Figurine din farfurii de hârtie

2 iunie, Bookfest. Anul acesta e diferit și avea să fie și mai diferit decât mă așteptam eu! Târgul s-a mutat într-un pavilion nou la Romexpo. Mare, aerisit, ventilat!! Atmosfera din târg a fost extraordinară din acest punct de vedere, mult peste ce eram obișnuită, și în acest moment mult peste Gaudeamus, unde e un haos de nedescris. Standuri foarte frumoase, originale, iar fiecare editură s-a străduit să impresioneze.

La fel de impresionant a fost spațiul de la Bookfest Junior. Unde înainte ne călcam pe picioare și nu aveam loc, acum puteam să fac și jocuri de fotbal, nu ne-am fi lovit de nimeni! Cu cele trei mese ale noastre într-un colț abia dacă puteai să spui că e activitate acolo… bun… e bine de știu pentru viitor, dacă rămâne târgul tot aici!

La orele trei trecute fix cu vreo 5 minute am început joaca, după rețeta dată de Editura Casa în Figurine din farfurii de hârtie – Idei creative 125. Rețeta am adaptat-o nevoilor, căci era imposibil să reușim, într-o oră, să și pictăm farfuriile, să le și uscăm, să le și asamblăm… așa că am folosit farfurii colorate deja. Dezavantajul era că, fiind lucioase, se lipeau mai greu… dar le-am rezolvat cu aracet.

Trec peste faptul că uneori e greu, dacă te-ai răzgândit și nu mai ajungi, să dai un sms, dar le mulțumesc cu această ocazie și celor care au făcut acest gest politicos. Când știu că am locuri libere, pot invita copiii din târg. Dar când știu că sunt ocupate… și trece și sfertul academic și nu apar… am așa, un sentiment de dezamăgire. Am optat pentru înscrierea prin sms tocmai din acest motiv, pentru a facilita comunicarea. Rămân optimistă, ne civilizăm, încet, încet.

Atelierul a fost diferit și pentru că a fost prima dată când am schițat un proiect, dar nu mi-am propus să iasă fix ca în carte. Era imposibil și pentru că aveam cumva alte tipuri de farfurii. Pe lângă acestea, am luat șabloanele cu cercuri, cartoane, foarfece, creioane și… am început. Le-am zis că facem o bufniță… apoi și-au dat seama că e ușor să facă două! Au ieșit aproape identice. Iris când a văzut ce facem, mi-a șoptit… Glumești? Termină în 10 minute! N-au terminat chiar în 10, dar pentru unii mai îndemânatici, jumătate de oră a fost mai mult decât era necesar. Așa că am făcut ce n-a reușit niciodată până acum: să luam cartea și să alegem ce mai putem confecționa. Fetele au decis repede să încerce niște ciupercuțe. Au folosit șabloanele cu cercuri să facă bulinele, am tăiat dintr-un tub de carton de la folia alimentară piciorușele ciupercilor… și mai jos vedeți ce a ieșit. De menționat că nu au avut modele, au decupat liber toate proiectele.

Volumul care a inspirat atelierul este disponibil în librăria editurii Casa, sau în alte librării online: Elefant, eMag, Libris, Diverta, Cartepedia, Librarie.net.

Vă așteptăm la toamnă, la următorul atelier!

Bookfest 2018 – ateliere de lectură

Seriile pentru copii de la Editura Paralela 45 își îmbogățesc colecția. Prima pe listă, cu două noi volume, „Biroul de investigații nr. 2”. După ce anul trecut au apărut și volumele 3 și 4, Operaţiunea Apus de soare și Operaţiunea Narcisa, urmează acum În căutarea reginei junglei și În căutarea căpitanului Krogh.

