Fantoma singura, caut pereche

Azi nu totul este înfricoşător. Tocmai am salvat o mică fantomiţă şi mă gândeam să-i fac şi o pereche. Este o fantomă realizată dintr-un ciucure rotund. Am mai vorbit despre monştrii din ciucuri, şi anul acesta am încercat altceva. (Tot visez la cartea de la Klutz, n-am atins-o încă).

Dacă tricotaţi iarna aceasta ceva căciuliţe, şi nu ştiţi cum să le transformaţi în accesoriu preferat, purtabil fără comentarii, îi puteţi agăţa ciucuri amuzanţi. Dincolo de clasica pereche cu fetiţă şi băieţel, s-ar putea să găsiţi şi idei noi. Pentru guriţă am pus firul negru primul pe suport. Am bobinat apoi alb, şi când mi s-a părut destul, am mai bobinat de vreo 5 ori negru. Trebuia mai puţin, au ieşit ochii cam mari. Am legat ciucurele şi l-am tuns doar pe jumătate…

Mai jos vedeți ce a ieșit.

fantoma_ciucure

Cauta in Cartea Terorii, editura Girasol

Azi e petrecere. Costumată. Iar la noi, ca de obicei, părerile sunt împărţite. Să fie sau să nu fie Halloween? Unii spun că nu, că nu e tradiţia noastră, alţii spun de ce nu, că doar nu face rău. Da, ne îndreptăm cu paşi repezi spre un import masiv de tradiţii. Sau spre o repetare a trecutului, spre teoria formelor fără fond. Poate nu. Copiii au preluat un moment care pentru ei e distractiv, un moment în care fac şi altceva.

Să luam de pildă tradiţia şcolară românească. Avem serbări. Cum să nu, enorm de multe după părerea mea. Copiii se îmbracă frumos, uneori chiar costume, să… stea ţepeni pe scenă şi să crape de mândrie mama, tata, bunica şi pisica din sală, că a ştiut copilul poezia, toate cele 15 strofe!! Doamne fereste să-i dea educatoarea doar 4 rânduri, (x 30 de copii = serbare de o oră,) cum adică, asta arată odrasla lor satului? Nu că e cel mai tare din parcare? Să stea copilul acolo 3 ore… că rezistă… La final, iei copilul acasă, ce-i aia petrecere după serbare, să alerge ca apucaţii, să transpire, şi, mai ştii, să se şi lovească. Plus că din 5 lei pentru un suc şi o prăjitură sărăceşti, şi nu mai rămâne de ţigări pentru a doua zi.

Eu m-am declarat pro-Halloween. În sfârşit au şi ei ceva pe gustul lor. Se duc costumaţi, şi n-au nimic de făcut decât să se joace, să alerge, să facă glume şi altele, câte le trec prin cap. Să pună muzică, ce le place lor. Să danseze şi să se simtă bine alături de prieteni.

Ca să nu ne ia nimic prin surprindere, ai mei se tot documentează de o săptămână, cu Cartea terorii. Iris şi-a cumpărat-o anul trecut de la târgul de carte, iar acum îţi poate povesti despre orice monstru, şi cum anume să te lupţi cu el. Avem o dilemă la vampiri, literatura şi cinematografia nu se pun deloc de acord… prin filme au inele de zi, le străluceşte pielea la soare, ba chiar mănâncă şi usturoi…

Cartea povesteşte despre stafii, vampiri, vrăjitoare, alţi monşti, mumii, zombi, vârcolaci, omul fără cap, şi încheie cu un rezumat despre ceea ce înseamnă Halloween, ba chiar şi unde este originea felinarelor. Fiecare prezentare îmbină un pic de istorie cu literatura SF, şi adaugă joculeţe de atenţie, de genul… „caută cele 5 căpăţâni de usturoi necesare…”

Boo! Şi să aveţi o zi frumoasă!

cartea terorii, editura girasol

Cartea o gasiti la: elefant, libris, librarie