pisicile razboinice

Acasă cu perechea mea de pisici războinice

Mi-ar fi plăcut să stau la curte și să am un cățel și o pisică. Îmi plac, dar nu în casă – înțelegeți voi, să iasă singure afară când au nevoie. În schimb am adoptat câteva clanuri de pisici – telenovelă curată care la Bookfest peste câteva zile va continua cu încă un episod. Cum nu era de ajuns acasă, ba chiar și la școală unii copii s-au apucat de citit seria. Ieșirile cu clasa, în care mă însoțea Iris, se lăsau cu lungi discuții în care încerca să nu divulge secrete din volumele următoare.

Dar perechea de pisici nebune e formată din Iris și buna ei prietenă, Cris, devenită obișnuit de-al casei. Cum au început să miaune amândouă că vor noul volum, le-am spus că m-au dus cu preșul de trei volume că scriu despre serie și că acum nu mă mai las păcălită. Așa că azi a avut loc în sala cu veverițe o nouă întrunire. Au protestat, că nu pot povesti atâtea volume… dar până la urmă s-au pus de acord și mai jos aveți ce a ieșit:

Iris:

Acum câteva zile, chiar după ce s-a anunțat pe net noua apariție, prietena mea cea mai bună mi-a spus și ea de apariția noului volum din seria mea preferată de cărți, Pisicile războinice. Mi-a propus să comandăm volumele când aveau să se tipărească, dar am avut o idee mai bună: să mergem împreună la târgul de carte.

Cu toate că așteptam nerăbdătoare al cincisprezecelea volum, am început să ne gândim de ce ne-am apucat noi două de această serie de cărți. Cris a început Pisicile Războinice la sugestia mea. A trebuit să mă rog de ea un semestru întreg ca să o conving măcar să citească seria de cărți. I-am împrumutat primul volum. Prima reacție după ce a văzut coperta a fost: „Ce-i cu mâța asta? Stai să ghicesc: mâța de pe copertă când e nervoasă nu face un simplu miau! face un MIAU!” și tot felul de glume care ei i se păreau amuzante.

Am făcut un pact: dacă ea încearcă să citească Pisicile și nu-i plac, eu nu voi mai citi ca obsedata în fiecare pauză, dar dacă aveau să-i placă, atunci ea urma să parcurgă și alte cărți la recomandarea mea.

Ca de obicei, am câștigat. După primul volum, a venit două zile mai târziu ca să-l ia pe al doilea, apoi pe al treilea, pe al patrulea și pe al cincilea…. Până când a citit toate volumele traduse, iar apoi, de nerăbdare, a încercat să le citească în engleză, însă s-au dovedit prea dificile.

Morala: vineri suntem amândouă în târg la vânătoare de pisici.

pisicile razboinice

Cris:

Așa….Până acum prietena mea a discutat despre mine. Acum e rândul meu. M-a convins cu greu să citesc primul volum din seria Pisicile războinice, dar apoi restul seriei a venit de la sine. Am început să explorez tărâmul magic ale celor cinci clanuri: clanul râului, clanul tunetului, clanul umbrelor, clanul vântului și clanul stelelor. M-am aventurat pe meleagurile lor și am descoperit minunățiile naturii, greutățile pe care trebuie să le înfrunte cei care se integrează într-o nouă societate și felul lor de a supraviețui.

De asemenea, am învățat importanța unei familii unite și am reușit să țin minte diverse metode de vindecare naturală. Aceste cărți îți provoacă abilitatea de memorare a numeroaselor nume ale pisicilor (Coadă de Nor, Stea de Foc, Nor de Frunză, Colț Galben, Zbor de Veveriță, Labă de Laur, Labă de Leu, Furtună de nisip, Frunză Ruginie, Pui de Brad ș.a.m.d).

Această serie de cărți nu te învață doar cele prezentate mai sus și este o modalitate de a-ți petrece într-un mod plăcut și educativ timpul liber. La fel spune și draga mea prietenă.

Și ca să nu am cumva impresia că nu și-au luat sarcina în serios, Iris s-a pregătit pentru târg cu un nou semn de carte personalizat. În lucru, dar nu știu dacă va fi gata la timp, este un altul, cadou pentru Cris, pe aceeași temă, dar cu care va reveni pe contul ei de instagram din care am ales un exemplu de pisici războinice în viața noastră de zi cu zi…

 

View this post on Instagram

 

#hamsterscolar #hamster #pisicilerazboinice #edituraall #thewarriorscats

A post shared by Iris Hornoiu (@iris17lili) on

atelier porti deschise pregatitoare

Porți deschise pentru clasa pregătitoare

Pentru părinții copiilor din grupa mare de grădiniță a început perioada emoțiilor… Înscrierea la clasa pregătitoare. Chiar dacă tonul pare ușor ironic, nu aș vrea să fiu în pielea celor care încearcă acum să fie siguri că fac cea mai bună alegere pentru copilul lor.

Sâmbătă am organizat la mine în clasă un atelier la care i-am invitat pe cei care, începând de prin septembrie, au trecut pe la școală să întrebe de înscrieri. Au lăsat numărul de telefon, le-am dat mesaj și au venit. Am avut cinci pitici mici (comparativ cu ai mei de la clasa a patra) cu care m-am delectat o oră și mai bine. Dacă ei aveau emoții, eu eram tot pe-acolo. Am luat-o și pe Iris cu mine, poate-poate îmi dă o mână de ajutor cu copiii cât mai discut eu cu părinții. (În final, a stat ca spectator: Ce voiai, erau cinci, să te ajut ca să aibă impresia că nu te descurci?? QED)

Am încercat din răsputeri să fiu relaxată, în ciuda răcelii care nu mă lăsase să dorm. Știam că, pe lângă ochișorii de la masa centrală, cei de pe margine erau și mai iscoditori. Eram însă „la mine acasă”, în clasa mea caldă și primitoare, în care și ei s-au relaxat repede. Când primul dintre băieți m-a întrebat direct Cristina, tu…, m-am înmuiat. Trecusem testul. Niciun copil nu ajunge aici dacă nu se simte bine cu tine.

