Corvoadă, ambiție sau autocontrol?

Sâmbătă, într-o atmosferă extrem de relaxată, la Bookfest, am desfășurat, împreună cu Editura Casa, încă un atelier pentru copii, inspirat de numărul 127 al colecției „Idei creative” – Înșirarea mărgelelor pentru copii și începători.

Pentru mine a fost minunat. M-am bucurat să revăd copiii care au mai venit, dar și pe cei noi. M-am bucurat să văd că sarcina de lucru nu i-a speriat, și ne-am încadrat perfect în timp. M-am bucurat că am putut sta și un pic de vorbă cu ei, nu doar să lucrăm. Iar cei care au lucrat au ilustrat, pe deplin, titlul. Dar să le iau pe rând.

Organizarea

Mi se pare încă uluitor că toți cei care au sunat și au rezervat au și venit, sau, dacă mi-a scăpat mie ceva, oricum am fost fix câți știam că vom fi. Am început la „fix”, am avut toate pregătite, chiar și cei de la târg au fost impecabili, n-a fost nevoie să cerem nimic.

Există momentele acestea de speranță sinceră, când toate celelalte se prăbușesc în jur, că avem niște copii minunați, și suntem pe calea cea bună!

Remarc cu plăcere de la atelier la atelier că reușesc să conving părinții să nu lucreze în locul copiilor. Știu că nu se pot abține, că uneori tendința rapidă de abandon a celor mici îi determină să mai țină „roțile ajutătoare” la bicicletă, însă cu cât îi învățăm să zboare mai devreme, cu atât vor zbura mai bine.

De data aceasta n-am pregătit film demonstrativ. Poate că ar fi fost util, dat fiind că a fost nevoie să reiau, de câteva ori explicația pentru punctul cheie al proiectului, însă mi-am improvizat o tablă, dintr-o coală mare, albă, și am făcut schema. Este esențial să aibă modelul în față la această vârstă, poți să explici de 10 ori, dacă nu arăți, tot degeaba. K., pe care am cucerit-o de vreo doi ani cu activitățile și nu le mai ratează, mi-a reproșat lipsa mijloacelor de învățare bazate pe tehnologie. 🙂 Cum adică, fără film?!

Sper ca la următoarea activitate să n-o dezamăgesc, și să avem o temă provocatoare, cu film…

Dificultăți

Dacă vi se pare un proiect ușor, doar vi se pare. S-a lucrat cel puțin o oră, 100 de mărgele mici, cel puțin, pentru cine a făcut brățara, 150 pentru cine a făcut colier, plus clopoțeii albi, și mijlocul aferent. M., cea mai mare dintre ei, mi-a zis că părea simplu, dar că nu e chiar așa, trebuie să fii atentă.

Mi-aș mai fi dorit să am timp să-i învăț pe copii să facă nodurile pentru prinderea încheietorii. Și eu le-am învățat (câteva) de la Iris, care le exersa pentru tabăra de cercetași. Iar cu nylon de pescuit… e greu. Am pregătit eu de-acasă nylonul și agățătorile, acolo au înșirat ei și, la final, tot eu am încheiat, cu un alt nod. Poate vom apuca, la un moment dat, la un atelier într-un spațiu dedicat, să învățam și aceste noduri.

Am avut și un abandon în cursă. Înșiratul este în primul rând o probă de răbdare. Am transformat sarcina imediat, și am pregătit un inel cu floricică pentru mama. Dar modelul a făcut senzație, și imediat am mai avut o cerere…

Colierele, la final

Singurele reguli pe care le pun sunt cele legate de tehnica folosită. Aici, numărul de mărgele pe un interval – dar i-am lăsat și să modifice și sistemul pentru clopoțel. Nu am vrut să fac eu un colier, de teamă să nu dau startul la imitații; am considerat că modelul din carte este suficient. Eroare, căci mărgelele au fost o idee mai mici decât cele indicate în proiect, și ar fi fost nevoie să punem mai multe pe interval, ca să iasă perfect distribuit.

Dar… cred că puteți vedea, din expresiile copiilor, cam care e nivelul de satisfacție de la final.

Am reușit, cu puțin ajutor, să fim și live, pe pagina noastră de facebook, chiar în timpul atelierului, iar mai jos –  un mic fragment de lucru. Mulțumesc, încă odată, editurii Casa, pentru că nu încetează să mă provoace cu ceea ce îmi este mie mai drag să fac!

Atelierele se pot desfășura la cerere și pe orice temă. Pentru detalii, accesați această pagină.