Tot pentru cei mici, în ediție cartonată, a apărut povestea lui Fridolin, un teckel care primește de ziua lui o frumoasă zgardă roșie cu ținte aurii. Bucuria lui este de scurtă durată, când constată că toți câinii din oraș îl fugăresc ca să i-o ia. Fridolin scapă, dar își dă seama cu disperare că a pierdut zgarda, așa că pornește în căutarea ei, fiindcă acasă nu se poate întoarce fără ea. Aventurile abia acum încep. Curajul și inteligența micului teckel sunt puse la grea încercare și numai prin lectură vei afla deznodământul. Singur sau… împreună cu noi, sâmbătă, 2 iunie, la Târgul de carte Bookfest din București.

Atelierele se desfășoară la standul Editurii Paralela 45 din pavilionul B2, aflat în incinta Romexpo. Pentru cei care ați mai fost la Bookfest, e bine de știut că locația din acest an nu mai este în vechile pavilioane, ci în unul abia deschis.

Înscrierile se fac prin intermediul acestui formular. Atelierele sunt destinate școlarilor de orice vârstă, care știu să citească, măcar la nivelul de începător. Sperăm ca activitatea și surprizele pregătite să contribuie la magia weekendului copiilor, așa cum am înțeles că se numește perioada 1-3 iunie.

Vă așteptăm!

(Pentru orice nelămuriri sau detalii suplimentare puteți folosi formularul de contact de mai jos.)

Atelier gratuit la Bookfest 2018

Anul școlar se apropie de sfârșit, iar târgul de carte Bookfest ne anunță de ceva ani acest lucru. În acest an, aveți ocazia de a sărbători 1 Iunie în lumea cărților alături de cei mici, unde, sunt sigură, veți găsi suficiente modalități educative de a le face pe plac ori pentru a-i răsfăța.

Nu chiar de 1 Iunie, ci a doua zi, vă aștept, împreună cu Editura Casa, să confecționăm împreună figurine din farfurii de carton inspirate de numărul 125 din colecția „Idei creative”.

Atelierul se desfășoară începând cu ora 15:00, în spațiul aflat īn pavilionul B2, organizat special pentru copii.

La atelier, ca de obicei, avem 12 locuri, iar activitatea este recomandată școlarilor începând cu clasa pregătitoare. Atelierul este gratuit, dar participarea se face pe bază de rezervare printr-un comentariu la acest articol sau prin sms, la numărul de telefon 0722*955*103. Vă rog să includeți în mesaj și un număr de telefon pentru confirmare (nu va fi publicat), numele și vârsta copilului. Atelierul are loc în incinta târgului; intrarea la Bookfest este și ea gratuită. Pentru a nu vă rătăci și a ajunge la timp, verificați înainte harta expoziției. Deși aveți numărul meu de telefon, îmi este foarte greu să vă îndrum dacă mă sunați chiar înainte de atelier, când deja unii copii au sosit.

Se subînțelege că participanții vor respecta următoarele:

anunță în timp util (sms) dacă nu pot participa, pentru a da locul altui copil;
sunt punctuali la eveniment;
se informează înainte de eveniment cum se ajunge la locația stabilită;
au vârsta necesară, pentru a lucra cât mai mult singuri, fără ajutorul părinților.

Materialele sunt puse la dispoziție de organizatori, iar creațiile finale le aparțin copiilor.

Vă așteptăm!

Dacă dorești să fii la curent cu evenimentele noastre, abonează-te la newsletter. Datele de contact furnizate pentru înscrierea la atelier vor fi folosite doar în vederea bunei desfășurări a activității și nu vor fi păstrate după încheierea acesteia.

Atelier de Mărțișor alături de Cercetași

Se fac în curând doi ani de când Iris s-a hotărât că se înscrie la Cercetași. Dedicația și ambiția cu care s-a implicat în toate activitățile au ajutat-o să își ia repede eșarfa și să recupereze din diferența dintre ea și cei „cu vechime”. Îmi place că o văd serioasă, implicată, dar – mai ales – că se descurcă singură! Bucureștiul nu mai e o gaură neagră, e accesibil cu harta, e mult mai organizată, calculată… pentru un copil de clasa a VI-a mi se pare minunat ce am reușit! Nu îi fac bagajele nici pentru activități, nici măcar pentru școala de iarnă. Primește lista, verifică, îmi face listă cu ce trebuie să-i cumpăr, apoi se descurcă. Dacă e bine sau nu că încurajez independența… vom vedea, căci adolescența bate puternic la ușă și luptele cu un scorpion nu se anunță ușoare. Însă pe termen lung sunt absolut sigură că va avea de câștigat.

