proiect turist in bucuresti

Evaluarea prin proiect, la clasele mici

Eram prin liceu, demult, când apăruse „moda” cu proiectele și referatele, dar se făceau rar, nu exista încă net pe atunci la noi, stăteai în bibliotecă, scuturai de praf enciclopediile. În facultate, deja apăruse internetul, deși era foarte scump accesul privat. Te descurcai la nevoie la internet-cafe. Cred că ar fi foarte greu să le explic asta copiilor de acum, când ai acum net pe telefon, pe ceasul smart și chiar pe mașina de spălat! Așa că viața de student a însemnat multe, multe ore de bibliotecă, teancuri de fișe și referate serioase, fără decorațiuni. Excepțional, licența mea avea poze, mici desene pe care m-am chinuit să le găsesc atunci pe net sau să desenez din enciclopedii… pe vremea în care habar n-aveam ce e scannerul!

Apoi am început viața la catedră, unde proaspătul sosit mileniu al treilea schimbase multe. Clasele mele mici, a cincea și a șasea, erau înnebunite să facă „proiecte” despre oricine și orice. Mi-l aduc și acum aminte pe Costin D., un puștiulică roșu mereu în obrăjori, când mi-a adus un proiect despre familia romană pe un „papirus” ars pe margini, de el…  Acum, cu clasa mea, metoda de învățare prin proiect e una minunată (pentru cei care înțeleg că nu e o joacă) pentru că le place, au acces la informație și, mai ales, vor să facă ceva deosebit.

Cu mult înainte de vacanța de Paști ajunsesem la lecția despre „Județul meu, localitatea mea” și am realizat că partea de trecut se va suprapune cu o lecție ce va urma la istorie. Așa că am lansat tema în perechi, un proiect Turist în București, în care aveau de recomandat unui vizitator potențial 25 de obiective de vizitat în capitală. Am aruncat astfel buzduganul înainte pentru tema despre locurile istorice din comunitate… Și a sosit luna mai. Proiectul era dat la geografie, pentru miercuri, dar le-am spus să le aducă de marți, la istorie. Au fost realmente surprinși de modul în care am abordat lecția: am luat frumușel manualul, am extras cu ei categoriile de vestigii și apoi i-am pus să deschidă proiectele și să le completeze pentru București. Muzee, biserici, mănăstiri, palate, monumente, statui… au curs în valuri, o concurență nebună cine să-mi dicteze mai multe, și despre fiecare puteau spune câte ceva, măcar de când datează sau ce reprezintă. Ei, nu eu! Cum spunea poetul, aș fi plâns și-aș fi râs de fericire! Plânsul pentru că… nu am reușit cu toți.

A doua zi însă urmau să prezinte proiectele la geografie. Primeau puncte pentru respectarea temei (unii au scris obiective de prin țară), dar, mai ales, pentru munca în echipă, poate partea cea mai importantă a proiectelor. Le tot spun că în viață nu vei lucra cu cine vrei. Poate șeful te pune cu vreun Dorel, care zace și doarme, iar tu muncești ca fraierul. Trebuie să înveți să rezolvi conflictele, să lucrezi cu oameni pe care nu-i placi, să știi să fii corect, să-ți faci partea ta, dar și să ajuți la nevoie. Și aici am penalizat o echipă… D. a lucrat singur, apoi i-a dat lui C. lista (nu proiectul!) cu ce obiective a făcut, lăsându-l să se descurce singur. C. lipsise de la școală, nu a înțeles exact ce avea de făcut. Nu au colaborat, nu au comunicat, nu s-au ajutat și nu și-au corectat proiectul! Degeaba 13 erau corecte, dacă celelalte 12 nu. Observ, atunci când le explic scenariul din spatele temelor, că amuțesc și pică pe gânduri. Devin atât de serioși… că foarte greu mă abțin să nu râd!

