Orizontul și punctele cardinale: scenariu de lecție

Concluzia acestei veri, în ceea ce privește noile discipline din aria Om și societate pe care le abordăm la clasa a patra, a fost aceea că, dacă vreau să dau coerență și profunzime lecțiilor de istorie, trebuie să le fac foarte bine, mai întâi, pe cele de geografie.

Deși timpul șterge amintirile de școală, am fost generația care studia geografia dintr-a treia. Nu știu dacă școala făcea atunci multe aplicații practice, dar sunt lucruri care mie mi-au rămas întipărite adânc, flashuri din cărțile de învățătură, iar din acel manual am rămas cu imaginile dedicate liniei orizontului și cele privind stabilirea malului drept și stâng al unei ape curgătoare.

Pentru că nu aveam telefoane, noi, copiii, ne ocupam altfel timpul și am plecat la marginea orașului, pe malul Argeșului, trei copii singuri (deh, Cireșarii erau la modă), să facem noi o „hartă“. Țin și acum minte cum stăteam ca avioanele cu mâinile întinse pe pod, deasupra apei, și ne contraziceam… încotro trebuia să privești? În aval sau în amonte? Căci nu ne hotăram dacă malul pe care voiam să-l supunem cartografierii era stâng sau drept!

N-am făcut o pasiune nebună pentru geografie

Surprinzător, nu m-am atașat de această disciplină foarte frumoasă, n-a fost „dragoste“, așa cum a fost cu istoria, a fost doar simpatie, dar sinceră. Și aceasta le-o datorez celor doi profesori extraordinari pe care i-am avut, la final de gimnaziu și în liceu, ambii acum aflați, prea devreme, într-o lume mai bună. Fiecare dintre ei a știut să transforme lecția, așa tradițională cum era ea, pentru că erau profesioniști la catedră.

Chiar și atunci când protestam că unele lucruri sunt inutile, cum ar fi să înveți numărul magistralelor CFR, ca să știi unde te uiți în mersul trenurilor, tot găseau argumente. Cred că domnul D. râde acum, acolo sus, văzând că tehnologia ne-a scăpat de această grijă, îmi iau bilet online fără să mă mai uit dacă Constanța e la paginile cu 800 sau cu 400… Lucru pe care oricum îl aflai aruncând un ochi pe harta de pe coperta cărții.

N-am făcut o pasiune pentru geografie, dar am învățat cu plăcere tot ce am considerat util, mai ales acolo unde sfera sa se intersecta cu cea a istoriei. Și, acum, cu ceva mai multă înțelepciune decât atunci, știu că nu poți să le desparți, cel puțin nu poți studia istoria unui spațiu fără minime cunoștințe despre geografia acestuia.

Geografia peste ani

Sunt a doua oară la catedră la clasa a patra și mă bucur că am pus umărul la treabă de la prima generație. Materialele – cele mai multe – le am ordonate frumos, cronologic, cu temele scrise, doar să le actualizez. Analizând ce am pus la păstrare, am găsit și una dintre lecții, completă, cu tot cu proiect și fotografii din timpul activității, căci atunci îmi luasem în serios portofoliul pentru definitivat și eram hotărâtă ca toate cele zece proiecte cerute să fie reale și testate.

O muncă poate inutilă ar spune cei care le cumpără de-a gata de pe net, dar din respect pentru inspectorul care era atunci, am ținut să fac lucrurile altfel. Am vrut să-i arat că sunt un  om serios și, la final, oricum am învățat pentru mine, nu pentru alții.

Printre acestea era și lecția despre Orizont și punctele cardinale. Ca o paranteză, nu știu dacă seria trecută de elevi chiar a fost atât de deosebită pe cât mi-o aduc eu aminte, dar știu că împreună cu ei limita era cerul. O idee trăsnită dacă era de pus în practică, se punea. Chiar și cei cârcotași, mai puțin dornici sau entuziasmați, aveau bunul simț să ne susțină măcar, dacă nu prea se implicau.

Nu o să dau mai jos proiectul lecției, ci doar o să povestesc desfășurarea acesteia, pentru că nu vreau ca blogul să devină o sursă pentru astfel de materiale. Cine are curiozitatea să citească, poate găsește inspirație pentru o activitate cu mult potențial.

Să începem…

Mai întâi, pentru că lecția urmează să includă și un joc, am așezat mesele în „U“, cât mai aproape de pereții clasei. Când chiar am nevoie de spațiu, lipesc mesele de perete, chiar dacă copiii stau cu spatele la mine, câștigăm mult. E a doua lecție de geografie, căci nu poți vorbi despre „Orizontul apropiat“ înainte de a ști ce e acela orizont. Și nici să faci planul cartierului dacă nu știi să te orientezi, mi se pare că înveți pe jumătate.

Pentru că istoria este cea mai frumoasă poveste, nu înseamnă că geografia nu poate încerca și ea, așa că încep lecția cu un fragment improvizat.

Într-o zi, Făt Frumos ajunge la o răscruce de drumuri. Aici trebuia să deschidă cutia pe care tatăl lui i-o dăduse în dar, la plecare. În cutie a găsit o pană, un mărgăritar, o scrisoare și încă ceva, bine împăturit. (n.a.: obiectul bine împăturit se află și pe catedră)

      Dragul meu,
     Rămâi pe loc până la noapte. Vor veni patru pitici identici, pe toate cele patru drumuri. Ca să poți merge mai departe, dăruiește pana piticului ce vine de la Răsărit și mărgăritarul piticului ce vine de la Apus. Nu vorbi deloc cu piticul ce sosește de la Miazăzi și ascultă-l pe piticul de la Miazănoapte. Doar el îți va arăta drumul corect!

Făt Frumos nu prea a fost atent la școală în clasa a IV-a… Voi, copii, ați ști să deosebiți piticii în locul lui Făt-Frumos?

Cu siguranță că vor reuși, la finalul lecției, să rezolve dilema prințului și poate își vor da seama că și la școală e bine să înveți, chiar dacă familia e „realizată“. Nu știi niciodată când ai nevoie!

