În mod normal, până ajungi pe picioarele tale, întâi stai la ai tăi acasă, dai bacul, mai rămâi eventual și pe parcursul facultății încă vreo trei-patru ani (nu vorbim de mediciniști!!), apoi ieși pe un salariu decent și te muți și tu măcar într-o garsonieră până strângi mai serios niște bani de ceva al tău. Asta, bineînțeles, dacă nu cumva ajungi în sistemul de învățământ unde, cu studii superioare, ai un salariu de debutant de 2.344 de lei net. Dintre aceștia, cam jumate s-ar duce pe o chirie, la care se adaugă întreținerea, lumina, cartela telefonică, eventual căldură, dacă-ți mai permiți.

Dar să fim optimiști: să presupunem că rămâi cu vreo 400 de lei. Rata de inflație crește alarmant de câțiva ani, așa că se vor duce pe cumpărături destul de lejer jumătate din acești bănuți rămași, dacă mănânci o dată, maxim de două ori pe zi. Ajungi în final cu vreo (să zicem) 150 de lei, dacă trebuie să te întreții doar pe tine, mai mănânci și tu cereale cu lapte la mese și mai economisești niște bani. Dar dacă mai ai și un copil, s-ar putea să ai „niște“ dificultăți… mai ales dacă ți-ai ales un partener din același domeniu de lucru.

Test la Economie

La mine la liceu nu au intrat toți profesorii în grevă. Din ce motive? Nu știu exact să spun, decizia lor. Însă ceea ce-mi displace sunt acei elevi care comentează că „Vaiiiii nu se gândesc la noi, cu ce am greșit?“.

Săptămâna trecută am dat un test la economie.  Profesoara, glumeață cum e ea, a zis că o să adapteze problema de la ultimul exercițiu la problemele actuale. A început să dicteze:

Salariu net al unui profesor  debutant este de 2500 de lei. Calculați salariul real dacă în 2022 rata inflației a crescut cu 13,8% și în 2023 cu 14,5%.

Bineînțeles, fiind vorba de economie, materie pe care nu o dau la bac și nici la facultate, am frunzărit caietul înainte de test și mi-am spus că ce o fi, o fi. Cumva am rezolvat, fără pic de teorie învățată, problema de la ultimul subiect. Îmi dăduse ceva în jur de 1800 de lei (și colegilor asemenea). După ceva timp trecut de la începerea testului, o colegă a întrebat: Doamna, dar ați inventat dvs. numerele acestea sau e realitatea?

Profesoara, bineînțeles, i-a explicat că sunt datele reale. Colega a declarat puțin șocată că i se pare inuman la cât costă o pâine acum și că nu crede că se poate trăi dintr-un salariu ca acesta, iar ea credea că este în jur de 5000 de lei salariul unui profesor… Și că acum înțelege de ce se face grevă.

Cine face grevă?

Răspuns: cine poate. Unii nici grevă nu-și permit să facă, până la urmă, cum să faci grevă și să nu primești nici măcar acel salariu aproape minim pe economie dacă tu abia te descurci de la o lună la alta? Nu vreau să cred că există vreun profesor care să nu vrea să facă grevă.

Da, chiar dacă poate ești întreținut de un partener, de părinți, tot nu este drept să ai un salariu care, dacă ar întârzia o săptămână, abia ai avea cum să-ți permiți să faci cumpărăturile strict necesare. Normal, salariul (pe parcurs ce încet-încet ajungi fosilă în sistem), ți se mai mărește puțin până la unul decent din care poți face și economii sau plăti o rată la bancă, dar până acolo este cale lungă. 

Mai exact, abia la 25 de ani vechime + grade didactice ajungi la acel moment. Până atunci trăiești, probabil, din răbdări prăjite. Din acest motiv profesorii mai în vârstă intră în grevă (dacă intră) doar din respect și colegialitate, asta dacă privim totul printr-un „ochi bănos”. 

Un exemplu foarte bun pentru mine în legătură cu faptul că salariile profesorilor nu sunt direct proporționale cu creșterea inflației este faptul că McCombo-ul era, acum mult timp, 3 lei și 50 de bani, iar acum este în jur de 7 lei. Iar eu, cu aceiași 5 lei din salariul mamei de profesor, nu aș mai putea să-mi cumpăr un McCombo. (Vă las pe voi să ridicați ștacheta la lucruri mai serioase.)

Nu e vorba doar de bani

Aici o să încep cu mesajul de pe o pancartă de la protest: „Dacă bani nu mai aveți, o să aveți analfabeți“. Cât la sută din PIB se investește în educație? În jur de 2,28% în prezent. Să vedem, totuși, cum stă situația și în alte țări europene în 2021, statistici abia publicate luna aceasta:

Cum a menționat și mama mea în articolul precedent, nu ai ce să ceri de la sistemul de învățământ dacă nu-i dai destule resurse. Nu am pășit niciodată în vreun laborator dotat cu toate cele necesare la vreo oră de curs, și sunt de 11 ani în acest sistem. Singurul meu noroc a fost că am ajuns într-un liceu în care s-au investit bani din fondurile europene. Altfel nu cred că aveam ocazia să folosesc un microscop și să fac disecție pe organe, dar asta doar în cadrul clubului de științe al liceului, căci la oră nu ai resurse pentru așa ceva.

Profesorilor care fac grevă nu le pasă de elevi

Asta este doar o replică extreeeem de mediatizată. Le pasă. De-asta și fac grevă. Da, normal, este vorba și despre faptul că preferă și ei să aibă un salariu decent din care să T-R-Ă-I-E-Ș-T-I, nu să supraviețuiești, dar nu este vorba doar de atât. E vorba și de respect și de demnitate.

O penibilitate pe cinste

Ce mi se pare cu adevărat penibil este atitudinea părinților și elevilor, care judecă câte în lună și în stele, considerând că li se întâmplă o „nedreptate“ în acest moment. Un alt lucru penibil este să ai, ca angajator, o listă de așteptări de la un om care, după ce a finalizat studiile superioare, să fie plătit la fel ca cineva care (poate) are doar bacul luat.

Munca unui profesor nu stă doar în venit la ore. Include pregătirea lecției, căutatul materialelor didactice, achiziționarea lor din propriile fonduri de multe ori, pregătirea suplimentară pentru concursuri, olimpiade, stat și corectat teste și câte și mai câte.

Dar, normal, cum să nu cerem programă adaptată, un sistem pentru toată lumea, care să nu fie nici foarte stresant, dar totuși să te stimuleze să înveți, să fie, de asemenea, interactiv, să folosească tehnologia! Cum să ai ATÂTEA cereri când profesorii sunt plătiți doar cu bani de Monopoly?  

Mai menționez doar că eu sunt total de partea profesorilor și mă bucur că au luat, după atâta timp, atitudine. Deși nu vreau absolut deloc să se înghețe anul, nu aș vrea nici ca profesorii să cedeze, au fost destul călcați în picioare. Sper doar ca atât elevii, cât și părinții, să realizeze că pentru această grevă, chiar dacă ne dă atât de mult peste cap pe noi, soluția nu este ca profesorii să renunțe, din contră, ar trebui ca și noi să stăm alături de ei.  

P.S: Am vrut în clasa a VIII-a să mă înscriu la liceul pedagogic, dar după multe rugăminți din partea mamei, am renunțat la idee, pentru viitor cred că a fost alegerea potrivită.