Mărțișor în culorile Asociației

La una din ultimele activități a venit vorba despre mine, ce fac, cu ce mă ocup. Știu că este foarte mândră de mine încă de pe vremea când am pornit atelierele pentru copii. Și acum, când am ateliere în oraș, e mâna mea dreaptă. Are o răbdare fantastică pe post de asistent, să explice, să ajute. Și, din vorbă în vorbă, mi-a aranjat colaborarea cu Asociația Cercetașilor Tradiționali din România.

Azi dimineață, când m-am trezit, îmi pregătise deja pe scaun un tricou cu însemnele asociației. Nu poți să te duci oricum! Nu știi puii de lup… îți trebuie tricou, să înțeleagă ei că e serioasă treaba! Ok, am mers pe mâna copilului. Care, btw, așa încântată a fost, că m-a aruncat doar pe mine în „gura lupișorilor”, ea s-a dus la grupa ei de vârstă, pe motiv că „sunt mare, mă descurc”, ea trebuie „să meargă la activitate”. Totuși… îmi butona pe telefon mesaje de încurajare, din seria „Cum e? Supraviețuiești?”

Când încerci să organizezi o activitate cu +50 de copii, de la 6 la 10 ani, nu e atât de simplu.

Am avut chiar timp de „relaxare”, alături de câteva fețițe curioase, care au vrut să le arăt și altceva. Fundița este din coală albă cu benzi de hârtie de quilling lipite.

Nici să găsești unelte pentru toți. Și dacă dai „listă”, cu ce să vină… știți cum e, ca la școală, tot se găsesc câțiva rătăciți care n-au/au uitat. Așa că am ales ceva simplu, ce să nu implice mari costuri, nici prea multe unelte sau mai bine deloc. Hârtie, lipici, scobitori, mânuțele din dotare. Plus ceva muncă înainte de activitate, pentru pregătit materialele, adică perforat flori, frunze, fluturi la grămadă.

Am ales să facem, pe carton, un „grilaj” din benzi de hârtie. Deși inițial am vrut să folosim hârtie de quilling, la fața locului mi-am dat seama că e cam subțire și va da bătăi de cap la lipit cu scobitoarea. Așa că am băgat repede la distrugător niște coli albe și am făcut benzi mai late. Copiii mai mari și cu mai multă răbdare le-au îmbinat și au încercat și sugestiile mele de dungi oblice. Perforatoarele au fost din nou la înălțime, fluturii au făcut furori. Am avut ceva emoții, căci spațiul de desfășurare era cam atipic, activitatea demonstrativă am ținut-o ca pe o poveste, cu toți în jur. Nesperat, au înțeles exact ce au de făcut, au fost necesare foarte puține explicații suplimentare. Și… am văzut ce înseamnă să ai asistenți. Fiecare masă avea un lider care supraveghea, intervenția mea chiar era minimă. Dacă m-am speriat că sunt mulți, ei bine… a fost mai ușor decât eu singură cu ai mei la clasă! Poate și pentru că copiii erau acolo pentru că își doreau să lucreze, iar la școală nu prea înțeleg unii de ce sunt necesare unele activități.

Ce mi-a plăcut enorm – și e un lucru de care mie îmi e tare dor – e că mi-au spus pe nume, Cristina. Mă omoară acel „doamna! doamna!! doamna!!!”, dar de care n-am nicio șansă să scap la școală… Unul din castori (clasa pregătitoare, ceilalți, până la a IV-a sunt „pui de lup”) vine la un moment dat și mă întreabă, relaxat: Cristina… dar tu ce faci? – Bine. Mai tai niște floricele… Nu… nu acum… așa, în general! Și am dat interviu cu ce mă ocup, ce clasă am, iar copilul era mai mult decât încântat :D. Și eu. Altfel lucrezi când acea distanță dintre bancă și catedră dispare!

