Iarna trecută, după ce am văzut un brad realizat din capace verzi reciclate, am păstrat conştiincioasă tot ce a însemnat capac de plastic nemarcat. S-au strâns destule, mai ales de la cutiile de lapte, şi până săptămâna trecută nu ştiam la ce le voi folosi, atât acasă, dar şi la grădiniţă. Până am descoperit absolut întâmplător ideea: peştişori în acvariu.
Materiale necesare:
capace de plastic, diverse culori şi dimensiuni
perforator cu inimioare pentru coadă, aripioară, botic. Nu am din păcate şi perforator mare, aşa că pentru peştii mari am decupat inimioarele. Se puteau folosi la fel de bine şi triunghiuri din carton
ochi mobili
hârtie creponată pentru plante
carton pentru suport
Bulele de aer sunt realizate prin ştampilare. Am răsucit o bucată de hârtie, într-un tubuleţ ca de ţigaretă, l-am înmuiat în tempera şi am adăugat bulele. Nu am avut carton albastru, aşa că am pictat unul, care s-a cam curbat.
Autoarea tabloului este Iris, care a urmat cu atenţie instrucţiunile. Ajutor nu a primit decât pentru codiţe şi aripioare, căci perforatoarele cam dădeau erori pe hârtie gumată.
Sperăm că vă place şi aduceţi astfel vacanţa un pic mai aproape!
Dintre ideile "noi" pe care Moş Crăciun le-a avut anul acesta, kitul cu crustaceu triops a fost de departe cea mai trăznită. Adică am avut comentarii din seria "aveam hamster, triops îmi lipsea". Da da da, triops! Anul acesta cred că moşul a hotărât că jucăriile care cresc şi se dezvoltă sunt cele mai potrivite, aşa că a avut o listă suficientă.
Problema cu astfel de kituri e că nu ştii niciodată dacă ceea ce scrie pe prezentare chiar este adevărat. Am avut acelaşi sentiment ca anul trecut cu fabrica de cristale, dar am zis să încercăm…
Ce este un triops? Un crustaceu, văr primar cu crabii şi creveţii, pe care, cu mult noroc, îl poţi creşte până la 4-5 cm. În manual scrie că, dacă ajunge la 3-4 cm în "captivitate", să te consideri un crescător fericit. Numele provine din greacă, şi înseamnă "trei ochi". Doi i-am văzut sigur, al treilea am înţeles că e fotosensibil, şi probabil îl testăm când şi dacă crustaceul nostru va creşte. Partea bună e că devine adult în câteva zile, aşa că îl hrănim cu drag. Aflăm că depune şi ouă. Ouăle se depun în sol, şi pot rămâne în diapauză (perioadă de aşteptare) chiar şi câţiva ani până au condiţii optime de dezvoltare.
Spre dezamăgirea noastră, aflam că nu toate ouăle eclozează, şi nu toate larvele ajung la maturitate, uneori doar una singură are această şansă. Ups, cam taie elanul viitorului crescător… Partea bună e că ouăle pot fi depuse de un singur crustaceu adult, care poate genera embrioni fără să aibă nevoie de o pereche, prin partogeneză. Îşi schimbă şi pielea, năpârlind cam ca şerpii, şi o aruncă întreagă pe fundul acvariului. Şi, cel mai important… nu muşcă şi nu sunt otrăvitori.
Mai aflăm că bunicii lor au trăit în epoca dinozaurilor, acum peste 200 mil. de ani, dar că specia din cutie nu este chiar atât de bătrână. A apărut imediat după prima "variantă". Acum trăiesc în ape curate şi călduţe, şi fac săpături pe fundul apei. Sunt considerate dăunătoare în culturile de orez de exemplu, pentru că rod rădăcinile plantelor acvatice, sau pot fi introduse deliberat în cadrul altor culturi pentru a ţine sub control creşterea algelor. Mă gândeam că, poate, eliberate în Dâmboviţa, am avea şi noi în centru capitalei un râu ca Ozana cea limpede ca cristalul, dar cred că nu fac faţă.
