Origami in 3D – Idei creative 97 – editura Casa

A doua provocare a toamnei de la editura Casa a fost numărul 97 al colecţiei Idei creative, Origami în 3D. Dacă mă citiţi de ceva vreme, ştiţi că origami nu este una dintre tehnicile mele preferate, oricât de spectaculoase ar fi rezultatele. Pur şi simplu nu mă atrage. Iar când obiectul final este modular, alcătuit din mai multe elemente identice asamblate, mi se pare o muncă titanică… motiv pentru care, origami în 3D, oricât de impresionant era, nu m-a atras.

Dar provocarea este provocare… şi aici nu dau înapoi. Am avut în schimb nevoie de asistenta mea de nădejde, Iris, care are muult mai multă răbdare (şi timp liber) decât mine. Am avut noroc şi cu ghilotina, căci am tăiat repede şi corect dreptunghiurile de care aveam nevoie: 5x3cm. În carte scrie 5,2×3,2cm, dar fractiunile lăsau resturi din pagina A4, şi am preferat să le ignor. Ne-am apucat apoi să împăturim… şi nici măcar nu am împăturit multe, ca pentru proiectele mai mari! Cum mă vedea că stau în pat, la tv, îmi şi punea foi în braţe, că eu le îndoi fără să mă uit. Îmbinările au fost, pentru ea, un pic mai dificile, dar până la urmă le-a dat de cap. Eu am văzut activitatea ca pe un lego de hârtie. Dacă nu lipeşti piesele, le poţi desface şi îmbina la nesfârşit, modele sunt, în carte, destule: cerculeţe, buburuză, orcă, cercei, fluture, libelulă, căpşună, puişor, lebădă, păun, vază.

Mai greu pentru noi e că Iris vrea acum să le păstreze, fără să se oprească din confecţionat. Ceea ce înseamnă piese noi… mai multe, mai colorate! I-am recomandat să facă o şezătoare cu colegele, şi n-au decât să împăturească până se plictisesc! Eu una nu mai am răbdare… Cercelul a fost pentru mine de ajuns. M-am străduit cu gândăcelul, apoi am cedat rugăminţilor ei să-i mai pregătesc piese pentru fluture. Dar am văzut, am experimentat, am reuşit, mie îmi ajunge 🙂 . Chiar dacă a fost o modalitate foarte plăcută de a petrece timpul împreună, este mult prea monotonă pentru mine, ca adult. O recomand însă ca activitate de grup, pentru o petrecere în care vreţi să introduceţi un moment de linişte şi relaxare, pentru serile din tabără sau, de ce nu, pentru târgurile de obiecte care îşi propun strângerea de fonduri pentru materialele necesare la clasă. Se pot confecţiona astfel obiecte de mai mari dimensiuni.

Numărul 97 al colecţiei Idei creative – Origami în 3D îl găsiţi în librăria online a editurii Casa, sau în alte librării online: eMag, elefant, librarie.net, libris, AdevarulShop, BookCity, BookDepository.

Spor la lucru!

Atelierul de creaţie | Biblioteca Năzdrăvanilor

Figurine din cerculețe de hârtie

Una dintre apariţiile din această vară de la editura Casa este Figurine din cerculeţe de hârtie. Am devenit fan instant, încă de când am văzut prima dată coperta pe facebook. Mi-am amintit de una dintre probele năzdrăvanilor de la începuturile acestui portal, când le-am cerut copiilor să realizeze tablouri folosind buline de hârtie. Au folosit buline mai mari, mai mici, chiar realizate cu perforatorul normal de hârtie, pentru a compune câteva minunăţii. Am zâmbit aşadar larg când am văzut cartea, şi am aşteptat cu nerăbdare momentul s-o deschid.

Metoda propusă în carte se bazează pe confecţionarea cercurilor necesare cu compasul. Sunt foarte utile şabloanele cu cercuri, dar acestea merg până la diametre de 4-5 cm. În carte unele modele solicită cercuri mai mari. Pot fi folosite, dacă există pe dimensiune, pahare, căni, ori alte obiecte, măsurate în prealabil cu rigla. Se poate folosi un compas, însă este unul dintre cele mai „pretenţioase” instrumente geometrice, iar şansa de a învăţa folosirea corectă a acestuia – manevrarea cu o singură mână, fără atingerea braţului mobil – este destul de dificilă. Intenţionez să adaptez câteva lecţii de opţional pe baza modelelor propuse, mai ales pentru că sunt câteva – brad, Moş Crăciunul – care pot fi folosite pentru felicitări de iarnă.