E drept că nu am reușit cu toți performanța, dar, auzindu-l pe el, au prins curaj. Cât am lipit diverse pentru un tablou de dăruit mamei, am stat de vorbă despre desene animate, despre povești, despre cum se comportă personajele, pe care le simpatizăm și de ce… O plăcere. Dacă am norocul să fie toți așa – până acum au venit doar cu 6 ani împliniți – va fi minunat. Și dacă se învârt și pe la numărul magic 20, mă declar total în extaz.

atelier porti deschise pregatitoare

Însă atelierul meu a fost urmat de ziua oficială a porților deschise în care, spre marea mea uimire, chiar au venit mulți părinți să întrebe. Cinci ore, cu mici pauze, am răspuns continuu la întrebări, am prezentat clasa (deși intrăm în renovare și habar nu am cum va arăta a noastră). Ce părere am despre teme (mai ales la pregătitoare), cum încurajez competiția, ce competențe trebuie să dobândească copilul la finalul anului, dacă e „suficient” că știe să citească sau să învețe până la toamnă și să scrie, până la cât să numere și să socotească… După acestea ajungeam și la „pretențiile mele”, de a merge singur la baie (ba chiar am fost întrebată cum să o învețe ea, mamă de fată, să nu se mai așeze pe vasul de toaletă, noroc că știam de variante de colac din hârtie…), de a nu avea nevoie de asistență în această situație, de a se îmbrăca singur sau de a-și lega șireturile, să știe să desfacă o sticlă cu apă, să-și identifice lucrurile, să aibă noțiunea de a le așeza la locul lor. În plus, să știe că există reguli, că nu poți face totul chiar când și cum vrei, că la școală ești egal cu ceilalți, să aștepți să-ți vină rândul…

Cei șapte ani de acasă

Cei șapte ani de acasă. Disponibilă la: editura ALL, Libris, Elefant, Librarie.net, Cartepedia, Diverta, Cărturești.

Am zâmbit larg când, în acest context, am primit de la editura ALL una din ultimele apariții, Cei șapte ani de-acasă. Conceput ca un ghid de dezvoltare personală sau chiar un mic manual de educație civică, îți poate da, ca părinte de preșcolar, o idee destul de bună despre ceea ce ar trebui să știe copilul tău înainte să meargă la școală. Am folosit-o și la clasă, cu cei de a patra, într-un context asemănător. Discutam despre valori umane și norme morale ce trebuie respectate. Deseori spuneau ei că „trebuie să ai cei șapte ani de-acasă”. Și tot de la ei au răsărit întrebările din seria „ce înseamnă cu adevărat să ai acești prețioși 7 ani”. Am luat cartea și am trecut repede în revistă capitolele. Concluzia, la aproape 10 ani, a fost că nu e deloc ușor să ajungi să capeți diploma de absolvire a școlii de acasă. Puteți răsfoi câteva pagini pe site-ul editurii, aici.

În încheiere, mai sunt mai bine de două săptămâni de înscrieri. Dezavantajul de a nu fi „școală de fițe” e că se strâng greu copiii necesari unei clase. Depinde mult ce s-a auzit prin parc de școală, de profesori în general și, de ce nu, în special de persoana care urmează să ia clasa. Plus că nu mă simt deloc confortabil să fiu evaluată fizic. Cred că mai mult m-au afectat judecăți din seria „ce tânără sunteți!” decât cele „v-am căutat deja pe google, am văzut cu ce vă ocupați”. Ultima, cel puțin, a fost extrem de sinceră și la obiect. Măsurată de sus până jos, cântărită, trecută prin șabloanele fiecăruia, a fost o experiență grea. Încercam de fiecare dată să-mi rulez în minte secvența aceea din Cars, cu Sally agitată că „vin clienți”, cum să-i convingi că ceea ce le propui e viabil, dar ei, de fapt, s-au rătăcit…

Am tras și o concluzie tristă… chiar mi-aș dori să avem școli ca „afară”. Copiii să fie înscriși automat în circumscripția școlară, să afli la începutul anului școlar cine ia clasa, să ajungi la profesor doar dacă te programezi…

Dar noi să fim sănătoși, că le-om duce pe toate!

Cecelia Ahern Perfecți Defecți

Defecții și Perfecții Ceceliei Ahern

Cele două volume ale Ceceliei Ahern – Defecți și Perfecți au fost printre ultimele lecturi de vacanță ale lui Iris. Le luasem cu recomandarea „pentru adolescenți”, dar eu n-am ajuns la ele atât de repede. În schimb Iris a căpătat obiceiul de a comenta cărțile pe parcursul lecturii (și de a-ți strica complet cheful de a te apuca de citit după ea). Totuși, acum m-a făcut curioasă, căci era destul de pornită. Am rugat-o să se potolească, pentru că vreau și eu să le iau la rând. Cu greu a reușit.

Cecelia Ahern Perfecți DefecțiImediat ce am deschis primul volum, „teroarea” se dezlănțuia din oră în oră. Unde ai ajuns? Și ce zici de… cum ți se pare… Să mă lase să citesc până la capăt îi era imposibil, comentam pe parcurs. Pe la 11 noaptea am terminat. Doar că volumul 1 se cam încheie în coadă de pește.  Nu te apuca de volumul 2! Mâine te scoli la 6. Dacă începi, n-o să-l lași din mână până nu termini! Eee, ce știe copilul. Las’ că citesc un pic, să văd ce se întâmplă, intuiesc continuarea și mă culc. Planul era la 12 să las cartea. Am lăsat cartea când am ajuns la ultima copertă, la ora 4 și jumătate dimineața. Inutil să spun că trezirea a fost tot la 6… dar nu am regretat.

Pe scurt, volumele propun un sistem de curățare morală a societății, cumva paralelă cu sistemul tradițional de justiție și poliție. Mie îmi aducea a Inchiziție medievală, rasism, combinată cu discriminare și puritanism. Cert e că încercau să împartă lumea în alb și negru, în condițiile în care știm că sunt enorm de multe nuanțe de gri. Dreptatea devine nedreaptă. Când realizezi că tocmai cei care încearcă să o împartă sunt mai corupți decât cei pe care îi condamnau, problemele de morală nu mai au rezolvare.

Două lucruri mi-au dat de gândit după lectură. Primul – volumele se înscriu într-o serie de lecturi/scenarii cu societăți distopice. După „Povestea slujitoarei” – serialul aflat pe val la HBOgo, au ajuns la mine aceste volume. E parcă din seria filmelor cu asteroizi care lovesc Pământul și doar un mic număr de oameni supraviețuiesc. Ne pregătesc oare psihologic pentru un scenariu apocaliptic? Sper că nu. Dar… coaliții care vor să schimbe legile pentru a îngrădi libertatea personală, America dominată de intoleranță… Ceva parcă nu e la locul lui.