Începe lecția

Sunt vizualizate  mai multe planșe reprezentând peisaje (un peisaj din regiunea de șes, un peisaj dintr-o vale de munte, un peisaj din vârful unui munte) și se cere copiilor să descrie ceea ce văd. Cum ar proceda ei, cu ce ar începe, dacă ar trebui să deseneze unul dintre peisaje? Chiar se poate încerca la tablă, într-o casetă, dacă trebuie să deseneze un lan de grâu la câmpie sau răsăritul văzut de pe plajă, cu siguranță va trasa întâi linia ce desparte cerul de uscat, până unde poți privi.

Q.E.D. Integrând activitățile de la arte plastice, o linie dreaptă, frântă sau ondulată ne va aduce pe tablă prima noțiune importantă a zilei. Se poartă o discuție despre „întâlnirea cerului cu Pământul“ și se stabilește că această linie este doar o iluzie, deoarece planeta noastră este rotundă. O „vedem“, dar este o linie imaginară, și se numește linia orizontului.

Se analizează imaginea de șes, în care copacii se pierd în zare. Se conduce discuția către compararea dimensiunii copacilor din apropiere față de cei din depărtare. Analizăm ceea ce vedem și stabilim că ceea ce cuprinde privirea noastră până departe reprezintă orizontul. Abia acum au substanță și lecțiile ce urmează, despre orizontul apropiat!

Provocare:

Să ne imaginăm că suntem pe un câmp (sau în mijlocul mării, dar aici au ajuns puțini!) și, oricum ne-am roti, nu vedem nimic altceva decât lanul de grâu, cerul, și linia orizontului. Vrem să ne întoarcem acasă… cum ne putem orienta?

Se speculează cunoștințele anterioare ale copiilor. Au auzit cu siguranță de punctele cardinale, cel puțin denumirea acestora, la meteo, dar sunt rugați să le explice. Dacă conversația nu produce efectele dorite, le poți povesti că această problemă a existat dintotdeauna, oamenii s-au orientat greu, mai ales când au ieșit pe mare – de aceea navigau în apropierea țărmului, mergând de-a lungul acestuia. Și dacă sunt pasionați, poate fi menționat Columb și curajul pe care l-a avut să se arunce în imensitatea Atlanticului.

Cam la fel se simțea și Făt-Frumos din povestea inițială, nu știa încotro să pornească!

Pentru a se orienta, oamenii au stabilit un sistem, numit al punctelor cardinale, în număr de patru, împărțind orizontul în cele patru zone. Dacă denumirile le sunt familiare copiilor, se asociază Nord, Sud, Est, Vest, cu cele populare, prezentate în povestea de început, și este momentul în care continuă povestea:

Și Făt-Frumos a desfăcut și ultimul pachețel cadou, în care a găsit o busolă! 

Așa trebuia, prin urmare, să procedeze pentru a identifica piticii, deoarece era noapte și nu putea să se orienteze după soare. Și să punem și câțiva nori, dacă avem isteți care vor să caute Steaua Polară. Este momentul în care se desface și pachetul aflat pe catedră și se reactualizează cunoștințele din anii anteriori despre busolă. E locul pentru cunoștințele generale despre lume: aceasta a fost inventată de chinezi cu mai bine de 2000 de ani în urmă și se bazează pe fenomenul fizic al magnetismului.

Urmează roza vânturilor.

Nu cea completă, ci având doar punctele cardinale notate (dar incluzând brațe ale stelei și pentru cele intercardinale). Se studiază poziția acestora – care sunt și cui se opun. Se identifică de unde răsare soarele dimineața și unde apune față de ferestrele clasei, apoi se stabilește relația între ele.

Se desenează pe podea (se poate folosi o coală mare) o roză simplă, suficient de mare cât să se poată așeza un copil la intersecția axelor. Un copil folosește busola să se orienteze și să privească spre Nord, apoi să-și întindă brațele pe direcția Est-Vest. Unde se află Estul? Dar Vestul? Dar Sudul? Exercițiul se repetă de câteva ori, cu copii diferiți, fiecare punct cardinal fiind indicat prin mișcări ale brațelor. Se face din nou paralela cu povestea, pentru a identifica din ce direcție sosea fiecare pitic, asociind denumirile populare cu cele științifice.

Personal construiesc destul de repede una, tăind dintr-un carton patru triunghiuri isoscele foarte ascuțite, le lipesc și le colorez. Copiii o pot răsuci ușor ca să o orienteze corect.

punctele cardinale joc didactic

Dar joaca continuă, pentru că nu am descoperit încă cele patru puncte intercardinale.

Se pregătesc șase panglici/sfori/alte improvizații, cam de 4m lungime, și se înnoadă/prind toate la jumătate. Rezultă 12 capete. Pe fiecare capăt se prind cartonașe cu punctele cardinale, de trei ori fiecare prescurtare (3×4). Se alege un coordonator de joc, care va folosi busola, și 12 copii, fiecare ținând câte un capăt de sfoară. După ce coordonatorul de joc stabilește direcția Nord, ceilalți copii, folosind experiența anterioară, trebuie să întindă firele, realizând corect poziționarea punctelor cardinale.

Se vor încurca, vor trece unul pe sub altul, dar până la urmă vom avea câte trei copii în fiecare punct. Ce te faci însă dacă ai treabă în altă direcție? Și rogi un copil să-ți aducă un obiect care nu se află însă pe niciuna din axele principale. Trebuie să spună în ce direcție s-a deplasat. Cum nu au încă un nume, le arătăm că, pe busolă, apar și direcții intermediare.

punctele cardinale joc didactic

Acum rugăm unul dintre copiii aflați la Nord și unul din Vest să se întâlnească la jumătatea drumului, fără să dea drumul sforii. Cum se va numi noua direcție? Când alătură cartonașele, rezultă NV – Nord-Vest. Repetam exercițiul pentru toate, NE, SE, SV și stabilim că se află „între punctele cardinale”, așadar se numesc intercardinale.

Încheiați cu promisiunea că experiența se va repeta afară, la joc și mișcare, căci altfel nu prea e timp să acționeze toți, mai e nevoie de puțină consolidare, de notarea în caiete a noilor noțiuni, de completarea unei roze a vânturilor, atașată lecției, poate și un exercițiu de asociere a denumirilor populare cu cele științifice.

O temă practică pentru ora următoare:

  1. Notează unde se află soarele de dimineață, față de tine, când sosești la școală, dacă tu te uiți la poarta școlii. Spre ce punct cardinal este orientată intrarea elevilor în clădirea școlii?
  2. Descrie orizontul vizibil de la fereastra clasei.