Astăzi trăiesc cam peste tot în lume, având forme şi colori diferite. Au traversat mai multe ere din istoria pământului, fără să-şi modifice substanţial forma, şi de aceea li se spune "fosile vii".
Dacă am trecut de partea ştiinţifică, să trec la cea experimentală. Am lăsat copilul să devină şef de laborator. I-am luat apă distilată, ca în instrucţiuni. Am pregătit acvariul, condiţiile, şi am hotarât să împărţim ouăle în 3… pentru 3 încercări. Copiii au aşteptat nerăbdători, dar nu totdeauna ai succes în cercetare. Dezamăgiţi, au abandonat proiectul.
Aşadar, am zis să fac un pic de cercetare pe cont propriu. Am mutat acvariul pe calorifer, sub fereastră. Nu de alta, dar decât să le fie frig, mai bine să le fie cald, şi să nu se mai plângă de lumină. Am pus sub el cutia, ca să nu fac totuşi supă de crustacee. După primele două zile de "evaporări", apa distilată s-a terminat, aşa că am completat cu apă plată. Bine că nu s-a oprit căldura, căci suntem avertizaţi că variaţiile de 3-4 grade pot omorî crustaceele. Alaltăieri am pus, să fie, un pic de hrană în acvariu. Astăzi i-am dat un pic de atenţie, să văd dacă trebuie să mai completez cantitatea de apă… când colo, observ ceva mişcare prin detritusul ce plutea la suprafaţa apei. Să nu-mi vină să cred, aveam unul!! Viu.
Aşa că am recitit acum partea de îngrijire, unde suntem sfătuiţi să fim punctuali cu hrana, ca să nu se ajungă la canibalism. Hehe, e unul singur. Cred că va trebui să şi postească o oră-două, la nevoie… Bon, şi peste 2 zile trebuie să curăţ acvariul, să pun apă curată. Dacă supravieţuieşte şi creşte, revenim cu poze. Dacă nu…. măcar am văzut unul!
PS: vom încerca şi experimentul cu lanterna, pentru a vedea cât de foto-sensibil este al treilea ochi, la lumină.
PPS: Setul conţine un acvariu ~18x12x5cm, un pachet cu ouă de crustacee Triops şi Detritus, punga cu hrană, pipetă, lingură şi pahar gradat. Kit-ul vine însoţit de un ghid ilustrat în limba română, ce include toate informaţiile necesare.
Tocmai am încheiat duminică prima etapă a unui concurs de vacanţă. Pentru rezolvarea acestei teme au fost necesare două săptămâni, şi rezultatele au fost – spun eu – pe măsură. Pornind de la indicaţiile date înainte de probă, copiii au dat frâu liber imaginaţiei. În proiect au avut voie să se implice şi părinţii, şi distracţia a fost „în familie”.
Materialele au fost dintre cele mai diferse, de la reciclarea cartoanelor, la piese din plastilina sau gata fabricate. La loc de cinste s-au aflat şi amintirile de la mare, scoici şi nisip.
Am un singur regret legat de această probă… participarea foarte restrânsă. Nici piticii mei nu au reuşit să termine proiectul, sunt încă în vacanţă. Vom recupera, căci au fost încântaţi de creaţiile copiilor şi vor şi ei să încerce. Şi eu, odată cu ei!
Până atunci, iată câteva idei de a decora un eventual acvariu acasă:
Şi continuăm săptămâna aceasta cu un nou joc, de data aceasta cu… nasturi. Detalii aici.
Am exersat luna trecută diverse vietăţi marine: peşti, crabi, desene cu diverse vieţuitoare. Scopul exerciţiilor nu a fost dezvăluit… până acum. Tema următoarelor două săptămâni este realizarea unui acvariu de dimensiuni aproape reale.
Alături am atasat o imagine orientativă. Aveţi nevoie de o cutie de carton, una de croissante de la chioşcul din colţ este perfectă. Tăiaţi capacul, şi începeţi să decoraţi interiorul. Puteţi lipi coli albe şi folosi acuarelele, sau face colaje. Partea de jos poate fi acoperită cu nisip, sau pictată. Confecţionaţi alge din hârtie creponată, sau corali din plastilină ori pastă ceramică pictată. Libertatea este totală. După realizarea decorului, urmează umplerea acvariului.