Pentru grupul meu de aproximativ 10 copii mă gândesc să pregătesc din folii laminate modele cu cercurile mai mari, şi să putem desena mai repede şi mai uşor modelele necesare pe hârtie colorată. Mai am emoţii în privinţa decupajului, căci, dacă mă gândesc cu ce experienţă vin copii, (căci nu ştiu nici măcar să ţină corect foarfeca), şansa ca cercul desenat să devină un poligon neregulat este foarte mare.

Puteţi confecţiona: ciupercă, morcov, pepene roşu, floare, păianjen, melcişor, fluture, miriapod, pisicuţă, câine, ursuleţ panda, veveriţă, papagal, peştişor, rechin, brad de Crăciun, Moş Crăciun, maşină, rachetă, castel, prinţesă, triceratops, tiranozaur, stegozaur. Pentru fiecare propunere este dată lista de cercuri necesare, dimensiunile şi culorile, precum şi îndoiturile ce trebuie făcute pentru a transforma bulinele în elementele necesare colajului. Este recomandat a se folosi o hârtie subţire, nu carton, pentru ca aceste îndoituri să nu ridice probleme. Dacă copiii sunt mai măricei, se pot potrivi direct cu foarfeca, prin tăierea elementelor excedentare.

Ne-am străduit să rezolvăm repede câteva teme. Eu m-am multumit cu ciupercuţa din imagine, pe care am adaptat-o după gustul meu (cea din carte nu este roşie cu buline). Iris a realizat pepenele (rătăcit pe la bunici din păcate), dar am reuşit să păstrăm păianjenul. Am reuşit să folosim şi compasul, şi avem ceva ambiţie să mai confecţionăm modele, pentru colecţia personală. Pentru pânza de păianjen am folosit beţişoare de salcâm şi fir de mohair, şi am urmat modelul folosit la tema de săptămâna aceasta.

Cartea poate fi folosită cu uşurinţă de copiii preşcolari şi şcolari mici, şi o puteţi achiziţiona direct din librăria editurii Casa sau din librăriile online elefant.ro, libris, librarie.net, emag, Diverta

Rochite de primavara din hartie cu model

Încep povestirile din weekendul „Noaptea muzeelor” cu finalul… cu ce-am rămas şi ce-am învăţat din această experienţă. Aşa cum am spus deja săptămâna trecută, nu mi-am propus ca evenimentul să se transforme în vizită la muzeu. Voi detalia de ce în zilele ce urmează. Unul din punctele programului nostru a fost atelierul de origami ce s-a organizat în curtea muzeului „George Enescu” de către asociaţia A.C.T.O.R. Iris a aşteptat răbdătoare un loc, şi apoi a devenit chiar amuzant, căci o parte din instructori erau vorbitori de limbă engleză. Ştiau şi română, suficient, dar îmi şoptea şemechera mică cum că avem două ateliere într-unul… şi engleză şi origami.

Din modelele de pe masă ne-a sărit prima dată în ochi o fundiţă, foarte drăguţă, apoi o rochiţă şi un fluture. Pe drum deja ne făcusem planul pentru un mic atelier acasă, o colecţie de rochiţe de primăvară. Aveam în cutie un set de hârtie cu model de la Daco, care arăta minunat ca imprimeu pentru planurile noastre. Ne-am apucat s-o tăiem pătrată, ocazie cu care copiii au căscat ochii mari văzând cum se desenează un pătrat folosind numai rigla şi compasul. Am lucrat cot la cot cu Iris. Tot ei îi aparţine şi ideea de a le face rochiţelor fundiţe. Ar fi vrut tot din hârtie imprimată, dar cum este destul de groasă (destinaţia ei este colajul, nu origami), şi nici nu arată bine să combini două imprimeuri, mai ales pe accesorii, am folosit hârtie clasică pentru origami.

Cum fundele ieşeau cam mari, am tăiat hârtia, cele mici-mici fiind realizate din pătrăţele de 5x5cm.