Dacă v-a plăcut lecția sau aveți nevoie, fișierul aflat aici include pagini cu roza vânturilor, punctele cardinale și exercițiile propuse în lecție.

Și dacă încercați la clasă, m-aș bucura să reveniți cu feedback la acest articol sau sugestii de îmbunătățire.

Istorie și geografie la clasa a IV-a

Istoria și geografia în clasa a patra – rezultate chestionar

Am lansat acum puțin timp o întrebare, în dorința de a găsi cât mai multe răspunsuri, dar și a identifica poate experiențe de predare diferite. Dacă nu știți despre ce este vorba, vă recomand să parcurgeți înainte articolul inițial despre abordarea geografiei și istoriei la clasa a patra.

Apoi, recunosc că mi-aș fi dorit un număr mai mare de răspunsuri, măcar mai aproape de numărul efectiv de cititori ai articolului. Știu că nu se poate chema „cercetare în educație“ o astfel de tentativă, dar o implicare mai mare, chiar și în încercări de acest gen, poate face să circule măcar o adiere proaspătă de schimbare. Să încercăm să facem lucrurile să fie un pic mai bine.

Măcar noi, de jos în sus, căci la o schimbare de sus în jos nu mai sper de multă vreme!

Cine a răspuns?

Majoritatea covârșitoare (41), cadre didactice din învățământul primar. Mă bucur însă că sunt și părinți (9). Preventiv le dădusem șansa și elevilor, dar nu a fost cazul,

Istorie și geografie la clasa a IV-a

Așadar, care au fost opțiunile?

Istorie și geografie la clasa a IV-a

  • Câte o oră pe săptămână fiecare, cum se obișnuiește de atâta timp.
  • Întâi conținuturile de geografie, două ore pe săptămână, până la noțiunile despre punctele cardinale, inclusiv, apoi cele de istorie, câte o oră pe săptămână fiecare.
  • Întâi conținuturile de geografie, două ore pe săptămână, până la noțiunile despre relief, inclusiv, apoi cele de istorie, câte o oră pe săptămână fiecare.
  • Întâi toate conținuturile de geografie, două ore pe săptămână, apoi cele de istorie, tot două ore pe săptămână.
  • Fiecare zonă geografică a țării studiată geografic si istoric. Folosind mult harta, excursiile și ,,Povestirile istorice”. De început cu universul local. Analizat la pas, apoi pe hartă, relief, economie, istorie, personalitati.
  • Integrat, pe regiuni georgafice, după ce se face o prezentare generală a reliefului României si a României pe harta Europei.

Am reluat, respectând codul de culoare, variantele posibile de răspuns, deoarece legenda era incompletă. Primele patru au fost incluse în chestionar, ultimele două au fost opțiuni completate la secțiunea „Altele“.

Ca analiză, avem 25% orientare tradițională în abordarea lecțiilor. Lucrurile sunt în regulă așa cum s-au făcut și până acum, nu e nevoie să schimbăm nimic. Însă restul, trei sferturi, consideră că trebuie încercat altceva, că nu sunt corelate conținuturile și că e nevoie, în studierea istoriei, de un nivel minim al cunoștințelor de geografie, măcar în ceea ce privește punctele cardinale și relieful.

Este mare și procentul de 34,6% care consideră că trebuie separate complet cele două discipline. Avantajul ar fi că, parcurgând și ultimele conținuturi de geografie, cele dedicate Europei, poți discuta mult mai ușor la istorie despre Popoarele de ieri și de azi, una dintre primele teme la istorie.

Interesante și sugestiile de abordare integrată a regiunilor. Însă e cam greu fără niciun fel de noțiuni globale despre spațiu și timp. Dacă poți discuta relieful Olteniei, scos din contextul general, e cam dificil să poți face istoria acesteia pe înțelesul copiilor la această vârstă. Și așa e greu să vorbești despre o istorie separată a Principatelor, pe regiuni mai mici ar fi aproape imposibil.

Alte comentarii ale respondenților, ca argumente ale răspunsurilor date:

Câte o oră pe săptămână fiecare, cum se obișnuiește de atâta timp.

  • Prima piedică în calea soluției minunate cu care ai venit, dragă Ema (!sic, primesc miel de Paști anul viitor), și pentru care-ți mulțumesc, va fi procedura de notare ritmică. Directorul solicită câte 1-2 calificative/disciplină la sfârșitul fiecărui modul.
  • Conținuturile celor două discipline se întrepătrund.
  • Eu renunt, la aceste discipline, la evaluare. Mă axez pe povestit, prezentat, muncă independentă. Conținutul e stufos, prefer să îi atrag prin discursul meu. Geografia și istoria României se va studia tocmai în cls. 8.
  • Consider ca derularea în paralel câte o oră duce la susținerea reciprocă a conținuturilor…..cum am putea vb despre mediu fără istorie, asa cum și istoria, fără localizarea spatială, este ceva utopic
  • Consider oportun să înainteze în materie în același timp, mai ales ca la Științe a III-a au făcut cunoștință cu informațiile minime despre formele de relief…
  • Este suficient o oră pe săptămână. Ei sunt încă mici. Învață la clasele mai mari mai mult în funcție de profilul liceului ales.
  • Dacă fiecare învățător știe sa respecte programa si să o citească, acolo este specificat clar ce are de făcut. Și iată asa materia ar deveni mult mai atractivă dacă ar exista și putină imaginație ca cele doua ore, atât istorie cât și geografie, să se desfășoare într-un cadru distractiv. Un plus îl avem și cu platformele și aplicațiile care vin în ajutorul metodelor moderne de învățare. Să nu ne mai lamentăm și să facem prostia să îndepărtăm, mai devreme sau mai târziu, istoria din planul cadru, clasa primară ca este o greșeală colosală. Copiii trebuie să-si cunoască istoria adevărată a neamului în care s-au nascut ca să aibă habar de cine suntem și cum ne-au tratat alții și poate se vor destepta ei în multe privințe că noi ne-am limitat la multe…
  • După părerea mea, copiii din ziua de azi trebuie să fie ancorați tot timpul la aspectele esențiale, altfel le uită!
  • Cred ca fiecare materie are farmecul ei, daca este predata atractiv…
Câteva comentarii:

Nu am idee unde a fost menționat ceva despre modificarea numărului de ore alocat în planul cadru. Pentru anul școlar în curs, după ce se scad din numărul de săptămâni cele două speciale, verde și altfel, rămân 33 de ore pentru fiecare disciplină în discuție. În funcție de orar, unele vor mai pica și în zilele libere, așadar există riscul ca, în final, să ai de fapt vreo 30 de ore.

