Manastirea Sfanta Ana – Orsova

Manastirea Sf. Ana Orsova

Trecând în grabă prin Orşova – cu alt scop decât vizitarea mănăstirii, n-am putut să nu observăm, pe coama dealului Moşului, ce se avântă spre Dunăre, turla unei bisericuţe. Am pus un semn de întrebare, urmând ca la întoarcere să studiem cu atenţie. Nefăcând legătura, am decis să urmăm indicatoarele din oraş, cele cu "Sf. Ana – monument istoric", şi curând ne-am dat seama că începem să urcăm. Devenea destul de clar unde, şi am ignorat drumul rupt şi neîntreţinut.

Manastirea Sf. Ana Orsova

După multe curbe şi râpe am ajuns la mânăstire. Multă lume, parcarea full, eram încă dezorientaţi, nu ne dădeam seama ce tip de monument urma să vizităm… până când am făcut legătura, în faţa unui panou cu detalii. 25 iulie – Adormirea Sfintei Ana, hramul mănăstirii.

Slujba se terminase, majoritatea plecau, dar am reuşit destul de greu să facem câteva poze. În biserică încă era aglomerat, şi cum e foarte micuţă, ne-am strecurat şi noi să o admirăm. Mai mult ne-a impresionat exteriorul, în forma de U, cu chiliile din lemn sculptat şi muşcate la ferestre. Dar şi mai mult ne-a vrăjit priveliştea. Un pridvor lateral permite să admiri, în toată splendoarea ei, valea Dunării.

Din pliantele mănăstirii am aflat că este ctitoria lui Pamfil Şeicaru, unul dintre cei mai mari gazetari români interbelici. Mănăstirea a fost ridicată în urma promisiunii pe care gazetarul a făcut-o în timpul primului război mondial, când, în cadrul luptelor de pe Cerna, a scăpat cu viaţă dintr-un tranşeu acoperit, chiar pe acest deal. Construcţia a fost ridicată între 1936-1939, dar sfinţirea mânăstirii s-a realizat abia după revoluţia din 1989. În perioada comunistă, aici a fost, pe rând, preventoriu TBC, tabără pentru copii, sau local de petreceri, chiar biserica fiind folosită pe post de bar sau recepţie.

Pictura originală nu s-a păstrat decât în turlă, ea fiind acoperită cu var în perioada comunistă. Lucrările de restaurare din ultimul deceniu al secolului XX au redat însă lăcaşului frumuseţea de odinioară. În 1995 a fost deschis aici un muzeu dedicat lui Pamfil Şeicaru, (muzeu care era închis la momentul vizitei noastre), publicistul neavând o casă memorială. În 2005 a fost îndeplinită şi ultima sa dorinţă, aceea de a fi înhumat în pridvorul mânăstirii pe care a ctitorit-o.

Dacă ajungeţi la Orşova, urcaţi la mânăstire. Pe lângă punctul de belvedere, biserica de lemn, pe coama dealului, are farmecul ei unic.

Manastirea Sf. Ana Orsova

Cazanele mici, dinspre golful Dubova

Croaziera pe Dunare – cu barca la Cazane

Golful Mraconia: chipul lui Decebal

Golful Mraconia: chipul lui Decebal

În încercarea noastră de a transforma vacanţa la bunici într-o aventură, chiar dacă la mici dimensiuni, se înscrie şi croaziera pe Dunăre, o plimbare cu barca la Cazane. Am plecat de dimineaţă spre Orşova, după ce toate pronosticurile meteo arătau doar niţică furtună în zonă. Soare, şi ce soare! Tocmai bun de o plimbare.

L-am apelat pe google, prietenul bun la nevoie, şi am găsit numărul de telefon al unui posesor de barcă pentru croazieră. Ştiam că sunt vaporaşe de la Orşova, însă preţurile pe-acolo sunt ceva mai măricele. Varianta pe care am ales-o noi a fost cu un tarif de 25 de lei pentru adulţi, şi gratuit pentru copii mici. Aşadar am traversat Orşova, am pornit spre Moldova Nouă până la chipul lui Decebal, de unde era plecarea. Am ajuns la fix, am urcat direct pe vaporaş şi am plecat la drum.