La prezentare, sarcina nu era ușoară, căci nu ieși în fața clasei să citești ce-ai scris. Nuuu… trebuia ca din cele 25 să le prezinți pe cele pe care le-ai vizitat și ce ți-a plăcut acolo, apoi să improvizezi și un plan rapid, ce vrei să vizitezi în curând.

Dintre proiecte s-au detașat însă două echipe, care au muncit să facă „altceva”. Doamne, cum le înțeleg, căci și eu sunt la fel. La ce bun (pentru tine personal) să faci ce fac și ceilalți? Așa a fost și ultimul meu proiect la facultate, aparent simplu. Însă o săptămână am întors pe toate părțile tema, ceva „simplu” nu mă reprezenta. Trebuia să fie deosebit. Și a fost, iar momentul în care profa a spus că nu e deloc surprinsă, se aștepta de la mine să mă dau peste cap, e doar o confirmare a unui stil de lucru. Așa că am apreciat și eu echipele, fiecare specială în felul ei, cu o strategie proprie în abordarea proiectului.

proiect turist in bucuresti

Echipa „AA” a mers pe partea de documentare. A identificat în pasaj la Universitate un info-point turistic, a obținut de-acolo o hartă și multe alte materiale despre capitală. Pe toate le-au îmbinat vizual într-o machetă interactivă. Fiecare steguleț era prins pe o pioneză, se putea scoate, desfăceai clema și citeai detaliile despre obiectivul marcat, câteva rânduri esențiale. Însă surpriza avea să vină de la echipa IS, care se putea caracteriza din start ca emotivă la dublu și fără curaj. Mai bine le tai bucățele decât să le scoți în față cu ceva. Au venit, îmbujorate și tremurând, mi-au dat proiectul și se codeau care să înceapă, ce să spună… Iau foile, deschid, verific câte sunt, titlurile, să fie din București, apoi mă uit la poze… parcă aveau ceva în comun: toate erau înnorate și mereu era cineva cu o geacă roșie. Casc ochii: în toate cele 25 de poze erau fetele mele, în ton cu obiectivul vizitat (la Muzeul Militar salutau militărește).

N-am mai avut grai. Ele s-au făcut mai roșii decât erau când le-am lăudat eu. Mi-au spus că acum trebuie să le viziteze și pe „dinăuntru”, așa că proiectul nu e terminat. Am vorbit apoi cu părinții, ideea vizitei s-a născut într-un brainstorming de familie, pentru a crește calitatea unei teme ce pentru unii a fost complet neinteresantă, căci nu au făcut-o, sau superficială, expediată monoton, pe o coală a4, cu 25 de aliniate.

Le-am cerut voie să scriu aici și știu că abia așteaptă să vadă ce. Merită toate laudele pentru că au înțeles să muncească în primul rând ca să se autodepășească și să dea tot ce pot mai bun în orice ocazie. Oamenii de acest fel sunt cei care vor schimba viitorul.

Memorator – editura Gama

V-am obişnuit să scriu doar despre ceea ce testez… şi articolul acesta este unul amânat un an de zile, pentru simplul motiv că am aşteptat să creştem. Editura Gama a publicat anul trecut un set de memoratoare, utile la diverse materii, din care am ales şi eu trei: engleza, geografia şi biologia. Pe cel de engleză l-a folosit Andrei din clasa a IVa, pentru examenul de admitere la liceu. I-au fost utile mai ales scheleme de gramatică, dar „furori” a făcut roata cu verbe neregulate. Pentru cei care învaţă engleză, nu e nevoie să explic de ce sunt aşa importante instrumentele de învăţare a lor.