Optând pentru separare completă, 15 săptămâni faci geografie, 15 istorie, apoi în iunie vor rămâne poate 3-4 ore pentru recapitulări finale. Da, e puțin. Și trebuie să ai un extraordinar talent organizatoric ca să ții cu dinții de planificare și să nu te lași luat prin surprindere de modificări de ultimă oră ale structurii anului școlar.

Referitor la notarea ritmică, în momentul în care ai decis o abordare separată, e clar că până la Crăciun nu vei pune calificative la istorie, dar vei avea toate calificativele la geografie, nu? Și aș vrea să văd și eu primul cap tăiat că nu erau rubricile completate în catalog. Ți se atrage atenția, dar vii cu un argument valabil. Avantajul unei singure medii anuale.

Renunțarea la evaluare nu este o soluție, ca să nu mai zic că nu e nici legală. Dar ea poate fi creativă, pusă pe baza efortului de cercetare. Povestirile istorice nu sunt baza a ceea ce ar trebui să devină noțiuni fundamentale pentru viitoarele construcții de cunoștințe.

Și sincer vorbind, ceea ce află copiii despre relief până în clasa a patra, în cadrul lecțiilor despre explorarea mediului și științe ale naturii, sunt informații utile poate la geografie, ca ancoră când discuți despre reprezentarea pe hartă. Și cam atât. Nu la istorie.

Răspunsul: Întâi conținuturile de geografie, două ore pe săptămână, până la noțiunile despre punctele cardinale, inclusiv, apoi cele de istorie, câte o oră pe săptămână fiecare.

  • Încerc să-i aduc pe copii în sfera de înțelegere a unor noțiuni spațiale ( geografie), apoi îi pot conduce spre noțiuni temporale( istorie) astfel încât să aibă posibilitatea de reperare a evenimentelor istorice.Aride mi se par manualele de istorie ( până la introducerea și prezentarea lecțiilor despre daci).
  • Păi…dacă îi spui că X stat avea teritoriul la N de râul Y…iar copilul nu știe punctele cardinale, rezultă o reținere mecanică, dar fără bază, fără raționament. Mi-e mi-a fost foarte greu să rețin informații pe care nu le înțelegeam și cu atât mai mult să le înmagazinez pe termen lung. Baftă multă în tot ceea ce faci! Cred că dacă ar fi mai mulți dascăli ca tine (stiu că nu ești singura, dar sunteți extrem de puțini), dacă și părinții și-ar uni forțele cu voi, am fi muuuuult mai departe, sistemul s-ar schimba! Te îmbrățișez cu drag! 🤗
  • Pentru a ne cunoaște trecutul avem nevoie să îl încadrăm Intr-un spatiu de desfășurare pentru o orientare eficienta atât în trecut cat și in prezent.
Câteva comentarii:

Întru totul de acord. Punctele cardinale și orientarea pe hartă mi se par nivelul minim necesar pentru a putea discuta despre hartă la istorie. Fără aceastea… ajungem, cum spune și colega mai sus, la reținere mecanică. Și de ce urăște toată lumea istoria? Tocmai din acest motiv!

Răspunsul: Integrat, pe regiuni georgafice, după ce se face o prezentare generală a reliefului României si a României pe harta Europei.

  • Elevii nu pot intelege notiunile de istorie in context global european. Degeaba le-am explicat eu in primele ore de istorie despre cele mai vechi popoare din Europa pentru ca ei nu aveau notiuni de reprezentare pe Harta Europei. Elevii trebuie sa memoreze niste cunostinte si la geografie si la istorie fara sa le puna in relatie logica. Invata date istorice, denumiri….. memoreaza si reproduc. Invatarea nu este una formativa. Ei nu raman cu notiuni clare, care sa le fie repere in viitor.

Răspunsul: Întâi conținuturile de geografie, două ore pe săptămână, până la noțiunile despre relief, inclusiv, apoi cele de istorie, câte o oră pe săptămână fiecare.