 

Atelier – „Căsuța lui Moș Crăciun” – epilog

Astăzi am încheiat primul meu atelier în care Iris și-a luat în primire cu adevărat rolul de asistent la ateliere. De ceva vreme am preferat ca weekendurile pe care copiii le petrec cu mine să le dedic lor, și cele în care am activități să fie doar ale mele. Azi a fost atât de fericită că în sfârșit poate merge cu mine, încât n-am reușit nicicum să o las acasă. Știu prea bine ce înseamnă munca cu copiii, nu e ușor deloc, și nu i-aș fi cerut… La final îmi spunea că, dacă asta înseamnă să fie profesoară, nu-i trebuie. I-aș spune eu că nici să fii pediatru nu e altceva, dar n-o fac să se răzgândească cât nu prea are alternative pe listă 🙂 .

Când am plecat de dimineața de-acasă, atelierul părea simplu. Copiii înscriși erau mari, nimic dificil la orizont, Iris cocheta cu ideea că participă și ea și își face căsuța ei… cu o oră înainte de atelier, planurile s-au schimbat, limita de vârstă a fost doar o recomandare pe hârtie, căci am uitat cu desăvârșire să verific la telefon, fiind convinsă că cine sună a verificat informațiile de pe site. Atelierul s-a desfășurat la capacitatea maximă. Cu alte cuvinte, n-am mai avut timp să fac poze, doar am reușit, cu coada ochiului, s-o urmăresc. E atentă, zâmbește, explică, și sunt atât de mândră de ea! Facem „echipă”.

Revenind la activitate, lucrurile s-au desfășurat așa cum îmi programasem. Căsuța a luat peste jumătate din timpul alocat, și a fost atât de migăloasă, că nici nu și-au dat seama cum trece timpul. N-au cerut apă, n-au cerut la toaletă, au lipit cu atâta concentrare… marea mea surpriză a fost A., de aproape 4 ani, care s-a descurcat exemplar, și a urmat cu sfințenie instrucțiunile, nefiind nevoie să reluăm nicio etapă. Regret enorm că nu am poze din toate etapele, pe cea finală, de la felicitări, a fost imposibil să o surprind. Doar la final am apucat să surprind „creativitatea” în toată splendoarea ei. Iar căsuțele – am surprins doar 5, deși erau minunat înșirate toate aproape de final!

Sper că moșul va fi mulțumit de găzduirea oferită de copii, și îi va recompensa pe măsura muncii depuse. Dacă vă plac activitățile propuse, ne puteți urmări pe pagina de Facebook (după „Like” neapărat dați și Follow, pentru a primi notificările), sau vă puteți abona la articolele de pe blog, și, pe lângă noutățile despre activitățile desfășurate, veți primi constant recomandări de proiecte și lectură pentru acasă.

Dacă proiectul căsuței (sau alte activități de Crăciun) vă surâde, activitățile pot fi desfășurate și la domiciliu. Detalii la telefon 0722/955/103.

atelier privat Craciun

Atelier acasă de Crăciun

Weekendul acesta am avut parte de un atelier „privat”, cu tematică de sărbători. Cunoșteam oarecum copiii, chiar dacă îi văd din an în an, și ei abia dacă mai țin minte că m-au mai văzut la o altă activitate. Așa că nu mi-a fost greu să mă duc „bine pregătită”, în sensul că, dacă data trecută m-au luat oarecum prin surprindere cu mofturile, acum am avut mai bine pregătite regulile la început. Grupa mijlocie și clasa I, lucru diferențiat.

Le-am pregătit o activitate de cusut, și, pentru că n-au mai cusut niciodată, am ales să nu cos cu ac normal. Da, știu, a durut să-mi calc pe inimă… dar… asta e, e important să nu se simtă frustrat chiar de prima dată. Mi-am fixat ca obiective învățarea mișcării pentru o cusătură ordonată. Pe lângă asta, am fost foarte mulțumită că după numai vreo 5 mișcări și 5 observații, cumulate, trăgeau ața în totalitate după ac, de vreo două ori la cel mic însăilarea s-a transformat în punct de feston, dar am rezolvat.

atelier privat Craciun

Seturile folosite nu au fost confecționate de mine, au fost cumpărate, și a fost prima dată când le-am testat. Ar fi fost bine să le testez de-acasă, căci am avut surpriza să aibă firul de ață prea mic… și să nu am la mine nimic să improvizez. Cum în casă nu se găsea decât sfoară de cânepă, n-am avut de ales. Copiii n-au simțit diferența, însă eu… da. Rezultatul îl vedeți în poză, fiecare a avut libertatea de a le așeza cum a dorit, inclusiv să decoreze o parte sau ambele părți (de aceea e mai golașă cea din dreapta…). Setul includea și bandă dublu-adezivă, extrem de adezivă, motiv pentru care am tăiat-o eu bucățele și-am lipit-o pe nasturi și pe ren, iar ei au dezlipit doar a doua parte și le-au atașat pe șosete. Pentru patru ani, a fost suficient un nod, și nu fundă la panglică, și acesta ne-a dat destul de furcă.

