Piticii mei si crizantemele de toamna

Încă nu îmi revin, azi a fost prima dată când au lucrat ai mei pitici împreună la aceeaşi masă, nu s-au bătut, nu s-au certat, şi m-au mai şi lăsat cu gura căscată! Tema săptămânii pentru năzdrăvani a fost o glastră cu flori, realizate din hârtie creponată. Nu am mai avut demult teme cu hârtie creponată, de pe vremea când le-am dat un peisaj cu hârtie mototolită şi s-a lăsat cu lacrimi în grup. Astă-vară Iris tot dădea târcoale cutiei cu hârtie creponată, poate-poate lucrăm ceva. Şi i-a venit rândul…

Am început să tocăm. Am încercat să tocăm pe culori, aproape ne ieşiseră câteva grămăjoare, până când… a strănutat Andrei. Fix de asta îmi era teamă, le şi spusesem să aibă grijă, să nu sufle, să nu strănute… s-au împrăştiat, au zburat pe jos, şi, normal, s-au amestecat… Lasă mami, că ies frumoase şi aşa!

Nu pot să zic că nu… chiar au ieşit interesante. Iris s-a chinuit totuşi să lucreze pe culori. Andrei a acceptat repede varianta de mozaic şi n-a stat prea mult pe gânduri. Glastra pare de la arte plastice, iar genul de floare ar trebui adus în atenţia celor care se ocupă de combinarea diverselor soiuri. În schimb Andrei m-a uimit la partea de îndoituri. Când s-a apucat de floricica evantai mă asteptam să urmeze iarăşi un cor de bocete şi văicăreli, cum că el nu ştie, nu poate, nu-i iese. Dar cu câteva explicaţii a reuşit, am găsit floarea lipită pe hârtie!

Acum le admirăm. Şi tot nu-mi vine să cred… au crescut atât de mult anul acesta!