșă, că nici să ducă mâncarea la gură nu era în stare. Într-o zi trebuia să plece la târg și să lipsească trei zile, așa că a copt o pâine mare din care nevasta să mănânce cât lipsea. A făcut-o sub formă de colac și i-a pus-o la gât. Când s-a întors acasă, a găsit nevasta moartă. Mâncase doar bucățica din dreptul gurii. Am reținut-o pentru că mi s-a părut mai tare decât Povestea unui om leneș și știu că atunci îmi spuneam că totuși, nu mori de foame în trei zile… e nevoie de mai mult.

Mi-am adus aminte de ea când mă uit la generațiile acestea de copii care nu fac niciun efort să găsească o soluție, pentru că totul le este servit pe tavă. Sunt atât de cocoloșiți și protejați, nu cumva să întâmpine cel mai mic disconfort. Așa cum nici muierea de mai sus nu și-a pus problema să sucească pâinea, nici ei nu gândesc ce ar putea face să iasă dintr-un impas. Nu realizează că, dacă îți e frig, poți închide un geam sau te poți îmbrăca. Dacă s-a desfăcut șiretul și nu știi să îl legi, îl poți îndesa în pantof. Ieși afară și e ger – închizi geaca. Nu ai creion roșu, dar există un bol cu creioane la autoservire, te ridici din bancă și te duci și iei. S-a terminat rezerva la stilou – pui alta, iar dacă nu ai, împrumuți ori scrii cu altceva. Când ni se înfundă, renunțăm și la a ne gândi că ar putea să existe o soluție! Mi se pare îngrozitor de greu să încerci să creezi acel disconfort care să determine copilul să vrea să știe, să afle, să descopere, când el e obișnuit să aibă totul înainte să apară nevoia unui lucru. Iar dacă reușești să îl provoci, descoperi siderat că rezistența la frustrare este zero, crizele de plâns sau de furie capătă proporții apocaliptice și încercările tale se duc pe apa Sâmbetei.

Concluzia zilei de azi a fost că lor le-a plăcut, își doreau să facă, rețeta e bună, funcționează, doar că e nevoie de exercițiu. Nu trebuia să renunț la ideea mea de a filma etapa de demonstrație a profesorului și de a lăsa imaginile să ruleze în looping până când fiecare considera că a înțeles, ca să se apuce de treabă. Mi-am pus pe listă, pentru weekend, și acest lucru mărunt de realizat. Apoi să pun filmul la școală, din nou, până învățăm să facem fulgi reali, cu șase brațe. Dacă cristalizarea e un proces chimic complicat, cred că confecționarea fulgilor din hârtie atinge cu ușurință același grad de dificultate!

Mai jos creațiile de azi – cele care au fost gata până la sfârșitul orei.

fulgi hartie

sanie carton

Săniuță din carton

Mi-am propus să încep anul cu acel „articol” în care treci în revistă ce a fost bun, ce planuri ai, ce s-a citit pe blog… însă nu am avut inspirație pentru el, nici chef de bilanțuri. Aveam poate nevoie de 50 de centimetri de nea pe balcon, ca să-mi revină cheful de iarnă. Miroase a iarnă, însă nu e… ghioceii stau să încolțească, hainele sunt mai mult de primăvară. Însă, deși mă tenta să inaugurez temele săptămânale din acest an cu una potrivită temperaturilor mult peste medie, am rămas în sfera optimismului. Dacă a nins în Sahara – iar! – o să ningă și la noi. Să ne pregătim, așadar, pentru derdeluș…

Am desenat o sanie care sper să reziste unui derdeluș improvizat, în casă, pentru jucării. Și, dacă mă uit deja la primul răspuns în pagina provocării săptămânale, se pare că jucăriile au parte de săniuș, copiii – mai puțin. Pentru a realiza modelul din imaginea de mai jos, aveți nevoie de o imprimantă pentru model și de un carton care să poată trece prin dispozitiv. Dacă nu, printați pe o coală normală, apoi lipiți-o pe un carton ce poate fi decupat și îndoit! Am inclus două pe pagină, și ies suficient de mari pentru a fi mai ușor de decupat, însă, dacă le vreți mai mici, puteți printa la dimensiune mai mică.

sanie carton

Pentru decupaj aveți însă nevoie de foarfecă și de cutter. Puteți decupa cu foarfeca liniile exterioare, continue. Dar este mult mai ușor de decupat spațiile interioare cu un cutter de decupaj. Atenție, tăiați doar pe liniile continue, pe liniile punctate se îndoaie. Aripioarele interioare ale saniei se lipesc dedesubt. Se adaugă lipici pe zona hașurată și se lipesc două câte două, pentru a susține „podul de scândurele”. O puteți apoi decora/colora după dorință. Puteți înfășura tălpile în staniol, adăuga bețișoare de lemn, hățuri, pentru a personaliza creația.