Al doilea lucru a fost paralela pe care Iris a făcut-o între cărți și realitatea politică de la noi. Judecătorul aflat în funcția supremă se dovedește a fi cel care încalcă regulile. Cei care acceptă tacit regimul impus ajung în final să se solidarizeze, să protesteze pașnic. Sunt pregătite forțele de intervenție, se așteaptă reacția violentă a protestatarilor care… se așază jos și protestează în tăcere. Apar probele incontestabile și judecătorul este condamnat. La final binele „învinge”, finalul este „fericit”, iar copilul meu consideră că și la noi lucrurile se vor așeza pe făgașul corect. E nevoie doar să nu renunțăm. Comentariile ei despre legile date numai pentru unii, despre cum alții sunt acoperiți și li se permite să le încalce, despre corect și parțial corect în aplicarea unei sentințe, iar mai apoi despre modul de protest și încheierea acestuia mi-au dat un pic de speranță. Poate așa „defecți” cum suntem noi, copiii epocii de aur, trecuți prin nebuloasa tranziției, cobaii tuturor reformelor învățământului și nedreptăților din ultimii 30 de ani, am reușit să creștem niște copii „perfecți”, care gândesc singuri și nu pot fi amăgiți cu fasole și-un cârnat. Îmi spun „poate” și sper că nu e iluzie, pentru că altceva de care să mă agăț chiar nu mai am. Am extras câteva fragmente din notițele lui Iris:

Celestine North are o viață perfectă. În privirile celorlalți este perfectă. Crede că tot sistemul de guvernare e perfect, la fel ca ea.

În țara ei există două categorii: defecții și perfecții. La cea mai mică greșeală erai însemnat ca defect. Ar fi trebuit să fie la a doua, a treia greșeală. Doar din greșeli înveți!

Ce înseamnă să fii defect? Înseamnă să nu poți părăsi țara, să mănânci doar alimente de bază, să fii acasă până la ora 11 seara, să nu poți crește sau adopta un copil… Există autobuze speciale pentru defecți și autobuze cu doar două locuri speciale pentru aceștia. Perfecții n-aveau voie să ajute defecții. Înțeleg cele două categorii. Dar de ce perfecții n-aveau voie să-i ajute pe ceilalți? Nu mi se pare normal.”

„Strâng toți defecții la un loc ca să le dea vestea cea mare. Vor construi lagăre pentru ei! Normal că aceștia încep să protesteze. Celestine își dă seama de un lucru. I-au strâns pe toți la un loc, le-au dat o veste proastă… Vor să-i facă să sară la bătaie ca niște animale! Să le arate oamenilor cât de defecți sunt ei. Protestatarii încep să urle, să înjure… Celestine le spune oamenilor părerea ei. Au ascultat-o. S-au așezat jos și-au protestat pașnic. În final, rezultatul este schimbarea sistemului. Ce n-aș da să fie lucrurile la fel de simple ca în cărți!”

Citate pe care le-a selectat:

„Am iubit matematica pentru că orice problemă are o soluție. Dacă aplici teorema, găsești răspunsul. De la o vreme încoace, e un haos în mintea mea, nu există teoreme, oamenii nu fac altceva decât să se joace unii cu alții și să schimbe regulile din mers. Dar, doar pentru că ei schimbă regulile, nu înseamnă că și eu trebuie să fac la fel.”

 „Frumusețea e un blestem. Ea ne împiedică să vedem cine sunt adevărații monștri.”

„Ca cineva să câștige, altcineva trebuie să piardă. Ca să câștigi trebuie să fi pierdut ceva mai întâi.”

Nu vreau să vă spun mai multe despre subiect, ar fi și păcat, s-ar pierde tot farmecul. Rezumate găsiți, dacă curiozitatea este chiar atât de puternică, însă nu vă recomand. Volumele sunt disponibile în librăria editurii ALL, libris, elefantcarturesti, cartepedia, eMag, librarie.net.

În război cu pisicile – concurs

Mi se pare extraordinar în ultimul timp cum, dacă le dai copiilor o carte groasă de cinci degete, se blochează, jelesc, și orice încercare de a-i încuraja să se apuce de ea e… sortită pieirii. Dar dacă le dai de citit o serie cu 10 volume, care puse unul peste altul au cel puțin 30 cm înălțime, nu au nicio problemă. Pentru că le iau pe rând.

Nu am pisici, am veverițe. Dar Pisicile războinice de la editura ALL au aterizat la noi, în picioare, ca orice pisici, de ceva ani. Andrei le-a însoțit în lupte… apoi a început Iris să își petreacă timpul cu ele.

Până acum am citit primele șase volume: „În inima pădurii” (unde pisoiul de casă este primit în clan), „Foc și gheață” (pisicile din clanul Tunetului se înfruntă cu niște probleme), „Pădurea secretelor” (se descoperă trădătorul), „Furtuna” (o rudă a secundului vine în clan), „O cale primejdioasă” (unul dintre conducători își pierde a noua viață), „Vremuri întunecate” (apare un nou dușman).

Cele patru clanuri respectă un cod al onoarei, doar că pe unele pisici nu le interesează acest cod. O pisică apucă calea de pisică războinică de când este pui. La câteva luni (6-7 luni) este luat în ucenicie cu titlu de Labă de gheață (doar un exemplu), războinic sub numele de Blană/Inimă/ Gheară de gheață, poate secund (același ca la războinic), și cu puține șanse Stea de gheață, ca lider. Pisoi de casă li se zice doar pisicilor care locuiesc lângă „două picioare” (oameni) și mănâncă „răhăței de șoareci” (mâncare specială pentru pisici).

Roșcovanul este un pisoi care a reușit să primească toate titlurile prezentate mai sus.

Ce nu mi-a plăcut:

  1. Unele din personajele mele preferate au murit.
  2. Cărțile se traduc prea încet.

Ce mi-a plăcut cel mai mult: 

  1. În carte apar animale.
  2. Au acțiune de lungă durată.
  3. Vezi (unii) oameni așa cum ar trebui.

Tocmai a apărut cel de-al optulea volum, pe care editura ALL l-a lansat în cadrul festivalului de carte Bookerini. Copiii au fost provocați de ilustratorul Octav Ungureanu să deseneze pisicuțe. Războinice, teoretic, dar numai bune de smotocit în realitate. La final, în urma unui concurs organizat pe loc, cinci copii talentați au primit ca premiu ultimul volum. A fost prima dată când am acceptat să fac parte din juriu… știți că, încă de când am concursurile pe blog, am delegat cu mare plăcere această responsabilitate. Nu pentru că nu aș putea s-o fac, ci pentru că sunt puțin cam exigentă pentru gustul publicului. De data aceasta, ca să nu exagerez, am luat-o cu mine și pe Iris. Am fost amândouă „cu ochii pe pisici” la eveniment. Mai amuzant a fost după, când, la școală, mi-am luat într-o zi tricoul… și m-am trezit cu o fetiță care m-a întrebat dacă nu cumva am și cărțile… că nu găsește primul volum!