Aveţi nevoie de peştişori, sau orice alte vietăţi înotătoare (meduze, caracatiţe, căluţi de mare etc.). Pot fi desenaţi, pictaţi, confecţionaţi şi vor fi suspendaţi cu ajutorul unor fire de nylon (sau bumbac subţire). Realizaţi în acest sens mai multe orificii în "tavan", în funcţie de câte vieţuitoare aveţi, treceţi firul de nylon prin peştişor, apoi prin partea de sus a acvariului şi realizaţi un nod pentru a stabili înălţimea la care doriţi să înoate peştele.
Este un proiect ce poate fi realizat şi cu ajutorul părinţilor. Dar nu uitaţi, nu vă implicaţi decât acolo unde sunteţi solicitaţi şi încercaţi întâi să ajutaţi copilul să înţeleagă ce are de făcut, nu să-l "salvaţi" în momentul în care o temă mai nouă şi mai grea îl sperie.
În vacanţă, la mare, a fost prima dată când am luat foarte în serios reciclarea, împreună cu copiii. Acasă strângem separat hârtiile, reviste, oferte, ziare. Dar la mare aveam la 20m de noi patru containere, marcate. Sticlă, platic, hârtie, metal. Responsabil cu reciclarea a fost Andrei. Sticlele de suc la plastic, cutiile de lapte la hârtie, dozele de bere la metal, şi noroc că am terminat şi o sticlă de vin, ca să avem ce pune şi în ultimul container…
Acum am început şcoala, şi am aflat că participăm la un concurs. Trebuie să fim creativi, şi să folosim materiale reciclabile. Am pus de-o parte câteva doze de bere, cartoane de la ambalaje… şi azi tocmai voiam să arunc un bidon de 5l, când mi-a venit o idee…
Am „reciclat” repede o cutie de icre, şi-am improvizat un rând de metereze. Dintr-un pahar de plastic, transparent din păcate, am confecţionat un donjon. Am tăiat apoi frumuşel fundul bidonului, ca pe conservă, fără să-l rup de tot. Ca orice acvariu, avea nevoie de plante. Am ales o ofertă „Bio” de pe la Selgros, cu imprimeuri verzi, am răsucit-o peste două paie şi gata algele pentru acvariu. Urmau peştii… ei, aici era simplu, îi aveam demult în minte pentru un colaj cu năzdrăvanii… na, că mă deconspir! Deci, se face un evantai mare, unul mijlociu, şi două mici. Se îndoaie pe jumătate şi se lipesc. Cel mijlociu este coada, cele mici – înotătoarele. Apoi i-am suspendat cu o aţă, şi gata acvariul meu reciclabil, cu scalari. Am uitat, scalarii sunt confectionaţi din catalogul de la Ikea. Hârtia este subţire şi numai bună pentru îndoituri!
Normal, bidonul se lipeşte la loc cu bandă adezivă…
Anul acesta am plecat la mare… nici nu cred că puteam lipsi, copiii făceau lista de bagaje de prin aprilie-mai, nu mai zic de proiecte de jocuri, unde, cum, cu cine… marea lor dezamăgire a fost că nu ne-am putut sincroniza cu vecinii de anul trecut, nu a fost zi să nu întrebe dacă Bobo şi Răzvan sigur nu vin…
Încep să mă simt ca acasă. Ca acasă – dar la mare. De atâţia ani, ne ştim din vedere vecinii. Iar de când copiii se ţin pe propriile picioare şi nimeresc singuri cortul, parcă eşti mult mai relaxat în concediu. Cu Andrei la un an a fost… criminal, nu ştia să meargă, şi băga absolut orice în gură. Dar acum… e fain. Parcă devenim şi din ce în ce mai organizaţi, şi totul devine mai uşor… (Am văzut şi pătuţ pliant pe plajă. Şi cât de relaxaţi erau părinţii!!)