Când coboram treptele spre debarcader, copiii au mormăit un pic de „frică”, dar am rezolvat-o repede. Adică acum, după atâţia kilometrii şi nerăbdare, se trezesc că le e frică?! În 30 sec eram în barcă, şi cu adrenalina crescută le-a trecut şi teama. Am intrat în golful Mraconia, să admirăm chipul lui Decebal. Detalii tehnice puteţi citi aici. Ce am reţinut: e un pic mai înalt decât colosul din Rodos. Am verificat… colosul avea 32-36m, Decebal are 40m. Nu ştiu de ce aveam eu impresia că colosul era o imensitate de statuie…

De aici am ieşit pe Dunăre. Am trecut pe lângă noua mănăstire Mraconia, căci cea veche a fost inundată când lacul de acumulare a ridicat nivelul apei cu 50m. Am intrat în cazanele mici, am ajuns la golful Dubova. Şi aici localitatea a fost mutată pe coama dealului. Ne imaginam câte case sunt sub apă… şi ce fain ar fi să existe niste galerii de sticlă să poţi vizita rămăşiţele subacvatice. Doar, normal, dacă Dunărea ar fi limpede precum Ozana, căci nu reuşeam să vedem nici la 50cm sub apă.

Am pornit apoi spre peştera Veterani. Peştera este un obiectiv istoric aflat în perimetrul ocrotit al Rezervaţiei Cazanele Mari şi Mici, parte a Parcului Naţional Porţile de Fier. Biletul de intrare este 4 lei (un bilet-carte poştală minunat!), şi există şi un ghid. Peştera are o fereastră naturală, şi a fost locuită încă din epoca preistorică. Este săracă în relief de peşteră, nu vă aşteptaţi să găsiţi stalactite şi stalacmite spectaculoase. Ele există, le numeri pe degetele de la o mână, dar sunt aproape de tavan. Peştera este nivelul III al fortăreţei amenajate de austrieci, celelalte două fiind sub apă.

De aici am mers la pestera Ponicova. Am intrat cu barca în galerie (moment în care ne-am felicitat că nu am luat vaporaşul). Am înţeles că peştera este superbă. Are trei galerii – galeria principală, galeria stalactitelor şi galeria liliecilor (cu lilieci adevăraţi), dar nu este accesibilă dinspre apă, trebuie să vii pe uscat. Peştera este neamenajată, ceea ce înseamnă că turiştii curioşi, neechipaţi, nu au ce căuta acolo. Şi echipament nu înseamnă lanternă! Cum noi eram îmbrăcaţi de promenadă, am lăsat peştera pentru altă ocazie.

În schimb am aflat că în perioada comunistă locul era unul dintre cele mai folosite pentru a emigra la sârbi. Nu ştiu cât curaj, sau câtă disperare te puteau îndemna să îţi dai drumul, pe o cameră de maşină, din galeria peşterii, către malul sârbesc, în speranţa libertăţii. Unii au reuşit. Mulţi alţii însă nu.

De aici ne-am întors la punctul de plecare, spărgând valurile cu viteză, spre marea plăcere a copiilor care stăteau la prova şi erau stropiţi din plin.

Tabula Traiana - Cazanele Dunării

Tabula Traiana – Cazanele Dunării

Spre marea mea dezamăgire, traseul nu a inclus şi Tabula Traiana, aflată la vreo 2km mai în aval. Mi-aş fi dorit enorm să silabisesc minunăţia, măcar de dragul nopţilor nedormite din anul I de facultate… Imperator…viam fecit. Tot respectul pentru strămoşii noştri, care au reuşit în 3 ani să construiască un drum prin defileu şi un pod la Drobeta. Păcat că nu le-am moştenit genele, am fi avut ţara plină de autostrăzi!

Tabula Traiana am admirat-o de pe şosea. Ni s-a explicat că este în dreptul pensiunii Septembrie, dar se vede şi mai bine din dreptul unei vile verzi, aflată un pic mai jos. Apropo, am intrat în pensiunea Septembrie, 5 stele, arată nemaipomenit, ponton amenajat pentru plajă, jacuzzi la soare, şi organizau şi croaziere. Pun pariu că, dacă porneam de la ei, vedeam şi Tabula mai de aproape.

Am vrut să completăm vizita cu ceva muzee. Am umblat după cai verzi pe pereţi în Orşova, unde se pare că muzeul de istorie este sublim, dar nimeni nu ştie unde e. Apoi la Severin, muzeul de istorie este închis pentru renovare. Aşa aş fi vrut să le arăt copiilor macheta podului… sper să nu o distrugă niciun meşter grijuliu. Am lăsat pentru altă dată muzeele… şi ne amintim cu drag cum e cu barca la Cazane. Şi cum ar fi fost acum 50 şi mai bine de ani, când Dunărea dădea în clocot în defileul atât de spectaculos.

Povesti uitate, carte cu CD, Editura Gama

Povesti uitate, carte cu cd, Editura Gama

Noua apariţie de la Editura Gama, Povesti uitate, continuă o colecţie frumoasă începută cu Poveşti româneşti, carte despre care am scris deja. Ca şi sora ei mai mare, Poveşti uitate se prezintă într-un format grafic deosebit, cu copertă groasă, cartonată, lucioasă, iar titlul este tipărit cu argintiu, culoare specială şi de efect.