Toată această largă introducere nu are ca scop decât să vă provoace la concurs. Puteți câștiga unul din cele 10 premii: volum la alegere din seria „Pisicile războinice” și câteva accesorii dacă răspundeți la următoarea provocare:

Imaginați-vă că aveți o pisică (dacă nu aveți deja una). Un miracol se produce peste noapte, pisica dumneavoastră începe să vorbească. Vine de dimineață, se urcă pe plapumă și cu o atitudine „războinică” (ca să fim în ton cu subiectul) vă trezește cu o lăbuță peste față… ce vă spune când deschideți ochii?

Adăugați la acest articol, prin formularul de mai jos, un comentariu, cu numele real. Alături de răspunsul la provocarea de mai sus, adăugaţi un număr de telefon de contact (nu va fi publicat, dar este obligatoriu). 

Fiți creativi! 

Cele zece premii vor fi atribuite în cadrul editurii ALL. Se vor ține cont de calitatea și originalitatea exprimării în limba română. Tocmai pentru a evita răspunsurile la indigo, am decis ca acestea să devină vizibile publicului în momentul încheierii concursului. Înscrierea va fi confirmată după înregistrarea comentariului, printr-un mesaj în acest sens la adresa de mail folosită la adăugarea lui.

Fiecare participant are dreptul la un singur comentariu. Vă rog ca în rubrica „Nume” să folosiţi numele real complet (acesta va fi și numele de pe pachetul expediat) şi verificaţi dacă adresa de mail este scrisă corect. Concursul se va desfăşura între 8-18 noiembrie 2017, ora 21:00. Câștigătorii vor fi anunțați în maxim 72h de la încheierea concursului, și vor avea la dispoziţie tot 72h pentru a revendica premiul, printr-un comentariu la acest articol, folosind aceeaşi adresă de mail cu care a fost adăugat comentariul câştigător şi incluzând în mesaj numărul de telefon solicitat mai sus. La expirarea termenului, pentru premiile nerevendicate, vor fi desemnați alți câştigători. În cazul în care este epuizată lista de participanți, premiile se anulează. Premiile vor fi livrate numai la adrese de pe teritoriul României.

Comentariile care vor intra în concurs vor primi un număr de ordine la aprobare.  Nu vor fi acceptate comentariile care nu îndeplinesc condiţiile solicitate (nume real complet, răspunsul la întrebare, numărul de telefon, IP unic), şi nu vor participa la concurs, dar vor fi vizibile pe pagină la încheierea concursului. Verificarea IP-ului unic se va face după încheierea concursului, pentru stabilirea listei finale de participanți.

Câştigătorii nu vor fi anuntați personal, vă rog să accesați pagina concursului în zilele de 21-23 noiembrie 2017. Dacă vă este de ajutor, puteți seta un „reminder google” pentru această dată.

 


Edit, 20 noiembrie, ora 20:00. Câștigătorii aleși de echipa editurii ALL sunt:

  • 1. Grigorescu Emanuela
  • 4. Popa Roxana
  • 6. Gheorghe Maria Corina
  • 7. Ovidiu-Sergiu Dorobanțu
  • 9. Gabriel Lung
  • 16. Rodica Voicila
  • 25. Manolache Giulia Fabiana
  • 27. Pavel Karina
  • 34. Enescu Catalina
  • 36. Cheoseaua Aurelia

Câștigătorii sunt rugați să adauge la acest articol un comentariu care să cuprindă: numele, adresa poștală la care va fi expediat premiul, numărul de telefon cu care s-au înscris în concurs. Adăugați și numărul volumului pe care îl doriți din serie. Data limită pentru trimiterea mesajului: 23 noiembrie, ora 20:10.

Premiile nerevendicate la termenul stabilit vor fi atribuite altor participanți.

Felicitări tuturor!


Edit, 27 noiembrie, ora 15:00. Avem două premii nerevendicate, termenul a expirat, așadar au fost atribuite următorilor clasați. Aceștia sunt:

  • 13.  Panait Anamaria
  • 21.  Elena Dorina Munteanu

Câștigătorii sunt rugați să adauge la acest articol un comentariu care să cuprindă: numele, adresa poștală la care va fi expediat premiul, numărul de telefon cu care s-au înscris în concurs. Adăugați și numărul volumului pe care îl doriți din serie. Data limită pentru trimiterea mesajului: 30 noiembrie, ora 15:00.

Premiile nerevendicate la termenul stabilit vor fi atribuite altor participanți.

Felicitări tuturor!

Manual de istorie, clasa a V-a, Bogdan Teodorescu și Cristina Hornoiu – editura ALL

Manual de istorie, clasa a V-a, Bogdan Teodorescu și Cristina Hornoiu – Editura ALL

Manual de istorie, clasa a V-a, Bogdan Teodorescu și Cristina Hornoiu – editura ALLAnul acesta am avut blogul pe avarie… n-am putut, de foarte multe ori, să răspund la multele întrebări sosite în privat „De ce nu mai scrii?”, „Ești ok?”, decât că da, sunt bine, dar fără detalii. Azi pot spune și de ce… am luat decizia, împreună cu colegul meu, Bogdan Teodorescu, să acceptăm provocarea lansată de Ministerul Educației prin noua programă de istorie la clasa a V-a și să lucrăm împreună la un manual pentru prima generație de copii care a intrat, acum cinci ani, în clasa pregătitoare.

Mi-este foarte greu acum, privindu-mi numele pe copertă, să exprim ce simt. Odisee sau golgotă, cam așa se poate descrie perioada din acest an în care am lucrat la manual. Ca absolvent al Departamentului de Formare a Profesorilor la Facultatea de Științele Educației, mi-a revenit în acest proiect partea de amenajare didactică, în totalitate, și rolul consultativ în problemele de istorie. Eram la curent cu caracteristicile reformei, așa că elementele ce presupuneau dezvoltarea competențelor nu m-au surprins deloc. Erau și foarte aproape de modul în care, la rândul meu, am predat la clasele gimnaziale istoria. Conținuturile cred însă că au uimit pe toată lumea.

Aud de foarte mult timp că istoria înseamnă „date și evenimente”, că nu așa ar trebui învățată. Cred că ar trebui să parcurgeți noul manual, indiferent dacă sunteți profesori, elevi, pasionați sau nu. Aș fi foarte curioasă dacă perspectiva pe care o aveați despre studiul istoriei se schimbă. Știu că este altfel, pentru că am lucrat având-o alături pe Iris, acum în clasa a VI-a. La școală învăța după vechile manuale și ofta tristă că al ei „nu e așa”. Citea lecțiile, alături de mine, și o consultam în privința sarcinilor didactice. Pe unele dintre ele chiar a ales să le facă și ar fi greu să descriu ce reacție a avut când și-a văzut proiectul, ca exemplu, în pagina 7. A fost primul meu critic și am încercat să țin cont de cât mai multe sugestii: teme creative, informația prezentată în așa fel încât să nu se plictisească, imagini mari și explicite.

