Charlie: Fabrica de ciocolata si Marele ascensor de sticla – Roald Dahl

Charlie si Fabrica de ciocolata, Marele ascensor de sticla - Roald Dahl

Printre lecturile lui Andrei de primăvară s-a numărat şi volumul Charlie si fabrica de ciocolata, de Roald Dahl. Volumul a apărut la Editura Arthur, şi a fost devorat în aproape două zile. Ne-am obişnuit amândoi să citim cărţile şi apoi să putem comenta pe marginea lor. Uneori citeşte el primul, apoi eu. Recunosc că sunt curioasă din fire, nu suport suspansul, şi profit că el a citit-o deja, ca să întreb înainte ce se întâmplă… Aşa nu am avut surprize cu niciunul dintre volume.

Charlie şi fabrica de ciocolată mi-a plăcut şi mie foarte mult, mai ales pentru modul direct în care autorul a ales să contureze personajele, atât cei cinci copii, dar şi adulţii participanţi la acţiune. De asemenea, modul realist în care a descris mediul de viaţă al personajelor, ce înseamnă viaţa şi supravieţuirea pentru Charlie Bucket şi familia lui, comparativ cu copiii din ziua de azi, care nu pot „trăi” fără smartphone, internet, şi nu mai spun câte minuni la capitolul alimentaţie. Te pot judeca foarte uşor că nu le-ai cumpărat ultimul caiet cu holograme apărut, când sunt copii pentru care pâinea nu a fost suficientă peste zi. Am privit „Fabrica de ciocolată” ca pe un duş rece pe care copiii din ziua de azi ar trebui să-l facă, prin lectură. Sunt sigură că fiecare dintre ei se va regăsi, mai mult sau mai puţin în personajele prezentate, şi nu se vor simţi foarte confortabil.

Dar, aflaţi în afara copertelor, poate vor reuşi să cearnă comportamentele, şi să-şi corecteze propriile erori. Abuzul de mâncare, răsfăţul exagerat, dependenţa de televizor, toate sunt evidenţiate şi pedepsite pe parcursul vizitei în fabrica de poveste a lui Willy Wonka, inventatorul celor mai năstruşnice reţete de dulciuri şi ciocolată.

Invenţiile lui nu se opresc în primul volum. Cel de-al doilea, Marele ascensor de sticlă, este o aventură palpitantă cu ciudatul mijloc de transport folosit în fabrică, dar şi în afara ei, la sfârşitul primei cărţi. Andrei aştepta continuarea, şi târgul de carte din iunie a adus la standul editurii Art multe surprize, printre care şi aceasta. S-a apucat de citit, dar începutul nu este suficient de atractiv, şi a renunţat o perioadă. Cum însă curiozitatea este cea care ne ajută să creştem, tot ea l-a împins să vadă ce se întâmplă cu cei 8 călători ciudaţi din imensa cutie transparentă, astfel încât nu a mai lăsat din mână cartea. Mami, până la urmă a fost super şi volumul ăsta! Mi-a plăcut!
Charlie si Fabrica de ciocolata, Marele ascensor de sticla - Roald Dahl

Pe scurt, călătoria cu ascensorul de la casa lui Charlie la fabrica unde urma de acum să locuiască cu familia se… complică puţin, şi ajung cosmonauţi de ocazie pe orbita Pământului, în contact cu o specie extraterestră deosebit de ciudată şi periculoasă. Sunt eroi de moment, când reuseşc să salveze o bună parte din echipajul unei expediţii de pe Pământ, şi ajung în final în fabrică, pentru a trece printr-o serie de întâmplări de neimaginat, pornind de la două reţete miraculoase ale domnului Wonka…

I-am cerut lui Andrei să răspundă la câteva întrebări:

Enumeră cinci lucruri care ţi-au plăcut:

Fabrica de ciocolată Marele ascensor de sticlă
Cum a găsit Charlie biletul
Omuleţii Ooompa-Loompa
Cântecele omuletilor
Veveriţele care alegeau alunele
Domnul Wonka
Vermii
Bunicii lui Charlie
Domnul Wonka
N.A.S.A.
Butoanele ascensorului

Charlie si Fabrica de ciocolata, Marele ascensor de sticla - Roald Dahl

Enumeră cinci lucruri care nu ţi-au plăcut:

Fabrica de ciocolată Marele ascensor de sticlă
Augustus Haplea
Violetta Beauregarde
Veruca Salt
Steve Teve
Batonul-TV
––––

Enumeră cinci lucruri pe care ai vrea să le trăieşti:

Fabrica de ciocolată Marele ascensor de sticlă
Să vizitez fabrica
Să am omuleţii mei Ooompa-Loompa
Să fiu Charlie
Să am Ascensorul
Să am veveriţele
Să stau în lift
Să stau la hotelul spaţial
Să văd astronauţii
Cum pluteau cei opt fără gravitaţie
Să văd vermii

Enumeră cinci lucruri pe care nu ai vrea să le trăieşti:

Fabrica de ciocolată Marele ascensor de sticlă
Să fiu prieten cu Augustus
Să fiu prieten cu Violetta
Să fiu prieten cu Veruca
Să fiu prieten cu Steve
Să merg prin ţeava de cacao
Să mă mănânce Vermii


Cărţile le găsiţi in librăria Art, dar şi online, la librarie, libris, elefant, eMAG.ro

Teme de vacanta

Cusaturi-mandalaNu, nu sunt la română, şi nici la mate. Sunt teme de lucru manual. Nu sunt nici pierdere de timp, cum am auzit de curând… cum că unii îşi lasă copiii să decupeze toată vara, şi uite cum nu fac nimic… Aşteptam de multă vreme temele de vacanţă, relaxate, fără premii, cu copii plecaţi în vacanţă, ori la bunici, dar cu creioanele la pachet. Îmi amintesc că într-una din veri aveam un mesaj… Ce ne daţi săptămâna viitoare? Noi am plecat la mare, şi n-am luat din păcate decat creioanele… ne descurcăm? Am plecat şi eu la mare cu creioane, acuarele, pernuţa de ace, fâşii de quilling. Şi ne descurcăm.

Săptămâna aceasta am dat o temă la care visam de vreo lună şi ceva. În cadrul concursului de 1 iunie, cel cu Mandala, am avut trei fetiţe din Petroşani care m-au dat gata cu ideea şi realizarea. Au realizat mandale cusute, iar una dintre ele chiar a câştigat premiul juriului. Am studiat pozele trimise de doamna lor învăţătoare, şi în final mi-am zis să încercăm şi noi.

În teorie, se fixează o lungime pentru coarda unui cerc şi se repetă la distanţe egale. Ar fi nevoie doar de un cerc şi puncte perforate, la distanţe egale. Cum însă nu era prea uşor de înţeles, am desenat şi corzile. Pentru print aveţi aici modelul pe carton. Perforaţi doar capetele liniilor, pe cercul exterior. Liniile sunt orientative, şi ar fi recomandabil să realizaţi modelul pe verso, unde nu este imprimeu.

Puteţi şi desena un cerc cu ajutorul unui cd, şi perforaţi cu un ac la fiecare 5mm, măsurând cu o riglă. Pentru cusut urmaţi modelul, sau alegeţi o distanţă oarecare între primele două cusaturi. Cu cât punctele sunt mai apropiate, cu atât rama va fi mai subţire.

Puteţi vedea aici creaţiile copiilor.

Ora de joaca – clopotel de final

Săptămâna trecută am încheiat ultimul concurs din primul semestru al anului, un semestru care pentru mine a fost aproape un maraton, pentru Năzdrăvani o serie lungă de provocări. Ultima „probă” am desfășurat-o împreună cu Editura Casa, chiar în prag de vacanță. Am încercat să-i provocăm pe cei mici cu teme la înălțimea premiilor oferite, cărți din colecția „Idei creative”.

Și nu pot spune că nu s-au descurcat. Prima temă a fost o aplicație practică pe unul din numerele colecției, un decupaj cu broscuțe. Cea de-a doua temă a presupus folosirea capacelor din plastic pentru a realiza un tablou, pe orice temă și-au dorit copiii. Cu mai multe sau mai puține capace, copiii au improvizat si s-au descurcat.

Colaje cu capace din plasticColaje cu capace din plasticColaje cu capace din plasticColaje cu capace din plastic

A treia temă i-a trimis cu gândul la mare, la vacanță. Copiii au realizat un crab, iar pentru mine a fost deosebit de amuzant să văd că s-au orientat spre crabi comestibili. Avem crabi din roșii, din pepene, din pâine, din cornuri… dar și un exemplar foarte frumos din scoici și melci.

Crab. Craft IdeaCrab. Craft IdeaCrab. Craft Idea

Luni am aflat și cine sunt câștigătorii celor cinci premii oferite de Editura Casa. Norocoșii au fost: Maria Ruxandra F., Bucuresti, 5 ani,
Sara Fabiana Andreia C., Moisei, 5 ani,  Mihai B., Amarastii de Jos, 4 ani,  Gabriel L., Costeiu, clasa a IIIa,  Anastasia Teofana T., Pascani, 6 ani. Ei și-au revendicat deja premiile, și urmează să se hotărască ce anume își doresc din colecție. Din opțiunile sosite până acum, mă bucur să văd că se îndreaptă spre numerele cu decupaje – proiectele mele favorite :).

Mulțumim încă odată editurii Casa pentru că ne este alături și ne provoacă cu fiecare nouă apariție!

Ora de joaca – etapa a treia a concursului

Am încheiat şi ce-a de-a doua etapă a Orei de joacă, concurs cu ocazia căruia sper să provocăm un pic imaginaţia înainte de vacanţă. Săptămâna trecută am recilat dopuri colorare de plastic şi le-am folosit la realizarea unor mici tablouri. Le găsiţi pe toate în pagina dedicată probei, dacă nu ştiţi cum să umpleţi creativ după-amiezele caniculare.

Cursa iepurasilor. Bunny raceCursa iepurasilor. Bunny raceCursa iepurasilor. Bunny race

 

Săptămâna aceasta intrăm pe sub apă, şi căutam… un crab. Cerinţele şi creaţiile le găsiţi în pagina dedicată probei.
Tema trebuie terminată şi trimisă până la date de 23 iunie.

Concursul se va desfăşura în perioada 3-23 iunie 2013 şi este alcătuit din trei probe, fiecare desfăşurându-se pe parcursul unei săptămâni. Tema este anunţată luni dimineaţa, şi poate fi realizată şi trimisă până duminică seara. Pe lângă realizarea temei, copiii trebuie şi să acorde puncte colegilor de grupă, pentru a stabili clasamentul final al concursului.

Copiii trebuie să lucreze singuri. Nu au nimic de câştigat ori de învăţat dacă îşi observă la lucru părinţii ori educatorii. Nu uitaţi de codul de onoare al Năzdrăvanilor!

Concursul Ora de joacă beneficiază de 5 premii oferite de Editura Casa, constând în cinci volume, la alegere, din colecția Idei Creative. Fiecare premiu conține un singur volum.

Recomandări pentru câştigători:

Animale împletite cu tehnica scoubidou - Idei creative 71Obiecte decorative din hârtie - Ed. a II a - Idei creative 28Figurine din hârtie. Modele de primăvară şi de Paşti - Ed.  a II a - Idei creative 36Figurine jucăuşe din linguri de lemn - Idei Creative 68Decoraţiuni din hârtie. Forme geometrice - Idei creative 70

Pentru fiecare temă rezolvată, copiii care participă primesc o şansă la tragerea la sorţi pentru a câştiga unul dintre premii. Premiile nu vor fi cumulate, chiar dacă vor ieşi la extragere ambele sau toate trei numerele aparţinând unui singur copil. Un participant va primi un singur premiu, iar pentru celelalte premii se va trece la o nouă extragere.  

Cadrele didactice care doresc să participe la concurs pot înscrie un singur copil din clasă.

Premiile nu pot fi transformate în bani, şi se expediază numai la adrese de pe teritoriul României. În cazul unui premiu nerevendicat în 3 zile de la anunţarea norocoşilor (pe blog, la secţiunea "Din culisele concursurilor"), acesta se va acorda prin tragere la sorţi celorlalţi participanţi. Prin revendicarea unui premiu se înţelege adăugarea unui mesaj, în cadrul articolului dedicat anunţării câştigătorilor, care să conţină adresa şi datele de indentificare.

Tragerea la sorţi va avea loc în data de 24 iunie. Câştigătorii vor fi anunţaţi public, nu personal fiecare în parte, iar pentru a fi la curent cu detaliile următiţi articolele de pe blog prin intermediul abonamentului, realizabil aici.

Concursul de creatie MandaMagic – epilog

Am încheiat astăzi încă un concurs special, organizat împreună cu Editura Gama. A fost o lună lungă, cu promisiunea unor premii frumoase, şi mai ales cu creaţii pe care juriul cu greu le-a departajat. Am avut mai multe premii, care şi-au găsit în cele din urmă destinatarii astfel:

Premiul publicului, primul care a fost atribuit încă de săptămâna trecută, a ajuns la nr. 9, Tudor D., Sanmartin, 8 ani. Tudor a fost concurentul care a reuşit să strângă cele mai multe puncte, adică comentarii însoţite de un vot în pagina de concurs. Tudor a câştigat un voucher în valoare de 40 lei, valabil după revendicare în librăria online a editurii Gama.

Cele mai frumoase premii au fost însă cele atribuite de juriu, pentru primele două cele mai frumoase creaţii. Primul premiu a ajuns la nr. 30, Delia I., Petrosani, clasa a IIIa, iar juriul i-a acordat 74 puncte. Al doilea premiu a ajuns la nr. 28, Ioana D., Bosanci, 6 ani, căruia juriul i-a acordat 69p. Ele au câştigat câte un voucher în valoare de 60 lei, valabil după revendicare în librăria online a editurii Gama.

Pentru concurenţi au fost pregătite şi cinci premii, acordate prin tragere la sorţi. Random Integer Generator a atribuit premiile concurenţilor cu numerele: nr. 24: Maria A., Iasi, clasa I, nr. 34: Andra Maria J., Campina, 6 ani, nr. 37: Iuliana T., Brebu, 7 ani, nr. 42: Arianna F., Deleni, 5 ani, nr. 6: Mihai B., Amarastii de Jos, 4 ani.

Norocoşii vor primi din partea Editurii Gama un voucher în valoare de 20 lei, valabil după revendicare în librăria online. Acelaşi premiu va merge şi către unul din copiii care au făcut parte din juriu, şi care a fost mai norocos la tragerea la sorţi. Este vorba de juratul cu numărul 20, Horia.

De asemenea, am intermediat un premiu surpriză pentru copiii care au acceptat să se implice ca membri în juriu. Nu este uşor ceea ce le cer, şi mi se pare normal ca efortul să fie răsplătit. Premiul merge la: nr. 14, Ludovica.

Tabelele cu puncte, printscreen-urile de la extrageri, punctele acordate de juriu, sunt toate disponibile în pagina principală a concursului, în secţiunea de comentarii.

Câştigătorii au la dispoziţie trei zile pentru a revendica premiile. Până la data de 18 iunie, ora 1:00 am, câştigătorii trebuie să adauge la acest articol un mesaj, folosind adresa de mail cu care au participat la concurs/juriu. Toate premiile oferite de editura Gama includ obligatoriu un pachet la alegere din colectia Iq-Fun. Mesajul trebuie sa cuprindă:

  • Numărul de concurs/numărul în juriu şi numele participantului
  • Premiul câstigat
  • Adresa părintelui care va ridica premiului. Vă rog ca adresa poştală să includă şi codul poştal.
  • Un număr de telefon de contact.

Datele personale nu vor fi publicate pe site, mesajul va fi editat înainte de a deveni public.

Câştigătorii care nu îşi vor revendica premiile până la data menţionată le vor pierde, urmând a fi atribuite următorilor clasaţi, în cazul celor acordate de juriu, sau printr-o nouă extragere, în cazul celor "norocoase".

Vă mulţumesc tuturor pentru participare, şi vă doresc un vacantă plăcută!

Multumesc cu această ocazie şi Editurii Gama, pentru susţinerea oferită.

Editura Gama

 

Vezi pagina principala a concursului >>>>>

Engleza la scoala, sau cum am buchisit limba lui Shakespeare

Nu îmi place să trezesc amintiri amare… iar campania propusă de BlogalInitiative, cel puţin în cazul meu, exact asta a făcut. Nu am vrut să-mi amintesc cum nu am învăţat eu limba engleză. Ca mai toţi din generaţia mea, am început franceza într-a cincea, şi engleza într-a şasea. Am început cu un profesor lung şi deşirat, care cred că nu intrase la facultate şi îi aranjase mama un post la catedră, să ne împărtăseaşcă din bruma lui de cunoştinţe de engleză. La final de an, aveam o idee despre salut, ceva noţiuni de citit şi vocabular cât să numeri pe degetele de la o mână. Generala a continuat în acest ritm, cu suplinitori nepricepuţi, lipsiţi de interes. Am ajuns la liceu cu ceea ce am putut aduna. Ai mei ştiau rusă, nu m-au putut ajuta. La liceu a început coşmarul pentru mine, căci am avut o profesoară foarte exigentă, şi în acelaşi timp foarte creativă. Nu eram singura care nu o suporta, şi care acum regretă că nu ne-a forţaţ mai mult. De ce? Pentru că am recuperat enorm, şi sunt sigură că era loc şi de mai bine. Lecţii interactive, mici piese de teatru puse în scenă în faţa clasei, lectură obligatorie în engleză… pentru mine, pentru colegii mei, era atunci prea mult. Dar ne-a suportat patru ani, şi nu a cedat în faţa încăpăţânării noastre. Nu am iubit-o deloc, dar acum o regret.

Am continuat apoi singură în facultate, unde nu am avut de ales. Majoritatea bibliografiei era în engleză, franceză, italiană… cu germana nu am reuşit să mă împrietenesc niciodată, de aceea nu am avut acces la o sursă importantă de informaţie. Am recuperat la capitolul vocabular, la conversaţie mai greu. Nu mă pot opri… căci nu avem de ales. Trăim într-o lume care merge spre o cunoaştere universală a limbii engleze.

Mă uit şi la copiii din ziua de azi. La şcoală, din păcate, nu fac nimic. Ai mei au la catedră o fetişcană depăsită de situaţie, care nu reuşeşte să controleze, să atragă, să se impună în faţa a 20 de copii de ciclul primar. Îmi vine să plâng de ciudă, pentru că văd cumva prăjina mea din clasa a VIa, la fel de depăşit de situaţie. Se poate şi altfel. Noi am început cu softurile educaţionale de la Edu, cu pachetele de engleză. Toamna trecută am prins la târgul de carte lansarea lui Ziggy şi Zaggy, „Adventures in Englishland”, manualul cu cd editat de Shakespeare School. L-am primit cadou de la ilustratorul manualului, Emanuel Pavel, unul dintre preferaţii mei la capitolul ilustraţie pentru copii (şi mulţumită căruia am două mascote atât de frumoase pe site!). Revenind la momentul lansării manualului, am avut parte de o lecţie demonstrativă, cu cele două mascote de pluş, lecţie la care piticii mei au reacţionat neaşteptat de bine. Metoda propusă se pare că este pe gustul lor, şi puteţi să încercaţi metodele distractive de învăţare prin înscriere la un curs de vară la Shakespeare School. Aveţi detalii aici. Copiii de toate vârstele, cât şi părinţii, pot participa la Clubul de conversaţie cu profesori englez, English over a Cup of Tea, unde îşi îmbunătăţesc pronunţia, capătă fluenţa în exprimare şi nu primesc teme pentru acasa.

Dacă sunteţi curioşi în privinţa manualului, puteţi răsfoi câteva pagini aici. Este disponibil în librăriile online: elefant, librarie, Libris, Cărturești.

Voi cum îi ajutaţi pe cei mici?

 

Dacia Plant si-o zi de povesti(t)

DSC_0644

Vinerea trecută, pe o vreme cu un soare pe care nu-l vedeai de norii plumburii, am echipat copiii cu noaptea-n cap şi-am plecat spre Braşov, pentru a răspunde invitaţiei pe care Mămica Urbană ne-a făcut-o în numele Dacia Plant. Ne-a însoţit (şi ne-a suportat cu zâmbetul pe buze) Cristian Sutu de la Foto Union.

De ce ne-am dus?! Păi, în primul rând, pentru că Irisucăi i-a plăcut evenimentul precedent din Bucureşti, când cei de la Dacia Plant au avut un program special pentru săptămâna Şcoala Altfel. A fost atât de încântată de plante şi proprietăţile lor, că a acceptat imediat varianta cu excursia. Andrei nu a dat pe dinafară, dar când a auzit că e rost de chiulit de la şcoală vineri, i-a revenit entuziasmul. De plecat am plecat cu Olandezii, iar copiii au fost încântaţi să-şi refacă gaşca. Cum a fost cu copiii pe drum nu mai povestesc, citiţi la Ina şi Cristina.

Regrete:

  • a plouat, şi am tăiat de pe listă vizita programată la plantaţii. Am văzut un pic de tot pe fereastra, dar nu se pune.
  • am ajuns târziu (şoferul s-a gândit probabil că la deal merge mai greu, şi recuperează la întoarcere), şi am ratat vizita în fabrică. Aici încă nu-mi e clar, căci se pare că pentru unii a fost timp. Chiar am regretat, năzdrăvanii mei au fost super-încântaţi de ideea de a vedea o fabrică de ”medicamente”, şi abia aşteptau.

Amintiri de păstrat:

  • există o zi a porţilor deschise la fabrică, moment în care publicul poate beneficia de reduceri la produsele comercializate, acces special, sau poate testa produse.
  • am testat siropurile. Acceptabil mi s-a părut cel antistress, pe celelalte abia dacă am putut să le gust. Nu sunt adepta esenţelor tari, dar dacă te gândeşti că e pe post de leac, o lingură de câteva ori pe zi nu te ucide. Diluate cu apă parcă-parcă alunecau mai uşor.
  • am primit un pliculeţ cu lavandă, pe care nu l-aş mai scoate din geantă. Acum mulţi ani am primit un parfum de lavandă, şi citind un pic detaliile, am reţinut că avea efect relaxant. Săculeţul cu sare de baie, tot relaxantă, căci aşa şi-a ales Andrei, mi-a salvat viaţa pungile pe drumul de întoarcere. Dacă aţi citit recomandările de mai sus, ştiţi deja de ce.
  • conferinţa de presă a fost un moment util pentru mine. Momentul în care mai crezi că şi în România se întâmplă miracole, că oamenii care muncesc din greu la un moment dat îşi primesc răsplata, că valorile se cern şi în cele din urmă cei buni ajung în frunte. Aşa şi cu cei de la Dacia Plant. Urcă încet, cu 25% creştere anuală pe piaţa suplimentelor, dar urcă constant. Deocamdată au peste 250 de produse pe care le pot oferi publicului, din categoria suplimente, ceaiuri şi tincturi.
  • mi-a plăcut de Andrei la conferinţa de presă. Până s-a hotărât el să iasă, să meargă în zona destinată copiilor, a stat cuminte şi a desenat. Aveţi în galerie imaginile, originalele le-am lăsat la fabrică.
  • dintre toate variantele de prânz vegetarian cu care am fost aşteptaţi, pe mine m-a terminat dulceaţa. Dacă regret un obicei al ospitalităţii românilor, e cel cu cheseaua – musai dulceaţă de casă – şi paharul de apă rece. Ei bine, am testat dulceaţa de coacăz negru, de merişor şi de fructe de pădure (în imagine de la stânga la dreapta), dulceaţă realizată fără zahăr, dar dulceee… pentru că era îndulcită cu sirop de struguri. Varianta cu fructe de pădure ar fi fost minunată pentru o tură de clătite!
  • gama de produse ”Îngeraşul” este momentan implicată în studii clinice, în centrele universitare din Bucureşti şi Bacău, şi va fi prezentată medicilor la Congresul de pediatrie din toamnă de la Târgu-Mureş. Noi am testat siropul de tuse primit la evenimentul precedent, şi prima impresie e bună, dar nici nu am avut o tuse care să ne dea de furcă. Vom vedea (sper nu prea curând) dacă a fost un efect concret sau doar o întâmplare. Aşteptăm, ca părinţi, recomandări medicale bazate pe valoare, nu pe comisioane…
  • Iris a avut ceva de discutat cu Mugur Pop. Nu ştiu ce, a venit să mă întrebe dacă e tot domnul de la Bucureşti, şi a făcut stânga-mprejur şi şi-a urmărit scopul. Avea ea o nelămurire cu seminţele primite…

Cea mai apreciată amintire a copiilor este cadoul primit de la Dacia Plant: o vizită la Aqua Park. Nu ştiu dacă a fost o idee bună să le spunem copiilor, dar când i-am trezit pe ai mei de dimineaţă şi i-am pus să-şi caute costumele de baie n-au mai avut stare… Mulţumim pe această cale încă odată pentru surpriză.

 

PS. Dacă tot am fost priviţi, bloggerii, la grămadă, ca ”aia cu copii”, şi ni s-au aruncat priviri acide, putem să criticăm şi noi atitudinea unor adulţi din grup care, după vizita la fabrică şi-au luat jucăriile şi au plecat spre Bucureşti, căci nu aveau chef de bălăceală… în condiţiile în care desfăşurătorul a fost comunicat dinainte, şi se ştia unde se merge… Eu dau bilă albă copiilor, care au respectat, după puterile lor, tot programul.

Ora de joaca – etapa a doua a concursului

Am încheiat prima etapă a Orei de joacă, concurs cu ocazia căruia sper să provocăm un pic imaginaţia înainte de vacanţă. Săptămâna trecută am exersat decupajul. Copiii s-au străduit, iar în unele cazuri modelul cu broscuţe propus de Editura Casa a avut ca rezultat tablouri unicat. Le găsiţi pe toate în pagina dedicată probei, împreuna cu modelele pentru print, dacă doriţi să încercaţi.

Cursa iepurasilor. Bunny raceCursa iepurasilor. Bunny raceCursa iepurasilor. Bunny race

 

Săptămâna aceasta reciclăm. Vom folosi capace de plastic, de la diverse recipiente, şi… vom fi creativi. N-am nici cea mai mică idee cum le vor folosi copiii, cerinţa este să realizeze un tablou A4. Primele idei le puteti vedea deja în pagina dedicată probei.
Tema trebuie terminată şi trimisă până la date de 16 iunie.

Concursul se va desfăşura în perioada 3-23 iunie 2013 şi este alcătuit din trei probe, fiecare desfăşurându-se pe parcursul unei săptămâni. Tema este anunţată luni dimineaţa, şi poate fi realizată şi trimisă până duminică seara. Pe lângă realizarea temei, copiii trebuie şi să acorde puncte colegilor de grupă, pentru a stabili clasamentul final al concursului.

Copiii trebuie să lucreze singuri. Nu au nimic de câştigat ori de învăţat dacă îşi observă la lucru părinţii ori educatorii. Nu uitaţi de codul de onoare al Năzdrăvanilor!

Concursul Ora de joacă beneficiază de 5 premii oferite de Editura Casa, constând în cinci volume, la alegere, din colecția Idei Creative. Fiecare premiu conține un singur volum.

Recomandări pentru câştigători:

Animale împletite cu tehnica scoubidou - Idei creative 71Obiecte decorative din hârtie - Ed. a II a - Idei creative 28Figurine din hârtie. Modele de primăvară şi de Paşti - Ed.  a II a - Idei creative 36Figurine jucăuşe din linguri de lemn - Idei Creative 68Decoraţiuni din hârtie. Forme geometrice - Idei creative 70

Pentru fiecare temă rezolvată, copiii care participă primesc o şansă la tragerea la sorţi pentru a câştiga unul dintre premii. Premiile nu vor fi cumulate, chiar dacă vor ieşi la extragere ambele sau toate trei numerele aparţinând unui singur copil. Un participant va primi un singur premiu, iar pentru celelalte premii se va trece la o nouă extragere.  

Cadrele didactice care doresc să participe la concurs pot înscrie un singur copil din clasă.

Premiile nu pot fi transformate în bani, şi se expediază numai la adrese de pe teritoriul României. În cazul unui premiu nerevendicat în 3 zile de la anunţarea norocoşilor (pe blog, la secţiunea "Din culisele concursurilor"), acesta se va acorda prin tragere la sorţi celorlalţi participanţi. Prin revendicarea unui premiu se înţelege adăugarea unui mesaj, în cadrul articolului dedicat anunţării câştigătorilor, care să conţină adresa şi datele de indentificare.

Tragerea la sorţi va avea loc în data de 24 iunie. Câştigătorii vor fi anunţaţi public, nu personal fiecare în parte, iar pentru a fi la curent cu detaliile următiţi articolele de pe blog prin intermediul abonamentului, realizabil aici.

Manzdravan, de Zully Mustafa – editura Akademos

manzdravan, zully mustafa, editura akademos

Cred că este primul articol de pe blog în care am cerut ajutor în totalitate, iar cartea nu mi-a trecut prin mână. Este vorba de Mânzdrăvan, una din cărţile cu poveşti ale autoarei române, de origine turcă, Zully Mustafa. Mi-a plăcut nespus de mult prima pe care am citit-o, Balada căpşunilor fără culoare, motiv pentru care l-am creditat şi pe Mânzdrăvan.

La încheierea unuia din concursurile organizate pe site – unul din cele dificile, cu trei probe, copiii participanţi având de lucru o lună întreagă, Mânzdrăvan a ajuns la unul din năzdrăvanii participanţi – Laura, din Iaşi. Laura este clasa I, are o soră mai mică, Denisa, şi amândouă sunt năzdrăvani harnici, rareori neputând să-şi termine proiectele. După primirea premiului, am aflat că Laurei i-a plăcut foarte mult cartea cu căluţul, pe care şi-a ales-o din colecţia editurii Akademos, şi am rugat-o să ne-o povestească şi nouă.

În poveste este vorba despre un căluţ negru cu coamă albastră pe nume Mânzdăvan. El era încăpăţânat şi neascultător.

Într-o zi a fugit în pădure şi nu a mai ştiut să se întoarcă acasă. În pădure i s-a făcut foame şi sete. În ziua următoare a întâlnit un viţel rătăcit mai demult. El i-a arătat de unde poate să beie apă şi i-a propus să încerce să pască iarbă.

Mânzdrăvan şi viţelul Gigel, cu ajutorul unei ciocănitoare, au reuşit să se întoarcă acasă.

Ei au jurat că niciodată nu se vor mai depărta de casă.

manzdravan, zully mustafa, editura akademos

Se pare că lecţiile învăţate pe propria piele sunt cele reţinute cel mai bine. Mânzdrăvan încearcă să-i scuteastă pe copii de partea dureroasă a lecţiei, şi speră că, citind cartea, ei vor păstra doar învăţămintele.

manzdravan, zully mustafa, editura akademos

Cartea are 16 pagini, 20,5 × 27 cm, cu ilustraţii color de Costin Călimăceanu. O puteţi găsi în librăria editurii Akademos, dar şi în librăriile online elefant, libris, librarie, eMAG.

Manualele digitale si sperantele utilizatorilor

Am păşit grăbit într-un nou mileniu, am luat cu noi tot ce secolul XX ne-a oferit, şi am pus multe speranţe pentru viitor. Tehnica pare în ultimul timp să fie cea care ne prinde şi ne aruncă în vârtejuri ameţitoare, şi de la an la an simt că îmbătrânesc, şi efortul de a ţine pasul este tot mai mare. Acum aproape 15 ani s-a luat hotărârea ca şcoala să se transforme, să ofere copiilor mai mult, mai ”altfel”, şi s-au introdus manualele alternative. Schimbarea am prins-o pe băncile facultăţii, şi entuziasmul de viitor dascăl a primit din tot sufletul această initiativă. Seminariile de metodică erau o plăcere, strategiile noastre de alegere a manualelor, căutarea punctelor forte şi a celor slabe ne transformase în critici visători. Entuziasmul s-a frânt repede. Înainte de a păşi în cancelarie aveam deja în minte toate manualele, ştiam pe care îl vreau, cu care voi lucra… până când realitatea te ucide. Eşti informat scurt şi la obiect că scoala a comandat acum X ani manualul Y, şi că vei lucra după acela, asa cum lucrează toată catedra. Nu vii tu, absolvent visător şi cu fluturaşi în cap să ne spui că nu e ok. Ce dacă manualul A e prea stufos pentru o clasă de real, sau una de economic, sau manualul B este prin de aiureli… asta e situaţia, descurcă-te.

Mă întorc din nou pe băncile facultăţii, unde era cât pe-aci să pic examenul de metodică-oral, pentru că dinozaurul aflat în faţa mea era încă în epoca magnetofoanelor şi diapozitivelor, iar eu îmi argumentasem planul de lecţie cu un biet laptop cu proiector, ca materiale auxiliare. Da, ştiu, îmi veţi spune că e lipsită de respect afirmaţia mea, dar să predai în anul 2000 cursul pe care l-ai scris în anii 70 era pentru mine un chin, mai ales la nivel de mentalitate…

Ceea ce îndrăznea să viseze absolventul de atunci este acum pe cale să devină realitate în câţiva ani: manualele digitale. Ce mi-aş dori eu acum, dacă m-aş întoarce la catedră, de la un astfel de manual?! În primul rând, calitate la nivelul informaţiei. Imagini color, hărţi, animaţii, susţinerea informaţiilor cu documente de arhivă (mai ales filme, acolo unde există). Un manual digital nu se cântăreşte la tipărire, nu se taie pe format, cu număr rentabil de pagini pentru buget. El trebuie să satisfacă atât nevoile profesorului, ca material ajutător, cât şi curiozitatea elevului. Dar mai ales să ofere punctele de plecare atunci când doreşti să aprofundezi. Un profesor foarte drag mie, care din păcate ne-a părasit, ne spunea că nu vrea decât să învăţăm cum să învăţăm şi să găsim ceea ce căutăm. Nu cantitatea de date memorate ne va da un plus, căci de aceea alţii au scris tabele cronologice. Dar degeaba avem unul, dacă nu ştim ce căutăm în el. Este ceea ce admir la copii de azi, care sunt în stare să găsească ceea ce caută. Nu să dai pe google ”Matei Basarb referat”, să iei cu copy/paste orice găseşti, şi să bifezi o temă, ci să cauţi surse multiple, argumente pentru care politica lui a reprezentat un punct de referinţă în istoria Tărilor Române. Poate că visez prea mult, dar aş vedea aceste manuale legate direct de o bibliotecă online pentru elevi, la care să te poţi loga gratuit cu contul creat la primirea manualului. Undeva, la sfârşitul lecţiei, rubrica Vrei să ştii mai multe? Recomandări… şi enumerate 10 articole. Învăţăm toţi despre monarhia în România, ştim anii de domnie ai regilor noştri. Dar nu le-am citit jurnalele, nu i-am văzut în filme de arhivă, nu i-am cunoscut. Iar această barieră poate fi trecută.

Încerc să revin la realitate, şi îmi dau seama că ajung din nou la acel elev de referinţă, care vine la şcoală dornic să înveţe. Care îşi respectă profesorul şi nu compară fişa lui fiscală cu telefonul pe care mama sau tata i l-a dat cadou de ziua lui. Acel elev care nu se gândeşte la ultimele parade de modă, ci la testul de a doua zi. Acel elev pentru care şi eu m-aş întoarce la catedră…

lectia-verde

Gândurile de mai sus au încercat să răspundă la provocarea lansată de BlogalInitiative, cum văd eu viitorul în educaţie. Deocamdată îl văd trist. Cât timp noi, părinţii, considerăm profesorul o marionetă la catedră, ce nu merită respect şi credit, cât timp nu avem pretenţii de la copiii noştri, să respecte acei oameni, nu vom ajunge nicăieri, cu niciun manual de mileniul 3.

Am avut ocazia să răsfoiesc un astfel de manual digital. Îl deschisesem deja pe calculator, şi mi-a ajuns în faţa ochilor şi la Bookfest, când o fetiţă a venit la mine cu un ipad să mi-l prezinte. Am reuşit să văd cu această ocazie aplicaţiile video ale manualului, care nu sunt disponibile în forma pdf. Lecţia verde – Creează-ţi mediul! este primul manual digital realizat în România şi propune un curs ecologic interactiv pentru elevii claselor III-VII (copiii cu vârste cuprinse între 8 şi 13 ani). Se adresează elevilor, profesorilor, dar şi părinţilor, marcând începutul unei noi etape în dezvoltarea mijloacelor educaţionale româneşti. Manualul a fost lansat la iniţiativa Holcim România, dezvoltat cu avizul şi în parteneriat cu Ministerul Educaţiei, în 2004, iar în 2013 a fost disponibilă şi aplicaţia pentru  iPad.

La nivel de informaţie manualul mi-a plăcut. Însă m-a dezamăgit la nivelul graficii folosite, în totalitate digitală. Nu am zărit fotografii relevante, animaţii, mi se pare aiurea să vorbim despre natură, despre ce încercăm să protejăm, şi să nu vedem realitatea. De ce să protejez apele pentru o balenă vectorizată, sau o pădure tropicală desenată? Educaţia pentru protejarea mediului trebuie să atingă, din punctul meu de vedere, alte puncte sensibile ale sufletului uman. Începând cu acel punct care să spună locul acestui ambalaj nu este pe jos.

Ce v-ati dori voi de la manualele digitale?