La final, dacă sunteți curioși cum a fost, aveți pe pagina Asociației galeria foto de la activitate.

Atelierele gratuite de lectură, pentru copii, la Gaudeamus

Nu știu când a trecut și această toamnă și târgul de carte deja bate la ușă. Mai e un pic până își va deschide porțile și editurile s-au pregătit, înaintea sezonului de sărbători, cu surprize pentru copii. Pe lângă ofertele la colecțiile speciale pentru „începătorii” în ale lecturii, Editura Paralela 45 a pregătit trei ateliere pentru cei mai mici cititori (dar nu numai), ateliere la care voi avea plăcerea să particip ca moderator.

Din program:

Portalul magic

Sâmbătă, 25.XI, ora 10:30, ne întâlnim pentru a călători în timp. Cea mai lungă serie pentru copii disponibilă în oferta editurii s-a îmbogățit acum cu 4 noi volume, despre care vom afla detalii în cadrul întâlnirii. Atelierul este unul de desen. Vom încerca să punem pe hârtie variante de portaluri magice, mai mult sau mai puțin inspirate de poveste. La atelier sunt disponibile 25 de locuri.

Biroul de investigații nr. 2

Duminică, 26.XI, ora 11:00, ne transformăm în detectivi. Vom avea nevoie de multă atenție pentru a descoperi mesajele secrete. La atelier sunt disponibile 25 de locuri. Activitatea solicită cunoștințe de bază privind lectura unui text, copiii nu se vor descurca dacă nu știu să citească.

Jurnalul unei pisici asasine

Duminică, 26.XI, ora 12:00, aveți întâlnire cu Pisica asasină. Seria a debutat anul trecut, în această toamnă a apărut al doilea volum și îmi face mare plăcere să o transform pe Tuffy în erou. La atelier sunt disponibile 25 de locuri. Activitatea va avea la bază lectura, așadar este recomandat copiilor care știu deja să citească.

La finalul atelierelor, copiii care au participat și au realizat sarcinile solicitate, vor fi premiați de Editura Paralela 45 cu cărți din colecțiile prezentate.

Pentru a participa la ateliere vă rog să completați acest formular. Pentru orice alte detalii, folosiți opțiunea de comentarii de mai jos.

Vă așteptăm!

Atelier gratuit de cusături la Gaudeamus

Așa cum v-am obișnuit, la târgul de carte, împreună cu editura Casa organizez un atelier de lucru manual. Cel de la această ediție este inspirat de numărul 128 al colecției „Idei creative”, proaspăt ieșit de la tipar, un număr cu adevărat românesc în colecție. Am povestit despre acesta deja, într-un articol precedent, pe care vă invit să-l citiți aici.

De ce să coși?

E o întrebare pe care mi-au mai pus-o copiii. În epoca lipiciurilor ultra-adezive, pare că acest meșteșug nu își mai găsește locul… ei bine, așa cum trebuie să învățăm la un moment dat să facem fundă la șireturi, trebuie să știm să băgăm ața în ac și să coasem, căci un nasture nu se va lipi cu „Picătura”.

La atelierul din această toamnă vom încerca să coasem pe etamină unul din proiecte propuse de autoare. Experiența în lucrul cu copiii pe proiecte de acest gen spune că nu va fi ușor, dar nu este imposibil. Vom încerca să lucrăm fără să avem nevoie de ajutorul părinților, căci vrem să învățăm. Sper ca gustul pentru cusut să prindă și copiii să își facă curaj să încerce și alte proiecte. Pe lângă aplicațiile sale în viața de zi cu zi, cusutul dezvoltă capacitatea de orientare în sistemul de axe de coordonate, orientarea pe etamină, în funcție de orizontală și verticală nefiind un lucru ușor.

Dacă trei argumente sunt suficiente, vă aștept

Sâmbătă, 25 noiembrie, ora 16:00.

