Vacanță de profesor | Talente de Năzdrăvani

Slavă domnului, am în sfârșit vacanță, după 8 ani de la reîntoarcerea în învățământ! Copiii au crescut, n-avem bac, n-avem admitere. N-avem definitivat, nici titularizare, nici gradul II, nici lucrare de gradul I de predat… nimic! Nimic în plan toată vara!!

Încerc să îmi spun că nu e cazul să mă bucur, când oamenii fac planuri, Dumnezeu râde. Și tare mi-e teamă că m-am bucurat prea devreme, dar voi reveni la acest aspect.

Mi-am început vacanța cu un nor pe cerul meu optimist. Nu-i așa, ce-ar fi viața la clasă dacă n-ai avea măcar un părinte nemulțumit, care să te amenințe și șantajeze că te învață el minte, nu știi tu ce relații are și pe cine cunoaște și o să te pună cu botul pe labe. „Well-being”-ul meu de profesor muncitor și conștiincios nu funcționează în condițiile astea… Dar cui îi pasă de profesori?!

Apoi, m-am gândit cum să profit de cele „trei luni să îmi fac vacanța”, pe care alt părinte a ținut să mi le sublinieze când i-am reproșat că numărul mare de absențe – peste 100 – nu sunt normale la clasa pregătitoare și că, a pleca în concediu în timpul școlii nu e un comportament în interesul copilului.

Când au început cele trei luni? Că nu mi-am dat seama!!

Prima așa-zis săptămână de vacanță mi-am petrecut-o la evaluarea națională și în clasă, terminând de strâns materialele didactice în care am investit prea mult ca să-mi permit să le pierd.

Am adus acasă și am pus una peste alta cutiile cu cele mai prețioase. Am încuiat în dulapul de la școală ce s-a mai putut și sper să le găsesc tot acolo. Ba mi-am luat și o mică platformă cu roți (cam ca aceasta*, dar mai ieftină), ca să nu-mi mai bat capul (rup spatele) cu mutarea, la câte sunt de cărat.

A doua săptămână am apucat să dorm și să mă gândesc unde plec în vacanță. Nu sunt genul care cumpără iarna bilete de avion și m-a luat cu călduri din-alea de cod roșu când am văzut prețurile. Banii pe concediu încă n-au intrat și am emoții, peste 10 zile, să văd suma, să știu totuși cât îmi permit să cheltui pe distracție, din moment ce următorii intră în cont pe 14 octombrie. Asta dacă lucrătorii de la Finanțe nu fac grevă… și n-o s-o văd.

Doamne, ce uram în copilărie momentul „iulie”, când ai mei veneau cu salariile acasă și începeau să îi pună în teancuri, să nu rămânem pe zero. Familie de profesori… Iar toamna, când se adăugau și cheltuielile de început de an școlar, era un coșmar.

Urmează încă o săptămână de „vacanță”

Cum pe altarul școlii se cer sacrificii umane, ca în preistorie, săptămâna viitoare sunt la școala de vară, organizată anul acesta – și sper că și ultima dată – în cadrul unui proiect în care este implicată școala. Din (prea mult) bun simț, n-am fabricat nici bilete de avion, nici rezervări, nici nu m-am dat la fund. Nu contează că fabuloasa sumă cu care suntem plătiți s-ar putea să nu ajungă nici de câțiva covrigi pe zi, că nu e masa asigurată, dar stăm șase ore la program.

Deci din cele trei luni, care de fapt sunt 11 săptămâni, am mai tăiat încă una. Chiar am nevoie de liniște. Vreau un colț în țara asta în care să ascult păsărele și zgomot de valuri și nu copii răsfățați, lăsați de capul lor, să țipe și să deranjeze ceilalți turiști. Pentru reîncărcarea bateriilor necesare anului școlar, am nevoie de „vibe” extrem de pozitiv.

Bani pentru zile negre

Chiar și așa, ziua de 14 va avea partea ei de decizie. Pe lângă pus de-o parte banii pentru facturi, rate și cheltuielile evidente, trebuie să iau în calcul și nebunia care va începe odată cu creșterea TVA-ului, ceea ce înseamnă că prețurile vor exploda peste tot. Așa cum sunt, salariile noastre nu vor mai acoperi mare lucru, și cum se scumpește și electricitatea, vin vremuri extrem de complicate.

Nu e ceva ce nu știam. Dezastrul acesta e anunțat de mai bine de un an. Nu e că a ieșit Nicușor în alegeri și acum trebuie să sufere cei care l-au votat. E păcat doar că cei care nu l-au votat nu au înțeles realitatea în care trăiesc și că unicornii cu parfum de Moscova nu ar fi schimbat nimic în țara unde voturile sunt obținute cu pomeni electorale.