Dacă vă place ideea, am găsit şi tutorialele:

Spor la lucru!

Atelierul virtual de creaţie | Atelier la tine acasă

Quilling: idei si solutii de la Daco Art si editura Casa

Săptămâna trecută am încercat o variantă inedită de lucru pe tema quillingului. A fost pentru prima dată când mi-am propus ca tema să se adreseze adulţilor, şi nu copiilor, ca până acum. Vor mai urma ateliere de quilling, dar acesta va rămâne mereu special. M-au susţinut şi m-au încurajat pe această direcţie magazinul online Daco Mag şi editura Casa. Colecţia Idei creative este de departe cea mai bine-primită pe acest blog, proiectele propuse sunt întotdeauna deosebite. Pentru că luna aceasta a apărut cel de-al treilea număr dedicat acestei tehnici, am încercat să lucrăm modelele pentru copii, la atelier. Pentru a putea pune însă în aplicare planurile, aveam nevoie de materiale speciale, pe care le-am primit pentru atelier prin bunăvoinţa DacoArt.

Gama de unelte şi materiale de quilling pe care o găsiţi în momentul de faţă în magazin va fi completată în curând cu noutăţi destinate să uşureze munca depusă ce cei pasionaţi sau cei abia iniţiaţi în acestă tehnică. Voi încerca să le iau pe rând, şi să vorbesc despre fiecare.

Hârtia de quilling: sunt benzi colorate de hârtie, cu lăţime de 3, 5, 10 mm, sau mai late. Le puteţi confecţiona acasă, cu răbdare, folosind riglă şi cutter, ori ghilotină. Din experienţă însă, hârtia de 80g, care se găseşte de obicei, este mult prea moale. Vă puteţi descurca cu ea, dar cele disponibile deja tăiate sunt în jur de 105g/m2, cu mai multă „memorie” la îndoituri, şi uniforme. Nu sunt foarte scumpe, iar în funcţie de modelele dorite, puteţi alege game de culori asortate. Varietatea de nuanţe este mai mare decât în seturile de hârtie a4 disponibile în comerţ.

Acul de quilling: este un beţisor cu vârf secţionat. Cu cât secţiunea este mai adâncă, cu atât banda de hârtie ce poate fi răsucită este mai lată. Vă recomand variantele metalice, cu un singur element, parcă tăiat cu o lamă invizibilă. Diametrul vârfului acului nu trebuie să fie foarte mare (1mm este ok), dacă doriţi să lucraţi modele fine. Evitaţi uneltele care seamănă cu un ac cu urechea mare ruptă. Dacă cele două părţi se mişcă, rezultatul este inestetic. Se poate răsuci hârtia şi pe o scobitoare, dar după ce veţi folosi prima dată un ac de quilling, nu veţi mai renunţa la el.

Pieptenele de quilling: o unealtă pe care am utilizat-o în utimul an, destul de nouă pentru mine. Utilizările sunt dintre cele mai diverse, şi ţin de imaginaţia fiecăruia sau de modelele pe care vi le propuneţi. L-am folosit cu succes pentru frunze şi aripi de fluturi, iar copiii de la grădiniţă au început să-l folosească cu rapiditate, însă este nevoie de exerciţiu. Puteţi vedea aici un tutorial, iar pe net găsiţi o mulţime de modele orientative.

Şabloane diverse: pentru a obţine elemente identice, cum ar fi petalele unei flori, aveţi nevoie de sabloane pentru a modela spiralele de hârtie. Acestea pot fi simple modele cu cercuri, sau şabloane dedicate acestei tehnici, pentru a confecţiona cele mai variate forme. Modelele fixate pe plută sau spumă pot fi modelate cu ajutorul acelor cu gămălie pentru a avea orientarea buclelor într-un anumit sens.

Suport de răsucire: este o unealtă din plastic care se foloseşte cu acul de quilling cu vârful mai mare. Acul se trece prin orificiul central al uneltei, şi trebuie să rămână suficient din lungime la exterior, pentru a putea răsuci banda de hârtie. O demonstraţie este aici. Nu este o unealtă obligatorie, dacă lucraţi ordonat, nu aveţi nevoie de ea pentru elemente simple. Este însă foarte utilă atunci când doriţi să obţineţi buline compacte cu diametru mare (peste 1cm mai ales). Pentru copii mici este un fel de „îndrumător” de răsucire. Uneori nu au răbdare pentru a obţine o formă ordonată, şi banda de hârtie începe să semene a „ghem”.