Nu uitați să folosiți un suport de tăiere atunci când utilizați cutterul, un carton mai gros, o placă de tăiere, pentru a nu distruge mobilierul! Dacă realizați acest proiect, aș fi încântată să îl văd și altfel pus în practică. Puteți adăuga un comentariu cu link către imagine sau etichetă pe facebook, către pagina mea.

caprioara decupaj editura casa

Căprioară cu ieduț – decupaj

Exercițiile de montaj a tablourilor propuse de editura Casa în diverse numere ale colecției Idei creative au ocupat bună parte din programa mea de activități, cu un efort pe măsură în pregătirea modelelor. Condiția principală este aceea de a mă încadra cu proiectul într-o singură oră, așadar muncesc înainte vreo două, dacă nu mai bine, pentru a separa elementele de pe modelul inclus în fiecare volum.

Copiii primesc o coală de carton, pe care colorează (anul viitor mi-am propus să încerc să le pictăm, aș câștiga timp, dar depinde cum mă încadrez cu materialele), apoi le decupează și le asamblează după model. Am la mine și volumul, cu tabloul-exemplu, dar și planșa de pe care am separat elementele, de data aceasta colorată. La început, pe lângă problemele de decupaj neatent, ridicau destule probleme și etapele de așezare a elementelor: cine stă „în față”, cine stă „în spate”, noțiunile de perspectivă fiind greu de aplicat la grupa mare. Cel puțin pentru mine, grupa mixtă (cu copii 5-8 ani) și-a arătat roadele, căci cei mai mici, după ce tot amestecau un puzzle de piese decupate, se uitau cum le așază cei mari, și rezolvau problema prin imitație.

caprioara decupaj editura casa

E drept că răbdarea nu este atributul lor forte, și cum voiau să ajungă repede-repede la partea de montaj, colorau grăbit, și, spre disperarea mea, în toate direcțiile. Ce culori foloseau – alegerea lor, încercam să-mi repet că ceea ce mă interesează din acest proiect este tehnica: un decupaj cât mai fidel și o aranjare corectă a elementelor, și trebuie să-i las și pe ei să se manifeste, chiar dacă o căprioară cu părul albastru e greu de imaginat.

O altă variantă pentru realizarea acestor tablouri este de a folosi și pentru elemente carton colorat, și atunci copiii nu mai decupează. Însă carton în patru nuanțe de maro mi-a fost imposibil să găsesc… așa că am rămas la varianta colorată. Modelul din mijloc este realizat ulterior activității, acasă, de Iris.

caprioara decupaj editura casa

Proiectul face parte din volumul „Animale sălbatice din hârtie”, pe care îl puteți găsi  în librăria online a editurii Casa, sau în alte librării: Libris (transport gratuit),eMag, elefant (transport gratuit la pickup point), Librarie.net,AdevarulShop, BestKids.

 

 

broscute editura casa decupaj figurine primavara

Broscuțe la plimbare – exercițiu de decupaj

Grupa mea de grădiniță și-a descoperit pasiunea pentru exercițiile de decupaj după modelele de la editura Casa. E drept că în timp exercițiul îmi este și mie util, am căpătat din ce în ce mai multă viteză de lucru în copierea modelelor pe calculator și separarea elementelor, pentru a le face ușor accesibile copiilor. Tehnica de copiere pe calc, prezentată în carte, și apoi transpunere pe material, nu le este deloc accesibilă copiilor, precizia lor în mânuirea instrumentelor de scris lăsând foarte mult de dorit.

În schimb ne descurcăm mult mai bine la decupat. Mult, nu foarte. Pentru modelul acesta le-am imprimat pe carton verde toate elementele ce țineau de broscuțe, și pe care doar le-au decupat. Celelalte au fost imprimate pe carton alb, le-au colorat după preferințe și le-au decupat, tabloul căpătând astfel personalitate.