Anul acesta am început clasa a V-a… Dacă pentru el e un şoc – şcoală nouă, colegi noi, profesori diferiţi – nici pentru mine nu e deloc floare la ureche. Temele sunt un calvar, cel puţin la materiile cu oră unică: istorie, biologie şi geografie. Problema cea mai dureroasă e faptul că, uitându-mă în caietele lor, îmi dau seama că profesorii îi tratează ca pe elevi normali de gimnaziu, şi nu aiuriţi picaţi din lună, care habar n-au să ia notiţe. Lecţiile lui Andrei, cel puţin la istorie, arată ca un bloc de text. La biologie se mai aşază un pic în pagină, iar la geografie- noroc cu desenele. Nu ştiu alţii cum sunt, dar al meu e încă la nivelul „dacă n-am de scris, n-am temă”. Aşa că le tratează în consecinţă. Manualele nu sunt rele (pe cel de istorie l-am cumpărat azi, că nu aveam ediţia de la All (eu am predat după Teora) şi asta au primit de la şcoală săptămâna trecută). Dar, fără nişte notiţe structurate, este greu să înveţi logic noţiunile noi.

Aşa că începem clasic, cu citit lecţia din manual şi din caiet de câteva ori, după care luăm schemele incomplete din memorator şi vedem ce-a reţinut. Rămân prea multe spaţii… ne mai uităm şi pe schemă, facem puzzle din noţiuni, luăm o imagine unde se poate, scoatem un atlas, şi încercăm să le cernem frumos. Verificarea o facem cu testele grilă, pentru fiecare lecţie. Deocamdată am parcurs câteva lecţii… şi recunosc că îmi e mie foarte uşor să lucrez cu memoratoarele, la reactualizarea amintirilor de demult, ca să pot discuta apoi cu Andrei pe diverse teme.

memorator biologie editura gama

Un lucru pe care l-am observat încă de la început – sunt puţine planşe. Dar până la urmă acestea sunt în manuale, nu sunt strict necesare. A fost o idee preconcepută a mea, din cauza căreia nu am luat şi memoratorul de istorie, pentru că nu avea hărţi. Problema o voi remedia curând, căci nu se mai poate, caietul este o varză completă, să facă singur schema de pe manual – este prea greu. Aseară am chinuit Orientul Antic. Mi-am dat seama că hărţile le am în atlasul şcolar (ca să nu le menţionez şi pe celelalte), imaginile din manual (tipărite… groaznic 🙁 ), şi cu informaţiile pe care le avea i-am dat de cap. Aproape că am avut un circ cumplit că pe el l-a ascultat şi l-a notat data trecută, şi că de ce să înveţe şi pentru ora asta… eu i-am explicat că o evaluare nu exclude o alta, şi i-am descusut aseară pe toţi faraonii şi regii, până la Darius I… Aproape să râd să mă tăvălesc pe jos, când a intrat furtună pe uşă, de unde ştiam eu că taman pe el îl ascultă azi!!! I-aş explica… e genul de copil timid, care nu vorbeşte neîntrebat cu de-a sila. Data trecută a luat o notă foarte bună, dar cum de obicei nu se bagă în seamă, era foarte posibil ca profesorul să sondeze din nou cu câteva întrebări să vadă dacă a avut pur şi simplu noroc, sau învaţă constant şi e loc de mai bine…

Nu critic metoda, aş sări într-o discuţie pedagogică despre sistemul nostru „vânător de greşeli” şi nu vreau, dar îmi confirmă că impresia pe care eu o am despre profesorului lui este corectă. Revin aşadar la oile mele, şi închei cu îndemnul ca, dacă nu ştiţi cum să-i ajutaţi să înveţe structurând informaţia, căutând cuvintele cheie şi formulând explicaţii logice pe baza acestora, soluţia propusă de editura Gama este una dintre cele mai utile pe care le-am întâlnit până acum. Ştiu că, odată cu Andrei, au trecut clasa a V-a ma mulţi năzdrăvani, aşa că sper să le fie util sfatul.

memorator biologie editura gama

Memoratoarele le puteţi găsi direct în librăria online a editurii Gama, dar şi în librăriile libris, eMag, librarie.net, elefant (transport gratuit dacă ridicaţi personal de la librărie în Bucureşti şi Cluj)