  • Ca sa nu uite complet geografia, este bine sa se parcurga si in paralel un nr. de ore de istorie.
  • Parcă așa are mai multă logică. Voi încerca și eu la generația următoare această abordare. Mulțumesc mult pentru idee!
  • Am ales varianta strict cu gândul la elevii mei, care sunt pasionați de formele de relief, am inceput din clasa pregătitoare să povestim la hartă. Mă gândesc să recitesc ,,In țara legendelor“ de Alexandru Mitru, să le pot povesti și altfel istoria locurilor și lega geografia de istorie. Mie, fiind copil, mi-au plăcut foarte mult, vă trebui să le adaptez în așa fel încît să îi provoc, având în vedere că stau acasă pe dispozitive.
  • Buna Cristina, nu stiu daca te ajuta foarte mult răspunsul meu, dar înțeleg argumentele tale și mi se pare ca este o idee buna sa organizezi lecțiile in așa fel încât sa aibă copiii baze bune pentru etapa următoare. Dacă te ajuta cu ceva, in Franța este alternativ istorie geografie pana in clasa a cincea (jumătate din timp pentru istorie și jumătate pentru geografie, de la începutul anului pana la sfârșit); din clasa a șasea este grupat pe perioade: au o perioada de geografie de câteva săptămâni, evaluare, apoi o perioada de câteva săptămâni de istorie, evaluare la sfârșit, și tot așa pana la sfârșitul anului… Mi se pare un lucru bun ca ai posibilitatea și libertatea pedagogica sa organizezi anul cum ți se pare cel mai bine pentru interesul copiilor – urmeaza-ți instinctul este sigur cel mai bun, și îți urez un an nou școlar foarte bun ☺️! Te pup cu drag.
  • As merge pe varianta cu 2 ore de geografie până la relief. Astfel copiii vor avea noțiuni despre spațiul geografic dupa care vor urma, in mod firesc, cele istorice.
  • Avand notiuni despre puncte cardinale si relief, pot intelege si cum se distribuia populatia pe teritoriul tarii si impartirea principatelor. De la un moment incolo, cele doua materii pot merge in paralel, dupa care continuat doar cu istorie. Ideea ar fi si sa nu uite o materie, pana o incep pe cealalalta – in cazul separarii totale (ultima optiune de raspuns).
  • Nu stiu daca punctele cardinale sunt inaintea reliefului. Ar fi util sa stie punctele cardinale, un pic de relief (Muntii Carpati, neaparat), dar mai ales regiunile tarii, vecinii (si din jurul M. Negre) inainte sa inceapa istoria. Am trecut recent prin cls a 4a, si iata intrebari: Copilul citeste ca Tepes domnea in Tara Romaneasca, care se intindea de unde pana unde? De ce zicem Oltenia si Muntenia, nu era un domnitor peste amandoua? Rusii au atacat Tara Romaneasca? Pe unde atacau turcii, ca nu sunt vecini. Matei Corvinul unde a domnit in Romania daca el a fost rege ungur? Care e diferenta intre Transilvania si Ardeal?
  • Copiii trebuie să fie ancorati in spatiu, să cunoască punctele cardinale, să se orienteze pe harta tarii și sa aibă notiuni minime despre relieful tarii. Personal, insist mult pe aceste lucruri incepand chiar din clasa a II-a, in cadrul orelor de MEM. Si ma fosesc de orice text, de orice situatie pentru ca ei sa cunoasca apele mai importante, sa cunoasca pozitionarea oraselor mari. Spre exemplu, în clasa I, la finalul anului școlar , la fiecare ora de CLR, alegeam o litera si jucam ȚOMANAP. Ne foseam de hartă, sa găsim munti, ape, orase. Consider ca studierea Geografie ar fi mai potrivita începând cu clasa a III-a, asa cum era în trecut. Decât Joc și mișcare, care din punctul meu de vedere, e pierdere de timp.
  • Înțelegând poziționarea geografică, copiii vor reuși să facă corelația între evenimentele istorice și spațiul în care acestea s-au desfășurat.
  • Ghidându-i astfel, am convingerea că pot înțelege mai ușor sau chiar descoperi ei înșiși cauze/efecte ce țin de conexiunea dintre spațiu geografic și cel istoric.

Răspunsul: Întâi toate conținuturile de geografie, două ore pe săptămână, apoi cele de istorie, tot două ore pe săptămână.

  • Pentru o cât mai bună orientare în spațiul țării tale, cel puțin, pentru a avea o mai buna percepție a evenimentelor istorice naționale în timp și spațiu (puncte cardinale, hotare, limite, vecini, relief, localități importante, câteva repere esențiale despre spațiu, astfel încât peste aceste repere să se clădească reperele temporale de la istorie).
  • Eu cred ca, dacă elevii stăpânesc noțiunile despre spațiul geografic, pot mai bine asimila pe cele despre spațiul istoric!
  • Sunt foarte de acord ca majoritatea copiilor sunt in minus cu informatiile geografice. Ai mei stiu ca asteapta cu nerabdare istoria, dar mi-ai oferit o varianta minunat cu impartirea in doua.
  • Aș opta pentru abordarea grupata pentru ca școlarii uita la interval de o săptămână conținuturile abordate, ar fi mai prezenți în procesul de invatare și s-ar fixa totul mult mai ușor! N-as exclude în modulul 5 o abordare interdisciplinara, în pregătirea evaluării finale, pe baza de proiecte.
  • Nu am experimentat încă, dar e o idee bună, pe care abia aștept să o pun în practică. Sunt sigură că va fi foarte eficientă, favorizând elevul.
  • As preda o saptamana istorie si alta geografie, ca sa am cate 2 ore impreuna. Ma gandesc (inca nu am luat o decizie) sa am si un optional integrat (ed civica, ist, geografie -cate 2) si sa mai obtin astfel o ora. Nu trebuie sa fie tot anul optionalul. Sa il pun spre sfarsitul anului cu istorie, iar la inceput sa fie cu geografie.
  • Eu consider ca cele doua discipline sunt foarte importante, chiar dacă multe noțiuni s-au mai întâlnit ele cuprind informații noi, bogate, termeni greoi. Pregătirea lecțiilor necesita timp mai ales retinerea informațiilor noi. Ca să nu mai spunem ca volumul, conținutul foarte mult, de multe ori nu îl parcurgeam, evitam anumite lecții deoarece nu ma încadram în timp. Dacă se întâmplă ca la o lecție, capitol sa stau mai multe ore nu mai reușeam sa recuperez timpul, cred ca 2 ore e rezonabil iar satisfacția e maximă.
  • Cred că ar fi un avantaj și pentru elevi, dar și pentru profesor și ar avea continuitate și logică; cunoștințele s-ar întrepătrunde și ar avea mai multă coerență.
  • Și eu consider ca primele necesare sa fie cunoștințele de geografie, elevii să aibă însușite cat de cat niste reprezentări geografice că sa putem lipi apoi partea istorică a acestui teritoriu mult incercat în timp. As incepe geografia din clasa a treia.
  • In momentul in care termina modulul de geografie elevul are cunostintele necesare pentru a localiza evenimentele istorice pentru a le intelege mai bine. Din experienta mea de parinte cu doi copii ce au terminat ciclul primar in sistem Waldorf aceasta impartire bine definita pe module de invatare este una dintre punctele forte ale acestui mod de educatie alternativa si poate fi introdusa cu succes si in sistemul traditional.
  • Mi se pare mai corect așa, terminam notiunile de geografia apoi trecem la istorie.
  • Imi pare buna ideea de a le separa, se reduce numarul de materii simultan si nu se reduce numarul orelor de istorie. La cele doua variante intermediare, istoria iese pe minus la numar de ore. Un an cu multa voie buna! 🙂

Câteva comentarii la final:

Ultimele două variate sunt și cele între care voi decide. Sunt voci care susțin de multă vreme că disciplinele cu o oră pe săptămână sunt condamnate de la început, pentru că intervalul între două „infuzii de cunoștințe“ este prea mare. Însă nu te poți lupta cu tradiția românească. Să fie din toate câte un pic, să zicem că facem!