Am observat că în timp problemele de perspectivă au dispărut, nu mai întreabă „care e primul”, adică cine stă în spate, cine în față. Modelul complet, colorat de mine în prealabil, le este suficient pentru a stabili ordinea elementelor. Spre marele lor regret, timpul nu a ținut cu noi, să poată decora și suportul alb al broscuței. Pentru acesta și-au făcut planuri acasă, iar pentru data viitoare vor modelul cu căprioară…

broscute editura casa decupaj figurine primavara

Și cum mai aveam un model „de rezervă”, l-am executat cu Iris (cel mare, din imagine), să avem și noi broscuțele noastre la colecție. Modelul este prelucrat din numărul 36 al colecției Idei Creative, Figurine din hârtie, modele de primăvară şi de Paşti, disponibil în Librăria Editurii Casa, Libris.ro, Libraria Emag, librarie.net, elefant.

cartita decupaj Figurine din hartie, modele de primavara si de Pasti, Editura Casa

Cârtița grădinar – exercițiu de decupaj

cartita decupaj Figurine din hartie, modele de primavara si de Pasti, Editura Casa
Azi fiind prima zi de după lunga vacanță de Paște, le-am pregătit copiilor ceva mai ușor: un tablou realizat cu ajutorul decupajului. Pentru acest exercițiu modelele mele preferate de ceva ani sunt cele incluse în volumul Figurine din hârtie, modele de primăvară și de Paști, de la Editura Casa. Am realizat o parte în trecut, dar mi-au rămas destul de multe pe listă. Copiilor le plac, colorează, decupează, lipesc, și, în ciuda ochiului critic și pretențiilor mele de „perfecțiune”, ei sunt foarte mulțumiți de rezultat.

Pentru a pregăti un astfel de model pentru un grup de copii am nevoie să separ întâi toate piesele în calculator. Apoi le așez în pagină, și decid pe care le pot imprima direct pe carton colorat și pe care le voi lăsa să fie colorate de copii. La modelul de azi am avut două nuanțe de verde, și am imprimat tufele. Corpul, care trebuia realizat în „culoarea pielii”, l-au colorat copii. Am decis ca salopeta și pălăria să le coloreze tot ei, în funcție de preferințe – și, după cum se poate vedea, nu prea există două la fel. Să le realizăm identic nu ar fi avut farmec. Ca idee, am avut nevoie de două ore pentru a pregăti acest material de la zero, până la așezarea în plicuri pentru fiecare dintre copii.

Una din nemulțumirile mele a fost legată de colorat. Consider că, la vârsta lor, este o deprindere ce ar fi trebuit deja formată, și cum nu face parte din lista mea de obiective, trebuie să mă mulțumesc cu ce se poate… La decupaj am stat ceva mai bine. Nu se mai grăbesc, am la mine mereu foarfece de diferite dimensiuni, și le schimbă după cum au nevoie: dacă spațiul este îngust, sau cu detalii, iau o foarfecă mai mică și mai ascuțită.

cartita decupaj Figurine din hartie, modele de primavara si de Pasti, Editura Casa

Față de exercițiile trecute, azi am încercat altă modalitate de a-i orienta în spațiu. Am colorat eu planșa-model, cea scanată din carte. Astfel puteau vedea și liniile punctate care delimitau piesele lor, și, în funcție de culoare, să-și dea seama care vine deasupra, care dedesubt. Au înțeles repede ce au de făcut, și la montaj nu am intervenit decât la fixarea uneltelor în buzunar… acolo unde au lipit buzunarul de tot.

cartita decupaj Figurine din hartie, modele de primavara si de Pasti, Editura Casa

Am continuat și acasă, cu Iris. Ar fi venit cu mine la oră – îi place să joace rolul de „asistent”, și să-i ajute pe cei mici, dar cu ploaia de azi nu s-a putut. Așa că acasă am montat și noi versiunea noastră de cârtiță.

Volumul îl puteți achiziționa din Librăria Editurii Casa, Libris.ro, Libraria Emag, librarie.net, elefant(Este posibil da tirajul să fie epuizat.)