Am spus odisee și golgotă, pentru că drumul de la momentul în care am deschis programa până la 16 iunie nu a fost unul ușor. Pentru a putea lua o decizie, am studiat programa și am început detalierea conținuturilor. Săream cu mult peste 200 de pagini, fără „paginile impuse”. Ne-am dat seama că e enorm, nimeni nu va accepta, văzând manualele de la ciclul primar, un manual atât de stufos. Am început să tăiem, am ajuns pe la 160. Ni se părea decent… și nu vedeam ce am mai putea condensa. Apoi a venit, așteptat prea mult (ca la noi!), caietul de sarcini, cu specificații, al Ministerului… și „sentința”: 108-120 de pagini, limita în care trebuia să ne încadrăm. Am plâns, la propriu, am zis că e imposibil, nu intră. Vreo 20 de pagini sunt fixe – introduceri de capitole, evaluări, organizatorice, nici gând să poți „scăpa”, ceea ce însemna circa 80 de pagini pentru conținut. Am trecut, așa cum îmi spune prietena mea, în zona „pesimistului de serviciu”, că manualul nu va fi coerent, că nu o să-mi placă ce iese, că… că… Colegul meu, Bogdan Teodorescu, cu foarte multă experiență la activ în alcătuirea manualelor, deși îmi împărtășea părerea, m-a lăsat să mă liniștesc, și mi-a vorbit spartan și rece. Iese! Și… a ieșit.

Recitind manualul, la final, îmi dau seama că, în condițiile noii programe și ale criteriilor impuse de evaluatori, am început o călătorie pe autostradă acum câteva mii de ani și am realizat-o cu viteza maximă, privind doar pe partea dreaptă, numai la anumite aspecte, în marea majoritate plăcute. Este totuși o istorie a oamenilor, și reprezintă un punct de plecare. Manualul, așa cum a fost alcătuit, reprezintă noul rol pe care profesorul trebuie să îl aibă în cadrul procesului de educație: acela de a mijloci contactul dintre elev și conținuturi, de a-l ajuta să înțeleagă, de a-l învăța să caute și să selecteze informațiile.

Poate că mai mult decât competențele generale enunțate în programă mergem spre competența-cheie de a învăța să înveți, utilă pe tot parcursul vieții. Nu am vrut să scriem un manual din care să memorezi. Am vrut să scriem un manual care să te provoace să gândești. E drept că ai nevoie de ancore și informații pentru a judeca corect. Dacă ar fi fost posibil, manualul ar fi fost o carte cu ferestre. Știți, pe care le deschizi și afli informații noi… Rămâne însă o carte de școală, cu rigorile ei, dar care sper să fie mult mai aproape de sufletul copiilor.

Un manual pentru profesori

Ultimii ani de specializare mi-au arătat că școala, așa cum mi-o imaginam eu când am pășit prima dată la catedră, este posibilă. În primii ani am colecționat nebunește fotografii și ilustrații, pentru a face orele „altfel”. Am desenat contururi de hărți și am tras la xerox (și acesta rar), pentru exerciții și fișe, ce acum par banale. Am fost însă uimită să găsesc, în deceniul 2 al secolului XIX, profesori de istorie care încă intră la clasă, dictează… și ies. Nu mi-a venit să cred că poți, în 2015, să predai, de exemplu, Arta în Orientul Antic, fără ilustrație; fără să citești câteva versuri din Epopeea lui Ghilgameș; fără să te duci cu un text despre piramide, fără să citești pasaje din Herodot. Manualul pe care l-am semnat este o provocare pentru profesori. Eu știu că ei sunt oameni care pot. Trebuie și să vrei să fii tu, altfel, la catedră. Sunt idealistă, dar schimbarea nu începe de la Minister și în mod sigur manualul singur nu o va produce. Schimbarea va începe atunci când fiecare dintre noi va accepta această provocare, de a crede în șansele schimbării, de a face lucrurile altfel.

N-am să spun că va fi ușor. Aproape nimic din ceea ce am făcut în Facultatea de Istorie nu m-a pregătit pentru această nouă abordare a istoriei. Însă atunci am învățat să învăț. Nu poți învăța pe altul până nu ești capabil să te înveți pe tine. Va fi greu, pentru mulți profesori, să renunțe la abordarea cu care eram obișuiți, dar cred că vor descoperi, împreună cu copiii, o nouă pasiune pentru istorie.

Manualul digital

Manualul digital a fost pentru mine gura de oxigen, supapa de siguranță. Pentru foarte multele manuale „digitale” acum pe piață la ciclul primar, conținutul este puțin diferit de manualul tipărit. Cercetări efectuate în rândul profesorilor, privind folosirea acestui manual, se situează sub 10%. Ele conțin ceva ilustrații, o animație…

În ceea ce ne privește, am profitat aici de caracteristica informației digitale: nu ocupă „pagini la tipar”. Am explicat pe larg temele condensate din lipsa spațiului, am adăugat imagini suplimentare, texte, am explicat cuvintele mai dificile, am adăugat schițe de hărți… Am realizat complementar cele două manuale, și le-am legat strâns între ele, cumva propunându-ne să-i obligăm să le folosească împreună.

Are totuși limitele lui, sau cel puțin eu le văd, căci proiectele digitale pe care le-am schițat eu sunt încă de domeniul fantasticului la capitolul „buget”. Însă sunt optimistă. Știu că viitorul merge în această direcție și poate la un moment dat va exista un proiect central al Ministerului, care să strângă resursele recomandate, pe teme, și să le pună la dispoziția profesorilor. Am văzut acest lucru pe site-uri din străinătate și am fost de-a dreptul impresionată de interesul pe care îl au pentru educație. Noi încă pășim timid în lumea digitală. Încă ne este frică să facem un manual online, cu linkuri active…

Istorie, clasa a V-a. Bogdan Teodorescu și Cristina Hornoiu, împreună cu Editura ALLFA

Reiau titlul, iar dacă dați click pe el, veți fi direcționați pe pagina de prezentare a editurii. Aveți două linkuri, unul către manual, în format PDF, și către manualul digital. Cred că este prima dată în care voi aștepta comentariile și impresiile voastre, exprimate public sau privat, cum veți considera de cuviință.

Și este tot prima dată în care lansez rugămintea de a da share sau de a recomanda articolul mai ales prietenilor profesori de istorie. Îmi doresc ca alegerea lor, luna viitoare, să se facă în cunoștință de cauză. Indiferent care va fi manualul ales, feedback-ul lor (ce și-au dorit, dar manualul nu le-a oferit) este deosebit de important.