Nu am nici cea mai mică idee încotro se îndreaptă învățământul românesc și dacă tot încercând reforme peste reforme vom nimeri într-un final și varianta câștigătoare. Personal voi susține mereu că trecerea tuturor claselor dimineața și structurarea pe module a conținuturilor este o rețetă de succes. Promovezi un modul, treci la următorul. Nu reușești, îl reiei până îl promovezi.

Astfel, după 10 ani școală, vei avea poate terminat nivelul II, IV, VI sau, dacă ești silitor, nivelul X de studiu. Dar măcar vei sta în bancă și vei studia ceea ce puterile îți permit. Dacă tu nu ai asimilat nivelul V de matematică, cum să mergi la nivelul IX?!

Modulele vor permite aprofundarea conținuturilor și un număr mai mic de discipline pe săptămână. Română, matematică, limbi străine, vor fi în toate modulele. Dar disciplinele care acum au alocată o oră pe săptămână pot fi incluse în module. La clasa a patra se pretează multe la astfel de abordări.

Și, pentru garanția succesului, trebuie să ne revenim ca nație. Învățarea presupune efort, dorință, motivație intrinsecă. Nu se produce natural, ca fotosinteza. Până când nu vom lua școala în serios, ca elevi, profesori și părinți, până nu o vom respecta, n-avem nicio șansă. Școala trebuie să producă învățare, nu falsă fericire.

 

monede tema istorie izvoare

Modulele calendaristice și învățarea modulară: istoria și geografia în clasa a patra

Am crezut sincer că gluma de structură a anului școlar pe module care s-a decis anul trecut nu va fi menținută și anul acesta, însă la noi se pare că ideile cu mare potențial dăunător prind foarte bine și nu mai scapi de ele. Am fost și sunt convinsă că două semestre e cea mai echilibrată structură, elevul are parte de o evaluare intermediară serioasă, care să îi ridice niște semne de întrebare: ești sau nu pe direcția cea bună de învățare?

Un copil rătăcit, zgâlțâit cum trebuie cu o corigență pe primul semestru, se adună și se mobilizează în al doilea semestru. Sau cel puțin funcționează pentru cei mai mulți. În puține cazuri se ajungea la corigență pe vară, dar să ratezi promovarea în iarnă era un semnal de alarmă pentru toată familia. Ceva nu merge, ceva trebuie schimbat.

Acum… cu o singură medie anuală de încheiat, toți zac ca florile până în mai, când, ce să vezi, situațiile dramatice se rezolvă cel mai adesea din pix, mișcat de lacrimi de crocodil ale elevului și părinților, căci timp real de remediere nu mai există.

Însă avem conducătorii pe care îi merităm, așa spune înțelepciunea populară. La cât nu ne spetim noi, și ei ne dau cadru pe măsură.

Și acest an școlar e structurat tot în „module“, formațiuni care nu au nicio treabă cu „învățământul modular“, așa cum e el definit prin lucrările de specialitate. Căci, dacă am avea cu adevărat așa ceva, aș fi prima care l-ar susține! Pici un modul… îl reiei până îl promovezi.

Cea mai bună glumă care circulă e cea privind „proiectarea pe module“ a conținuturilor școlare. Nu știu cine a scos-o, pe-acolo pe sus, poate la ei prin minister merge, însă unele conținuturi, repartizate câte o oră săptămânal, n-au nicio șansă de a se potrivi cu modulele vieții, pe care le mai și schimbă fiecare județ și școală după cum are chef, cu vacanțe de schi imaginar și săptămâni colorate. Asta în cazul în care chiar s-ar chinui unii autori de manuale să facă unități de câte cinci săptămâni sau cum e structurat fiecare interval.

Aproape mi-am terminat planificarea pentru anul ce urmează. Uneori evaluările se nimeresc chiar înainte de finalul modulului, dar de cele mai multe ori, nu. Și cred că e mai bine așa, nu au copiii într-o săptămână teste la țâșpe discipline, să înnebunească. Dar, cum am zis, se punctează la evaluarea profesorilor dacă ai făcut planificările pe module. Sincer abia aștept un a-tot-știutor de-ăsta, să vină să-mi zică cum că nu e bine, că nu iese pe ușă până nu îmi arată el cum se face. Să le văd eu că încap acolo, ca în teorie!

Clasa a patra e pentru mine specială.

Din cinci în cinci ani retrăiesc cu pasiune prima mea dragoste: orele de istorie. Și cum de aproape 10 ani tot caut idei mai bune, a rămas în capul listei una subliniată apăsat: orele de geografie a României trebuie să le preceadă pe cele de istorie. Nu poți vorbi despre spațiu istoric cât timp mulți dintre copii nu au minime noțiuni despre relieful și apele țării noastre, poziționarea orașelor mai importante sau chiar orientarea pe hartă în funcție de punctele cardinale.

E drept că s-au făcut ceva progrese în ultimul deceniu, măcar cifrele romane se abordează în clasa a treia, nu le mai întâlnim la istorie prima dată. Și totuși, cu o floare nu se face primăvara.

Pentru această „primăvară“ m-am pregătit în cei patru ani de până acum. De la hărți puse pe perete, la nivelul ochilor copiilor, celebrarea evenimentelor istorice importante, cu povești despre fiecare, anticiparea cunoștințelor atât de istorie, cât și de geografie, cu orice ocazie a fost posibil. Textele literare nu mai sunt însă atât de ofertante ca odinioară, să vorbească despre frumusețile, tradițiile și istoria țării noastre. Iar lecturile suplimentare, atunci când există, sunt alese mai mult din sfera distractivă decât din cea a legendelor și povestirilor. Așadar, în prag de clasa a patra, tot pe minus mă consider.

Însă modulele vieții și o singură medie anuală au dat o șansă nesperată: pot separa, în timp, geografia de istorie, să încep cu prima, două ore pe săptămână, cel puțin până trec de relief, apoi să încep și istoria, rămânând împreună până finalizez geografia, ca apoi să merg până la finalul anului cu două ore de istorie.