Anul acesta am început excursia devreme. Adică, ne-am sculat la 4, cu gândul că la 5 plecăm. Am reuşit la 6 să ieşim din parcare. Deja ne făceam probleme că nu prindem spectacolul de la 11 la delfinariu la Constanţa, am mai stat şi la staţia de taxare de la Feteşti, căci tocmai scumpiseră taxa cu 1 leu şi dacă nu aveai mărunt… era jale, că nici ei nu prea aveau să dea rest… Oricum am ajuns repede, şi ne-am relaxat în parcul delfinariului. Am vizitat şi expoziţa de rechini… iar după spectacol ne-am dus la acvariu. Ei, la acvariu deja copiii erau nervoşi, când facem odată baie?. Norocul nostru că le era somn, şi până am ajuns la destinaţie au dormit.
Parcăm. Valuri. Soare de după-amiază. Mami, noi ne ducem până la apa! Ok, dau indicaţii clare, nu se baga nimeni decât cu picioarele în apă. Nu de alta, dar erau îmbrăcaţi, căci trebuiau întâi făcute săpături arheologice după cremele de plajă. În cinci minute… doi copii uzi până la gât. A venit un val mare… şi ne-a dărâmat! Curat adevărat, ce să spun! Şi pe amândoi odată. M-am enervat, i-am dezbrăcat, şi i-am băgat sub umbrelă. Ei, şi acum ieşiţi dacă vreţi să vă usture pielea! Au bodogănit ei o perioadă, apoi au trecut la nisip. Şi apoi la masă… şi în final am găsit cremele :).
Anul acesta n-am avut probleme. Nu tu frică de apă, nu plecat să nu-i mai vedem, au fost chiar exemplari. Ba chiar şi dimineaţa nu ne mai trezeau, se dezbrăcau de pijamale şi se jucau cuminţi. Cu masa de prânz m-au albit. Andrei – care tot sejurul nu a mâncat decât ciorbă de pui a la grec şi cartofi prăjiţi (cu ameninţari mai înghiţea printre suspine o fripturică), iar Iris – care nu voia nici o ciorba, pe motiv că porţia e prea mare, şi voia doar piure cu ceva. E drept că ceva-ul era de la o pulpa mare de pui, la un ditai cârnatul, dar am descoperit avantajul autoservirii… ce îti alegi, aia mănânci. Am avut surpriza să comandăm, şi nu voiam de-asta… Tot pentru prima dată a mâncat fii-mea de bună-voie hamsii. Motivul? Peştii ăştia se uită la mine, cred că trebuie să-i mănânc! Dar numai pe-ăştia care se uită! Normal, am aşezat toate hamsiile ca la teatru… cu faţa la ea.
Seara şi dimineaţa mâncau fără să respire. Iar la somn picau ca muştele. Nici la terasă nu se sfiau, după ce făceau plinul, dormeau pe scaune. Iar noi… am avut timp şi de noi. Spre final ne-au sosit şi prietenii… şi seara era o plăcere să stai. Ceea ce am prins anul acesta, pentru prima dată, a fost răsăritul de lună plină, din mare. Depăşeşte cu mult în mister răsăritul de soare. Într-una din seri… au fost exerciţii cu trasoare. Un spectacol de-a dreptul minunat.
Am prins şi răsăritul, o singură zi, când nu au fost nori. În rest, din cauza căldurii, marea era acoperită cu o pătură groasă de ceaţă. Iar dimineaţa… răsărea soarele, dar nu şi pentru noi.
Catarg fumegând
Anul acesta, ca niciodată, m-am sculat mereu să văd răsăritul. Ultimele zile, chiar am dormit afără, pe sezlong, şi deschideam ochii de la mijirea zorilor. Dar… nu am avut noroc. Poate la anul.
Recunosc, nu sunt omul care să se priceapă la peşti, dar îmi plac. Şi… dacă n-ar fi atât de complicat de întreţinut un acvariu, probabil aş avea unul. Aş vrea unul cât un perete, căci mi se pare foarte relaxant să priveşti peştii… şi aş vrea câţiva „goldfish”, şi un castel…
Încă n-am găsit o explicaţie, de ce acvariile atrag atât de mult copiii. Dar, cum se întâmplă, am decis să vizităm anul acesta şi Acvariul din Constanţa. Locaţia… lângă Cazino. E uşor să ajungi, dacă şi întrebi de câteva ori. În schimb sunt şi direcţionale, destul de bunicele. Noi am ajuns fără gps. Preţul biletelor: 14 lei pentru adulţi, 7 lei pentru copii. Şi 10 lei taxa foto.