Învățământul românesc s-a schimbat. Vorbim de centrare pe elev, de introducere a evaluării în structura procesului de învățământ, pe care o cuprinde în relație cu predarea și învățarea. Evaluarea formativă însă înseamnă feedback, și este ceea ce îmi doresc să primesc din partea voastră.

În încheiere, mulțumesc tuturor celor care m-au susținut pe acest drum: domnului profesor Bogdan Teodorescu, familiei mele, care mi-a răbdat toate momentele de scufundare în proiect, prietenilor, care m-au încurajat în momentele în care mă cuprindea disperarea, profesorilor mei care mi-au răspuns atunci când am avut nevoie de un sfat, și echipei de la Editura ALL, care mi-a demonstrat că într-o lună se pot face minuni.

pixi stie tot sa ne purtam frumos

Pixi știe tot: Să ne purtăm frumos

pixi stie tot sa ne purtam frumosSeria „Pixi știe tot” crește, și de la apariție își tot adaugă numere noi, parcă de fiecare dată mai interesante pentru cei (nu foarte) mici. Temele sunt o abordare tematică a vieții cotidiene, sau câteva detalii despre lumea din trecut ori teme științifice abordate de  preșcolari și școlari mici. Îmi plac volumele, pentru că includ și întrebări recapitulative pe temele abordate, poate nu chiar cu un grad ridicat de dificultate, dar cu intenții bune.

Recent am avut de pregătit o lecție la dezvoltare personală pe tema „Reguli de comportament”, la clasa a IIa. Nu m-aș fi descurcat singură, (mulțumesc, Daniela!); am pus în ordine ideile, însă mi-a lipsit ceva ce cu greu am putut suplini: imaginile. Am decis să organizez activitatea pe grupuri – cinci, fiecare grup având ca sarcină să realizeze un poster cu reguli de comportament într-o anumită situație dată. Copiii s-au descurcat extraordinar, cel puțin la acest moment au depășit cu brio toate obiectivele stabilite. Aș fi vrut însă câteva materiale ajutătoare…

Posterele pregătite de mine cu titlu ar fi avut nevoie de câteva imagini sugestive pe tema aleasă, pentru a le da o mână de ajutor în redactarea regulilor. Volumul din Pixi „Reguli de comportament” a rezolvat câteva probleme ale lecției, mai ales la capitolul „cum ne comportăm la restaurant”. Am avut aici o imagine pe care am mărit-o și lipit-o pe poster, câțiva copii la masă care… ilustrau cu lux de amănunte cam ce (nu) avem de făcut când luăm masa în oraș. La fel, pregătisem și un exercițiu folosind o planșă de evaluare de la final: cine din imagine are un comportament necorespunzător. N-am mai apucat s-o folosesc în lecție, discuțiile pe marginea posterelor, explicarea regulilor, au durat, copiii găsind aproape la fiecare exemple și detalii. A fost una dintre cele mai faine experiențe de până acum cu copiii, ei mai au încă acea doză de optimism și bun simț dat de respectarea regulilor.

Tot din Pixi am folosit imaginile și pentru regulile de comportament la școală. Pentru „la teatru, la cinema”, „cum ne comportăm cu animalele la ZOO, la circ”, „în mijloacele de transport”, „în parc și pe stradă”, am căutat imagini pe net. Greu de tot am găsit… a fost momentul în care mi-aș fi dorit enorm să am un dram de talent la desen, să pot să-mi pun singură pe hârtie imaginea necesară.

pixi stie tot sa ne purtam frumos

Dacă vă este utilă, seria Pixi o găsiți în librăria online a editurii ALL, sau în alte librării online precum: elefant, libris (transport gratuit la orice comandă), librarie.net, eMag, AdevarulShop.

 

Cartea în așteptare, la standul editurii ALL de la Gaudeamus

Afis_Cartea_in_asteptare-L1 Una dintre inițiativele mele preferate la târgul de carte este (anul acesta a doua ediție) campania Cartea în așteptare, o campanie socială și culturală a Grupului editorial ALL. Așadar, la Târgul Internațional Gaudeamus 2015, cu sprijinul Rock FM, bookblog.ro, Revistei LZR și al Universității din București, elevii și studenții care vizitează expoziția vor avea parte de surprize.

348 de cărți au fost donate la Bookfest 2015 în cadrul primei ediții a campaniei Cartea în așteptare, și mai multe sper că-și vor găsi anul acesta destinatari. La această ediție, din partea Năzdrăvanilor, veți găsi la raft două recomandări: Fedelinii și Grammaton. Despre ultima am vorbit deja, aici, iar Fedelinii este o poveste cu zâne, cu mai puțin praf magic, dar cu mai mult realism într-o lume fantastică a viețuitoarelor care aparent nu cuvântă. Este de fapt povestea copilului care se simte diferit, care vrea să creeze, și care nu-și găsește locul într-o lume prea închisă în reguli. Este o poveste despre creativitate, despre imaginație și puterea de a-ți hotărî singur destinul, despre puterea de a înfrunta lumea în spiritul dreptății și al adevărului.

Cartea în așteptare este un proiect care încurajează lectura și cultivarea interesului pentru cărți în rândul tinerilor. Nu toți cei care vor să citească au bani de cărți. De aceea, Grupul editorial ALL le oferă cititorilor darnici prilejul de a-i ajuta pe elevi și studenți să descopere bucuria lecturii. Cei care vizitează standul ALL de la Gaudeamus pot cumpăra o carte care le place, plătind doar jumătate din preț, cu condiția să o lase la raftul special amenajat, în așteptarea cititorului potrivit.

Dăruieşte bucuria lecturii @Gaudeamus!

  1. Alege o carte care îţi place din standul ALL @Gaudeamus.
  2. Plăteşte jumătate din preţul de stand la casă.
  3. Las-o în raftul Cartea în aşteptare special amenajat în standul ALL.

La finalul Târgului, cărțile rămase în raftul Cartea în așteptare vor fi donate bibliotecii Colegiului Național “Gheorghe Lazăr” din București.

