rama foto paie

Idei pentru 8 martie: ramă foto cu paie din hârtie

Acum ceva ani m-am împiedicat prin magazin de un pachet de paie din hârtie. Erau tare simpatice, roșii cu inimioare, și le-am luat, chiar dacă nu îmi era foarte clar pentru ce. Le-am tot plimbat de colo-colo, până când am găsit o idee și pentru ele: să confecționez o ramă foto. Ca materiale necesare, pe lângă paiele menționate, lipici cu silicon (sau pistol cu silicon), un cutter bine ascuțit, riglă, echer cu unghi de 45 de grade și răbdare. Dacă nu aveți echerul, nu e bai, confecționați dintr-o hârtie îndoită de trei ori exact unghiul de tăiere de care aveți nevoie.

O altă provocare este să tai ambele capete ale paiului în același plan de înclinație, să nu se răsucească rama când o asamblezi. Apoi nici să le tai exact, la milimetru, nu e chiar floare la ureche, însă dacă folosiți silicon se umple destul de bine spațiul rămas liber la îmbinare și nu mai sare în ochi prea tare.

După confecționarea ramei de bază – 14×9 cm, ținând cont că o fotografie e de regulă de 15×10 cm, puteți adăuga altele pe exterior. Inițial am vrut doar să le suprapun, dar, după ce am lipit două dintre ele, mi s-au părut prea sus celelalte. Așa că le-am decupat ușor o scobitură și le-am făcut să se îmbine, cu un efect ceva mai drăguț decât ieșise inițial. Ba am întrebat și cum se cheamă tehnica aceasta de construcție, folosită pentru locuințele din lemn: coadă de rândunică.

Destinatarul proiectului l-am găsit, mai am de identificat fotografia potrivită, care se poate lipi cu patafix și eventual schimbată după un timp. Nu i-am făcut picior de sprijin ramei deoarece este foarte ușoară, mă gândesc mai bine să îi pun magnet pentru frigider, căci orice adiere prin casă o poate răsturna.

Sper ca imaginile de mai jos să fie utile pentru a vă da o idee despre realizarea acesteia. Mi-am dat seama mult prea târziu că un film ar fi fost mai bun, dar… nu e timpul pierdut. Copiii mai mici au nevoie de ajutor și piese pretăiate, doar cei cu experiență de lucru pot face singuri. Dacă încă nu știți ce să dăruiți mămicilor de 8 martie, se poate rezolva repede.

rama foto paie

fulgi hartie

Povestea unui fulg de nea și alte mici detalii

Când mi-am zis că a vorbi despre ninsoare în toiul lui ianuarie e o idee bună, căci înveți despre ceea ce vezi, nu am luat în calcul faptul că ne vom apropia cu clima noastră temperată de variante tropicale în care… zăpadă e doar în poze. Discutam luni despre „cum a fost în vacanță“ și foarte mulți copii s-au declarat „triști“ pentru că… nu a nins. Am promis solemn că, dacă va ninge și se așază zăpada, în ziua aceea ultima oră ne tăvălim până nu mai putem.

Și mai trist a fost că a urmat o discuție serioasă despre ninsoare și fulgii de nea. Pe net sunt o mulțime de filmulețe despre cum se formează un fulg și nu îți trebuie decât puțină voință să înțelegi câteva detalii importante. Întâi de toate, apa cristalizează în jurul unui fir de praf sau de polen din atmosferă. Apoi, la îngheț, moleculele se dispun în hexagon, mai mult sau mai puțin regulat. Forma acestuia determină forma fulgului, influențată apoi de cantitatea de apă și de temperatură. Ne-am uitat cum se formau cristalele, apoi la fulgi fotografiați pe haine, ba chiar curiozități de prin Siberia cu apă clocotită și pulverizată la -40, și nu puteam să încheiem decât cu confecționarea unui fulg din hârtie.

Ei bine, tot planul meu frumos parcă și-a lovit degetul mic de la picior de colțul canapelei când am realizat că, după ce le spun copiilor că fulgii sunt mici steluțe cu șase brațe (iar dacă este foarte frig, chiar douăsprezece), fulgii pe care îi confecționam îndoind și decupând hârtia au, de fapt, patru brațe. M-am simțit ca Harap-Alb când a primit sacul cu grăunțe. Ia și rezolvă dacă poți! Nu că nu puteam face fulgi cu șase brațe… e o bagatelă, dar să faci fulgii ăștia cu niște copii care abia îndoaie pe jumătate o hârtie și să ai pretenția să și împartă exact un unghi alungit în trei de 60 de grade „din ochi“ e nebunie curată.