Maşina de franjurat: este de departe cea mai spectaculoasă unealtă, pentru că rezultatul obţinut cu ajutorul ei este unul deosebit. Varianta disponibilă în curând la Daco este una cu pasul reglabil, poţi avea franjuri foarte subţiri sau mai laţi. Unealta foloseşte hârtie lată de 1cm, sau mai îngustă, pentru a confecţiona flori. Pentru benzi mai late (implicit flori mai mari) franjurarea se face manual, cu o foarfecă simplă (sau una specială pentru această destinaţie.). (vezi video).

Puteţi completa gama de unelte cu aplicatoare de adeziv cu cap rotring (foarte subţire), accesorii hobby (diamante, glitter, ochi mobili etc.), elemente care pot transforma creaţiile în tablouri clasice sau amuzante. Adulţii pot folosi uşor tutorialele şi modelele disponibile online, însă am observat că pentru cei mici această alternativă este mult mai dificilă. Irisuca mea a progresat foarte bine folosind cărţile de la editura Casa, nu neapărat urmând ca la carte instrucţiunile, ci având în faţă modelul, suprapunând elementele pe imaginea din carte până la un rezultat satisfăcător.

Atelierul de sâmbătă nu ar fi fost posibil fără găzduirea oferită de centrul educaţional ProKinder, ocazie cu care mulţumesc atât pentru suportul logistic, dar şi pentru trataţiile care ne-au ajutat să trecem peste ora prânzului. Efortul participanţilor la atelier a fost răsplătit de magazinul Profiart, cu un set de acuarele, dar şi de Hartmann, care s-a gândit la confortul mămicilor în plină primăvară.

Povestea în imagini o aveţi mai jos. Această parte nu îmi aparţine, şi a fost posibilă cu ajutorul Dianei Damalan, fotograf pasionat şi mamă la rândul ei.

Fulgi de nea din hartie – Idei creative, nr. 84

Una din ultimele apariţii ale colecţiei Idei creative (editura Casa) mi s-a părut, când am zărit coperta, ca fiind ceva simplu, indicat pentru copii. Dar… răsfoind-o, şi văzând minunăţiile prezentate acolo, mi-am dat seama că este de fapt pentru pasionaţii de orice vârstă.

Modelele cele mai simple sunt cele realizate prin împăturire. Dacă noi putem crea aproape orice model, doar dând frâu liber imaginaţiei, editura Casa ne propune de această dată câteva şabloane deosebite. Am ales ca exemplu pentru acest articol doi fulgi, primul, mai simplu, al doilea, 3D.

Pentru primul fulg am împăturit pătratul de hârtie în şase. După ce am scotocit toată casa după un raportor să măsor un unghi de 60′, mi-am dar seama că nu am citit cu atenţie indicaţiile. Aveam pe filele cu modele de la mijlocul cărţii şi liniile ajutătoare pentru îndoire… Apoi, plângând încă după imprimanta mea, am copiat modelul pe fereastră, cum procedam acum vreo 30 de ani. Un pic de glitter şi fulgul este gata; va ajunge probabil pe o felicitare.

Al doilea fulg este varianta 3D. A fost confecţionat decupând 6 benzi de hârtie îndoite, iar fotografia nu a reuşit să surprindă frumuseţea lui extraordinară.

Cartea contine modele diverse, simple, 3D sau cu margele, si o puteti achizitiona din libraria editurii Casa, sau din librariile online: elefant, libris, librarie.