La atelier, ca de obicei, avem 12 locuri, iar activitatea este recomandată școlarilor. Atelierul este gratuit, dar participarea se face pe bază de rezervare printr-un comentariu la acest articol sau prin sms, la numărul de telefon 0722*955*103. Vă rog să includeți în mesaj și un număr de telefon pentru confirmare, numele și vârsta copilului. Atelierul are loc în incinta târgului; intrarea la Romexpo este gratuită doar pentru elevi, studenți și pensionari, iar această taxă de acces nu are nicio legătură cu atelierul. Pentru a nu vă rătăci și a ajunge la timp, verificați înainte harta expoziției. Deși aveți numărul meu de telefon, îmi este foarte greu să vă îndrum dacă mă sunați înainte de atelier, când deja unii copii au sosit.

Se subînțelege că participanții vor respecta următoarele:

anunță în timp util (sms) dacă nu pot participa, pentru a da locul altui copil;
sunt punctuali la eveniment;
se informează înainte de eveniment cum se ajunge la locația stabilită;
au vârsta necesară, pentru a lucra cât mai mult singuri, fără ajutorul părinților.

Materialele sunt puse la dispoziție de organizatori, iar creațiile le aparțin copiilor.

Vă așteptăm!

Corvoadă, ambiție sau autocontrol?

Sâmbătă, într-o atmosferă extrem de relaxată, la Bookfest, am desfășurat, împreună cu Editura Casa, încă un atelier pentru copii, inspirat de numărul 127 al colecției „Idei creative” – Înșirarea mărgelelor pentru copii și începători.

Pentru mine a fost minunat. M-am bucurat să revăd copiii care au mai venit, dar și pe cei noi. M-am bucurat să văd că sarcina de lucru nu i-a speriat, și ne-am încadrat perfect în timp. M-am bucurat că am putut sta și un pic de vorbă cu ei, nu doar să lucrăm. Iar cei care au lucrat au ilustrat, pe deplin, titlul. Dar să le iau pe rând.

Organizarea

Mi se pare încă uluitor că toți cei care au sunat și au rezervat au și venit, sau, dacă mi-a scăpat mie ceva, oricum am fost fix câți știam că vom fi. Am început la „fix”, am avut toate pregătite, chiar și cei de la târg au fost impecabili, n-a fost nevoie să cerem nimic.

Există momentele acestea de speranță sinceră, când toate celelalte se prăbușesc în jur, că avem niște copii minunați, și suntem pe calea cea bună!

Remarc cu plăcere de la atelier la atelier că reușesc să conving părinții să nu lucreze în locul copiilor. Știu că nu se pot abține, că uneori tendința rapidă de abandon a celor mici îi determină să mai țină „roțile ajutătoare” la bicicletă, însă cu cât îi învățăm să zboare mai devreme, cu atât vor zbura mai bine.

De data aceasta n-am pregătit film demonstrativ. Poate că ar fi fost util, dat fiind că a fost nevoie să reiau, de câteva ori explicația pentru punctul cheie al proiectului, însă mi-am improvizat o tablă, dintr-o coală mare, albă, și am făcut schema. Este esențial să aibă modelul în față la această vârstă, poți să explici de 10 ori, dacă nu arăți, tot degeaba. K., pe care am cucerit-o de vreo doi ani cu activitățile și nu le mai ratează, mi-a reproșat lipsa mijloacelor de învățare bazate pe tehnologie. 🙂 Cum adică, fără film?!

Sper ca la următoarea activitate să n-o dezamăgesc, și să avem o temă provocatoare, cu film…

Dificultăți

Dacă vi se pare un proiect ușor, doar vi se pare. S-a lucrat cel puțin o oră, 100 de mărgele mici, cel puțin, pentru cine a făcut brățara, 150 pentru cine a făcut colier, plus clopoțeii albi, și mijlocul aferent. M., cea mai mare dintre ei, mi-a zis că părea simplu, dar că nu e chiar așa, trebuie să fii atentă.