Tot coperta este suport pentru cele trei cd-uri cu poveşti, incluse pe un singur suport, suprapuse, aşa vă puteţi face o idee corectă despre grosimea copertei.

La interior ne aşteaptă o lume colorată a poveştilor, mai mult sau mai puţin uitate de unii dintre noi. Grafica este plăcută şi încurajează lectura, dar la aceasta contribuie şi fiecare mică surpriză ataşată poveştii. Căci… e mai interesant să transformi textul într-o căutare de comori, o carte cu ferăstruici şi răvaşe, care să le ofere copiilor şi o altă perspectivă asupra lecturii.

Povesti uitate, carte cu cd, Editura Gama

Din cuprins fac parte:

  • Porcarul şi fata de împărat
  • Califul Barză
  • Muc cel Mic (poveste inserată pe model carte)
  • Petrică şi lupul
  • Cele douăsprezece fete de împărat (poveste cu răvaş)
  • Mărgicuţa de sub limbă
  • Lupul cel alb şi ciuboţelele roşii (poveste cu scrisoare)
  • Iepurele şi broasca ţestoasă (poveste cu insert – cupa ţestoasei)
  • Mărunţel (poveste cu scrisoare)
  • Prinţul fermecat
  • Ileana cea şireată (poveste cu pagină evantai)
  • Bucle-Aurii şi cei trei ursuleţi
  • Privigheotoarea (poveste inserată pe model carte)
  • Crăiasa albinelor (poveste cu pagină evantai)
  • Fluierul fermecat din Hamelin
  • Prinţesa şi bobul de mazăre
  • Găinuşa Roşie
  • Hanul celor trei fete (poveste cu pagină evantai)
  • Spaima zmeilor (poveste cu răvaş).

Povesti uitate, carte cu cd, Editura Gama

Toate poveştie sunt înregistrate, ca lectură radiofonică ori teatru radiofonic, pe cd, urmând cu fidelitate textul tipărit, astfel încât un copil mai măricel poate asculta şi urmări textul singur. Au o lungime medie de 5-10 minute, putine depăşind această limită, făcându-le ideale pentru o poveste de seară.

Dacă sunteţi în căutarea unei cărţi de poveşti, dar „mai altfel”, răsfoiţi-o pe cea de la Gama. Chiar dacă preţul nu este unul mic, el se justifică prin calitatea lucrării şi a cd-urilor inserate.

Povesti uitate, carte cu cd, Editura Gama

Info preţ: Editura Gama. Librării: Elefant, Libris, eMAG.ro

Biblioteca Năzdrăvanilor

Colectia Top Designer, Editura Gama

Pe vremuri noi eram mici designeri. Strângeam cu frenezie orice bucăţică mai sclipitoare de material, orice dantelă, orice nasture mai ciudat şi unic în felul lui. Aveam cutii întregi de lucruşoare pentru păpuşi, şi invidiam din suflet orice mămică cu maşină de cusut şi mai ales orice rudă croitoreasă sau cu trecere deasă pe la asemenea "obiective".

Aveam colecţii întregi, pe anotimpuri, sau cu destinaţii speciale, iar pentru colecţia "Mireasa" am sacrificat perdelele mamei… doar "atât" cât a fost nevoie. Dar "noi", generaţia 30+, nu ne-am cumpărat hăinuţele păpuşilor frumos ambalate la cutie. Bebeluşii noştri (acolo unde existau) nu aveau hăinute pe umeraş la magazin… totul se făcea cu grijă şi multă muncă. Cu acul, care nu e deloc aşa de fioros cum se crede acum, cu foarfeca… şi reuşeam să umplem zilele de vacanţă, pe o pătură în spatele blocului, cu o cutie de cârpe şi câteva păpuşi, foarte departe de Barbie de azi.

La toate acestea m-am gândit când am văzut colecţia "Top Designer", săptămâna trecută, într-un pachet sosit de la Editura Gama.

Colectia Top Designer, Editura Gama

M-am abţinut cu greu să nu mă joc. Doar am desfăcut pachetele şi le-am fotografiat, căci ştiam că nu voi mai avea şansa după ce le voi da pe mâna Irisucăi. Ce conţin pachetele: 7 cărţi poştale, lucioase, printate faţă-verso, cu manechine ce abia aşteaptă să îşi găsească o ţinută, 16 "materiale textile", tot de dimensiunea unei cărţi poştale, din autocolante reutilizabile, câte 2 sau trei şabloane din acetofan cu modele decupate pentru croitor.

Colectia Top Designer, Editura Gama

În plus, în cutie sunt inserate şi două pagini de sfaturi şi indicaţii, cum anume să foloseşti şabloanele pentru a obţine cele mai variate modele. Sunt incluse şi sfaturi de îmbinare a materialelor, dar şi de economisire a acestora. Cam greu să le urmezi, mai ales la vârsta la care le ştii pe toate, nu?