Peştişorii – simpatici. Andrei s-a plictisit repede, deşi hărţile cu habitatul îi plăceau cel mai mult, Iris voia să-i citim tot ce scrie la detalii. Pe Andrei l-a fascinat harta Mării Negre, cu adâncimi, suprafeţe, tări riverane. Le-a plăcut şi bazinul central, pisica de mare mai ales, că era din Nemo. Sturionilor le spuneau rechini, deşi mi-am dar silinţa să le explic diferenţele.
În schimb marea dezamăgire, pentru Iris, au fost căluţii de mare. Sublimi, dar lipseau cu desăvârşire. Am întrebat, ni s-a spus că nu rezistă decât câteva zile în captivitate, şi acum nu aveau. Dar senzaţia locaţiei a repezentat-o acvariul marin de la intrare, cu patru de Nemo şi doi de Dory. Au înnebunit amândoi când i-au văzut. E drept că acvariul era frumos, atât de „albastru”, încât peştişorii portocalii contrastau extraordinar. Am zărit şi câteva anemone micuţe… Dar să las imaginile să vorbească.
Dar… nu erau singurii peştişori:
Sperăm să mai ajungem… de data aceasta când vor dori piticii.
Proba sptămânii trecute a fost foarte grea pentru grupa mică a Năzdrăvanilor. Irisuca e conştiincioasă, şi chiar vrea să participe. Dar desen pe pătrăţele a fost dificil de realizat.
Am trecut prin prima fază, explicat cerinţele, realizat modele, părea că a înţeles. Dar cariocile nu voiau şi pace să se lase mânuite pe linia pătrăţelelor. Primul desen l-a făcut singură, în acelaşi timp cu Andrei. A început bine, şi a terminat cum a dorit ea, cu norişori zâmbitori şi o caracatiţă veselă. A încercat un parc de distracţii, caracatiţa e o învârtitoare uriaşă, şi se văr acolo şi două legănuţe.
A fost foarte supărată că desenul nu a fost "aprobat" şi a luat-o de la capăt…
Dar tot n-a ieşit…
A treia oară a vrut un acvariu. Am desenat modele de peşti şi plante, dar nici de data aceasta nu a reuşit. Un castel albastru, diform… câţiva peşti ce aduc mai mult a torpile… un peşte lanternă (nu înţeleg de ce hidoşenia asta are priză la copii!). Plantele aduc cât de cât, dar tot sunt departe de pătrăţele.
După desenul cu acvariul am luat o pauză lungă, în care nu ştiam dacă să-i mai cer sau nu să realizeze cerinţa. Au început să sosească desenele celorlalţi copii… şi a tot insistat, că vrea şi ea. Am schimbat scenariul, facem ceva "simplu". Doar floricele şi fluturaşi, iar pentru fluturi ne-am inspirat de la Andra. Am ajutat-o, recunosc, cu punctele ce trebuie unite, la culori, modele şi amplasamente a avut libertate totală. Ce fericită a fost la final, că a reuşit să termine şi ea, şi să participe!
Dintre ideile "noi" pe care Moş Crăciun le-a avut anul acesta, kitul cu crustaceu triops a fost de departe cea mai trăznită. Adică am avut comentarii din seria "aveam hamster, triops îmi lipsea". Da da da, triops! Anul acesta cred că moşul a hotărât că jucăriile care cresc şi se dezvoltă sunt cele mai potrivite, aşa că a avut o listă suficientă.
Am exersat luna trecută diverse vietăţi marine: peşti, crabi, desene cu diverse vieţuitoare. Scopul exerciţiilor nu a fost dezvăluit… până acum. Tema următoarelor două săptămâni este realizarea unui acvariu de dimensiuni aproape reale. 