A fost până la urmă ca la examene când, dacă treci cu bine de cele cinci minute de panică de la început, îți revii și găsești soluții. Una îmi trecuse prin mână acum ceva vreme, când am răsfoit numărul 84 al colecției Idei creative.  Pe coala cu modele erau trasate liniile la 60 de grade, potriveai hârtia folosită și îndoiai după model.

De aici mi-a venit și ideea relativ salvatoare. Pe lista de rechizite am trecut trusele geometrice, în primul rând pentru rigle, ca să trasăm spații de scriere; celelalte erau pentru joacă – cum să faci, de exemplu, un cerc cu raportorul. În schimb, acum echerul de 30 de grade urma să mă salveze pentru că… avea celălalt unghi de 60 de grade!

Așadar am împărțit colile, am îndoit/marcat la mijloc, am pus echerul, am trasat o linie, am îndoit, apoi încă o dată și am început să desenez și decupez. Explicația a fost prima piatră de încercare, căci, dacă echerele le aveau, de îndoit au îndoit cumva prima dată (noroc că nu conta, ca la alte proiecte, îndoirea exactă), ba chiar unii au tras corect și linia… ei bine, să îndoi pe linie a fost punctul final. Tragedia a venit când vreo doi au reușit. Am decretat oprirea lacrimilor, voi îndoi eu toate foile. Cei care așteptau să le vină rândul veneau cu mine la banca celui care tocmai era ajutat și observau manevra de câteva ori. Cu coada ochiului am urmărit ambițioși care, după un număr satisfăcător de demonstrații, s-au dus să mai încerce singuri.

Partea cu decupatul a stârnit alte valuri de apă de dat la șoricei, căci stăpânirea acestei unelte dă mari bătăi de cap. Dacă modelele le-am desenat eu (acolo unde nu s-au descurcat să imite modelul de pe tablă), de decupat am refuzat. Trebuie să se străduiască, să strângă, să se concentreze. Fiecare proiect nu are provocări tehnice atât de ridicate cât apar altele, care țin de motivația intrinsecă a copiilor. Mi se pare ireal și nu înțeleg cum am ajuns la acest dezastru. Punem atâta accent pe „rezolvarea de probleme“, aici înțelegând înlăturarea oricărui disconfort, de orice natură, întâlnit în viața de zi cu zi, dar creștem copii incapabili să găsească dorința de a trece peste un obstacol.

Când eram mică am primit o carte cu povești și snoave chinezești. Îmi amintesc una singură foarte bine, m-a impresionat nivelul maxim de prostie existent. Un bărbat avea o nevastă leneșă. Atât de leneșă, că nici să ducă mâncarea la gură nu era în stare. Într-o zi trebuia să plece la târg și să lipsească trei zile, așa că a copt o pâine mare din care nevasta să mănânce cât lipsea. A făcut-o sub formă de colac și i-a pus-o la gât. Când s-a întors acasă, a găsit nevasta moartă. Mâncase doar bucățica din dreptul gurii. Am reținut-o pentru că mi s-a părut mai tare decât Povestea unui om leneș și știu că atunci îmi spuneam că totuși, nu mori de foame în trei zile… e nevoie de mai mult.

Mi-am adus aminte de ea când mă uit la generațiile acestea de copii care nu fac niciun efort să găsească o soluție, pentru că totul le este servit pe tavă. Sunt atât de cocoloșiți și protejați, nu cumva să întâmpine cel mai mic disconfort. Așa cum nici muierea de mai sus nu și-a pus problema să sucească pâinea, nici ei nu gândesc ce ar putea face să iasă dintr-un impas. Nu realizează că, dacă îți e frig, poți închide un geam sau te poți îmbrăca. Dacă s-a desfăcut șiretul și nu știi să îl legi, îl poți îndesa în pantof. Ieși afară și e ger – închizi geaca. Nu ai creion roșu, dar există un bol cu creioane la autoservire, te ridici din bancă și te duci și iei. S-a terminat rezerva la stilou – pui alta, iar dacă nu ai, împrumuți ori scrii cu altceva. Când ni se înfundă, renunțăm și la a ne gândi că ar putea să existe o soluție! Mi se pare îngrozitor de greu să încerci să creezi acel disconfort care să determine copilul să vrea să știe, să afle, să descopere, când el e obișnuit să aibă totul înainte să apară nevoia unui lucru. Iar dacă reușești să îl provoci, descoperi siderat că rezistența la frustrare este zero, crizele de plâns sau de furie capătă proporții apocaliptice și încercările tale se duc pe apa Sâmbetei.