Colectia Top Designer, Editura Gama

Nu a fost nevoie să le arăt de două ori ce au de făcut. Le-am ascuţit bine-bine creioanele, le-am făcut o demonstraţie, apoi le-am dat forfecuţele (mici, ascuţite şi cu vârf, altfel nu aveau suficientă libertate cu cele clasice pentru copii), şi au trecut la treabă. Spun au trecut, căci, spre marea mea uimire, unde mă aşteptam să fie un joc de fete, Andrei s-a aşezat la masă, şi-a ales materialele şi a trecut la treabă. Inutil să încerc să-i dau sfaturi, căci am avut impresia că imediat cum deschid gura bate în retragere, aşa că nu mi-a rămas decât să-l încurajez şi să-i admir creaţiile.

Primele patru de mai jos îi aparţin, iar nr. 1 şi nr. 4 îmi plac cel mai mult. şi observ că nu a ales nicio blondă :). Apoi mi-am dat seama că nu ar fi deloc greu ca o parte din cartonaşele cu fete să fie de fapt cu băieţi. Sunt destule sabloane cu pantaloni şi cămăşi, pentru a nu mai face discriminare. De fapt, cred că mi-ar fi plăcut să văd şi ce "gusturi" are Irisuca în materie de haine la băieţi :).

Colectia Top Designer, Editura Gama

Iris a trecut la treabă, şi-a luat munca foarte în serios. Am descoperit şi accesoriile, centuri, mănuşi, poşete şi umbrele. "Chestii" la care Andrei nu a avut priză, şi le-a inclus rapid la mofturi. Sper să-i mai treacă :).

Colectia Top Designer, Editura Gama

Colectia Top Designer, Editura Gama

Colectia Top Designer, Editura Gama

Info preţ: Elefant.

Biblioteca Năzdrăvanilor

Jurnalul meu trasnit, Editura Paralela 45

Jurnalul meu traznit, Editura Paralela 45Dintre toate „trăsnăile” de la Bookfest de anul acesta, Jurnalul meu tr?snit le întrece pe toate. A fost o surpriză totală şi colorată, pe placul tr?snitului meu copil… Lansarea eu am ratat-o, căci aveam fix la acea oră un atelier de quilling în plină desfăşurare. Dar a fost Andrei. Se tot plictisea, şi se ruga de mine să-l las să plece în târg. I-am dat telefonul şi l-am trimis la stand la Paralela 45. Mă uitasem pe program, şi cum titlul aducea cu cel al colecţiei de jurnale pe care Andrei a devorat-o, m-am gândit că sigur se nimereşte ceva tr?snit pe placul lui.

Pe la vreo 12 şi ceva l-am sunat, să văd ce face. Mamiiii, ce tare eeee!!! Hai pa pa, ca am treabă!!!

În final am ajuns şi eu, după vreo două ore, să răsfoiesc cartea. Nu aş putea spune că e o carte de citit, e mai mult un joc, foarte, dar foarte potrivit pentru grupurile de (pre)adolescenţi de astăzi. Este ideală la petreceri sau în gaşcă, pentru un joc de grup, pe stilul adevăr şi provocare. şi sper că vă daţi seama că este o lucrare de unica folosinţă. După ce va intra în joc, nu va mai ieşi cu siguranţă întreagă… dar veţi avea doar amintirea unei distracţii.

Am acasă un exemplar, pe care (încă) îl păzesc cu straşnicie. Nu de alta, dar mă înţeleg destul de bine cu doamna lui Andrei, şi nu vreau să-i dau suplimentar de lucru în pauză :). Ca să vă faceţi o idee, fiecare pagină e o provocare. Aruncă, mestecă, rupe, distruge, desenează, pictează, mâzgăleşte, aproape orice vă trece (sau nu) prin cap că aţi putea face cu o carte! Sincer eu n-aş putea izbi o carte de toţi pereţii… chiar şi de cele pregătite pentru decupat îmi e milă. Dar copiii se pare că nu au nicio problemă cu asta. Probabil îşi imaginează că e una din cărţile de lectură suplimentară.Jurnalul meu traznit, Editura Paralela 45

De ce spuneam că e ideală ca animaţie la petrecere: fiecare poate spune, pe rând, un număr de pagină. Deschizi cartea… şi accepţi provocarea. În cadrul lansării de la Bookfest (unde am înţeles că a fost o distracţie pe cinste), Andreiul meu s-a ales cu două provocări. Una, să rupă pagina fâşii, a doua, să mestece pagina. Deşi a pus eticheta scârboooos, l-am întrebat dacă s-ar mai juca odata cu cartea. Normal!!