Ne-a luat circa jumătate de oră, și, dacă la cea mare mă așteptam la un rezultat bun, am fost foarte mulțumită și de cel mic, protestatarul șef, care s-a conformat noilor reguli și a executat apoi toate cerințele.

A doua activitate a fost ceva mai liberă, dar muuult mai pe placul lor. Le-am dus doi suporți de creioane, înveliți în autocolant de plastic, și forme predecupate autocolante. Am încercat să-i conving să le facem tematic, și din grămadă să selecteze ori animale, ori mijloace de transport, ori monstruleți… ți-ai găsit… era etapa „relaxantă” a lecției, așa că m-au întrebat dacă, totuși, nu-i pot lăsa să facă „cu de toate”, cum vor ei. Și da… au ieșit cu de toate. La urma urmei, și-au confecționat niște suporți la care ei se vor uita în fiecare zi, așa că de ce aș avea eu o problemă cu asta?!

atelier privat Craciun

Dacă vă plac activitățile noastre, urmează weekendul acesta un atelier de confecționat căsuțe și felicitări, din spumă, pentru copii 6+ (detalii aici) și un atelier pentru decorațiuni de Crăciun, pentru copii 4-6 ani (detalii aici). Pentru activitățile private, detalii la telefon 0722/955/103.

casuta felicitare

atelier soseta mos nicolae

Șosetă pentru Moș Nicolae

Activitățile de toamnă s-au încheiat înainte de finalul calendaristic, când am preferat să ne „reorientăm” și să ne creștem cota de fapte bune pe răbojul primului sfânt darnic din luna lui decembrie: am confecționat o șosetă pentru cadouri, în cadrul atelierului la care au participat copii de 4-6 ani. 

Activitatea principală în realizarea proiectului a fost cea de șnuruire. Am pregătit pentru copii șosete, confecționate din două părți de fetru – roșu și verde. Suportul a fost perforat înainte de mine, pentru fiecare dintre ei, cu cleștele textil (ocazie cu care mi-am dat seama că la clasă trebuie musai șezătoare cu mămicile înainte de sărbători, pentru pregătirea materialelor, e exclus să fac asta pentru treizeci de copii!) Copiii s-au descurcat bine și foarte bine, bătăi de cap le-a dat urechea acului, care nu ținea singură ața, și trasul aței în totalitate după ac…Știu că aceste activități nu (prea) se fac la grădiniță, și din șnuruire se trecea ușor în punct de feston sau însăilare. Etapa în care au primit ajutor a fost strângerea cusăturii, buclele mari consumând ața, și aici am mai strâns eu sau le-am arătat cum să procedeze. 

Însă pentru deprinderea corectă a acestor cusături e nevoie de lucru intens câteva săptămâni, de preferat cu ac real, nu cu jucăriile de plastic acum pe piață. Deși nu sunt deloc de acord cu ele, nu am găsit ace reale cu urechea atât de mare pentru firul folosit de noi. Acul rămâne ac, e o unealtă care înțeapă, pe care trebuie să o folosești corect, și nu una pe care să o prinzi între degete și să o îndoi, apăsând vârful și urechea…

atelier soseta mos nicolae

A doua etapă a fost folosirea panglicii pentru fundiță. Nu m-am așteptat și nici n-a fost un obiectiv realizarea fundiței, copiii fiind prea mici. Dar i-am provocat să încerce. Au fixat singuri panglica prin cele două orificii, iar pentru cei de 4 ani, și aceasta a fost o provocare, panglica trebuia „micșorată”, degețelele să realizeze o pensă puternică. Și, după cum mă cunoașteți, eu nu lucrez în locul copiilor. Le pot arăta de oricâte ori e nevoie, dar la final scot panglica, și trebuie să se descurce singuri. La asta nu s-au așteptat 2-3 puști care, insistând foarte mult să le „arat” pe modelul lor, când a fost totul gata, inclusiv fundița, aveau un zâmbet larg de satisfacție că „au rezolvat problema”. Și-au revenit repede, căci într-o secundă a dispărut creația mea, și au luat-o de la capăt, iar acasă au plecat cu ceea ce au înnodat ei.

Finalul apoteotic le-a aparținut, adică au avut „liber” la perforatoare, să decoreze cum vor. În orice proiect trebuie să existe și o etapă de libertate totală, în care copilul să decidă. Apăsatul pe perforatoare nu este o misiune foarte ușoară: trebuie să schimbi hârtia, dacă nu ai destulă forță pentru carton. Trebuie să te folosești de ambele mâini dacă nu au pârghie, să-ți utilizezi greutatea corpului propriu pentru a apăsa. Nici să alegi, să combini, nu este simplu, atunci când nu este nimeni să-ți spună pune trei inimi și două flori. Să decizi singur este foarte greu!

Ultima „problemă” este preferata mea: doamna, vă place? Nu trebuie să-mi placă mie!! Finalul este al tău, ție trebuie să-ți placă. Eu pot doar să-ți spun că mai ai de învățat, că sunt erori ce trebuie îndreptate la cusut, că da, e prima dată, dar e un început…

Cam atât despre activitățile de duminică. Încă nu știu exact ce vom face pe 11 decembrie, dar cu siguranță va fi un ornament pentru pomul de iarnă ori o felicitare. Și nu va fi simplu… 🙂 

 

Parteneri:

GOKID.ro


* La cerere, activitățile se pot realiza în particular, cu un grup de maxim 4 copii, în funcție de programări. Detalii la telefon 0722.955.103.

** Următorul atelier: 10 decembrie, ora 12:00

casuta felicitare

casuta felicitare

10 decembrie – atelier: Căsuța lui Moș Crăciun

Colaborarea cu Apilonia Educational Center din această toamnă a avut, pe lângă cursul de știință aplicată WeDo 2.0 și un alt rezultat, care mie îmi merge la suflet: un atelier creativ, la care să provocăm nu numai înclinațiile artistice, dar și pe cele tehnice ale copiilor. În plin sezon de pregătiri pentru Crăciun, vrem să construim o decorațiune care își va găsi cu ușurință locul în aranjamentele de sărbători: căsuța lui Moș Crăciun.

Căsuța este realizată din spumă buretată cu densitate mare, iar îmbinarea pieselor presupune un exercițiu de imaginație și inginerie, cu utilizarea abilităților de puzzle 3D. Și, de ce nu, de a construi o casă din „prefabricate”, pornind de la fundație, și până la acoperiș. Urmează apoi elementele de detaliu, „tâmplărie” și decorațiuni, realizate tot din spumă, dar autocolantă, și suficient de sclipitoare pentru a le lua ochii celor mici. Etapa finală presupune realizarea decorului „de sezon”, zăpadă din abundență, și, cel mai important, bradul de Crăciun.

Lucrul cu copiii presupune însă și educarea unui spirit de economie. Trăim pe o planetă ale cărei resurse sunt limitate, și trebuie să învățăm că recilarea, căutarea de noi sensuri pentru ceea ce pare la început inutil, trebuie să devină un exercițiu natural pentru fiecare dintre noi. De aceea vom vedea cum putem confecționa o felicitare folosind o parte din materialele rămase, carton colorat, și câteva unelte care sunt sigură că vor face deliciul copiilor: clește-perfor, instrumente de biguit, ghilotină, perforatoare decorative.

casuta felicitare

Atelierul este găzduit de European Examinations Center, și mai jos aveți harta (vizavi de liceul „Iulia Hasdeu”). Prețul atelierului este de 50 lei, și este programat sâmbătă, 10 decembrie, la ora 12:00. Pentru întrebări referitoare la activitate, folosiți câmpul de comentarii de mai jos.

Înscrierile se fac la telefon 0722 955 103 sau la adresa admin@talentedenazdravani.ro. Atelierul este recomandat copiilor începând cu clasa pregătitoare.

Atelier – 27 noiembrie – Ghetuța lui Moș Nicolae

Sezonul de sărbători se apropie cu pași repezi, și odată cu el, cele mai faine proiecte din an. Tocmai pentru că începutul de decembrie este marcat de prima sărbătoare așteptată de cei mici, atelierul pe care vi-l propun le dă o mână de ajutor în impresionarea Moșului. 

Ghetuțele pot străluci de curățenie, însă una confecționată cu propriile mânuțe va fi mult mai atrăgătoare. Atelierul este destinat copiilor preșcolari (clasa pregătitoare inclusiv), și are ca scop dezvoltarea musculaturii fine a mâinii prin activități de lucru manual. Însăilarea, sau șnuruirea, solicită în primul rând răbdarea copiilor de a urma pașii de realizare a unui proiect, apoi coordonarea și precizia, și îi încurajează să se concentreze mai bine în sarcină.

Șoseta rezultată poate fi utilizată pentru depozitarea unor mici obiecte, desene, ori ca ornament pentru brad – recipient pentru bomboane și acadele. 

Pentru realizarea proiectului, copiii vor folosi fetru predecupat și perforat (la această parte a proiectului îi ajut eu), conform modelului, vor încerca să realizeze o fundiță – elementul cu gradul cel mai mare de dificultate al proiectului, iar apoi vor decora, după dorință, cu elemente pe care le vor confecționa singuri, din carton – cu ajutorul perforatoarelor decorative, sau fetru – decupate de fiecare, cu foarfeca.

Am constatat de-a lungul timpului că activitățile de acest gen ridică probleme la vârsta preșcolară, nu este deloc simplu să realizezi asamblarea printr-un model uniform, iar fundițele (câte una pe fiecare parte) sunt o provocare demnă de jocurile olimpice. Decorațiunile vor fi realizate tot de ei, au o plăcere deosebită în a perfora – diverse forme și culori – până se opresc la „combinația perfectă” pentru proiectul lor. Sper însă ca foarfeca să le fie bun prieten, și să accepte provocarea de a confecționa singuri elementele necesare. 

Pentru înscriere, accesați vă rog acest link. Orice alte întrebări le puteți adresa prin intermediul formularului de contact de mai jos. 

afis-ghetuta-lui-mos-nicolae

Atelier gratuit în București: Abilități practice pentru cei mici

Cum v-am obișnuit deja, Gaudeamus înseamnă pentru mine și un atelier frumos, realizat împreună cu Editura Casa, iar anul acesta ne ajută în organizare și magazinul online Tribeka, cu materialele necesare. Pentru că a ieșit din tipar un nou număr al colecției „Idei Creative”, care mie îmi place enorm, și pe care vi-l recomand cu căldură pentru serile lungi de iarnă ce urmează, am ales la rândul meu activități pentru copii inspirată de proiectele cuprinse în volum.

Sunt sigură că ați văzut deja pe blog proiectele asemănătoare, însă cum bețele late rămân încă un material mai greu de găsit, vă aștept la lucru. Atelierul este gratuit, dar locurile sunt limitate la 12. Vă rog să rezervați printr-un sms la 0722/955.103, în care să specificați numele și vârsta copilului. Veți primi mesaj de confirmare dacă mai sunt locuri disponibile. Este posibilă și înscrierea prin email, rămâne la latitudinea dumneavoastră ce variantă preferați.

Bine de știut: la atelier lucrează copiii, nu părinții. Există o limită de vârstă impusă, și aceasta va fi respectată. Se întâmplă ca participanții să vină însoțiți de frați mai mici, vă rog mult să înțelegeți că activitatea nu este proiectată pentru preșcolari. 

Încă o mențiune importantă: vom picta cu vopsele acrilice, nu cu tempera. Evitați să veniți în hăinuțe de care sunteți foarte atașați, vopselele nu prea mai ies la spălat, iar pentru cei mari nu există șorțulețe de protecție, ci doar atenția și coordonarea proprie. Vom realiza doi mignoni și o sperietoare, iar obiectele le vor rămâne copiilor. În imaginea de mai jos aveți modelele orientative pentru ceea ce ne propunem, sperăm că vă plac și sunt suficient de atractive pentru a vă convinge să petrecem sâmbăta împreună.

banner-kezmuves-foglalkozas

Atelier – duminică, 13 noiembrie: Coroniță decorativă de toamnă

Dacă toamna se numără bobocii, toamna aceasta eu număr atelierele creative. Primul din serie, despre care vă povestesc astăzi, are loc duminică, 13 noiembrie, începând cu ora 10.30 lângă parcul IOR, în București, și mi-am propus ca, împreună cu copiii, să realizăm o coroniță de toamnă, căci anotimpul se apropie de sfârșit, și parcă ar trebui să păstrăm puțin din explozia de culoare ce-i e caracteristică.

Vârsta căreia îi sunt adresate activitățile se încadrează în intervalul 4-7 ani. Ca de obicei, pentru cei care au mai lucrat cu mine, îmi doresc ca la finalul activității copilul să fie cel care acumulează un plus de valoare și îndemânare, motiv pentru care proiectul va avea de atins câteva obiective. 

Copiii sunt obișnuiți, de la școală și de la grădiniță, cu proiecte de acest gen, însă îi voi încuraja să lucreze independent, urmând instrucțiunile mele, fără a interveni dacă nu este cazul. Un proiect nu trebuie să corespundă 100% modelului, trebuie să respecte tehnica și să-l reprezinte pe autor. Imaginea de mai jos este, în acest sens, cu titlu de prezentare, chiar dacă coronița va fi decorată cu modele la alegere de frunze, fructe și legume de toamnă. Nu le voi arăta copiilor decât pașii de realizare, și materialele disponibile pentru decor. Decizia de asamblare le va aparține. Pentru dezvoltarea coordonării și mușchilor mici ai mâinii, le-am pregătit o etapă de lucru cu șnur de hârtie, cu care sunt sigură că nu s-au mai întâlnit până acum, și vor descoperi un nou mod de a-l folosi.

Așadar, dacă programul de duminică vă permite, vă aștept împreună cu GoKid la Clubul de Arte Plastice – Cu ochii pe culoare (Bucuresti, Sector 3, Str. Rotundă nr. 4, bl.Y1A, Sc. 3, zona Parc IOR – Nicolae Grigorescu – metrou Nicolae Grigorescu, ieșirea Ilioara sau Autobuz 102). Sunt disponibile 12 locuri.

Prețul atelierului este de 50 lei/copil, (frații beneficiază de 20% reducere). 

Pentru detalii și înscrieri apelați 0728 188 256.

14963547_1549606445053309_1800900074_o

Adaconi și o vizită unică la Hațeg

Ori de câte ori aș ajunge la Hațeg, experiența pe care Adaconi ne-a oferit-o săptămâna trecută va rămâne mereu unică. În primul rând, pentru că o singură dată îți sărbătorești cea de-a 25-a aniversare. Mi-aș dori să fac poze și la a 50-a, dar cred că Iris are mai multe șanse decât mine, dacă rămâne pe linia pe care a început să meargă.

adaconi_25ani

Adaconi este unul dintre primii parteneri pe care i-am avut pe site. I-am descoperit în urmă cu vreo 6 ani, când atelierele mele aveau nevoie de un furnizor de materie primă pentru activitățile de lucru manual, și care să îndeplinească două criterii: să fie de calitate și accesibilă la preț. Depozitul din București a devenit pentru mine punct de „pelerinaj”, m-am împrietenit repede cu toți cei de-acolo, și am fost „fata cu blogul” ceva vreme, până am devenit „Cristina de la Talente”. Au urmat colaborările de pe blog, concursurile și parteneriatele în realizarea articolelor, toate încercând să aducă cât mai multe informații despre adezivii, uneltele și materialele pe care eu le foloseam de la DACOart, sau despre produse noi pe care le-am încercat pentru prima dată.

Am susținut și susțin în continuare ideea că numai un copil care are ocazia să dea frâu liber imaginației se va dezvolta armonios, va ști mai apoi să gândească rapid, să găsească soluția potrivită, și în cele din urmă să reușească în tot ce-și va propune. Iar pentru preșcolari și școlari mici, activitățile creative sunt de bază. Însă acestea nu se pot desfășura numai cu o foaie de hârtie și creioane colorate. Ai nevoie de mai mult… Iar la DACO, copiii transformă joaca în artă.

Am început și eu de la zero și am învățat din fiecare experiență trăită. Sunt profesor de istorie, nu am făcut pedagogicul, și abia anul acesta îmi termin specializarea ca profesor pentru învățământul primar și preșcolar. Revenind la materiale, nu știu ce senzație ați avut voi când ați ținut prima dată în mână ochi mobili, însă pentru mine acela a fost un punct din care activitatea mea a intrat pe cu totul alt făgaș. Unul dintre cele mai reușite ateliere ale mele a fost cel în care m-am ambiționat să iau de-acasă aproape tot ce putea însemna material de craft, am făcut un imens bufet suedez, iar copiii s-au autoservit cu ce au dorit. Și nu creația în sine, rezultată atunci, a fost importantă, ci faptul că au luat la rând fiecare cutiuță, au atins și au studiat, au întrebat, s-au gândit… A fost experiența pe care am încercat-o la rândul meu weekendul trecut, la Hațeg, când am dat curs invitației echipei DACOart, și este și stilul de lucru pe care vreau să-l adopt și la clasă, cu copiii, dacă părinții mă vor susține.

În momentul în care ai un proiect de realizat, e simplu, faci planul și treci la acțiune. Dar când aterizezi pur și simplu între materiale, care mai de care mai atrăgătoare, m-am simțit copleșită. Am fost cinci hărnicuțe, fiecare cu „specializarea” ei, și, deși îmi făceau cu ochiul propunerile de scrapbooking ale Alinei, Anei și Mariei, am rămas la ceea ce știam eu mai bine: proiecte realizabile cu copiii. Seturile noi de accesorii auto-adezive erau foarte tentante, și o lume marină a luat naștere repede. Mi-am dat seama cât de distractiv e să lipești autocolante, căci, deși sunt client fidel, mereu le-au folosit copiii, eu nu le-am dezlipit niciodată. Am urmărit cu coada ochiului și bucuria copilului mic, la cumpăna dintre grădiniță și școală, care descoperea materialele, căci Alexia și Cristina ne-au dat cel mai bun exemplu la acest capitol.

A fost primul eveniment la care Iris m-a însoțit în calitate oficială, nu a fost „membru al familiei”. Ea este Năzdrăvanul  crescut mare, și tot ceea ce știe să facă a învățat prin activitățile de pe site, la care a participat ani la rând. A primit propriul ei ecuson, și mai avea puțin să și doarmă cu el la gât, altfel nu l-a dat jos. Eu sunt Iris, de la Talente de Năzdrăvani, a devenit fraza ei de prezentare, și și-a îndeplinit cu succes misiunea. Tabloul ei – la care nu am intervenit deloc, decupat liber, are o poveste și o realizare. Apoi, pentru că a terminat, a studiat operele fetelor și a realizat primul ei săculeț.

Am ajuns și în depozitul cu materiale – de câteva ori și mai bine mai mare decât cel de la București. Acasă mi-am dat seama că poate o activitate de „ordine” în depozit, în care să luăm la rând fiecare unealtă, fiecare accesoriu, să le pipăim, ar fi fost la fel de indicată ca cea de la atelier. Am avut ocazia să testăm produsele care vor îmbogăți colecția din toamnă, și mi-au rămas bine fixate în memorie două dintre unelte: cleștii de perforat (ideali pentru activitățile de șnuruire) și plăcile de biguit, cele din urmă m-au ajutat enorm să recuperez timpul și precizia în realizarea proiectului.

Adaconi, Hațeg

Gașca veselă, lângă Balaurul bondoc

Vizita la Adaconi a fost, pentru mine, ocazia de a cunoaște oamenii cu care colaborez demult, și pe care i-am văzut punând suflet în ceea ce fac, implicându-se, și dorindu-și să facă lucrurile „altfel” pentru noi, utilizatorii finali. Am văzut, și la ei, pus în aplicare sfatul cu care eu am început: începi de la 0, muncești și iar muncești, îți găsești calea și apoi mergi pe ea, serios, original, fără compromisuri. Am aflat și originea numelui Adaconi, și mai ales, de ce toate produsele lor îmbracă o poveste amuzantă în numele cu care ies pe piață: pentru că veselia și relaxarea cu care am simțit viața abordată aici de toată echipa este contagioasă și transpusă în produse.

În curând site-ul magazinului online DACOmag.ro își va schimba înfățișarea, și voi putea prezenta cum trebuie noile produse, cu linkuri de recomandare. Până atunci, am pus în album încă o amintire faină, și ceva optimism, că în România lucrurile se pot face și altfel, trebuie doar să vrei.

Adaconi, Hateg

PS: a fost primul atelier la care particip ca invitat, căci până acum eu eram organizatorul. A fost fantastic să fiu cea care cere și întreabă, și mai ales că am avut „colege” care lucrează în domeniul artistic, mult peste nivelul meu de „art&craft”, și a fost o plăcere să învăț de la ele!

Mulțumim, Adaconi, pentru invitație, a fost surpriza verii!

La concert, lângă Casa Vulcanilor. Ascultăm o drujbă și un cățel din satul de la poale.

La concert, lângă Casa Vulcanilor. Ascultăm o drujbă și un cățel din satul de la poale.

zornaitoare instrumente muzicale editura Casa

Instrumente muzicale la Bookfest

A mai trecut un târg, și încă o colaborare frumoasă cu editura Casa, încă un atelier care a surprins din multe puncte de vedere, dar și care a avut ciudățeniile lui…

Ciudățeniile au început la înscriere. E prima dată când am mers doar pe înscrierile prin sms. Culmea, unde mă așteptam să fie mai ușor, a fost mult mai greu. Așa că locurile rezervate au fost sub așteptări. Asta nu e o problemă, mereu sunt copii în târg dornici de joacă, și atelierul a fost full… doar neuronul meu se stresează. (Aștept feedback de la prieteni, că ați fost plecați din București, sau că nu v-a plăcut tema, să știu pe viitor ce să nu fac!)

zornaitoare instrumente muzicale editura Casa

Bookfest ne ia mereu prin surprindere, la fiecare ediție e „ceva” care nu e pus la punct. De exemplu, ediția aceasta, atelierul, rezervat ca fiind „pentru copii”, nu apărea pe lista evenimentelor la „Junior”. Apoi, spațiul amenajat pentru copii semăna a stand cu cărți pentru copii, în spațiul liber era o „creație” improvizată cu colaci gonflabili, pe care i-am înghesuit bine într-un colț, să avem loc pentru cele trei mese…

Surpriza a fost că erau instalate acolo mijloace de proiecție. Mi-am pregătit atelierul cu un suport video, și n-a fost nevoie să-mi instalez proiectorul meu, ci mi s-a permis să rulez filmul de-acolo. De-a lungul timpul am observat că la atelierele publice am o mare problemă cu participanții întârziați. Nu e ca la clasă, unde începi cu toți copiii la fix, demonstrezi tehnica, apoi supraveghezi execuția. Chiar și cei care rezervă locurile, nu ajung mai niciodată la fix… și să reiau explicațiile în timp de alții trebuie îndrumați este foarte dificil. Mai ales acum, când era aproape imposibil să fac demonstrația de mai multe ori!

Așadar, toți copiii, pe măsură ce au ajuns, au urmărit filmul, au primit apoi materialele, am discutat despre fiecare, când uitau ce au de făcut, reveneam la imagini, care au rulat continuu pe tot parcursul activității.

S-au apucat de lucru cu entuziasm, gândindu-se că la final ne facem orchestră de zornăitoare. N-am vrut să-i dezamăgesc, dar știam că nu se vor usca atât de repede pentru concert. În schimb nu s-au sfiit să se înfigă în aracet – am consumat aproape 1kg – pentru a lipi toate minunile. Am lucrat cu fetru, și ingredientul meu „secret”, cu care interveneam când elementele nu voiau să se lipească altfel, a fost lipiciul cu silicon lichid.

Vă spuneam și de ciudățenii… ei bine, am avut un „musafir” pe la vreo 55-60 de ani, declarat a fi fiind organizator de ateliere (deși mi-am pus mari semne de întrebare dacă îmi rămân toate foarfecele după vizita sa), și care voia musai să învețe cum se face. I-am răspuns că poate urmări filmul, poate răsfoi cartea dedicată instrumentelor muzicale de la editura Casa, și se poate uita la copii. Dar numai aceștia pot lucra. Ei bine… după ce a reușit să mă scoată nițel din zona de bună-dispoziție, abordând copiii (serios acum, mie mi se pare o regulă de bun simț să nu vorbești cu un copil străin dacă nu ai nicio treabă cu el!), s-a apucat să copieze de mână paginile din carte… moment în care i s-a explicat că se găsește la stand și am invitat-o să-l viziteze.

Altfel n-am mai avut decât o bilă neagră de dat unui bunic, după ce m-a chemat copilul… „Doamna, îi spuneți să mă lase și pe mine?” N-am menționat-o decât așa, în treacăt, că tot am primit întrebarea de ce în prezentarea atelierului am spus că este pentru copii, nu pentru părinți… că ce părinți am întâlnit…. De multe tipuri!!

Am avut și doi pitici de 4 ani, care s-au descurcat numai cu ajutorul părinților. Fetița și-a dorit foarte mult să participe, s-a rugat de mine și n-a renunțat până nu l-a așezat pe tătic pe scaun s-o supravegheze… Băiețelul a venit cu mama, pentru prima dată, și a lucrat după puteri.

Mai jos aveți câteva imagini de la atelier. Dacă ați participat și vă recunoașteți, lăsați un mesaj să vă trimit pozele. Mulțumesc editura Casa pentru ideile creative și ocazia de a ne juca!

Foto: Triaxon.ro