Concluzia zilei de azi a fost că lor le-a plăcut, își doreau să facă, rețeta e bună, funcționează, doar că e nevoie de exercițiu. Nu trebuia să renunț la ideea mea de a filma etapa de demonstrație a profesorului și de a lăsa imaginile să ruleze în looping până când fiecare considera că a înțeles, ca să se apuce de treabă. Mi-am pus pe listă, pentru weekend, și acest lucru mărunt de realizat. Apoi să pun filmul la școală, din nou, până învățăm să facem fulgi reali, cu șase brațe. Dacă cristalizarea e un proces chimic complicat, cred că confecționarea fulgilor din hârtie atinge cu ușurință același grad de dificultate!

Mai jos creațiile de azi – cele care au fost gata până la sfârșitul orei.

fulgi hartie

Lalele si alte flori origami Idei Creative 130

Lalele și alte flori origami – Idei creative nr. 130

Lalele si alte flori origami Idei Creative 130

Colecția Idei creative de la editura Casa se îmbogățește în această toamnă cu încă un număr, 130: Lalele și alte flori origami. Chiar dacă nu este sezonul și după titlu volumul s-ar fi potrivit mult mai bine cu primăvara, am găsit cu ușurință două idei care pot fi folosite de Crăciun: o coroniță și un brăduț. Pe lângă acestea, din cuprins mai fac parte:

 

  • Floarea-soarelui
  • Lalea
  • Coroniţă de primăvară
  • Grădina de flori
  • Brăţară
  • Felicitare de ziua mamei
  • Felicitare cu frunze 3D
  • Figurină cu surpriză
  • Coroană
  • Ornament cu lalea
  • Floare sau coroniţă din petale cu două laturi
  • Ghiveci de flori (poşetă, calendar de Advent)
  • Îngeraş 3D
  • Cactus
  • Lalea îngustă
  • Ornament pentru uşă
  • Jocuri cu lalele origami

Relativ simplu de realizat, proiectele pornesc de la două forme de bază obținute din pătrat. Acestea se multiplică și se asamblează în proiectele finale. Pentru jocul de dimensiuni, pătratele au laturi diferite.

Însă volumul nu este lipsit de provocări… așa cum aveam să constat în momentul în care am încercat să realizez unul din proiecte. Aruncasem un ochi, mi s-a părut foarte simplu, aveam un pachet de hârtie origami, m-am apucat de lucru. Am constatat că nu mă ajută, trebuie să folosesc hârtie glasată, căci pătratele utilizate în carte au două fețe colorate diferit. Mi-a fost ușor să tai cu ghilotina pătrate perfecte și pe dimensiunile indicate, verzi și roșii.

Surpriza a venit în momentul în care am citit cu mai multă atenție indicațiile de confecționare a coroniței. Aveam nevoie de hârtie cu două fețe, roșie și verde! Cum așa ceva încă n-am văzut în comerț (pe unde am întrebat se uitau la mine ca la urs!), iar imprimantă color nu am ca să scot câteva coli, mi-a venit ideea să îndoi împreună două coli de culori diferite din pachetul de origami, bazându-mă pe faptul că sunt mai subțiri decât colile normale. Am îndoit pe diagonală, am pus un pic de lipici pe îndoitură, le-a prins între ele ca să nu fugă și am continuat îndoiturile. Cam grosuțe împreună, dar măcar am rezolvat problema celor două fețe diferite. Ce a ieșit puteți vedea mai jos. Coronița este realizată din pătrățele cu latura de 5cm, pentru că am vrut să fac o felicitare. Și așa ies destul de mari (suportul este A5 îndoit), însă nu cred că aș fi reușit să le fac mai mici de atât, îndoind câte două.

Coronita Crăciun Origami Idei Creative 130

Pentru brăduț urmează să caut hârtie glasată, dar din păcate nu am văzut topuri doar cu o singură culoare. Cercetările de pe net mi-au dat ideea colilor de împachetat cadouri, simple, o față colorată – una albă, pe care le-aș putea tăia pe dimensiunile necesare. Cum este gata, revin și cu acesta, căci va fi subiectului atelierului pe care îl voi susține în această toamnă la Gaudeamus împreună cu editura Casa..