Aşa că… dacă nu aveţi idei ce mai puteţi face la petreceri, dacă încă nu învârtiţi sticla şi nu vă ascundeţi în camără, pregătiţi la recuzită Jurnalul meu tr?snit, mai ales pentru picii care au trecut de clowni, pictură pe faţă şi animale din baloane. Aveţi la dispoziţie aproape 200 de pagini de provocări.

Info preţ: Editura Paralela 45

În librării: Libris.ro, Elefant.ro

Biblioteca Năzdrăvanilor

 

Cum sa imblanzesti o bicicleta, de Mark Twain

Cum sa imblanzesti o bicicleta, Mark Twain, colectia Bufnita, Editura Paralela 45

E vară, şi vacanţă, şi mai mult decât orice e distracţie! Andrei a primit de la bunici o bicicletă. ştia deja să meargă, doar că pe una mai mititică. S-a obişnuit destul de repede şi cu a lui. În schimb, dacă tot avem acum bicicletă, am garnisit momentul cu o poveste.

I-am dat să citească o povestioară nou apărută la Editura Paralela 45, în colecţia Bufniţa: Cum să îmblânzeşti o bicicletă, de Mark Twain. L-am privit citind, căci nu i-a luat foarte mult timp, şi zâmbetul lui întins până la urechi în unele momente mi-a făcut şi mie poftă să o răsfoiesc.

Mi-am dat seama cât am uitat din "copilărie", şi am fost la un pas să recitesc Tom Sawyer… Îmi de dor de faza cu "pisica" şi cărămida… Mi-am amintit că e imposibil să-l citeşti pe Mark Twain fără să râzi. Şi da… am râs cu sughiţuri, mai ales la anumite pasaje. Unul dintre ele am zis că e musai să-l redau, cu dedicaţie specială pentru bicicliştii din Bucureşti, şi mai ales cei amatori de plimbări nocturne cu adrenalină:

Se zice că nimeni nu-i aşa experimentat încât să calce un câine. Câinele ştie întotdeauna să se ferească. Presupun că aşa o fi. Dar cred că se întâmplă aşa numai când vrei s-o faci. Eu niciodată n-am încercat să calc un câine. Dar am reuşit întotdeauna. Cred că aici e diferenţa. Dacă vrei să loveşti un câine, el ştie cum să calculeze ca să te evite, dar dacă tu încerci să-l ocoleşti, el nu ştie la ce să se aştepte şi sare totdeauna exact sub roţi. Cel puţin aşa am păţit eu. Chiar şi după ce am fost în stare să evit o căruţă, câinii i-am nimerit în plin când erau curioşi să mă asiste la antrenament. Veneau cu toţii, căci la noi în cartier viaţa oferă prea puţine prilejuri de distracţie câinilor. Cere timp până să înveţi să ocoleşti un câine, dar am prins-o, acum, şi pe-asta.

Cum sa imblanzesti o bicicleta, Mark Twain, colectia Bufnita, Editura Paralela 45

Noi am citit varianta în română, sperăm ca în timp să putem profita din plin de tot ceea ce oferă colecţia Bufniţa. Lucrările sunt editate bilingv, având în paralel şi textul original în limba engleză. În colecţie sunt şi lucrări româneşti, traduse în franceză ori engleză. Apariţiile de anul acesta din colecţie sunt completate, faţă de cele vechi, cu exerciţii pe baza textului, noţiuni de vocabular şi chiar un glosar pentru cuvintele mai rare.

Cum sa imblanzesti o bicicleta, Mark Twain, colectia Bufnita, Editura Paralela 45

Mai multe detalii despre componenţa colecţiei găsiţi aici, pe site-ul editurii Paralela 45. Despre colecţia Bufniţa a vorbit la Bookfest şi Mihaela Pogonici, precum şi invitaţii la eveniment:

Info preţ: Libris.ro, eMAG.ro

Biblioteca Năzdrăvanilor

Din colecţie:

Colectia Folclorul copiilor, Editura Paralela 45

Joc si joaca - Folclorul copiilor, Editura Paralela 45

Am rămas în urmă cu povestirile, habar n-am cum, dar uite că a trecut o lună şi jumătate de la târgul de carte şi lista mea din agendă e aproape neatinsă. Dar uneori îmi spun "mai bine mai târziu decât niciodată". Iar dacă anul acesta am fost mai mult decât prezentă prin târg, mi-am dat silinţa să fiu prezentă cel puţin la evenimentele partenerilor "Talente de Năzdrăvani".

Aşa am ajuns la prezentarea colecţiei "Joc şi joacă – Folclorul copiilor", la Editura Paralela 45.