Modelul este disponibil aici.

idei creative

Decupaj și figurine din cerculețe

Activitățile cu hârtie nu sunt ușor de pregătit, copiilor le place să fie provocați, și mai ales nu le place o activitate monotonă. Ceva trebuie să fie diferit. Așa că ieri le-am pregătit o temă adaptată după două numele din colecția Idei creative: o ciupercuță, realizată din cercuri îndoite, și un arici, „extras” dintr-un tablou mai amplu pentru a-l plasa lângă ciupercuță. Partea și mai dificilă a proiectelor e că nu trebuie să depășească o oră.

idei creative

Am desenat modelele separat, pe o coală de hârtie. Cu cercurile nu a fost deloc greu, cartea indică câte și de ce dimensiune. Ariciul însă trebuia separat pe elemente, dacă sunteți familiarizați cu colecția știți cum vin modelele, suprapuse, și cum se copiază fiecare bucată. Copiii mei sunt prea mici pentru a trasa un contur, așa că pe un a5 am avut toate piesele (se vede în imagine). Am început să le colorăm. Voi insista pe colorat până ne va ieși, într-o singură direcție, uniform. Le-am arătat cum am colorat eu modelele, și s-au străduit, mult mai bine ca data trecută, să respecte indicațiile. Pentru culoarea pielii ariciului, cum nu avem un creion care să ne satisfacă pretențiile, am folosit tehnica frotajului, și am luat pe degețel portocaliu din cercul colorat astfel și am acoperit ariciul. A ieșit bine, se putea și mai bine. Dar copiii au fost impresionați de cum pot „rezolva” o problemă ce părea imposibilă.

A urmat partea de decupaj. Mai ușor pe cercuri, mai greu la arici. De îndoit le-am îndoit eu întâi pe ale mele, și ei s-au străduit după model. Așa cum le-au făcut, așa le-au lipit, eu nu intervin cu corecturi doar de dragul de a „ieși bine”. La final le-am lipit, am făcut un decor alb, decupat de mine cu trimmerul decorativ, lipit de ei pe un carton, ca suport.

decupaj arici ciuperca idei creative

Timp de lucru: cca 50 min. Vârsta medie: 4.5 ani.

Mi-a plăcut că au răsfoit un pic și cărțile luate cu mine, și mi-au sugerat că și prințesa din cerculețe e drăguță, și veverița decupată… le place colecția și abia așteaptă să mai lucrăm din ea!

pasarele decupaj idei creative

Cuib cu păsărele – exercițiu de decupaj

Nu știu dacă vă mai amintiți articolul meu despre camerele live din natură. Ei bine, ieri, la sugestia unei prietene, am stat și-am păzit un cuib de barză, ca să văd puii. Nu mi-am închipuit niciodată că sunt atât de urâți… sau că nu au ciocul mai lung! Dar parcă e mai palpitant decât pe National Geo să vezi totul în timp real, nu tăiat, nu prelucrat… Parcă n-am mai văzut pui mâncând, atât de fascinată mă uitam!

Însă, sub influența cuibului de barză, am ales și tema pentru azi la grădiniță. Fetele mele sunt mari fane ale tablourilor din colecția Idei creative, așa că le-am mai pregătit unul. Bine-nțeles, au protestat că nu am avut hârtie în degrade, să iasă specia de zburătoare corect, însă s-au descurcat și așa. Am separat elementele – pe calculator, normal – le-am printat pe coli colorate (ciocurile pe portocaliu, aripile pe albastru, frunzele pe verde etc.), apoi le-am desprins și împărțit. Decupajul de finețe l-au făcut ele. Ne-a luat o oră plină, dar am terminat cu zâmbetul pe buze. Recunosc că n-a fost o idee prea strălucită să folosesc fundal albastru, dar cum coli albe n-am mai avut la mine, am schimbat proiectul acasă, cu Iris. Iată ce-a ieșit:

pasarele decupaj idei creative

pasarele decupaj idei creative Modelele din carte sunt realizate compact, nu separate pe elemente. Teoretic ar trebui copiate fiecare în parte, cu indigo sau calc, și reproduse din hârtie colorată. Apoi decupate și asamblate. Cum însă varianta aceasta nu ar dura doar o oră, și rezultatul nu ar fi deloc garantat, prefer ca munca aceasta s-o fac eu. O singură dată le-am cerut să copieze cu calc, dar atunci erau doar două aripi de liliac.

Despre volumul Modele de primăvară și de Paști am mai vorbit deja, și puteți găsi aici detalii despre tablourile disponibile. De asemenea, două dintre modele – buburuzele și broscuțele, au fost puse la dispoziție prin amabilitatea editurii Casa copiilor care rezolvă temele săptămânale aici pe site.

Sper că vă plac, și v-am provocat din nou să încercați alte variante de a înfrumuseța primăvara!