Sau, a doua variantă, modul complet de geografie, urmat de modul complet de istorie.

izvoare istorice

Din cercetările mele, atât pentru articolele pe care le-am publicat, cât și pentru teza de licență, au mai fost învățători care au optat să meargă întâi cu conținuturile de geografie, apoi cu cele de istorie, doar că, fiind in vigoare semestrele, cum era nevoie de calificative la ambele discipline, nu au putut împinge prea mult momentul de inversiune. Acum însă, cel puțin din acest punct de vedere, ar fi foarte posibil.

Decizia finală nu am luat-o încă. Dar sunt foarte hotărâtă ca nici măcar să nu încep discuțiile la istorie dacă nu am ajuns la punctele cardinale la geografie.

Mi-ar fi de ajutor și alte păreri, pe principiul că, dacă doi îți spun că ești beat, te duci și te culci. Sper că aveți timp să bifați, mai jos, părerea voastră! (Dacă chestionarul nu se încarcă, îl puteți accesa aici.)


Vezi aici rezultatele chestionarului.


Mulțumesc anticipat pentru răspunsuri!

proiect turist in bucuresti

Evaluarea prin proiect, la clasele mici

Eram prin liceu, demult, când apăruse „moda” cu proiectele și referatele, dar se făceau rar, nu exista încă net pe atunci la noi, stăteai în bibliotecă, scuturai de praf enciclopediile. În facultate, deja apăruse internetul, deși era foarte scump accesul privat. Te descurcai la nevoie la internet-cafe. Cred că ar fi foarte greu să le explic asta copiilor de acum, când ai acum net pe telefon, pe ceasul smart și chiar pe mașina de spălat! Așa că viața de student a însemnat multe, multe ore de bibliotecă, teancuri de fișe și referate serioase, fără decorațiuni. Excepțional, licența mea avea poze, mici desene pe care m-am chinuit să le găsesc atunci pe net sau să desenez din enciclopedii… pe vremea în care habar n-aveam ce e scannerul!

Apoi am început viața la catedră, unde proaspătul sosit mileniu al treilea schimbase multe. Clasele mele mici, a cincea și a șasea, erau înnebunite să facă „proiecte” despre oricine și orice. Mi-l aduc și acum aminte pe Costin D., un puștiulică roșu mereu în obrăjori, când mi-a adus un proiect despre familia romană pe un „papirus” ars pe margini, de el…  Acum, cu clasa mea, metoda de învățare prin proiect e una minunată (pentru cei care înțeleg că nu e o joacă) pentru că le place, au acces la informație și, mai ales, vor să facă ceva deosebit.

Cu mult înainte de vacanța de Paști ajunsesem la lecția despre „Județul meu, localitatea mea” și am realizat că partea de trecut se va suprapune cu o lecție ce va urma la istorie. Așa că am lansat tema în perechi, un proiect Turist în București, în care aveau de recomandat unui vizitator potențial 25 de obiective de vizitat în capitală. Am aruncat astfel buzduganul înainte pentru tema despre locurile istorice din comunitate… Și a sosit luna mai. Proiectul era dat la geografie, pentru miercuri, dar le-am spus să le aducă de marți, la istorie. Au fost realmente surprinși de modul în care am abordat lecția: am luat frumușel manualul, am extras cu ei categoriile de vestigii și apoi i-am pus să deschidă proiectele și să le completeze pentru București. Muzee, biserici, mănăstiri, palate, monumente, statui… au curs în valuri, o concurență nebună cine să-mi dicteze mai multe, și despre fiecare puteau spune câte ceva, măcar de când datează sau ce reprezintă. Ei, nu eu! Cum spunea poetul, aș fi plâns și-aș fi râs de fericire! Plânsul pentru că… nu am reușit cu toți.

A doua zi însă urmau să prezinte proiectele la geografie. Primeau puncte pentru respectarea temei (unii au scris obiective de prin țară), dar, mai ales, pentru munca în echipă, poate partea cea mai importantă a proiectelor. Le tot spun că în viață nu vei lucra cu cine vrei. Poate șeful te pune cu vreun Dorel, care zace și doarme, iar tu muncești ca fraierul. Trebuie să înveți să rezolvi conflictele, să lucrezi cu oameni pe care nu-i placi, să știi să fii corect, să-ți faci partea ta, dar și să ajuți la nevoie. Și aici am penalizat o echipă… D. a lucrat singur, apoi i-a dat lui C. lista (nu proiectul!) cu ce obiective a făcut, lăsându-l să se descurce singur. C. lipsise de la școală, nu a înțeles exact ce avea de făcut. Nu au colaborat, nu au comunicat, nu s-au ajutat și nu și-au corectat proiectul! Degeaba 13 erau corecte, dacă celelalte 12 nu. Observ, atunci când le explic scenariul din spatele temelor, că amuțesc și pică pe gânduri. Devin atât de serioși… că foarte greu mă abțin să nu râd!

La prezentare, sarcina nu era ușoară, căci nu ieși în fața clasei să citești ce-ai scris. Nuuu… trebuia ca din cele 25 să le prezinți pe cele pe care le-ai vizitat și ce ți-a plăcut acolo, apoi să improvizezi și un plan rapid, ce vrei să vizitezi în curând.

Dintre proiecte s-au detașat însă două echipe, care au muncit să facă „altceva”. Doamne, cum le înțeleg, căci și eu sunt la fel. La ce bun (pentru tine personal) să faci ce fac și ceilalți? Așa a fost și ultimul meu proiect la facultate, aparent simplu. Însă o săptămână am întors pe toate părțile tema, ceva „simplu” nu mă reprezenta. Trebuia să fie deosebit. Și a fost, iar momentul în care profa a spus că nu e deloc surprinsă, se aștepta de la mine să mă dau peste cap, e doar o confirmare a unui stil de lucru. Așa că am apreciat și eu echipele, fiecare specială în felul ei, cu o strategie proprie în abordarea proiectului.

proiect turist in bucuresti

Echipa „AA” a mers pe partea de documentare. A identificat în pasaj la Universitate un info-point turistic, a obținut de-acolo o hartă și multe alte materiale despre capitală. Pe toate le-au îmbinat vizual într-o machetă interactivă. Fiecare steguleț era prins pe o pioneză, se putea scoate, desfăceai clema și citeai detaliile despre obiectivul marcat, câteva rânduri esențiale. Însă surpriza avea să vină de la echipa IS, care se putea caracteriza din start ca emotivă la dublu și fără curaj. Mai bine le tai bucățele decât să le scoți în față cu ceva. Au venit, îmbujorate și tremurând, mi-au dat proiectul și se codeau care să înceapă, ce să spună… Iau foile, deschid, verific câte sunt, titlurile, să fie din București, apoi mă uit la poze… parcă aveau ceva în comun: toate erau înnorate și mereu era cineva cu o geacă roșie. Casc ochii: în toate cele 25 de poze erau fetele mele, în ton cu obiectivul vizitat (la Muzeul Militar salutau militărește).