Colecţia cuprinde deocamdată patru titluri: Fluturaş, fluturaş; Pisicuţă, pis, pis, pis; Melc, melc, codobelc; La moară. Cărţile se adresează copiilor preşcolari, în intervalul de vârstă 3-6 ani. Autoarea – Mădălina Radu, prezentă la lansare, vorbeşte despre caracterul vesel şi util al lucrării, materialul fiind structurat pe cele patru tipuri de comportament: cognitig, motor, verbal, socio-afectiv, similare cu domeniile de dezvoltare ale unui copil aflat la grădiniţă, copii la care jocul este activitatea principală de învăţare.

Prin jocurile propuse în structura lucrărilor (aproape identică pentru fiecare în parte), se urmăreşte percepţia cantităţii, a poziţiilor spaţiale, precepţia temporală, gruparea de obiecte şi operarea cu noţiuni, dezvoltarea autonomiei şi socializarea, dezvoltarea vocabularului şi exprimarea verbală, precum şi dezvoltarea motricităţii fine.

Fiecare pagină este marcată cu o etichetă, pentru tipul de activitate căreia îi este destinată, pentru a le fi şi părinţilor mai uşor să lucreze cu acest material: o inimă pentru socio-afectiv, litere pentru comportament verbal, un beculeţ pentru cognitiv, şi un creion pentru comportament motor.

Activităţile propuse au fost realizate cu sprijinul doamnei educatoare Simona Dudu, de la grădiniţa nr. 54 Bucureşti.

Joc si joaca - Folclorul copiilor, Editura Paralela 45

Revenind la colecţie, prima activitate propusă este partitura fiecărui cântecel. Cu minime explicaţii privind notele muzicale, pe un pian de jucărie, aproape orice copil poate cânta, de exemplu, Melc-melc codobelc. În fond sunt doar două note muzicale… Ce mi-a plăcut la cărticica cu melcul e faptul că am aflat că există mult mai multe perechi de versuri decât ştiam eu!! Textul integral al cântecului este prezent imediat lângă partitură.

Joc si joaca - Folclorul copiilor, Editura Paralela 45

Urmează apoi două pagini cu exerciţii diverse, în funcţie de carte: identificarea literelor, exerciţii de comparaţie, logice sau de colorat. Cel mai simpatic este în "La moară", unde trebuie să alegi ingredientele pentru o plăcintă. În imagine apar şi nişte fluturi… iar Iris a stat un pic pe gânduri, apoi a zis că sunt de zahăr şi îi foloseşte să decoreze plăcinta! şi mai utile sunt lecţiile de desen, cum să realizezi o pisicuţă sau o răţuşcă.

Joc si joaca - Folclorul copiilor, Editura Paralela 45

Urmează apoi o aplicaţie de lucru manual, ilustrată cu fotografii din grădiniţă: cum să faci un melc dintr-o cutie de brânză topită, o pasăre dintr-un balon, o pisică origami şi un fluture din carton.

Joc si joaca - Folclorul copiilor, Editura Paralela 45

Secţiunea "Să mă prezint" este dedicată personajului principal al lucrării. Pe principiul ştiaţi că aflăm câteva informaţii simpatice despre melci, păsări, pisici şi fluturi. Secţiunea este completată cu o altă pagină de "curiozităţi". De exemplu, ştiaţi că un melc poate dormi trei ani şi să nu moară de foame? Ori că pisicile sunt daltoniste? O a treia completare apare la melci şi pisici, o pagină cu "rudele mele". Aflăm astfel că familia moluştelor este formată din melci, scoici, sepii, calamari şi caracatiţe, iar familia felinelor are ca reprezentaţi celebri leul, tigrul (cea mai mare felină) şi ghepardul (cel mai rapid animal).

Pentru capitolul comunicare verbală, este propus un exerciţiu de povestire după imagini. Am reuşit deja să facem tema de la fluture, mai avem de lucru cu celelalte.

Cărţile sunt format aproape pătrat, 20x19cm, cu coperta din carton lucios. La interios găsiţi 16 file printate color, mate, nu lucioase, pentru a se putea scrie ori colora cu uşurinţă. În colecţie vor mai fi tipărite: Căldăruşa plină, Baba Oarba, Trompeta, Iepuraş coconaş, Vulpea şi gâsca, trei iezi cucuieţi, Gărgăriţa Riţa.

Sunt excelente pentru lucrul acasă, dar şi pentru a face parte din biblioteca aflată la grădiniţă, în fiecare clasă. Vă las în compania înregistrărilor de la evenimentul din cadrum Bookfest, prin care aveţi ocazia să o cunoaşteţi şi pe autoare, dar şi pe copiii care au participar la realizarea activităţilor prezentate.

