10 decembrie – atelier: Căsuța lui Moș Crăciun

Colaborarea cu Apilonia Educational Center din această toamnă a avut, pe lângă cursul de știință aplicată WeDo 2.0 și un alt rezultat, care mie îmi merge la suflet: un atelier creativ, la care să provocăm nu numai înclinațiile artistice, dar și pe cele tehnice ale copiilor. În plin sezon de pregătiri pentru Crăciun, vrem să construim o decorațiune care își va găsi cu ușurință locul în aranjamentele de sărbători: căsuța lui Moș Crăciun.

Căsuța este realizată din spumă buretată cu densitate mare, iar îmbinarea pieselor presupune un exercițiu de imaginație și inginerie, cu utilizarea abilităților de puzzle 3D. Și, de ce nu, de a construi o casă din „prefabricate”, pornind de la fundație, și până la acoperiș. Urmează apoi elementele de detaliu, „tâmplărie” și decorațiuni, realizate tot din spumă, dar autocolantă, și suficient de sclipitoare pentru a le lua ochii celor mici. Etapa finală presupune realizarea decorului „de sezon”, zăpadă din abundență, și, cel mai important, bradul de Crăciun.

Lucrul cu copiii presupune însă și educarea unui spirit de economie. Trăim pe o planetă ale cărei resurse sunt limitate, și trebuie să învățăm că recilarea, căutarea de noi sensuri pentru ceea ce pare la început inutil, trebuie să devină un exercițiu natural pentru fiecare dintre noi. De aceea vom vedea cum putem confecționa o felicitare folosind o parte din materialele rămase, carton colorat, și câteva unelte care sunt sigură că vor face deliciul copiilor: clește-perfor, instrumente de biguit, ghilotină, perforatoare decorative.

Atelierul este găzduit de European Examinations Center, și mai jos aveți harta (vizavi de liceul „Iulia Hasdeu”). Prețul atelierului este de 50 lei, și este programat sâmbătă, 10 decembrie, la ora 12:00. Pentru întrebări referitoare la activitate, folosiți câmpul de comentarii de mai jos.

Înscrierile se fac la telefon 0722 955 103 sau la adresa admin@talentedenazdravani.ro. Atelierul este recomandat copiilor începând cu clasa pregătitoare.

Atelier – 27 noiembrie – Ghetuța lui Moș Nicolae

Sezonul de sărbători se apropie cu pași repezi, și odată cu el, cele mai faine proiecte din an. Tocmai pentru că începutul de decembrie este marcat de prima sărbătoare așteptată de cei mici, atelierul pe care vi-l propun le dă o mână de ajutor în impresionarea Moșului.

Ghetuțele pot străluci de curățenie, însă una confecționată cu propriile mânuțe va fi mult mai atrăgătoare. Atelierul este destinat copiilor preșcolari (clasa pregătitoare inclusiv), și are ca scop dezvoltarea musculaturii fine a mâinii prin activități de lucru manual. Însăilarea, sau șnuruirea, solicită în primul rând răbdarea copiilor de a urma pașii de realizare a unui proiect, apoi coordonarea și precizia, și îi încurajează să se concentreze mai bine în sarcină.

Șoseta rezultată poate fi utilizată pentru depozitarea unor mici obiecte, desene, ori ca ornament pentru brad – recipient pentru bomboane și acadele.

Pentru realizarea proiectului, copiii vor folosi fetru predecupat și perforat (la această parte a proiectului îi ajut eu), conform modelului, vor încerca să realizeze o fundiță – elementul cu gradul cel mai mare de dificultate al proiectului, iar apoi vor decora, după dorință, cu elemente pe care le vor confecționa singuri, din carton – cu ajutorul perforatoarelor decorative, sau fetru – decupate de fiecare, cu foarfeca.

Am constatat de-a lungul timpului că activitățile de acest gen ridică probleme la vârsta preșcolară, nu este deloc simplu să realizezi asamblarea printr-un model uniform, iar fundițele (câte una pe fiecare parte) sunt o provocare demnă de jocurile olimpice. Decorațiunile vor fi realizate tot de ei, au o plăcere deosebită în a perfora – diverse forme și culori – până se opresc la „combinația perfectă” pentru proiectul lor. Sper însă ca foarfeca să le fie bun prieten, și să accepte provocarea de a confecționa singuri elementele necesare.

Pentru înscriere, accesați vă rog acest link. Orice alte întrebări le puteți adresa prin intermediul formularului de contact de mai jos.

Atelier gratuit în București: Abilități practice pentru cei mici

Cum v-am obișnuit deja, Gaudeamus înseamnă pentru mine și un atelier frumos, realizat împreună cu Editura Casa, iar anul acesta ne ajută în organizare și magazinul online Tribeka, cu materialele necesare. Pentru că a ieșit din tipar un nou număr al colecției „Idei Creative”, care mie îmi place enorm, și pe care vi-l recomand cu căldură pentru serile lungi de iarnă ce urmează, am ales la rândul meu activități pentru copii inspirată de proiectele cuprinse în volum.

Sunt sigură că ați văzut deja pe blog proiectele asemănătoare, însă cum bețele late rămân încă un material mai greu de găsit, vă aștept la lucru. Atelierul este gratuit, dar locurile sunt limitate la 12. Vă rog să rezervați printr-un sms la 0722/955.103, în care să specificați numele și vârsta copilului. Veți primi mesaj de confirmare dacă mai sunt locuri disponibile. Este posibilă și înscrierea prin email, rămâne la latitudinea dumneavoastră ce variantă preferați.

Bine de știut: la atelier lucrează copiii, nu părinții. Există o limită de vârstă impusă, și aceasta va fi respectată. Se întâmplă ca participanții să vină însoțiți de frați mai mici, vă rog mult să înțelegeți că activitatea nu este proiectată pentru preșcolari.

Încă o mențiune importantă: vom picta cu vopsele acrilice, nu cu tempera. Evitați să veniți în hăinuțe de care sunteți foarte atașați, vopselele nu prea mai ies la spălat, iar pentru cei mari nu există șorțulețe de protecție, ci doar atenția și coordonarea proprie. Vom realiza doi mignoni și o sperietoare, iar obiectele le vor rămâne copiilor. În imaginea de mai jos aveți modelele orientative pentru ceea ce ne propunem, sperăm că vă plac și sunt suficient de atractive pentru a vă convinge să petrecem sâmbăta împreună.

Atelier – duminică, 13 noiembrie: Coroniță decorativă de toamnă

Dacă toamna se numără bobocii, toamna aceasta eu număr atelierele creative. Primul din serie, despre care vă povestesc astăzi, are loc duminică, 13 noiembrie, începând cu ora 10.30 lângă parcul IOR, în București, și mi-am propus ca, împreună cu copiii, să realizăm o coroniță de toamnă, căci anotimpul se apropie de sfârșit, și parcă ar trebui să păstrăm puțin din explozia de culoare ce-i e caracteristică.

Vârsta căreia îi sunt adresate activitățile se încadrează în intervalul 4-7 ani. Ca de obicei, pentru cei care au mai lucrat cu mine, îmi doresc ca la finalul activității copilul să fie cel care acumulează un plus de valoare și îndemânare, motiv pentru care proiectul va avea de atins câteva obiective.

Copiii sunt obișnuiți, de la școală și de la grădiniță, cu proiecte de acest gen, însă îi voi încuraja să lucreze independent, urmând instrucțiunile mele, fără a interveni dacă nu este cazul. Un proiect nu trebuie să corespundă 100% modelului, trebuie să respecte tehnica și să-l reprezinte pe autor. Imaginea de mai jos este, în acest sens, cu titlu de prezentare, chiar dacă coronița va fi decorată cu modele la alegere de frunze, fructe și legume de toamnă. Nu le voi arăta copiilor decât pașii de realizare, și materialele disponibile pentru decor. Decizia de asamblare le va aparține. Pentru dezvoltarea coordonării și mușchilor mici ai mâinii, le-am pregătit o etapă de lucru cu șnur de hârtie, cu care sunt sigură că nu s-au mai întâlnit până acum, și vor descoperi un nou mod de a-l folosi.

Așadar, dacă programul de duminică vă permite, vă aștept împreună cu GoKid la Clubul de Arte Plastice – Cu ochii pe culoare (Bucuresti, Sector 3, Str. Rotundă nr. 4, bl.Y1A, Sc. 3, zona Parc IOR – Nicolae Grigorescu – metrou Nicolae Grigorescu, ieșirea Ilioara sau Autobuz 102). Sunt disponibile 12 locuri.

Prețul atelierului este de 50 lei/copil, (frații beneficiază de 20% reducere).

Pentru detalii și înscrieri apelați 0728 188 256.

Adaconi și o vizită unică la Hațeg

Ori de câte ori aș ajunge la Hațeg, experiența pe care Adaconi ne-a oferit-o săptămâna trecută va rămâne mereu unică. În primul rând, pentru că o singură dată îți sărbătorești cea de-a 25-a aniversare. Mi-aș dori să fac poze și la a 50-a, dar cred că Iris are mai multe șanse decât mine, dacă rămâne pe linia pe care a început să meargă.

Adaconi este unul dintre primii parteneri pe care i-am avut pe site. I-am descoperit în urmă cu vreo 6 ani, când atelierele mele aveau nevoie de un furnizor de materie primă pentru activitățile de lucru manual, și care să îndeplinească două criterii: să fie de calitate și accesibilă la preț. Depozitul din București a devenit pentru mine punct de „pelerinaj”, m-am împrietenit repede cu toți cei de-acolo, și am fost „fata cu blogul” ceva vreme, până am devenit „Cristina de la Talente”. Au urmat colaborările de pe blog, concursurile și parteneriatele în realizarea articolelor, toate încercând să aducă cât mai multe informații despre adezivii, uneltele și materialele pe care eu le foloseam de la DACOart, sau despre produse noi pe care le-am încercat pentru prima dată.

Am susținut și susțin în continuare ideea că numai un copil care are ocazia să dea frâu liber imaginației se va dezvolta armonios, va ști mai apoi să gândească rapid, să găsească soluția potrivită, și în cele din urmă să reușească în tot ce-și va propune. Iar pentru preșcolari și școlari mici, activitățile creative sunt de bază. Însă acestea nu se pot desfășura numai cu o foaie de hârtie și creioane colorate. Ai nevoie de mai mult… Iar la DACO, copiii transformă joaca în artă.

Am început și eu de la zero și am învățat din fiecare experiență trăită. Sunt profesor de istorie, nu am făcut pedagogicul, și abia anul acesta îmi termin specializarea ca profesor pentru învățământul primar și preșcolar. Revenind la materiale, nu știu ce senzație ați avut voi când ați ținut prima dată în mână ochi mobili, însă pentru mine acela a fost un punct din care activitatea mea a intrat pe cu totul alt făgaș. Unul dintre cele mai reușite ateliere ale mele a fost cel în care m-am ambiționat să iau de-acasă aproape tot ce putea însemna material de craft, am făcut un imens bufet suedez, iar copiii s-au autoservit cu ce au dorit. Și nu creația în sine, rezultată atunci, a fost importantă, ci faptul că au luat la rând fiecare cutiuță, au atins și au studiat, au întrebat, s-au gândit… A fost experiența pe care am încercat-o la rândul meu weekendul trecut, la Hațeg, când am dat curs invitației echipei DACOart, și este și stilul de lucru pe care vreau să-l adopt și la clasă, cu copiii, dacă părinții mă vor susține.

În momentul în care ai un proiect de realizat, e simplu, faci planul și treci la acțiune. Dar când aterizezi pur și simplu între materiale, care mai de care mai atrăgătoare, m-am simțit copleșită. Am fost cinci hărnicuțe, fiecare cu „specializarea” ei, și, deși îmi făceau cu ochiul propunerile de scrapbooking ale Alinei, Anei și Mariei, am rămas la ceea ce știam eu mai bine: proiecte realizabile cu copiii. Seturile noi de accesorii auto-adezive erau foarte tentante, și o lume marină a luat naștere repede. Mi-am dat seama cât de distractiv e să lipești autocolante, căci, deși sunt client fidel, mereu le-au folosit copiii, eu nu le-am dezlipit niciodată. Am urmărit cu coada ochiului și bucuria copilului mic, la cumpăna dintre grădiniță și școală, care descoperea materialele, căci Alexia și Cristina ne-au dat cel mai bun exemplu la acest capitol.

A fost primul eveniment la care Iris m-a însoțit în calitate oficială, nu a fost „membru al familiei”. Ea este Năzdrăvanul crescut mare, și tot ceea ce știe să facă a învățat prin activitățile de pe site, la care a participat ani la rând. A primit propriul ei ecuson, și mai avea puțin să și doarmă cu el la gât, altfel nu l-a dat jos. Eu sunt Iris, de la Talente de Năzdrăvani, a devenit fraza ei de prezentare, și și-a îndeplinit cu succes misiunea. Tabloul ei – la care nu am intervenit deloc, decupat liber, are o poveste și o realizare. Apoi, pentru că a terminat, a studiat operele fetelor și a realizat primul ei săculeț.

Am ajuns și în depozitul cu materiale – de câteva ori și mai bine mai mare decât cel de la București. Acasă mi-am dat seama că poate o activitate de „ordine” în depozit, în care să luăm la rând fiecare unealtă, fiecare accesoriu, să le pipăim, ar fi fost la fel de indicată ca cea de la atelier. Am avut ocazia să testăm produsele care vor îmbogăți colecția din toamnă, și mi-au rămas bine fixate în memorie două dintre unelte: cleștii de perforat (ideali pentru activitățile de șnuruire) și plăcile de biguit, cele din urmă m-au ajutat enorm să recuperez timpul și precizia în realizarea proiectului.

Gașca veselă, lângă Balaurul bondoc

Vizita la Adaconi a fost, pentru mine, ocazia de a cunoaște oamenii cu care colaborez demult, și pe care i-am văzut punând suflet în ceea ce fac, implicându-se, și dorindu-și să facă lucrurile „altfel” pentru noi, utilizatorii finali. Am văzut, și la ei, pus în aplicare sfatul cu care eu am început: începi de la 0, muncești și iar muncești, îți găsești calea și apoi mergi pe ea, serios, original, fără compromisuri. Am aflat și originea numelui Adaconi, și mai ales, de ce toate produsele lor îmbracă o poveste amuzantă în numele cu care ies pe piață: pentru că veselia și relaxarea cu care am simțit viața abordată aici de toată echipa este contagioasă și transpusă în produse.

În curând site-ul magazinului online DACOmag.ro își va schimba înfățișarea, și voi putea prezenta cum trebuie noile produse, cu linkuri de recomandare. Până atunci, am pus în album încă o amintire faină, și ceva optimism, că în România lucrurile se pot face și altfel, trebuie doar să vrei.

PS: a fost primul atelier la care particip ca invitat, căci până acum eu eram organizatorul. A fost fantastic să fiu cea care cere și întreabă, și mai ales că am avut „colege” care lucrează în domeniul artistic, mult peste nivelul meu de „art&craft”, și a fost o plăcere să învăț de la ele!

Mulțumim, Adaconi, pentru invitație, a fost surpriza verii!

La concert, lângă Casa Vulcanilor. Ascultăm o drujbă și un cățel din satul de la poale.

Instrumente muzicale la Bookfest

A mai trecut un târg, și încă o colaborare frumoasă cu editura Casa, încă un atelier care a surprins din multe puncte de vedere, dar și care a avut ciudățeniile lui…

Ciudățeniile au început la înscriere. E prima dată când am mers doar pe înscrierile prin sms. Culmea, unde mă așteptam să fie mai ușor, a fost mult mai greu. Așa că locurile rezervate au fost sub așteptări. Asta nu e o problemă, mereu sunt copii în târg dornici de joacă, și atelierul a fost full… doar neuronul meu se stresează. (Aștept feedback de la prieteni, că ați fost plecați din București, sau că nu v-a plăcut tema, să știu pe viitor ce să nu fac!)

Bookfest ne ia mereu prin surprindere, la fiecare ediție e „ceva” care nu e pus la punct. De exemplu, ediția aceasta, atelierul, rezervat ca fiind „pentru copii”, nu apărea pe lista evenimentelor la „Junior”. Apoi, spațiul amenajat pentru copii semăna a stand cu cărți pentru copii, în spațiul liber era o „creație” improvizată cu colaci gonflabili, pe care i-am înghesuit bine într-un colț, să avem loc pentru cele trei mese…

Surpriza a fost că erau instalate acolo mijloace de proiecție. Mi-am pregătit atelierul cu un suport video, și n-a fost nevoie să-mi instalez proiectorul meu, ci mi s-a permis să rulez filmul de-acolo. De-a lungul timpul am observat că la atelierele publice am o mare problemă cu participanții întârziați. Nu e ca la clasă, unde începi cu toți copiii la fix, demonstrezi tehnica, apoi supraveghezi execuția. Chiar și cei care rezervă locurile, nu ajung mai niciodată la fix… și să reiau explicațiile în timp de alții trebuie îndrumați este foarte dificil. Mai ales acum, când era aproape imposibil să fac demonstrația de mai multe ori!

Așadar, toți copiii, pe măsură ce au ajuns, au urmărit filmul, au primit apoi materialele, am discutat despre fiecare, când uitau ce au de făcut, reveneam la imagini, care au rulat continuu pe tot parcursul activității.

S-au apucat de lucru cu entuziasm, gândindu-se că la final ne facem orchestră de zornăitoare. N-am vrut să-i dezamăgesc, dar știam că nu se vor usca atât de repede pentru concert. În schimb nu s-au sfiit să se înfigă în aracet – am consumat aproape 1kg – pentru a lipi toate minunile. Am lucrat cu fetru, și ingredientul meu „secret”, cu care interveneam când elementele nu voiau să se lipească altfel, a fost lipiciul cu silicon lichid.

Vă spuneam și de ciudățenii… ei bine, am avut un „musafir” pe la vreo 55-60 de ani, declarat a fi fiind organizator de ateliere (deși mi-am pus mari semne de întrebare dacă îmi rămân toate foarfecele după vizita sa), și care voia musai să învețe cum se face. I-am răspuns că poate urmări filmul, poate răsfoi cartea dedicată instrumentelor muzicale de la editura Casa, și se poate uita la copii. Dar numai aceștia pot lucra. Ei bine… după ce a reușit să mă scoată nițel din zona de bună-dispoziție, abordând copiii (serios acum, mie mi se pare o regulă de bun simț să nu vorbești cu un copil străin dacă nu ai nicio treabă cu el!), s-a apucat să copieze de mână paginile din carte… moment în care i s-a explicat că se găsește la stand și am invitat-o să-l viziteze.

Altfel n-am mai avut decât o bilă neagră de dat unui bunic, după ce m-a chemat copilul… „Doamna, îi spuneți să mă lase și pe mine?” N-am menționat-o decât așa, în treacăt, că tot am primit întrebarea de ce în prezentarea atelierului am spus că este pentru copii, nu pentru părinți… că ce părinți am întâlnit…. De multe tipuri!!

Am avut și doi pitici de 4 ani, care s-au descurcat numai cu ajutorul părinților. Fetița și-a dorit foarte mult să participe, s-a rugat de mine și n-a renunțat până nu l-a așezat pe tătic pe scaun s-o supravegheze… Băiețelul a venit cu mama, pentru prima dată, și a lucrat după puteri.

Mai jos aveți câteva imagini de la atelier. Dacă ați participat și vă recunoașteți, lăsați un mesaj să vă trimit pozele. Mulțumesc editura Casa pentru ideile creative și ocazia de a ne juca!

atelier instrumente muzicale Bookfest 2016, editura Casa

Pregătiri și teste video

Primii pași

Masa furnicuțelor

Întârziați, recuperează

Primăvara din fetru

La 4 ani se lucrează de la înălțime

Căutăm ținută asortată

Ambalat, să nu ne murdărim iar

Foto: Triaxon.ro

Atelier gratuit pentru copii la Bookfest: instrumente muzicale, 4 iunie 2016

Sâmbătă, 4 iunie 2016, între orele 12:00-13:30, vă aștept împreună cu Editura Casa la Târgul de Carte Bookfest, desfășurat în incinta Romexpo, să confecționăm împreună instrumente muzicale.

Atelierul se va desfășura la Clubul Șoriceilor de Bibliotecă (este un spațiu la etaj, se vede din prima sală). Vom confecționa zornăitoare din tuburi mari de carton, îmbrăcate în fetru și decorate cu flori și fluturi, tot din fetru.

La atelier sunt așteptați copiii de minim 6 ani, tehnicile folosite nefiind accesibile pentru vârste mai mici. Menționez de pe acum că este un atelier la care lucrează copiii, iar părinții sunt rugați să nu intervină cu idei și sugestii de „mai bine”.

Participarea este gratuită, dar numărul de locuri este limitat la 12. Pentru rezervare, vă rog să trimiteți sms la numărul 0-7-2-2-9-5-5-1-0-3, în care să specificați numele copilului, vârsta, o adresă de mail validă, pentru a primi confirmarea locului.

De asemenea, am o mare rugăminte la viitorii participanți: accesați site-ul bookfest săptămâna viitoare, vedeți unde este situat Clubul Șoriceilor de Bibliotecă, pentru a putea ajunge cu ușurință. Oricât mi-aș dori, îmi este imposibil ca la ora evenimentului să pot oferi tuturor detalii la telefon privind locația. Mulțumesc pentru înțelegere!

Toate materialele necesare sunt puse la dispoziție de Editura Casa.

Vă așteptăm!

Atelier de creație- filigran, Gaudeamus 2015

Atelier filigran la Gaudeamus – 2015

Cred că este prima dată toamna aceasta, de când organizez atelierele împreună cu editura Casa, când s-a întâmplat ca din prima zi să epuizăm rezervările. Regret că nu am putut onora toate cererile sosite, ar fi trebuit să mai organizez încă un atelier pentru a putea răspunde tuturor. Mulțumesc cu această ocazie și celor care m-au anunțat în timp util că se retrag, și am putut da șansa altor copii să participe. Dar nerăbdarea celor mici mi-a dat și mie emoții în plus, mai ales că am riscat, ca de obicei, să fac lucruri pe care puțini au curaj să le încerce, să le dăm copiilor o șansă de a arăta că pot.

Scepticismul a fost și de partea noastră, a organizatorilor, și în ciuda optimismului meu, tot am pus în bagaj trusa de prim-ajutor și extra-cantitate de bandaje, din cele cu imprimeuri, pentru copii. Ca să nu mențin suspansul, nu a fost nevoie de ele, nimeni nu s-a tăiat, înțepat, accidentat, timp de o oră și jumătate cât copiii au stat cu cutterele în mână, și au decupat aproape singuri.

Părinții au înțeles că trebuie să-i lase să lucreze singuri, că nu au nimic de câștigat dacă o fac în locul lor. Da, a fost trist pentru copii, s-a lăsat și cu lacrimi, hârtia era nărăvașă, se rupea uneori mai mult decât se lăsa tăiată… Dar nu am schimbat decât o singură fișă. Au cerut ajutor, au primit pe ici pe colo, și au tăiat! Pentru unii dintre ei, era prima dată în viață când foloseau unealtă de tăiat, nici cuțit nu au mai manevrat până acum. Sper că părinții și-au făcut cu această ocazie un pic de curaj să încerce proiecte de genul acesta.

Am început activitatea cu normele de protecție a muncii, ce avem voie și ce nu să facem cu „creionul de tăiat”. Am repetat, căci media de vârstă a fost 6-8 ani, și copiii au fost mai mult decât ascultători. Primul pas a fost o mică fișă de antrenament, cu câteva forme, pe care să exerseze presiunea pe cuțit și menținerea direcției. În momentul în care tehnica era relativ înțeleasă au trecut la brăduț. Am ales acest model pentru că poate fi tăiat doar cu linii drepte, și este foarte potrivit pentru începători, sau mai bine spus pentru „debutanți”. Probleme foarte serioase a ridicat poziția în care e ținută unealta de scris, coordonarea acesteia depinzând foarte mult de acest lucru. Și aici mai trebuie lucrat… în ultimul timp greu găsești copii care țin corect creionul. Nu înseamnă că nu scriu, sau că nu se descurcă, ci că mâna stă tensionată într-o poziție inconfortabilă, și obosește mai repede. Nu este un impediment pe termen scurt, și veți vedea din filmulețul de mai jos că se poate, însă nu încurajez acest mod de lucru.

Am filmat-o pe una dintre fetițe, debutantă 100% cu această tehnică, dar care a înțeles foarte repede ce are de făcut. Am admirat-o însă pentru modul în care a înțeles să-și ușureze munca, răsucind de fiecare dată modelul pentru a tăia în poziția cea mai convenabilă. Vă sfătuiesc s-o urmăriți. Filmul nu este prelucrat, viteza de lucru este cea reală.

Nu am terminat brăduții, nici nu mi-am propus acest lucru, din moment ce, într-o oră, trebuia să ne însușim tehnica, să o exersăm, și apoi să terminăm un proiect amplu. Am avut însă timp să le explic, și copiilor, și părinților, cum să finalizeze acasă proiectul. (Și sper să apară online și poze cu proiectele finalizate!)

Regret că nu am avut timp aproape deloc să pot sta de vorbă cu părinții, și am fost nevoită să limitez drastic conversațiile. Sper însă ca prin intermediul blogului să putem continua discuțiile. Am ales câteva din pozele realizate la atelier, și voi trimite arhiva pe mail părinților care doresc, și lasă în acest sens un mesaj la acest articol.

În încheiere, mulțumesc editurii Casa, organizatorul evenimentului, care ne-a pus la dispoziție pentru decupat modelele publicate în numărul 119 al colecției „Idei creative”. De asemenea, mulțumiri și magazinului online Tribeka, pentru cadourile oferite copiilor participanți la atelier: un set creativ cu Moș Crăciun și ren, de asamblat. O surpriză plăcută a venit și din partea organizatorului, Romexpo, care le-a oferit copiilor și câte un suc la cutie și o plasă cu dulciuri, în avans pentru Moș Nicolae.

Felicitări speciale copiilor, care s-au ambiționat și au rezistat până la final!

Progresăm la lucru

Ce și cum tăiem

Cum se folosește cutterul

Concentrație maximă

Ce se poate face cu tehnica filigranului

Când vii cu gașca, te și distrezi

Cadourile de final

Foto: Triaxon.ro

Atelier gratuit pentru copii la târgul de carte Gaudeamus – 21 noiembrie 2015

Încep articolul cu un zâmbet, deoarece, cum se apropie târgul de carte în ultimii ani – indiferent că este Bookfest sau Gaudeamus, primesc o întrebare, cel puțin: Și, ce faci anul acesta la târg? Așadar se presupune că împreună cu editura Casa mai pregătesc o surpriză… Ei bine, da, tuturor celor cărora nu le-am răspuns până acum, le pot spune că și toamna aceasta venim cu o nouă provocare: Decorațiuni de iarnă realizate prin tehnica filigranului.

Și cum am făcut deja sondaj și teste pe această temă, știu că e foarte puțin încercată de adulți, și aproape deloc de copii. Pentru că nu este totuși simplu, atelierul se adresează copiilor 6+, care au minime abilități de scriere. Nu exclud clasa pregătitoare, fiecare își cunoaște mai bine copilul, însă este nevoie de concentrare, de efort de a ține instrumentul în mână, și de o destul de bună dezvoltare a motricității fine, de aceea am menționat abilitățile de scriere.

Copiii vor decupa un brăduț, ca cel din imaginea de mai jos. Vor folosi pentru aceasta un instrument special, care la prima vedere aduce cu un stilou, se manevrează ușor, numai că în loc de peniță va avea un vârf de cuțit. Vor asambla apoi brăduțul și îl vor lua acasă. Modelul face parte din ultima colecție creativă apărută la editura Casa, „Decupaje de iarnă pentru ferestre”, numărul 119. Nu este primul de acest gen din colecție, cu aceeași tehnică ne-au mai delectat și numerele Decoratiuni cu filigran și Mandale din hârtie, despre care am povestit deja. Din numărul 119 sper să vă arăt în curând creațiile finalizate, cu siguranță cei care vor participa la atelierul de la târg le vor vedea în realitate. Participanții la atelier vor avea parte și de un cadou surpriză pregătit de magazinul online Tribeka.

bradut filigran

Atelierul se va desfășura sâmbătă, 21 noiembrie, între orele 12.30-14:00, pavilionul central Romexpo, nivel 3.20 (harta), Salonul de carte pentru copii „Ion Creangă”. Sunt așteptați să participe 12 copii (în limita spațiului și părinții își pot pune la încercare îndemânarea), care se înscriu prin intermediul acestui articol, sau prin SMS, la numărul 0722/955`103. Vă rog specificați numele, vârsta copilului și un număr de telefon de contact. De asemenea, am rugămintea ca, în cazul în care nu mai puteți ajunge, să mă anunțați la numărul de telefon de mai sus, pentru a putea primi alți copii prezenți în târg la momentul desfășurării evenimentului.

Update: 15-XI-2015, ora 21,30 – nu mai locuri libere. Lista de așteptare va fi onorată în ordinea înscrierilor, dacă se retrage cineva.

Atelier String Art – epilog

Cum a fost azi la târg? Am avut emoții cât cuprinde, pentru că de mai bine de patru ani îmi fac curaj cu un atelier de cusut. După experiențele de la grădi, nimic, dar nimic nu putea să meargă „ca la carte”. Adică, înțelegeți, când vrei să nu te ia prin surprindere nici neprevăzutul neprevăzutului la un eveniment de promovare… Ei bine, cu toată experiența mea, vreo câteva zile de perpeleală, lista cu probleme părea să se lungească, în loc să se scurteze…

De exemplu, iese ața din ac. La grădi nu știu cum se face, dar parcă acele lucrează la simultan, iese ața din toate odată. Coșmarul zilei era ca 12 copii, simultan, să ceară ajutor… ei bine, s-a întâmplat, nu așa des – și stiu de ce, căci erau și mămici pe margine. Dar, mai ales, pentru că am avut copii cu voință, care au băgat singuri ața în ac. Concluzia: mai am de lucru la capitolul motivație cu gașca mea de școlărițe.

Apoi, mi-a fost frică să nu se rupă cartonul când trag ața. Drept pentru care am confecționat modelele din cel mai gros carton pe care l-am putut găsi. N-a fost ușor să-l perforez, dar s-a comportat minunat materialul… și de-acum mă țin de secret. La grădi cos de obicei pe carton de 160g, care poate fi printat, dar acum nu am riscat deloc.

A treia spaimă au fost nodurile și ațele încurcate. Surprinzător, ca și în cazul poveștii cu ața ieșită din ac, n-am avut foarte multe de rezolvat. Au fost câteva nodulețe, nimic grav.

Dar cea mai mare spaimă a fost aceea că nu vom reuși să coasem modelul. Am început cu cel mai simplu, codița florilor, am pregătit model din carton, cu șnur, desene explicative, le-am arătat la fiecare în parte… Doar două fetițe mai cususeră înainte, ceilalți erau toți începători. Dar niciunul n-a plecat acasă fără să coasă codița! Nici frunza nu le-a dat mari bătăi de cap, și aici au fost de mare ajutor cărțile, cu imaginea de pe copertă.

Nu mi-am închipuit că ajungem și la flori… speram, dar modelul era dificil… cu florile nu ne-am descurcat prea bine. Copiii jonglau cu noțiuni complicate – opus, corespondent, axă de simetrie – și nici eu nu le-am ușurat munca trasându-le toate liniile pe model. Am explicat, cei mai mari au înțeles, cei mai mititei – au lucrat cu mămicile, și sper să termine acasă tot modelul.

Am avut și două abandonuri, așa că atelierul meu s-a transformat în activitate simultană, în funcție de nevoile copilului… una din fetițele mici a abandonat cusutul, așa că i-am dat de lucru cu volumele din Hoinari prin anotimpuri. Știam deja cum se folosesc cărțile, așa că, după ce am lăsat-o să le răsfoiască, i-am dat și tema… să-mi spună povestea unui personaj. Căutatul prin carte, apoi dialogul cu mine, i-a mai luat ceva timp, și a urmărit mai atentă imaginile. Spre final, au trecut la dublu pe colecția Bobiță și Buburuză.

Un alt moment special al zilei aparține Ruxandrei. Aveam emoții – aștept de multă vreme să o cunosc, și pe ea, și pe mămica ei. Sunt amândouă printre cei mai fideli elevi ai site-ului meu, din octombrie 2011 participând aproape la toate temele, de fiecare dată cu lucrări excepționale. Atunci am văzut prima ei creație – un borcan de compot decorat, culmea, tot într-un concurs cu premii de la editura Casa! Ruxi, felicitări! N-am apucat să-ți spun azi, dar vom mai avea ocazia!

Ultima poveste pe care v-o spun azi e a Karinei. N-a mai cusut niciodată, și a venit la atelier pentru că i-a plăcut numele meu. Voia să facem coșulețe, dar nu s-a nimerit azi… i-am promis că-i arăt și coșulețe cum se fac (acesta e preferatul meu). Dar nu asta e povestea. Karina a negociat cu mine la sânge fiecare împunsătură de ac. Mi-a dat clar de înțeles că munca asta „atât de grea” trebuie să aibă un scop nobil, și, dacă ea se sacrifică lucrând, trebuie să știe pentru ce. Și a negociat insigna mea cu Talente de Năzdrăvani, probabil muncită precum cele de la cercetași, după satisfacția pe care o avea când a plecat cu ea în piept.