Grammaton. Turnul inteleptilor - Johanna Trommer, Meryem Natalie Akdenizli editura ALL

Grammaton. Turnul înțelepților – Johanna Trommer, Meryem Natalie Akdenizli – editura ALL

Grammaton. Turnul inteleptilor - Johanna Trommer, Meryem Natalie Akdenizli editura ALLAvantajul de a scrie cu și pentru copii este acela de a trăi ancorat în lumea lor, o lume mult mai frumoasă decât cea a adulților, în lumea magică a copilăriei lucrurile se întâmplă atunci când ți le dorești cel mai mult, unde Moș Crăciun nu întârzie la întâlnire, și zâna măseluță nu se rătăcește pe drum…

Acum ceva vreme editura ALL a avut o promoție foarte frumoasă – 70% reducere – ocazie cu care am mai completat colecția de povești. Am început încet-încet să le cunoaștem și pe cele „de copii mai mari”, pe măsură ce gustul pentru lectură al copiilor a evoluat. Grammaton mi-a atras un pic atenția cu rezumatul, însă acesta este departe de ceea de oferă cu adevărat povestea dintre cele două coperte. Știu că nu trebuie să judeci un om după haine, așa cum nu trebuie să judeci o carte după copertă. Însă este păcat că azi o poveste atât de frumoasă se poate pierde pentru că nu poate atrage suficient atenția asupra ei.

Nu știu dacă să vă fac rezumatul, aș strica cred tot farmecul. Însă am să încerc să găsesc câteva motive pentru care cartea merită să „cadă” în mâinile celor mici, încă la primii pași nesiguri în această lume a lecturii.

În primul rând, le tot vorbim copiilor despre lumea magică de dincolo de cărți, în care poți păși doar citind. Povestea noastră exact despre această lume – numită Grammaton – vorbește, o lume care „trăiește” datorită copiilor din lumea umană care citesc. Însă pericolul care amenință această lume este iminent: copiii din ziua de azi nu mai citesc atât de mult, iar energia atât de vitală locuitorilor Grammatonului este pe sfârșite. Fiecare dintre cititori are așadar o „datorie” de a ține în viață magia, citind constant. Îmi place enorm de mult replica celebră din „Filantropica”: mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește nimic. Exact același lucru se întâmplă și cu copiii. Nu va face niciodată un lucru pentru că îi ceri sau îi impui. Spune-i o poveste, și se va auto-motiva. Vorbește-i despre literele nefericite care suferă într-o lume dincolo de noi, pentru că el nu citește, și e posibil ca magia să se întâmple.

Apoi, poate că nu vă veți da seama, însă lumea „scrisului” are o mulțime de atribute cu care intrăm inconștient în contact. Ce este un „font”, ce sunt „serifele”, toate capătă în această lume o imagine aparte, amuzantă și captivantă deopotrivă. Însă mai presus de acestea mi se pare minunat spusă povestea descoperirii scrisului de către omenire, și cum i-a marcat aceasta evoluția din cele mai vechi timpuri și până astăzi, de la cuneiforme și hieroglife, până la cele mai artistice litere caligrafice. De asemenea, un punct crucial în evoluția și dezvoltarea Grammatonului l-a marcat apariția tiparului la mijlocul secolului al XV-lea. O cantitate impresionantă de „energie” a început atunci să sosească din lumea oamenilor, care au început să citească pe scară largă, lucru care a făcut să prospere această ciudată și magică lume a literelor vii.

Cum va reuși Tinka – fetița de 13 ani – să dea din nou viață izvorului de energie, cum o vor ajuta prietenii mai vechi, sau cei noi pe care și-i face pe măsură ce aventura ei prinde contur, cum va salva ea Grammatonul de anarhie, dându-i viață, acestea rămâne să le descoperiți singuri, în volumul apărut la editura ALL.

Cartea o găsiți la editura ALL,  eMag  , Libris (transport gratuit la orice comandă), AdevarulShop, Books-Express, elefant (punct de livrare gratuită în București), librarie.net.

Pisicile războinice – Erin Hunter – editura ALL (Galaxia Copiilor)

cartea_in_asteptareUna din ultimele apariții pentru copii de la Galaxia Copiilor este și seria Pisicile războinice, două volume pe care eu personal nu am apucat să le citesc. Probabil nu voi ține pasul cu toate lecturile copiilor, însă le predau și lor ștafeta aici, pe blog. Nu mai povestesc ce citim, ci ce citesc copiii mei. Iris face progrese din punct de vedere al implicării, și și-a făcut chiar o listă lungă de lectură. Momentan nu progresează cu „tăiatul” de pe listă, căci e la volumul II din Harry Potter… Cu Andrei problema e alta: citește, și relativ repede, însă când vine vorba de povestit… și să mai și scrie… parcă îl pun să tragă la moară!

Cu chiu cu vai am scos de la el povestirea de mai jos. I-am cerut să argumenteze, și el a preferat să facă rezumatul. Însă cea mai bună recomandare pe care o putea face celor două volume este aceea că, din toate cărțile de la ALL, el pe aceasta a ales-o în cadrul campaniei Cartea în așteptare. Mai mult, am aflat că prima carte dată în prima zi de târg Bookfest a fost recomandarea lui Andrei.

Vă las în compania cititorului, cu un ultim mesaj: cărțile le găsiți în librăria editurii ALL, sau în librăriile online elefant, librărie.net,  libris, eMag, AdevarulShop, BookCity, Book-Land, iar seria lui Erin Hunter continuă cu noi surprize!

donatie-cristina-talente-de-nazdravani

 

Zilele trecute nu prea aveam ce să fac și am luat din bibliotecă primul volum din Pisicile războinice. Mă gândeam că este plină de acțiune și aventură și trebuie să o citesc. După ce m-am apucat de ea, m-am îndoit că e despre pisici războinice, fiindcă începea cu o „pisică de casă”, pe nume Roșcovanul. Dar într-o noapte acesta s-a hotărât să meargă în pădure. Aici locuiau clanurile sunt grupuri de pisici, alcătuite din: Liderul, Secundul liderului, războinicii, ucenicii, pisica-vraci, reginele și bătrânii.

Un „ucenic” din clanul Tunetului pe Labă Cenușie l-a întâlnit pe Roșcovanul și s-a luptat cu el. Roșcovanul fiind victorios, a fost invitat în clan. A fost numit ucenic și numele lui de acum încolo era Labă de Foc.

Pe lângă clanul Tunetului mai există încă trei clanuri: clanul Râului, clanul Umbrelor și clanul Vântului. Trăind laolaltă, pisicile din clan se îndoieau că o să supraviețuiească Labă de Foc măcar o iarnă și să devină războinic. Labă de Foc se adaptase la mediul lor de viață. După toate antrenamentele făcute de el, se împrietenise cu Labă Fumurie. Dar, fără avertisment, clanul Umbrelor le-a atacat punctul de bază unde locuiau cei din clanul Tunetului. Labă de Foc și Labă Fumurie s-au luptat cu Stea Căzătoare, câștigând lupta. Acesta era un fel de dictator, susținut de toți din clanul Umbrelor, în afară de grupul de elită. Cei doi au fost eroii luptei și au fost numiți „războinici”. Lui Labă Fumurie i s-a spus Dunga Cenușie și lui Labă de Foc i s-a schimbat numele în Inimă de Foc.