Pregatiri de scoala: cum confectionam coperte din hartie pentru carti si caiete

A început şcoala. Numai cine nu are copil mai măricel nu s-a dat azi peste cap. Azi am fost nostalgică. Am retrăit un pic, din firul amintirilor, prima zi de şcoală. Pe cele de grădi sincer nu mi le amintesc, doar zile rupte din context. Dar prima mea zi de şcoală… ghiozdănelul meu roşu cu Albă ca Zăpada şi obligatoriu purtat cu două cureluşe pe spate… învăţătoarea pe care n-o voi uita niciodată (căci scorpie mai rea n-am întâlnit în viaţa mea)…

Dar mai mult decât atât, îmi amintesc pregătirile. Stăteam cu tata şi înveleam caietele şi cărţile în coală albastră. Le înveleam la linie, totul paralel, perfect. Lipeam etichetele cu o satisfacţie nebună (sigur lipiciul ăla avea ceva în el). Ştiţi care, cele cu margine simplă, cu zig-zag albastru. Într-un an a prins mama rând la coadă la librărie, când au băgat rechizite. Dumnezeule, anul ăla am avut penar cu ochişori mobili (era o pisică, dar ce conta!), se închidea cu magnet, cinci creioane chinezeşti, de nu voiam nici să scriu cu ele ca să nu fie nevoie să le ascut, şi etichete cu animăluţe în colţul din stânga sus! Dacă aveai rând, nu puteai să iei oricât. Doar o „raţie”. Şi cam atât era raţia… cine avea pile la librărie, lua mai multe, pe sub mână…

Se găseau şi coperte din plastic. Cu buzunăraş pentru etichetă. Îmi plăceau la nebunie cele transparente, dar nu prea se găseau. Iar celelalte… nu aveau nimic, niciun model. Cele de hârtie erau mai interesante, le mai decoram un pic. Pe cele din plastic le ştergea mama cu spirt. Freca la ele până erau imaculate, şi nu suporta să le vadă mâzgălite cu pixul…

Acum, cu copii şcolari, am constatat că ideea de dimensiune standard e doar la caietele A5. În rest, câte edituri, atâtea idei! Manuale, auxiliare etc, pe cele mai ciudate dimensiuni. Am ajuns aşadar tot la copertele din hârtie. Mai ieftine, mai uşor de potrivit. Am cumpărat coli de împachetat, nu cele simple şi subţiri, ci unele plastifiate. Le-am luat în clasa I, la top, şi încă am din ele. Rezultă nişte coperte atât de zdravene, că s-au chinuit copiii mei tot anul să le rupă şi sunt încă în stare bună. S-au obişnuit cu modelul şi ei, şi colegii, şi doamnele… îşi recunosc caietele de la depărtare în teanc.

Acum mă chinui să-i învăţ să-şi învelească singuri cărţile şi caietele. Nu e greu, doar un pic de coordonare şi atenţie. Cam aşa:

Câteva sfaturi:

Pentru carte, nu tăiaţi cu foarfeca mai mult decât e necesar, adică până unde începe coperta. Folosiţi bandă adezivă ca să întăriţi tăietura, altfel se rupe în acea zonă la manevrele din ghiozdan.
Pentru caiete, marginile de sus şi jos nu trebuie să fie mai late decât distanţa până la capsă. Dacă caietele au filele lipite, se învelesc după modelul cărţii.

Un an şcolar uşor şi plin de succese, mai ales celor care vor încheia anul cu un examen, în special clasele aIIa şi a IVa!

Tablou-fantezie cu hartie franjurata

La început de vacanţă am apucat să povestesc un pic despre unelte de franjurat, şi am scris despre floricele quilling realizate cu aparat de franjurat. A doua unealtă despre care nu am apucat să povestesc este foarfeca pentru franjurat hârtia, o unealtă care pe mine, dar şi pe copii, i-a lăsat fără grai. Utilizările sunt multiple, de la simple franjuri pentru tablouri, felicitari, la adaptări pentru flori ori păr pentru păpuşi (ar merge minunat pentru confecţionarea indienilor de aici ori pentru brăduţul acesta). Nu spun că este absolut necesară, dar reduce timpul de lucru, adăugând proiectului un pic de precizie.

Ce au făcut copiii prima dată cu ea: nimic concret. Au tocat în schimb tot ce au găsit: pliante publicitare, post-it-uri, nu conta ce, numai să o vadă cum taie. şi nu sunt mici… nici nu vreau să mă gândesc cum ar reacţiona un copil mai mic. Apoi am început să ne gândim cum am putea s-o folosim… şi tot căutând un proiect care să-i pună în valoare calităţile, am găsit (cu inspiraţie pe la Muzeul satului) un tablou colorat, împletit din fâşii.