N-am mai avut grai. Ele s-au făcut mai roșii decât erau când le-am lăudat eu. Mi-au spus că acum trebuie să le viziteze și pe „dinăuntru”, așa că proiectul nu e terminat. Am vorbit apoi cu părinții, ideea vizitei s-a născut într-un brainstorming de familie, pentru a crește calitatea unei teme ce pentru unii a fost complet neinteresantă, căci nu au făcut-o, sau superficială, expediată monoton, pe o coală a4, cu 25 de aliniate.

Le-am cerut voie să scriu aici și știu că abia așteaptă să vadă ce. Merită toate laudele pentru că au înțeles să muncească în primul rând ca să se autodepășească și să dea tot ce pot mai bun în orice ocazie. Oamenii de acest fel sunt cei care vor schimba viitorul.

Memorator – editura Gama

V-am obişnuit să scriu doar despre ceea ce testez… şi articolul acesta este unul amânat un an de zile, pentru simplul motiv că am aşteptat să creştem. Editura Gama a publicat anul trecut un set de memoratoare, utile la diverse materii, din care am ales şi eu trei: engleza, geografia şi biologia. Pe cel de engleză l-a folosit Andrei din clasa a IVa, pentru examenul de admitere la liceu. I-au fost utile mai ales scheleme de gramatică, dar „furori” a făcut roata cu verbe neregulate. Pentru cei care învaţă engleză, nu e nevoie să explic de ce sunt aşa importante instrumentele de învăţare a lor.

Anul acesta am început clasa a V-a… Dacă pentru el e un şoc – şcoală nouă, colegi noi, profesori diferiţi – nici pentru mine nu e deloc floare la ureche. Temele sunt un calvar, cel puţin la materiile cu oră unică: istorie, biologie şi geografie. Problema cea mai dureroasă e faptul că, uitându-mă în caietele lor, îmi dau seama că profesorii îi tratează ca pe elevi normali de gimnaziu, şi nu aiuriţi picaţi din lună, care habar n-au să ia notiţe. Lecţiile lui Andrei, cel puţin la istorie, arată ca un bloc de text. La biologie se mai aşază un pic în pagină, iar la geografie- noroc cu desenele. Nu ştiu alţii cum sunt, dar al meu e încă la nivelul „dacă n-am de scris, n-am temă”. Aşa că le tratează în consecinţă. Manualele nu sunt rele (pe cel de istorie l-am cumpărat azi, că nu aveam ediţia de la All (eu am predat după Teora) şi asta au primit de la şcoală săptămâna trecută). Dar, fără nişte notiţe structurate, este greu să înveţi logic noţiunile noi.

Aşa că începem clasic, cu citit lecţia din manual şi din caiet de câteva ori, după care luăm schemele incomplete din memorator şi vedem ce-a reţinut. Rămân prea multe spaţii… ne mai uităm şi pe schemă, facem puzzle din noţiuni, luăm o imagine unde se poate, scoatem un atlas, şi încercăm să le cernem frumos. Verificarea o facem cu testele grilă, pentru fiecare lecţie. Deocamdată am parcurs câteva lecţii… şi recunosc că îmi e mie foarte uşor să lucrez cu memoratoarele, la reactualizarea amintirilor de demult, ca să pot discuta apoi cu Andrei pe diverse teme.

memorator biologie editura gama

Un lucru pe care l-am observat încă de la început – sunt puţine planşe. Dar până la urmă acestea sunt în manuale, nu sunt strict necesare. A fost o idee preconcepută a mea, din cauza căreia nu am luat şi memoratorul de istorie, pentru că nu avea hărţi. Problema o voi remedia curând, căci nu se mai poate, caietul este o varză completă, să facă singur schema de pe manual – este prea greu. Aseară am chinuit Orientul Antic. Mi-am dat seama că hărţile le am în atlasul şcolar (ca să nu le menţionez şi pe celelalte), imaginile din manual (tipărite… groaznic 🙁 ), şi cu informaţiile pe care le avea i-am dat de cap. Aproape că am avut un circ cumplit că pe el l-a ascultat şi l-a notat data trecută, şi că de ce să înveţe şi pentru ora asta… eu i-am explicat că o evaluare nu exclude o alta, şi i-am descusut aseară pe toţi faraonii şi regii, până la Darius I… Aproape să râd să mă tăvălesc pe jos, când a intrat furtună pe uşă, de unde ştiam eu că taman pe el îl ascultă azi!!! I-aş explica… e genul de copil timid, care nu vorbeşte neîntrebat cu de-a sila. Data trecută a luat o notă foarte bună, dar cum de obicei nu se bagă în seamă, era foarte posibil ca profesorul să sondeze din nou cu câteva întrebări să vadă dacă a avut pur şi simplu noroc, sau învaţă constant şi e loc de mai bine…

Nu critic metoda, aş sări într-o discuţie pedagogică despre sistemul nostru „vânător de greşeli” şi nu vreau, dar îmi confirmă că impresia pe care eu o am despre profesorului lui este corectă. Revin aşadar la oile mele, şi închei cu îndemnul ca, dacă nu ştiţi cum să-i ajutaţi să înveţe structurând informaţia, căutând cuvintele cheie şi formulând explicaţii logice pe baza acestora, soluţia propusă de editura Gama este una dintre cele mai utile pe care le-am întâlnit până acum. Ştiu că, odată cu Andrei, au trecut clasa a V-a ma mulţi năzdrăvani, aşa că sper să le fie util sfatul.

memorator biologie editura gama

Memoratoarele le puteţi găsi direct în librăria online a editurii Gama, dar şi în librăriile libris, eMag, librarie.net, elefant (transport gratuit dacă ridicaţi personal de la librărie în Bucureşti şi Cluj)