Volumul este disponibil până la târgul de carte Gaudeamus pentru precomandă în librăria online a editurii Casa.

Alte imagini din volum:

https://www.edituracasa.ro/uploads/products/38206_Lalele%20si%20alte%20flori%20origami_1.jpghttps://www.edituracasa.ro/uploads/products/77219_Lalele%20si%20alte%20flori%20origami_2.jpg

Reciclare. Povestea continuă

Încercările mele de a pune pe picioare un program de reciclare la școală s-au soldat cu un eșec, dacă e să mă gândesc la scară mai mare. Poate că nu am reușit să fiu destul de convingătoare cu colegii mei, dar m-am ambiționat ca măcar la clasă programul de reciclat hârtia să fie pe picioare. Tot anul – de fapt mai puțin – am pus separat fiecare hârtiuță curată. La finalul anului trecut am păstrat în ultima zi un moment în care am desfăcut dosarele cu fișele lor, le-am spus să păstreze ceea ce vor sau le-a plăcut mai mult, iar restul au ajuns la coșul de reciclat.

Credit foto: Ramona A.

Le-am reciclat și pe ale mele, cu toate evaluările păstrate pe parcursul anului, și orice altceva am mai considerat nefolositor. I-am așteptat apoi să se întoarcă la școală și împreună cu ei am pus în saci hârtia strânsă. La prima ședință am rugat părinții să ne ajute să punem în practică povestea, să ducă hârtia la un centru de reciclat împreună cu propriul copil.

Și povestea a prins contur, într-o dimineață hârtia strânsă a ajuns într-un portbagaj, iar apoi, cu prima ocazie, la un centru de reciclare.

Am aflat continuarea… I. ne-a povestit cum s-a dus la centru, toată hârtia a fost pusă pe un cântar. A fost ca și cum am strâns pe bucățele o mașină de spălat. 65 de kilograme.

La o așa greutate și suma primită a fost pe măsură: 16 lei. Povestea am aflat-o de la I. odată cu ceilalți copii. A urmat dilema legată de ce putem face util cu atâția bani. Pentru unii e doar un pachet de țigări, pentru alții pâinea pe o săptămână. Pentru că tocmai aveam în desfășurare o comandă la elefant, am profitat de reducerea de 50% și am luat două atlase care au îmbogățit zona de știință a bibliotecii clasei noastre.

Dacă această lecție a avut efect, doar timpul o va spune. E doar o picătură din acea speranță că lucrurile se pot schimba și în bine, oricât de ireală pare aceasta.

 

Colaj: pepene din cercuri de hartie

Colaj: pepene din cercuri de hârtie

Vara aceasta este creativă în felul ei. Dar nimic nu se compară cu momentul în care ai uneltele necesare pentru a pune repede în aplicare ideile. DacoArt și-a îmbogățit colecția cu două unelte foarte utile pentru copii, dar nu numai. Am așteptat-o cu nerăbdare pe Iris să revină din vacanța la bunici și să i le arăt…

Cutterul retractabil a fost primul descoperit în balamucul de pe masă (daa, nu am un copil perfect, toate stau grămadă, mai ales când nu ai nevoie de ele a doua zi, și toamna e departe). Am contribuit și eu la nebunie, căci am deschis coletul pe birou, și au rămas acolo. I-am zis să le caute, și a venit repede cu el în mână, super-încântată. Nu pentru că nu avem cuttere, alte trei modele sunt în cutia mea de unelte, însă acesta se pliază mult mai bine pe nevoile ei. De ce? „Pentru că pot să-l iau la școală!” Lama stă bine ascunsă la interior, și iese doar dacă pui în funcțiune mecanismul retractabil de pix. În plus, lama poate fi schimbată ușor și înlocuită cu rezerva, sau cu un vârf bont, pentru biguire sau embosare. Sunt disponibile în cutiuța cu rezerve, deși copilul a fost convins că au loc în interior undeva, și se schimbă ca prin farmec.