Info preţ: Editura Paralela 45. Librării: Libris.ro, Elefant.ro, eMAG.ro

Biblioteca Năzdrăvanilor

Caravana muzeelor: 11 iulie – 8 septembrie, Bucuresti

Pentru că e vacanţă, e cald şi ne cam plictisim, plus că nu ştim pe unde să mai trimitem copiii… am aflat azi de un program de ateliere un pic mai "normal", în sensul de accesibil. Doar ce am descoperit întâmplător un program de care habar nu aveam, organizat cu ajutorul muzeelor mai mici din Bucureşti (nu cele care mai nou se consideră "de fiţe" şi pun preţuri numai de V.I.P.).

Aşadar, avem câteva variante:

  • Vasile Grigore şi secretele unei colecţii, la Muzeul de Artă Vasile Grigore – Pictor şi colecţionar (11-14 iulie, 22-25 august); copiii au ocazia să descopere obiectele interesante şi diverse găzduite de muzeu şi să realizeze propriile lucrari chiar în spaţiul de expunere.[detalii]
  • Descoperim ştiinţa prin artă la muzeul tehnic, la Muzeul Tehnic Prof. Inginer Dimitrie Leonida (25-28 iulie şi 8-11 august) participanţii se familiarizează cu o selecţie inedită de obiecte, apoi înţeleg mai bine modul de funcţionare şi utilizare al acestora, realizând schiţe direct în spaţiul expoziţional. [detalii]
  • Foişorul de foc şi destinul pompierilor, la Muzeul Naţional al Pompierilor (1-4 august şi 29 august-1 septembrie) descoperim turnul de observare a incendiilor – cea mai înaltă construcţie a Bucureştiului la sfârşitul secolului al XIX-lea, precum şi pompe, machete, uniforme, medalii; realizăm un steag, ne fotografiem cu o cască şi îi cunoaştem pe cei care ne protejează de foc. [detalii]
  • Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţilor Vechi (5-8 septembrie) – participanţii descoperă o clădire interesantă şi o colecţie inedită şi lucrează atât în spaţiul de expunere, cât şi în grădină, abordând tehnici precum pictura şi modelajul. [detalii]

Preţurile sunt mai mult decât decente, 25 lei, 20 dacă alegeţi mai multe activităţi. Numărul copiilor dintr-o grupă este de 15. Ai mei pitici sunt încă în programul "vacanţă la bunici", se vor muta apoi în "vacanţă cu părinţii", dar în mod sigur prindem şi noi măcar mai spre toamnă o variantă.

Dacă veţi merge la aceste activităţi, apeciez enorm un feedback. Sunt foarte curioasă cum vi s-au părut!

Vacanţă plăcută în continuare!

Activităţi de vacanţă


Edit, 19 iulie 2012:
La Muzeul Naţional al Satului Dimitrie Gusti (15-18 august) copiii au ocazia să experimenteze pictura de şevalet, realizând peisaje cu teme rurale instalaţi într-o poieniţă liniştită din zona Moldova.
Mai multe detalii aici.

idei creative 41 editura Casa Bratarile prieteniei

Idei creative: Bratarile prieteniei, Editura Casa

idei creative 41 editura Casa Bratarile prieteniei

Există pe biroul meu două teancuri de cărţi. Ambele sunt „de lucru”, unele aşteaptă să fie prezentate, altele aşteaptă timp dedicat în mod special. În acest grup era şi „Brăţările prieteniei”, carte primită de la Editura Casa, şi pe care, cu toată tristeţea, am lăsat-o de-o parte. Am făcut exact ceea ce încerc s-o învăţ pe Iris să nu facă, mi-am spus că…. E prea greu, eu nu pot!

Aseară în schimb aflu că fetiţa unor amici, de vreo 14 anişori, doar ce şi-a împletit o astfel de brăţară. Măi să fie, chiar aşa greu mi se pare mie, dar reuşeşte un copil de 14 ani? N-am avut talent nici în copilărie la împletit fire, încă am o ciudă nebună pe colegii care luau de la poştă cablurile acelea de telefoane, subţiri, în toate culorile, şi împleteau brelocuri pentru chei.

Aşa că acum, cu tot elanul meu de amator, am luat cartea şi am citit cu mare, dar mare mare atenţie toate explicaţiile. şi mi-am făcut curaj… fără model, doar să vedem ce iese. Iniţial am pus aţa prea subţire, nu se vedea nimic. Am îndoit-o şi parcă-parcă a început. Primul centimetru de brăţară e foarte stângaci, dar nu se vede în poză :). Irisuca în schimb trepida de fericire când a văzut că mami a învăţat, şi este fericita posesoare a primei mele brăţări.

idei creative 41 editura Casa Bratarile prieteniei

M-a întrebat cum se numesc. Brăţările prieteniei. Adică eu sunt prietena ta? Sincer? Aş vrea să fiu eu cea mai bună prietenă a ei, cel puţin 50 de ani de-acum înainte.