View this post on Instagram

A post shared by Recorder (@recorder.ro)

Din cele 11 săptămâni totale de vacanță, trebuie scăzută încă una din septembrie. Profesorii nu se pot duce la mare în afara sezonului, căci sunt în activitate. În prima zi, 1 septembrie, probabil va fi consiliul profesoral de început de an, apoi zilele la școală pentru „pregătit clasa”, cel puțin pentru învățători și educatori, care dacă se prezintă în prima zi cu pereții albi în fața părinților au ratat un start bun în relația cu familia.

Deci câte au rămas? Opt ale mele?!

Opt săptămâni, din care una s-a dus, deci de-acum până la sfârșitul lui august – șapte. Vreo două se vor duce pe pregătit planificările la cel puțin cinci discipline. Nu sunt genul care o ia de pe net și o dă directorului la semnat, căci aceasta este rețeta sigură pentru dezastru. Iar eu mi-am promis, încă de când eram elev, că nu voi fi niciodată profesorul care nu își termină materia. Și nu a existat niciun an de predare în care să fi făcut rabat de la acest principiu!

Apoi, pregătirea materialelor. Știu că mulți optează pentru deschis auxiliarul dimineața și faci ce scrie acolo, timpul trece, leafa merge. Mă încăpățânez să văd mai departe de sfârșitul orei și să pregătesc activitățile pe principiul „buzduganului zmeului”. Îl arunci cu câteva zile înainte… cu ținte pe termen lung. Și cum anul acesta voi avea alte manuale decât acum cinci ani, iar ordinea literelor e un pic schimbată, și materialele mele personale au nevoie de o refacere – estimez cam în proporție de 40% la CLR.

Așadar, alte două săptămâni sper să fie suficiente, că nici cu ochii în calculator nu poți sta la nesfârșit.

Și uite-așa, din cele „trei luni” au rămas trei săptămâni de concediu, pe care probabil îl fac parțial la mama la țară, în varianta low-cost, dar bio! Legume proaspete din grădină (sau fructe, cum am aflat că le zice mai nou, tot ce crește dintr-o floare încadrându-se la această categorie). Iar dacă mă supăr, din cât aș da pe două nopți de cazare îmi iau piscină gonflabilă în curte!

La munte e periculos, dacă nu te mănâncă ursul, te mușcă vipera, așa că mai bine stai acasă, nu?

Dar să nu-mi fac prea multe planuri…

Pe lista măsurilor de austeritate care lovesc în corpul profesoral, pe lângă creșterea normei didactice, se strecoară una de-a dreptul criminală: trecerea orelor de sport în norma învățătorilor. Am făcut un calcul extrem de general și mi-a ieșit că vreo 3750 de profesori de sport vor fi puși pe liber. Și titularii vor avea probleme să-și găsească ore… pentru că, realist vorbind, dintr-o școală gimnazială dispar mai bine de jumătate din orele disponibile.

Trebuie să recunosc, cine a venit cu ideea asta ar merita o statuie, ca să știm și noi unde să ne comportăm ca porumbeii. E genială ideea de economie. Învățătorii sunt plătiți pe post, indiferent câte ore au. De-asta nu contează că mai facem două, intră în normă și nu trebuie plătite. Și, în plus, mai vehiculează ei încă două de educație remedială! Și astea tot în norma postului! Deci învățătorii vor avea o zi de muncă în plus. Sâmbăta, nu?? Că timpul nu se dilată!

Revenind la aceste ore de sport…

Legea prevede că această disciplină poate fi predată doar de profesori de specialitate. Și cum hotărârea guvernului „vine, vine, vine, calcă totul în picioare” în materie de prevederi ale noii Legi (198) a învățământului, geniul malefic al guvernului s-a gândit totuși să salveze aparențele și să nu calce-n străchini cu dispăruții-profesori de sport.

Așadar, învățătorii au foarte mari șanse să facă până în toamnă, pe timpul lor, o super-intensivă reconversie profesională, prin care să obțină și această calificare. Cu diploma aceasta în mână, pot preda, perfect legal, disciplina Educație fizică și sport.

Lovitură de maestru, care va trece aproape neobservată. Bonus, reconversia va aduce și 90 de credite profesionale transferabile, obligatorii la fiecare cinci ani, deci nimeni n-are motiv să se plângă, că la tras linie iese pe plus.

Aș vrea totuși ca, pe principiul „să moară și capra vecinului”, măsurile de austeritate să fie împărțite de toți bugetarii. Fără sporuri, fără bonuri de masă sau de vacanță la salarii mai mari de 6000 lei brut… Eventual cu un salariu unic pe țară, ca al profesorilor, ca să fim solidari în aceste vremuri triste, pe care trebuie să le trecem.