Mi-aș mai fi dorit să am timp să-i învăț pe copii să facă nodurile pentru prinderea încheietorii. Și eu le-am învățat (câteva) de la Iris, care le exersa pentru tabăra de cercetași. Iar cu nylon de pescuit… e greu. Am pregătit eu de-acasă nylonul și agățătorile, acolo au înșirat ei și, la final, tot eu am încheiat, cu un alt nod. Poate vom apuca, la un moment dat, la un atelier într-un spațiu dedicat, să învățam și aceste noduri.

Am avut și un abandon în cursă. Înșiratul este în primul rând o probă de răbdare. Am transformat sarcina imediat, și am pregătit un inel cu floricică pentru mama. Dar modelul a făcut senzație, și imediat am mai avut o cerere…

Colierele, la final

Singurele reguli pe care le pun sunt cele legate de tehnica folosită. Aici, numărul de mărgele pe un interval – dar i-am lăsat și să modifice și sistemul pentru clopoțel. Nu am vrut să fac eu un colier, de teamă să nu dau startul la imitații; am considerat că modelul din carte este suficient. Eroare, căci mărgelele au fost o idee mai mici decât cele indicate în proiect, și ar fi fost nevoie să punem mai multe pe interval, ca să iasă perfect distribuit.

Dar… cred că puteți vedea, din expresiile copiilor, cam care e nivelul de satisfacție de la final.

Am reușit, cu puțin ajutor, să fim și live, pe pagina noastră de facebook, chiar în timpul atelierului, iar mai jos – un mic fragment de lucru. Mulțumesc, încă odată, editurii Casa, pentru că nu încetează să mă provoace cu ceea ce îmi este mie mai drag să fac!

Atelierele se pot desfășura la cerere și pe orice temă. Pentru detalii, accesați această pagină.

Atelier – „Căsuța lui Moș Crăciun” – epilog

Astăzi am încheiat primul meu atelier în care Iris și-a luat în primire cu adevărat rolul de asistent la ateliere. De ceva vreme am preferat ca weekendurile pe care copiii le petrec cu mine să le dedic lor, și cele în care am activități să fie doar ale mele. Azi a fost atât de fericită că în sfârșit poate merge cu mine, încât n-am reușit nicicum să o las acasă. Știu prea bine ce înseamnă munca cu copiii, nu e ușor deloc, și nu i-aș fi cerut… La final îmi spunea că, dacă asta înseamnă să fie profesoară, nu-i trebuie. I-aș spune eu că nici să fii pediatru nu e altceva, dar n-o fac să se răzgândească cât nu prea are alternative pe listă 🙂 .

Când am plecat de dimineața de-acasă, atelierul părea simplu. Copiii înscriși erau mari, nimic dificil la orizont, Iris cocheta cu ideea că participă și ea și își face căsuța ei… cu o oră înainte de atelier, planurile s-au schimbat, limita de vârstă a fost doar o recomandare pe hârtie, căci am uitat cu desăvârșire să verific la telefon, fiind convinsă că cine sună a verificat informațiile de pe site. Atelierul s-a desfășurat la capacitatea maximă. Cu alte cuvinte, n-am mai avut timp să fac poze, doar am reușit, cu coada ochiului, s-o urmăresc. E atentă, zâmbește, explică, și sunt atât de mândră de ea! Facem „echipă”.

Revenind la activitate, lucrurile s-au desfășurat așa cum îmi programasem. Căsuța a luat peste jumătate din timpul alocat, și a fost atât de migăloasă, că nici nu și-au dat seama cum trece timpul. N-au cerut apă, n-au cerut la toaletă, au lipit cu atâta concentrare… marea mea surpriză a fost A., de aproape 4 ani, care s-a descurcat exemplar, și a urmat cu sfințenie instrucțiunile, nefiind nevoie să reluăm nicio etapă. Regret enorm că nu am poze din toate etapele, pe cea finală, de la felicitări, a fost imposibil să o surprind. Doar la final am apucat să surprind „creativitatea” în toată splendoarea ei. Iar căsuțele – am surprins doar 5, deși erau minunat înșirate toate aproape de final!

