Îmi plac cărțile cu și despre șoricei. Îmi plac filmele cu șoricei. Cu veverițe. Cu rozătoare în general. Pasiunile nu se explică, există… și le accepți. Normal că în momentul în care am de-a face cu o creație de acest gen, reacționez mult mai repede.
„Stuart Little” se asocia, în mintea mea, cu filmul care a rulat la tv acum ceva vreme. Povestea în sine mi s-a părut foarte inspirată, dar, ca în multe cazuri, nu căutăm să aflăm ce e în spatele unui scenariu. Și, ca de cele mai multe ori, există o carte… De această dată, o carte publicată prima dată în 1945! Când parcurgi volumul, îți dai seama cât de comercial este filmul, câte adaosuri pentru a supune publicul sunt și cum se pierde din farmecul și simplitatea inițială.
Am parcurs povestea, mult mai simplă decât credeam, însă mult mai profundă și mai potrivită cititorilor de vârstă fragedă, pentru care a și fost creată. Deși este o poveste în vârstă de 70 de ani, mi se pare foarte potrivită realităților noastre actuale. Sau, poate, ar trebui să realizăm că avem aceleași probleme pe care le aveau și cei de atunci, fie ei în Europa sau America. O familie aparent normală, cu o pisică, primește un nou membru, „diferit”. Nu contează de fapt că este un șoarece, a fost ales probabil un personaj atât de mic tocmai pentru a scoate mai bine în evidență diferențele. El are nevoile lui, pe care cei din jur nu le anticipează și nu le rezolvă, începând de la cele mai mărunte lucruri, cum ar fi accesul la baie. De cele mai multe ori „se descurcă”, însă cei din jur nu observă efortul extraordinar pe care el trebuie să-l depună pentru a realiza lucruri aparent simple.
Toate contrastează cu efortul, mai ales al adulților, de a se preface că totul este „normal”. Poate că ar fi fost mai bine să accepte realitatea așa cum e. Deși au intenții bune, modifică povestea de Crăciun pentru a nu pomeni șoarecele, dar aceasta nu împiedică evoluția firească a lui Stuart, care, în cele din urmă își descoperă propria identitate. El este ceea ce este. Mai mult, deși se străduiesc să nu facă diferențe, acceptă avantajele pe care statura lui mică le oferă când trebuie recuperat inelul din canalizare, empatizând superficial cu acesta.
Însoțindu-l pe Stuart, atât în mijlocul familiei, dar și în lumea largă, constatăm că, deși diferit, el seamănă însă cu orice copil: își dorește prieteni, e curios, dornic de aventură, curajos și nici nu ezită, la nevoie, să vină în ajutor după puterile sale.
Orice lectură ar trebui să schimbe măcar puțin propriul sistem de a percepe realitatea. Dacă acest lucru nu se întâmplă, a fost o lectură de slabă calitate. „Stuart Little” oferă posibilitatea de a vedea lumea prin ochii celui nevoit să se străduiască mai mult decât alții să facă față provocărilor curente.
Efortul acesta de a înțelege ar trebui să modifice comportamentul fiecăruia în sensul toleranței și sprijinului pe care noi trebuie să-l acordăm celor diferiți. Dacă se întâmplă astfel, puteți să-mi spuneți voi, după ce citiți volumul, disponibil în librăria editurii Artur, sau la Elefant, Libris, Librărie.net, Cărturești, Okian (en), eMag, BookCity.