Modelele cu romburi nu mi-au dat pace toată ziua. M-am apucat de treabă… şi am reușit, un pic mai chinuită, şi o variantă mai colorată.

idei creative 41 editura Casa Bratarile prieteniei

şi mi-a făcut „listă” cu ce-şi mai doreşte…

idei creative 41 editura Casa Bratarile prieteniei

Cartea are 32 de pagini, printate pe file grosuţe şi lucioase. Primul capitol – materiale, unelte şi tehnici de lucru, este dedicat explicaţiilor necesare pentru executarea celor patru tipuri de noduri folosite, a modalităţilor de a prelungi firele folosite, sau de a citi legenda tiparelor. Încep apoi modelele… înguste, late, romburi, dungi, triunghiuri, brăţări din piele, ochii mării, brăţări din şnururi satinate, sau cu mărgele, inimioare ori şerpi. Toate modelele sunt însoţite de explicaţii detaliate privind lungimea firelor, materialele necesare şi tiparele folosite.

Dacă pregătiţi bagajul pentru tabără, strecuraţi în el şi această carte, plus câteva bobine colorate de bumbac de la mercerie. S-ar putea să le sugeraţi copiilor o ocupaţie minunată pentru serile de vacanţă.

O vacanţă plină de amintiri şi noi prieteni!

Info preţ: Editura Casa. Librării: BestKids, Elefant, eMAG, bookdepository.com, Libris

Biblioteca Năzdrăvanilor

Idei creative: Animalute vesele din hartie, Editura Casa

Idei Creative, 63, Animalute vesele din hartie, Editura Casa

Una dintre ultimele apariţii de la Editura Casa, pe care am primit-o zilele trecute, este numărul 63 al colecţiei "Idei creative", Animăluţe vesele din hârtie. Cum îi spune şi titlul, este extrem de veselă şi foarte potrivită pentru pitici, mai ales ca activitate de vacanţă. În schimb mie mi-a dat şi o sumedenie de idei pentru grădiniţă, chiar dacă îmi va da un pic de bătaie de cap pregătirea modelelor pentru mai mulţi copii.

Dar să revin la ziua sosirii coletului… copiii au fost prinşi imediat, au răsfoit-o şi au ales ce vor pentru prima încercare. Andrei s-a oprit la un căţel, căci e uşor (doamne fereşte să se chinuie el cu ceva mai greu, dar încerc să văd picătura din pahar: a vrut să lucreze din proprie iniţiativă, şi a ales ceva). Iris a ales şoricelul, dar în dublu exemplar. Nu mă miră, pet-ul ei e un hamster, cum să aleagă altceva?! şi musai fără pisică, o pisică o "stresează" pe Mali, hamsteriţa noastră, aşa că tăiem pisica de pe lista de favorite. De ce doi? Am aflat apoi că unul este Porto, prietenul lui Mali, cu ajutorul căruia am avut prima serie de pui… (Din nefericire a fi mamă-hamster fără experienţă înseamnă să nu-ţi supravieţuiască puii, aşa că i-am pierdut, pe rând, pe toţi….)

Dar să revenim la lucruri mai vesele. La mijlocul cărţii sunt 3 coli A3 pline cu modele. În mod normal copiezi modelul pe calc, apoi transferi de pe calc pe carton, pe sistem indigo. Dar cum s-au inventat scannerul şi imprimanta, am scanat modelele şi le-am printat pe carton. Alb… pe care l-am pictat, respectiv desenat. La grădi mă gândesc să caut un carton roz pal, ar ieşi mult mai fain. Andrei a rezolvat căţelul, în stilul lui propriu de a expedia orice proiect. Iris a pictat şoriceii cu argintiu şi auriu, şi abia după ce i-am fotografiat ne-am dat seama că am uitat să le punem botic şi mustăţi!

Idei Creative, 63, Animalute vesele din hartie, Editura Casa
Idei Creative, 63, Animalute vesele din hartie, Editura Casa
Idei Creative, 63, Animalute vesele din hartie, Editura Casa
Idei Creative, 63, Animalute vesele din hartie, Editura Casa

Modelele din carte sunt uşoare, şi nu necesită foarte multe materiale. Carton, culori, lipici, eventual calc pentru copierea modelelor. Ce găsiţi în carte: Păsărele, broscuţe, răţuşte, găinuşe, puişori, pisicuţă, şoricei, purceluşi, văcuţă, căţei, copii, buburuze, fluturaşi, căluţi, pinguini, leu, tigru, girafă, elefant, urşi polari; o mulţime de idei atât pentru o vacanţă călduroasă de vară, dar şi pentru cea de iarnă.

Cartea, ca toate celelalte ale colecţiei, este printată color, pe file groase, lucioase, de calitate. Are 32 de pagini, şi este format aproximativ A5.

Info preţ: Editura Casa. Librării: Libris, Elefant, Emag