Sper că moșul va fi mulțumit de găzduirea oferită de copii, și îi va recompensa pe măsura muncii depuse. Dacă vă plac activitățile propuse, ne puteți urmări pe pagina de Facebook (după „Like” neapărat dați și Follow, pentru a primi notificările), sau vă puteți abona la articolele de pe blog, și, pe lângă noutățile despre activitățile desfășurate, veți primi constant recomandări de proiecte și lectură pentru acasă.

Dacă proiectul căsuței (sau alte activități de Crăciun) vă surâde, activitățile pot fi desfășurate și la domiciliu. Detalii la telefon 0722/955/103.

Atelier acasă de Crăciun

Weekendul acesta am avut parte de un atelier „privat”, cu tematică de sărbători. Cunoșteam oarecum copiii, chiar dacă îi văd din an în an, și ei abia dacă mai țin minte că m-au mai văzut la o altă activitate. Așa că nu mi-a fost greu să mă duc „bine pregătită”, în sensul că, dacă data trecută m-au luat oarecum prin surprindere cu mofturile, acum am avut mai bine pregătite regulile la început. Grupa mijlocie și clasa I, lucru diferențiat.

Le-am pregătit o activitate de cusut, și, pentru că n-au mai cusut niciodată, am ales să nu cos cu ac normal. Da, știu, a durut să-mi calc pe inimă… dar… asta e, e important să nu se simtă frustrat chiar de prima dată. Mi-am fixat ca obiective învățarea mișcării pentru o cusătură ordonată. Pe lângă asta, am fost foarte mulțumită că după numai vreo 5 mișcări și 5 observații, cumulate, trăgeau ața în totalitate după ac, de vreo două ori la cel mic însăilarea s-a transformat în punct de feston, dar am rezolvat.

Seturile folosite nu au fost confecționate de mine, au fost cumpărate, și a fost prima dată când le-am testat. Ar fi fost bine să le testez de-acasă, căci am avut surpriza să aibă firul de ață prea mic… și să nu am la mine nimic să improvizez. Cum în casă nu se găsea decât sfoară de cânepă, n-am avut de ales. Copiii n-au simțit diferența, însă eu… da. Rezultatul îl vedeți în poză, fiecare a avut libertatea de a le așeza cum a dorit, inclusiv să decoreze o parte sau ambele părți (de aceea e mai golașă cea din dreapta…). Setul includea și bandă dublu-adezivă, extrem de adezivă, motiv pentru care am tăiat-o eu bucățele și-am lipit-o pe nasturi și pe ren, iar ei au dezlipit doar a doua parte și le-au atașat pe șosete. Pentru patru ani, a fost suficient un nod, și nu fundă la panglică, și acesta ne-a dat destul de furcă.

Ne-a luat circa jumătate de oră, și, dacă la cea mare mă așteptam la un rezultat bun, am fost foarte mulțumită și de cel mic, protestatarul șef, care s-a conformat noilor reguli și a executat apoi toate cerințele.

A doua activitate a fost ceva mai liberă, dar muuult mai pe placul lor. Le-am dus doi suporți de creioane, înveliți în autocolant de plastic, și forme predecupate autocolante. Am încercat să-i conving să le facem tematic, și din grămadă să selecteze ori animale, ori mijloace de transport, ori monstruleți… ți-ai găsit… era etapa „relaxantă” a lecției, așa că m-au întrebat dacă, totuși, nu-i pot lăsa să facă „cu de toate”, cum vor ei. Și da… au ieșit cu de toate. La urma urmei, și-au confecționat niște suporți la care ei se vor uita în fiecare zi, așa că de ce aș avea eu o problemă cu asta?!

Dacă vă plac activitățile noastre, urmează weekendul acesta un atelier de confecționat căsuțe și felicitări, din spumă, pentru copii 6+ (detalii aici) și un atelier pentru decorațiuni de Crăciun, pentru copii 4-6 ani (detalii aici). Pentru activitățile private, detalii la telefon 0722/955/103.