CUTTER CIRCULAR CERCUITORUL DACO CR100Al doilea – cutterul circular. Unealta este de-a dreptul fantastică. Rapiditatea cu care poți tăia cercuri este una de invidiat, mai ales pentru cele mari, și poți rezolva cu el proiecte mai ample. E drept că nu aș vrea să scutesc de decupajul pe linie curbă copiii mai mici, care încă au nevoie de exercițiu, însă eu… mi-l doream de multă vreme. Două dezavantaje are: primul, nu poți tăia cercuri cu diametru mai mic de 8,5 cm, și asta dacă dai lama la minim, dincolo de marcajul de 10cm. Al doilea – lamele sunt cu totul speciale, depinzi de rezerve dedicate. Am tăiat cu el hârtie, carton 180g, și fetru – din cel subțire și foarte puțin pufos. Toamna ce urmează va urma o probă de foc pentru unealtă, sunt foarte curioasă cât rezistă o lamă, pentru că am de gând să-l folosesc intensiv pentru decorurile din clasă.

Ambele unelte se folosesc pe un suport special de tăiat, nu pe mobilă!

Și pentru că a venit vorba de acestea, le-am probat pe un proiect foarte simplu dintr-una din cărțile mele preferate în ceea ce privește lucrul cu copii: Figurine din cerculețe de hârtie. Am căutat un model cu cercuri mai mari, și „de sezon”, așa că vă invit la o felie de pepene „tăiată” de Iris.

Colaj: pepene din cercuri de hartie

Uneltele le-a folosit aproape în direct, căci imediat cum le-a văzut a vrut să le folosească, și, ca să nu stricăm materialul inutil, am și filmat. Nu a existat nicio repetiție, înaintea cercurilor de mai jos a mai tăiat doar 3. Am folosit trei coli colorate, cercuri de 10-11-12 cm diametru, și triunghiulețe negre.

Pentru unelte am pus linkuri mai sus, iar cartea o puteți găsi în librăriile online, aici: elefant.ro,  libris (transport gratuit), librarie.net, emag, BestKids.

punga natur decorata, pentru cadou

Pungi de cadouri din hârtie decorate cu filigran

Adevărata provocare pe care Daco mi-a lansat-o în această iarnă a fost… setul de pungi pentru cadouri, din hârtie. Proiectele realizabile cu ele sunt dintre cele mai diverse, și o simplă căutare pe net te aruncă într-o ceață densă, din care nu poți decide să ieși. În plus, pungile din set nu au și burduf, pentru a se preta mai bine proiectelor descoperite, așadar nu pot sta în picioare.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să o desfac pe prima și să încerc, folosind tutoriale de pe net, să-i fac un „fund” care să se deschidă. De reușit am reușit, însă când a fost gata, nimic din ce proiectasem pentru el nu se mai potrivea. M-am enervat, și am început să iau la rând toate uneltele și materialele primite, poate-poate îmi vine o idee. Rămăsese nefolosit cutterul pentru lucru manual (Daco CR118), și atunci am hotărât ca punga să fie decorată cu filigran. Este prima dată când lucrez pe o placă de tăiere (PL400). În plus, am hotărât ca modelul pe care l-am printat să-l tai simultan pe două coli. Și cutterul, și placa s-au comportat minunat.

În final am ajuns să decorez trei pungi, pentru că niciuna nu se potrivea pretențiilor. Prima a fost cea cu burduf, la care am vrut să se vadă capacul, ondulat. Cum închis nu se vede, am decupat, cu cutterul, o hârtie albă și am dublat onduleurile. Am perforat punga, am agățat cu sfoară o etichetă (AB009) și tabloul filigran pe care l-am decupat.

punga natur filigran cadou

A doua variantă a fost tot cu filigran, un tablou cu două planuri, suprapuse. Nu a fost ușor, dar a mers repede, chiar și la părțile foarte fine. În final am decorat partea de sus cu o bandă realizată cu perforatorul, și prinsă cu spumă dubluadezivă buretată. A treia variantă a menținut perforatorul pentru dantelărie, însă am lipit câteva benzi decorative (AD209, AD210). Cum voiam și puțin contrast, am reciclat niște spumă cu glitter. Apoi mi s-au părut goale, și am adăugat câțiva fulgi de nea, realizați cu perforatorul.

punga natur decorata, pentru cadou

Acum nu îmi este foarte clar ce voi pune în ele, însă cel puțin vor fi cadouri mici, ca să încapă :). Pentru mine, împachetatul nu este doar o etapă, mă străduiesc să fie în așa fel încât să-ți fie milă să-l rupi…

PS: momentan nu am putut adăuga linkuri către produse, dacă le căutați cu codurile indicate, le veți găsi cu siguranță.

coperta geografie colaj Universul

Copertă personalizată pentru caiet

Când copiii au intrat la școală, și manualele & auxiliarele aveau cele mai ciudate dimensiuni, am optat pentru învelirea cu hârtie. Nu sunt deloc adepta caietelor „dezbrăcate”. De vreo 3 ani le învelim în coală albă, și Iris e încântată să le poată decora cum vrea ea. Fie că lipește benzi decorative, fie că desenează sau pune ștampile, are versiune originală pentru fiecare.

Trecerea la gimnaziu nu este ușoară, și adaptarea la o clasă nouă nici atât. Sunt bile albe și bile negre în fiecare zi, profesori pe care îi adoră, și alții cărora le-a prins frica… Dar după prima oră de geografie a venit cu un zâmbet larg… Mami, ne-a dat temă!!! Eu oftez în gând, a avut teme din prima zi, și nu puține, genul acela de teme care nu se mai termină ore la rând… Mă și gândeam, ce temă le-a dat la geografie… Ne-a zis că nu ne trebuie caiet, să ne facem un dosar și să ne personalizăm coperta!!

Așadar, le vorbești copiilor în prima oră despre ce vor discuta anul ce urmează, și apoi, prin „personalizare”, le ceri de fapt să aleagă o idee principală din tot ceea ce s-a discutat. Iris rămăsese la planete sau vulcan, noroc că am găsit printre dublurile din albumul de la Lidl (pe care nu l-am completat… of…) patru planete. Apoi a început distracția. Am scos șabloanele, pe care le aveam din cartea de la Klutz, și încă vreo câteva din cea de la Teora, proaspăt cumpăratele markere cu auriu și argintiu, și, în final, steluțe sclipitoare făcute cu perforatorul de margine și lipite una câte una.

Rezultatul… de vis. S-a oprit din lipit steluțe când i-am zis că lângă Soare nu se văd. La școală am înțeles că doamna a fost foarte încântată. N-au întristat-o decât colegii care au acuzat-o că n-a făcut-o ea… Cum să zică așa?? Se vede că nu mă cunosc… Dincolo, la fosta școală, nimeni nu i-ar fi spus asta…
coperta geografie colaj Universul

Gândăcei din hârtie

Aventuri la firul ierbii, cu hârtie

Flori şi zâne din panglici de hârtie - Idei creative 76Acum ceva vreme am primit unul din volumele faine ale colecției Idei Creative, Flori și zâne din panglici de hârtie, însă, din dificultatea procurării materialelor, numărul nu s-a ales cu o prezentare aici pe blog. Ce sens ar avea să vorbesc despre carte, dacă nu vă pot arăta ce se face cu ea…?

Nu am uitat însă de panglicile de hârtie, și ideea mi-a rămas în minte până când, întâmplător, am găsit niște seturi pentru confecționat diverse zâne și insecte. Linkul pe care vi l-am dat nu mai are decât albinuța, când le-am comandat eu erau mai multe… cele din imaginile de mai jos și încă câteva, pe care nu le-am terminat încă.

Mi-am dat seama lucrând cu seturile că nu este chiar atât de simplu de modelat panglicile de hârtie, și că încercarea mea de a le substitui cu hârtie creponată ar fi eșuat lamentabil. Însă rezultatul final merită tot chinul.

Gândăcei din hârtie

Gândăcei din hârtie

Setul include materialele de hârtie. Bilele de lemn le-am pictat eu, după sfaturile de realizare a ochilor incluse în volum. Mai greu a fost cu decupajul, căci trebuiau respectate întocmai instrucțiunile, altfel nu ajungea hârtia. Șnururile de hârtie, mai groase sau mai subțiri, erau și ele măsurate. De asemenea, un adeziv cu uscare rapidă, și care să nu înmoaie hârtia/culoarea este mult mai indicat, am avut ceva probleme la culorile puternice rămase pe degete, când urma să lucrez cu nuanțe mai deschise, și riscam să se murdărească.