Am tăiat fâşii colorate late, un pic mai late decât foarfeca, pentru a obţine cât de cât franjuri egale. Am folosit hârtie subţire, căci la carton nu s-ar întrepătrunde atât de bine. Lungimea am stabilit-o dublu şi jumătate faţă de lăţime. Le-am franjurat, lăsând spre capete câţiva milimetri de siguranţă, şi le-am împletit două câte două, ca la coşurile de nuiele şi pălăriile de paie. Am îndoit spre interior muchia aceea de siguranţă, şi le-am lipit unul lângă celalălalt pe un pătrat alb. Încă mă gândesc cum ar fi ca în loc de 4 corpuri, să fac 6, iar hârtia tăiată să nu fie un dreptunghi, ci un paralelogram, căci rombul ar avea laturile egale, şi nu se aplică regula de mai sus…

Nu este un proiect simplu, mă gândesc să încerc şi la grădiniţă, dar mi-e teamă că le va lua cel puţin două şedinţe să împletească, căci exerciţiul solicită foarte mult concentrarea şi îndemânarea. L-am botezat tablou-fantezie, căci vă puteţi juca cu patru sau opt culori, în funcţie de preferinţe.

Acest articol a fost realizat cu sprijinul magazinului Mustash.ro.

Floricele quilling realizate cu aparat de franjurat

Acum vreo săptămână şi mai bine începusem să bântui pe net, prin „afară”, să văd ce mai e nou, ce unelte se mai folosesc, cum se mai lucrează prin locuri prin care creativitatea şi improvizaţia nu sunt la loc de cinste ca la noi. Am mers pe quilling, mai ales că Irisuca îmi ţine isonul când vine vorba de mici proiecte deosebite, şi am ajuns la unelte de tăiat, apoi de franjurat.

Dacă nu intenţionaţi să investiţi tot timpul în hârtie de quilling, diferite lăţimi, un trimmer şi coli colorate este cam tot ce aveţi nevoie. La capitolul forme, diverse îmbinări, încercasem cu Iris de toate, şi ne-au ajutat aici şi cărţile despre quilling pe care le avem. Una dintre preferatele copiilor este Twirled paper, dar acest articol are legatura cu numărul 38 al colecţiei Idei creative: ne obsedau floricelele mici şi perfecte…

La momentul la care am scris articolul acela, Iris chiar s-a chinuit, cu o forfecuţă mică şi subţire, să facă floricelele. Partea de franjurat a terminat-o, i-a epuizat răbdarea. A fost mai mult decât încântată când i-am arătat maşina de franjurat. Piticul meu (unul din cei mulţi, din cei mici care nu te lasă să dormi) a luat-o razna, găseam maşina de franjurat numai în afara, cu taxele aferente de livrare, până când întâmplător una din imaginile de pe google avea .ro. Era şi la noi, şi am găsit-o: aparat de franjurat hârtia, din metal. Există şi o variantă din plastic, puţin mai ieftină, dar m-am gândit că metalul are ceva mai multe puncte la capitolul rezistenţă.

A durat o săptămână până să apucăm să ne jucăm, şi a devenit unealta preferată a Irisucăi. Are o mulţime de planuri pentru felicitări, mărţişoare şi alte tablouri cu flori. Am învăţat şi să o folosim, poate să fixeze singurică hârtia în aparat, mai uşor ca mine, ca să o citez, eu am degetele mai subţiri. Dacă te grăbeşti şi nu menţii ritmul, nu apeşi complet, rezultatul nu este foarte bun. Seamănă cu un aparatat de morse, şi e destul de obositor, căci este de foarte mici dimensiuni. Bănuiesc că aici ar fi de mare ajutor să folosim cele două orificii pentru şuruburi să o prindem de masă, dar nu pot sacrifica biroul, poate doar un tocător de lemn achiziţionat special cu acest scop, să nu mai ţinem şi de ea când tăiem. Ca dezavantaje nu aş trece decât lăţimea maximă a hârtiei – 1cm – , pentru flori mai mari fiind nevoie de o altă soluţie.

Dacă tot ne-am jucat, am realizat un mic tablou. Suportul este un mini-cd, peste care am lipit autocolant (cumpărat la metru din bricostore), floricelele realizate cu maşina de franjurat hârtia, şi frunzuliţe şi fluture tăiate cu perforatoarele decorative. Ca idee, aracetul pe autocolant de plastic nu e o idee foarte bună, nu prea ţine. Ar fi fost mai bine să folosim hârtie glasată autocolantă pentru decor. Încă mă gândesc dacă să iau aparatul de franjurat şi la grădiniţă, măcar demonstrativ, să îi las un pic să vedem ce reuseşesc. Ştiu cât au fost de încântaţi când le-am dus aparatul de ondulat carton…

Cum funcţionează maşina puteţi vedea aici, iar dimensiunile sunt aproximativ cele de mai jos.

Acest articol a fost realizat cu sprijinul magazinului Mustash.ro.

Tablou cu flori din hartie de briose

Mai avem, calendaristic, două săptămâni de primăvară, aşa că încerc să profit din plin de temele de sezon. Aveam planificat un tablou cu flori, deşi nu eram foarte sigură cum anume îl voi realiza, dar înainte de Paşti am rezolvat problema, când am găsit prin magazin hârtii colorate pentru brioşe (şi vopsea de ouă pentru colorat orezul pentru colaje:) )

Estimasem ca durată de lucru pentru tablou cca 20 min, dar copiii au reuşit să ajungă la 40, chiar la 50. Motivul m-a amuzat… au stat pe gânduri foarte, dar foarte mult timp, cum să aşeze florile. Nu le-am dus un tablou gata pregătit, le-am arătat doar cum anume se confecţionează o floricică… şi i-am lăsat să decidă. Se pare că a lua o decizie, singurei, este extrem de dificil. Le-au sucit mai ceva decât la alba-neagra… mereu disperaţi dacă e bine. Eu îi întrebam dacă lor le place, da, atunci continuă, lipeste-le… da’ e bine!? Văzând ei până la urmă că nu o scot la capat cu mine, le-au lipit. Aşa avem flori de grădină, pe straturi, bucheţele, şi rezultate variate la tablouri. şi fluturii au ridicat mari probleme. Câţi fluturi punem?! Răspunsul – câţi vreţi – a adus iarăşi rezultate diferite. Dacă nu e obligatoriu, atunci nu vreau deloc! sau Eu fac paradisul fluturilor, îi lipesc pe toţi de pe masă!

Pentru codiţe şi frunze am folosit hârtie de orez. Merge şi hârtie creponată, dar am vrut să le mai dau şi alte materiale, să vadă cum sunt. E mai moale şi mai fină! Au răsucit, au tăiat, şi iată ce-a ieşit:

Spor la lucru!

Coșuleț din cutie de lapte

Acest coşuleţ este doar începutul unei idei, îl puteţi realiza rapid, cu orice aveţi la îndemână. Aveţi nevoie ca ingredient principal de o cutie de lapte, spalată şi lăsată la uscat. Decupaţi cutia cu o foarfecă sau cutter, cu ce vă este mai uşor, pentru a confecţiona un coşuleţ. Capsaţi în partea de sus cele două barete. Eu l-am decupat cam înalt, cred că era mai simpatic dacă mai tăiam cca 3cm din el.

Îl puteţi picta cu vopsele acrilice (tempera nu aderă prea bine), îl puteţi îmbrăca cu papier mache, apoi picta, sau îl puteţi acoperi cu hârtie creponată. Eu am folosit hârtie creponată metalizată, seamănă un pic cu staniolul, dar este mult mai tare. În schimb este foarte bună la împachetat, căci nu fuge. Din cutia cu „de toate” am reciclat niste panglici şi iarba artificială. În coş, pentru decor, am folosit hârtie creponată normală. Am împachetat-o evantai şi i-am făcut colţişori, pe post de şerveţel.

Am adăugat două ouă… şi aranjamentul este gata. Abia aştept să vopsesc ouăle săptămâna aceasta, aşa voi avea suficiente pentru toate aranjamentele, nu le voi folosi mereu pe aceleaşi :).

Coşuleţul poate fi folosit pentru orice proiect de primăvară, poate fi plin cu flori, decorat cu fluture, nu cu fundiţă. Totul ţine doar de imaginaţie!

Dacă vă este de ajutor, mai jos aveți un filmuleț. Timpul efectiv de lucru a fost de 4 minute, doar că imaginile sunt editate.