Șosetă pentru Moș Nicolae

Activitățile de toamnă s-au încheiat înainte de finalul calendaristic, când am preferat să ne „reorientăm” și să ne creștem cota de fapte bune pe răbojul primului sfânt darnic din luna lui decembrie: am confecționat o șosetă pentru cadouri, în cadrul atelierului la care au participat copii de 4-6 ani.

Activitatea principală în realizarea proiectului a fost cea de șnuruire. Am pregătit pentru copii șosete, confecționate din două părți de fetru – roșu și verde. Suportul a fost perforat înainte de mine, pentru fiecare dintre ei, cu cleștele textil (ocazie cu care mi-am dat seama că la clasă trebuie musai șezătoare cu mămicile înainte de sărbători, pentru pregătirea materialelor, e exclus să fac asta pentru treizeci de copii!) Copiii s-au descurcat bine și foarte bine, bătăi de cap le-a dat urechea acului, care nu ținea singură ața, și trasul aței în totalitate după ac…Știu că aceste activități nu (prea) se fac la grădiniță, și din șnuruire se trecea ușor în punct de feston sau însăilare. Etapa în care au primit ajutor a fost strângerea cusăturii, buclele mari consumând ața, și aici am mai strâns eu sau le-am arătat cum să procedeze.

Însă pentru deprinderea corectă a acestor cusături e nevoie de lucru intens câteva săptămâni, de preferat cu ac real, nu cu jucăriile de plastic acum pe piață. Deși nu sunt deloc de acord cu ele, nu am găsit ace reale cu urechea atât de mare pentru firul folosit de noi. Acul rămâne ac, e o unealtă care înțeapă, pe care trebuie să o folosești corect, și nu una pe care să o prinzi între degete și să o îndoi, apăsând vârful și urechea…

A doua etapă a fost folosirea panglicii pentru fundiță. Nu m-am așteptat și nici n-a fost un obiectiv realizarea fundiței, copiii fiind prea mici. Dar i-am provocat să încerce. Au fixat singuri panglica prin cele două orificii, iar pentru cei de 4 ani, și aceasta a fost o provocare, panglica trebuia „micșorată”, degețelele să realizeze o pensă puternică. Și, după cum mă cunoașteți, eu nu lucrez în locul copiilor. Le pot arăta de oricâte ori e nevoie, dar la final scot panglica, și trebuie să se descurce singuri. La asta nu s-au așteptat 2-3 puști care, insistând foarte mult să le „arat” pe modelul lor, când a fost totul gata, inclusiv fundița, aveau un zâmbet larg de satisfacție că „au rezolvat problema”. Și-au revenit repede, căci într-o secundă a dispărut creația mea, și au luat-o de la capăt, iar acasă au plecat cu ceea ce au înnodat ei.

Finalul apoteotic le-a aparținut, adică au avut „liber” la perforatoare, să decoreze cum vor. În orice proiect trebuie să existe și o etapă de libertate totală, în care copilul să decidă. Apăsatul pe perforatoare nu este o misiune foarte ușoară: trebuie să schimbi hârtia, dacă nu ai destulă forță pentru carton. Trebuie să te folosești de ambele mâini dacă nu au pârghie, să-ți utilizezi greutatea corpului propriu pentru a apăsa. Nici să alegi, să combini, nu este simplu, atunci când nu este nimeni să-ți spună pune trei inimi și două flori. Să decizi singur este foarte greu!

Ultima „problemă” este preferata mea: doamna, vă place? Nu trebuie să-mi placă mie!! Finalul este al tău, ție trebuie să-ți placă. Eu pot doar să-ți spun că mai ai de învățat, că sunt erori ce trebuie îndreptate la cusut, că da, e prima dată, dar e un început…

Cam atât despre activitățile de duminică. Încă nu știu exact ce vom face pe 11 decembrie, dar cu siguranță va fi un ornament pentru pomul de iarnă ori o felicitare. Și nu va fi simplu… 🙂

Parteneri: