Leapsa cu principii

M-am mobilizat, doar am promis că o voi face, şi profit de vacanţa de Paşte pentru a răspunde unei provocări. Roxana s-a gândit la mine, cum că ar ieşi ceva interesant dacă una din verigile “lepşei” cu principii aş fi eu… acum sper să nu mă dovedesc a fi veriga slabă, şi să mi se recomande puţină odihnă.

Înainte de toate, cred că pot s-o aşez pe Roxana în topul persoanelor cu care am interacţionat şi care a reuşit fără să vrea să mă provoace. Să mă provoace să mă uit în oglindă şi să aflu mai multe despre ceea ce pot… Mulţumiri oficiale :). (Acum nu spun că în orice bloc de marmură zace un David, dar e bine să-l măsori de mai multe ori să vezi ce-ţi poate oferi.)

Am început să scriu această pagină, şi n-am nici cea mai vagă idee ce voi scrie. Nu ştiu cât voi scrie, nici ce, aşa că, dacă ajung să bat câmpii, vă mulţumesc anticipat că-i străbateţi alături de mine.

1. Stabileşte ceea ce iubeşti necondiţionat.
Ce iubesc cel mai mult… copiii. Ai mei, normal. Şi e important să o ştie, şi să le-o spun. Ei pot răspunde şi în somn că cel mai mult pe lume mami îi iubeşte pe ei. Restul lucrurilor se învârt în jurul lor.

2. O hotărâre luată nu trebuie regretată.
Ceea ce mi s-a părut cel mai greu a fost negocierea cu mine însămi. Balanţă dezechilibrată, stau şi întorc pe toate părţile o hotărâre. Evaluez şi răsevaluez, poate descopăr cheia de boltă a unei decizii imposibile. Aşadar, nu iau o hotârâre dacă a doua zi nu sunt în stare să mă privesc în ochi, şi nici dacă mă îndoiesc că voi putea trăi cu regretele.

3. Stabileşte lista de priorităţi.
Planul. Pentru mine, e cea mai importantă parte. Eu trebuie să pun pe hârtie cincinalul întreg, altfel mi se pare că mă pierd în detalii. Să stabilesc de la început punctele A, B, C, D, apoi A1, A2, A3… prea mult suspans îmi creşte tensiunea, iar S=spontan, numai dacă nu dă peste cap traiectoriile principale.

4. Refresh memory.
Nu uit. Nu uit prietenii, nu uit duşmanii, nu-i uit pe cei care m-au făcut fericită, m-au ajutat, sau pe cei care m-au rănit gratuit. Nu uit clipele frumoase, nu uit clipele grele, încerc să ajut şi să învăţ din greşeli. Sunt balanţă. Pot fi şi sus, şi jos în acelaşi timp.

5. Propria-mi piele este preţioasă.
Am grijă de coada mea. Nu-mi place să fiu călcată pe ea. Prima dată se întâmplă, a doua o iert. A treia nu. Nu-mi amintesc să fi dat a treia sanşă… dacă nu merită, nici a doua nu o dau prea uşor.

6. Dacă promiţi, ţine-te de promisiune.
Îmi ţin cuvântul dat. Şi am exagerata pretenţie să primesc în schimb acelaşi tratament. Fie că e vorba despre o banală întâlnire, despre un proiect… daca am spus “îl ai azi”, sau “ne vedem la ora X”, mă comport ca Ana lui Manole. Acel lucru trebuie să se întâmple. Dacă e cutremur, inundaţie sau grevă la RATB, există telefon.

7. Planul “B”
Când planific ceva, caut să aflu toate părţile mai puţin bune. Dacă ştiu lucrurile care pot merge prost, atunci surprizele nu pot fi decât lucruri plăcute. Şi totul merge “conform aşteptărilor”. Nu ai nevoie decât de planurile B, Bine puse la punct.

8. Coeficientul de risc trebuie să fie acceptabil.
Risc, dar risc numai calculat. Fără prea multe variabile în ecuaţie. Nu mă simt în siguranţă pe nisip, căci nu ştiu să le deosebesc pe cele mişcătoare. Şi nu investesc în cauze pierdute.

9. Dacă o faci, fă-o cum trebuie.
Superficialitatea şi treaba de mântuială nu-mi plac. Dacă mă apuc de ceva, o fac cum trebuie, şi până la capat, indiferent de resursele necesare. Dacă nu e rentabil, mai bine nu mă apuc decât să-mi bat joc. Iar dacă nu reuseşc, măcar să fiu împăcată cu mine că am dat tot ce-am putut.

10. Spune ce simţi, şi asumă-ţi consecinţele.
Ai grijă însă cu sinceritatea. Dacă nu poţi spune un lucru frumos, mai bine nu-l spune deloc, spune înţeleptul tată al unui iepuraş…

Încerc să fiu optimistă, dar optimismul meu se bazează pe doze mari de pesimism. Cele de mai sus nu sunt singurele, şi sunt conştientă că unele nu sunt cele mai recomandate lucruri. Dar până acum, pentru mine, au funcţionat. Jumătate dintre ele încerc să le dăruiesc şi copiilor mei.

Şi… la final, dau leapşa mai departe, Mihaelei.
Miha, ştiu că o să mă iubeşti…

Profit şi de ocazie pentru a mulţumi pentru lepşele de primăvară, la care nu am apucat să răspund.
:), Daniela, Dana

Vezi neapărat şi Pledoarie pentru un click

Cristina H.

În ordinea importanței de azi: mamă, profesor, bloger. Trei roluri pe care mă străduiesc în fiecare zi să le îndeplinesc mai bine decât ieri.
Cristina H.

Ultimele postari ale lui Cristina H. (vezi toate)

Posted in De-ale casei.

3 Comments

    • asa am zis si eu cand am vazut-o… e de gandit la ea, dar e interesanta.
      dar cele mai frumoase lucruri le impartim cu oamenii pe care ii iubim, nu?

  1. Pingback: principiile mele-leapsa « salmi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea aninomatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente