Ca nişte Năzdrăvani adevăraţi, nu puteam pleca în concediu fără să luam cu noi şi ceva de meşterit. În cele din urmă am ales, din mulţimea de variante, tablourile de ipsos şi quillingul. Cum la mare gaşca e veche şi copii destui (ba anul acesta au lipsit doi dintre ei), am turnat o zi întreagă tablouri de ipsos, cu gândul de a organiza un pic creativ timpul copiilor.

Quillingul a fost pentru ei ceva nou, provocator, dar le-a făcut mult mai multă plăcere să privească creaţiile mele. În schimb tablourile de ipsos şi piesele mai mici i-au fermecat cu totul. O dimineaţă întreagă, până la masa de prânz, şi-au pictat materialele pentru un joc nou, mai real decât şi-au închipuit vreodată că poate ieşi: magazin de artă.

Poate v-aţi jucat de-a magazinul când erai mici, şi v-aţi rugat de părinţi să vă împrumute ceva bani reali pentru a da farmec jocului. Dar ceea ce a făcut pe plajă gaşca de năzdrăvani a fost un joc cât se poate de real şi bine pus la punct. Au câştigat proprii lor bani reali.

Imaginaţi-vă un pic… pe malul mării, la picioarele valurilor, frumos întinse pe o placă de inot, tablouri mici, pictate de copii. şi o mână de pitici, cu ochi frumoşi şi sclipitori, strigând „tablouri de vânzare”. Măcar de curiozitate tot v-aţi opri. Cum orice este negociabil, în mod sigur aţi găsi ceva atrăgător.

Cumpărătorii au primit bonus şi autografele artiştilor. Cred că asta era marea distracţie, alegeau ceva, întrebau cine l-a pictat, aflau de ce aşa şi nu altfel, cereau autograf… şi cumpărau. La finalul zilei am avut bilanţul: 80 lei.

Cu banii am improvizat o mega petrecere pe nisip, sărbătorind cum se cuvine o zi de muncă. Şi am promis că la anul o vom face „şi mai şi mai lată”. Vom veni mult mai bine pregătiţi :).