După ce au fost numiți războinici, au stat de veghe toată noaptea, apoi au pornit într-o patrulă. Au găsit o pisică-vraci pe nume Colț Galben. Era din clanul Umbrelor, și au dus-o în tabără. Ea avea niște răni grave și a ajutat-o pisica-vraci a clanului Tunetului Frunză Ruginie. În prima săptămână a fost ținută ca ostatic. Pisica-vraci a clanului Tunetului, Frunză Ruginie, a fost omorâtă de liderul clanului Umbrelor, Stea Căzătoare, fiindcă păzea pisoii care urmau să devină ucenici și el voia să cucerească clanul într-un viitor apropiat. Dar asta nu a fost tot. Ei au alungat și clanul Vântului. Clanul Tunetului s-a hotărât să îl omoare pe Stea Căzătoare. Cu ajutorul lui Colț Galben, care avea niște prieteni în clanul Umbrelor, au reușit să atace, dar Stea Căzătoare a scăpat. A fost ales ca lider al clanului Umbrelor fiul lui, care era bun la suflet.

După ce totul aproape a revenit la normal, toți liderii, în afară de cel al clanului Vântului, s-au întâlnit. Ei au hotărât că trebuie să aducă clanul Vântului înapoi, pentru că clanul Umbrelor și clanul Râului vânaseră pe teritoriul lor. S-au oferit din clanul Tunetului Inimă de Foc și Dungă Cenușie. Mergând la drum, trebuiau să traverseze o cale a Tunetului (un drum) care era plină de monștrii (vehicule). Ei au simșit mirosul clanului într-un tunel. Când au ajuns pe cealaltă parte a Tunetului, au găsit niște adolescenți, care au dormit peste noapte la ieșire. Ei au vrut să prindă pisicile. Dar pentru pisici, a fost o veste proastă: mai exista un tunel. Pe la mijlocul lui era adăpostit tot clanul Vântului.

Ei s-au întâlnit cu liderul clanului Vântului, Stea Înaltă. Au luat-o pe un drum puțin mai greu, unde erau niște câini dezlegați noaptea. Au dormit încă o noapte și au pornit la drum. Dupa ce au ajuns la baza clanului Vântului, Dungă Cenușie și Inima de Foc au fost însoțiți de secundul clanului Vântului, „Mustăcioară”. Au luat-o prin teritoriul clanului Râului. O patrula a venit și i-a atacat. Unul din patrulă, Gheară Albă, a murit. Au ajuns la clanul Tunetului și s-au odihnit. Din patrulă făcea parte și Pârâu Argintiu, fiica liderului clanului Râului, de care Dungă Cenușie s-a îndrăgostit.

După câteva zile au fost atacați de Stea Căzătoare și războinicii lui de elită. Au învins războinicii clanului Tunetului și l-au prins pe Stea Căzătoare. L-au ținut ostatic. După o lună de la atacul lui Stea Căzătoare, a venit Mustăcioară la ei grăbit spunându-le că au fost atacați de Clanul Râului și Clanul Umbrelor. Tot clanul Tunetului s-a grabit la luptă. A fost o luptă dură. Pe câmpul de luptă Inima de Foc s-a întâlnit cu Pârâu Argintiu, și i-a spus unde se află Dungă Cenușie, iar ea s-a dus în pădure să-l întâlnească.

De ce mi-a plăcut cartea: E plină de aventură, prezintă viața din perspectiva unei pisici și este plină de umor.

De ce nu mi-a plăcut cartea: Nu mi-a plăcut fiindcă nu s-a tradus partea a III-a și nu știu sfârșitul.

Cartea în așteptare, o campanie socială și culturală a Grupului editorial ALL

Ei bine, încep să primesc și noutățile legate de târgul de carte. Una din inițiativele foarte frumoase, la care mă bucur că pot lua parte, este campania Cartea în așteptare (#carteainasteptare).  Dacă ar fi fost să aleg eu, aș fi ales pentru acest raft special Oksa Pollock, preferata mea. Ar fi fost o mulțime de cărți pentru studenți sau elevi de liceu în colecțiile editurii, de citit… Însă nu uit că am un blog destinat celor mici, și aș vrea ca și ei să găsească acolo ceva potrivit vârstei. Recomandarea noastră de lectură vine de la un mic cititor.

Chiar înainte de a accepta implicarea în campanie, Andrei a terminat de citit „Pisicile războinice”, o aventură care va continua, susținută de editura Galaxia Copiilor. Cum el a fost încântat de poveste, și nu mai prididea cu exemplele (în curând va fi gata și recomandarea lui scrisă), am ales-o pentru campania Cartea în așteptare la standul editurii ALL.

Așadar, nu uitați acasă carnetele de elev/student și vedeți ce anume vă place! M-aș bucura să aflu și dacă recomandarea noastră v-a fost pe plac!

donatie-cristina-talente-de-nazdravani

 Detalii utile:

Afis_Cartea_in_asteptare ALLÎn perioada 20-24 mai 2015, Grupul editorial ALL va fi prezent la cea de-a X-a ediție a Salonului Internaţional de Carte Bookfest. Cu această ocazie, va fi lansată campania Cartea în așteptare, o campanie socială și culturală inițiată de ALL cu sprijinul Rock FM, bookblog.ro, Revistei LZR și Universității din București.

Cartea în așteptare este un proiect care încurajează lectura și cultivarea interesului pentru cărți în rândul tinerilor.

Nu toți cei care vor să citească au bani de cărți. De aceea, Grupul editorial ALL le oferă cititorilor darnici prilejul de a-i ajuta pe elevi și studenți să descopere bucuria lecturii. Cei care vizitează standul ALL de la Bookfest pot cumpăra o carte care le place, plătind doar jumătate din preț, cu condiția să o lase la raftul special amenajat, în așteptarea cititorului potrivit.

Dăruieşte bucuria lecturii @Bookfest!

  1. Alege o carte care îţi place din standul ALL @Bookfest.
  2. Plăteşte jumătate din preţul de stand la casă.
  3. Las-o în raftul Cartea în aşteptare special amenajat în standul ALL.

Elevii și studenții se vor bucura de cărțile din acest raft.

S-au alăturat acestui demers de promovare a lecturii persoane publice, bloggeri, jurnaliști, critici literari. Cărțile donate de aceștia își vor aștepta cititorii începând de miercuri, 20 mai, la standul ALL de la Bookfest (Pavilion C1, Romexpo).

La finalul Târgului, cărțile rămase în raftul Cartea în așteptare vor fi donate bibliotecii Colegiului Național “Gheorghe Lazăr” din București. 

Mai multe detalii despre campanie gasiți pe allcafe.ro sau pe pagina de Facebook editura.all.