Închei cu decorul, o carte  – tot de lucru manual, prezentată aici – care, din păcate, nu se mai găsește la noi, dar o puteți comanda aici, la Bookdepository, cu transport gratuit, dacă achitați cu cardul.

scoica cu perla din evantai hartie

Scoică cu perlă din evantai

Căutând o idee pentru vară, pentru cusut, am ajuns la ideea unei scoici. Doar că în timp ce căutam un model pentru a putea realiza grafica necesară, scoica a început să prindă contur în mintea mai mult ca evantai, nu ca proiect cusut. L-am început ca pe o joacă cu evantaie, să văd ce „iese”. Și am ajuns la ceea ce vedeți mai jos…

scoica cu perla din evantai hartie

Aveți nevoie de un disc din hârtie, cât mai mare. Eu l-am desenat cu ajutorul unei farfurii pe o coală de hârtie glasată. Am ales una argintie, pentru a simula sideful aflat înăuntru. Partea mai grea a fost să pliez în cute mici și uniforme, și poate că ar fi mai util pentru copii să fie un disc din hârtie dictando, să traseze cu un pix gol liniile, apoi să îndoaie mai ușor. Sau să traseze pur și simplu linii paralele, la distanță de 5-7mm, ca ghidaje pentru îndoire.

Următoarea etapă a fost să tai centrul. În funcție de cât de mulțumiți sunteți de dimensiune, puteți să mai tăiați sau nu câte o bucată. Întrepătrundeți cele două evantaie obținute, și perforați toate hârtiile folosind un ac gros. Pentru operațiuni de acest gen, eu folosesc un ac de quilling cu două capete, unul fiind perforator.

Am prins apoi cu o sârmă, pentru a permite celor două părți să se miște și scoica să se poată „deschide”. Finalul este simplu, se caută o mărgică mare, și se vopsește cu argintiu, sau se îmbracă în staniol, la nevoie.

Am confecționat cu copiii de-a lungul timpului diverse acvarii, și scoica astfel confecționată ar putea fi un element de decor.

scoica cu perla din evantai hartie

Spor la lucru!

felicitare cu ou tesut

Felicitare cu fereastră – ou țesut

Rar am ocazia să lucrez cu copii mai mari, din gimnaziu, însă „Școala Altfel” mi-a adus și o astfel de experiență, cu o clasă a VI-a. A fost destul de dificil să aleg proiectul pentru curs, și m-am oprit la țeserea cu fâșii de hârtie, pentru că este o tehnică foarte rar abordată de copii din pricina lipsei materialului didactic, mai exact a hârtiei folosită ca „ițe”. Am mai povestit despre ea la alte activități prezentate aici pe blog, și nu voi relua explicațiile, accesați categoria „Țesături”, în care am început să adaug, încet, articole și filmulețe explicative.

Pentru clasa menționată am avut un program de lucru mai lejer. În primul rând, la această vârstă sunt perfect capabili să urmărească o explicație și să execute ceea ce li se cere, lucru care la vârstele mai mici nu funcționează foarte bine. În afară de hârtiile cu ițe, tăiate de mine, restul materialelor au fost aduse de ei, așa că nu am putut folosi pe loc imprimarea modelului pe carton. Le-am confecționat acasă, din carton, șabloane A5 cu ou decupat, pe care ei doar l-au trasat. Așadar, puteți simplifica, din modelul de AICI pentru printați pe un carton colorat pagina 2. Decupați oul cu un cutter sau cu o foarfecă, sacrificând interiorul, astfel încât să obțineți o felicitare cu fereastră când îndoiți pe jumătate.

Printați apoi pe o coală subțire (80g, nu carton!) pagina 3. Aici aveți material pentru două felicitări. Tăiați cu un cutter liniile verticale. Oul desenat pe fundal este doar orientativ, pentru a vedea cam cât va fi vizibil din ceea ce lucrați. Tăiați, tot cu cutterul, sau cu ghilotina, fâșii de hârtie, mai înguste sau mai late, după preferințe (aici aveți și câteva idei „altfel”) și țeseți apoi. Când sunteți mulțumiți de rezultat, lipiți modelul obținut pe interiorul felicitării, astfel încât partea cu imprimeul să fie la interior, să nu se vadă pe „copertă”. Dacă vă deranjează aspectul interior, puteți dubla felicitarea cu o altă coală de hârtie.

Mai jos aveți câteva din cele 20 de exemple, toate unice în felul lor. Ca de obicei, nu le-am spus absolut nimic despre etapa finală. Au fost anunțați doar că vor confecționa felicitări, și să vină „pregătiți” cu ce cred ei de cuviință. Nu m-a răbdat sufletul, și le-am explicat câtorva fetițe cum se fac trandafirii din panglicile de hârtie rămase, și vedeți ce-a ieșit.

felicitare cu ou tesut