Pei Pei, Nini si Chen Chen, noii delfini de la delfinariul din Constanta

Dacă pleci la mare cu doi copii mici, este aproape imposibil să eviţi un spectacol cu delfini. Anul acesta am revenit la delfinariul de la Constanţa, după experienţa de la Varna. Încă din primăvară toate canalele de şitri anunţau sosirea a trei noi delfini la Constanţa, aduşi tocmai din China. Pei Pei, Nini şi Chen Chen, chiar dacă sunt încă la începutul programului de dresaj, au reusit, preţ de 20 de minute, să îi încânte pe copii.

Numai unul dintre ei poate să execute cerinţe mai complicate, cum ar fi mersul pe coadă, salut, dans sau cântat. Acrobaţiile aeriene se reduc la lovirea mingii, încă nu au fost introduse cercurile sau alte elemente mai dificile. Poate sunt cârcotaşă, dar la un preţ al biletelor de 20 lei pentru adulţi şi 10 lei pentru copii aveam ceva mai multe pretenţii. Chiar şi piticii mei îşi aminteau că la Varna a fost "mai frumos". Dar delfinii promit, sunt foarte receptivi la dresaj, şi probabil anul viitor vom avea un spectacol mult mai bun. Şi poate vor fi şi mai mulţi, căci am înţeles că se încearcă obţinerea unor pui în captivitate, toţi trei (un mascul şi două femele) fiind foarte tineri.

Un punct în plus a căpătat spectacolul pentru folosirea bazinului în aer liber, cu mult mai multe locuri şi mult mai potrivit pentru copii. Un punct l-a pierdut, cel puţin din punctul meu de vedere, pentru că spectaclul se desfăşoară numai în limba română. Iarăşi, compar cu delfinariul din Constanţa cu cel din Varna, acolo cel puţin o treime din spectacol a fost prezentat în limba engleză. Aici… am avut "noroc" că suntem români.

Dar să las şi pozele să vorbească:

Delfinariul de la Constanta, 2010

Delfinariul de la Constanta, 2010

Delfinariul de la Constanta, 2010

Un alt fel de Zoo…

Ieri povesteam despre Zoo de la Varna. Azi vreau să mă mut câteva meridiane mai la vest. Într-un altfel de zoo. În care, dacă animalele nu sunt fericite, cel puţin nu sunt stresate. Dacă tot le folosim, şi în loc să le lăsăm în libertate, le închidem în cuşti pentru “educaţia” noastră, cel puţin să le respectăm şi să le oferim condiţii civilizate de viaţă.

Acum câţiva ani (buni), am început să joc Zoo Tycoon. Deşi nu încurajez copiii să se joace pe pc, cu jocul acesta i-aş lăsa. Asta dacă cumva va apare o versiune în română, sau vor şti suficientă engleză. Pentru că trebuie să înveţi despre fiecare animal în parte, despre flora zonei din care provine, despre ce anume mănâncă şi despre stilul de viaţă.

Şi… afli repede că animalul tău este nefericit în grădina ta virtuală. De ce? Click dreapta şi îţi spune…
“Nu sunt suficienţi locuitori în cuşcă”, “nu are partener”, “mediul înconjurător nu este adecvat speciei”, “cuşca este prea mică”, “hrana este puţină”, “hrana nediversificată”…

Oare ce ne-ar spune oare leul de la Zoo Bucureşti? E singur de ani de zile. Leoaica e alături, după gratii. Oasele nu şi le-a dezmorţit într-un sprint… de… cine mai ştie când. Şi cunoaşte toate pietricelele din cei 20 metri pătraţi care îi revin. Bine securizaţi. Umilitoare poziţie pentru regele animalelor…

Şi totuşi, există şi locuri (mai civilizate) unde oamenilor le pasă de animale. Locuri unde îţi face şi ţie plăcere să le priveşti, fără gratii. Am doar două exemple… Zoo Vincennes şi Zoo Lyon. Şi eu, ca adult, am rămas cu o impresie dureroasă… putem fi atât de cruzi… ca naţie…

Gradina zoologica Lyon

Gradina zoologica Lyon

Gradina zoologica Lyon

Gradina zoologica Lyon

Gradina zoologica Lyon

La Vincennes am rătăcit cu piticul cel mare. Era mare fan al lui Timon, şi i-am promis c-o să-l vedem… Cred că jumătate de oră am aşteptat să iasă suricatele din ascunzătoare. Ne-am plimbat cu trenuleţul, apoi am luat încă odată la picior grădina zoologică. Din nefericire, erau în renovări, şi toate felinele erau plecate, inclusiv elefantul şi urşii. Dar şi aşa, tot am avut ce vedea.

Gradina zoologica Vincennes

Gradina zoologica Vincennes

Gradina zoologica Vincennes

Gradina zoologica Vincennes

Gradina zoologica Vincennes

Gradina zoologica Vincennes

Gradina zoologica Vincennes

Gradina zoologica Vincennes

Gradina zoologica Vincennes

Gradina zoologica Vincennes

Gradina zoologica Vincennes

Gradina zoologica Vincennes

Gradina zoologica Vincennes

Gradina zoologica Vincennes

Lucrurile însă au început să se schimbe la Zoo Bucureşti. Au început cu urşii… nu sper la incinte de acest gen… dar… cine ştie…?

Flipper… sau cum organizezi o iesire de dragul copiilor

“Delfinariu”… cel puţin în amintirea mea însemna un fel de circ cu delfini. Un bazin rotund, cu gradene în jur, şi o mulţime de copii. Repet, DELFINI. Adică la plural. Aşa că, imediat ce piticii mei au părut să înţeleagă ceva, am dat fuga la delfinariu.
Ce-am găsit la Constanţa? Dezamăgire totală. În miezul verii, spectacolele în sală. Gradene pe o singură parte, jumătate vedeau spectacolul cu unicul delfin rămas, cealată jumătate – pe cel cu două foci morăcănoase, ce după câteva giumbuşlucuri au refuzat să mai coopereze.

Delfinariul din Constanta
Delfinariul din Constanta

Aşa că am zis să compensăm anul viitor, si cel mai apropiat delfinariu ea la… Varna. Faţă de Mangalia nu era mare distanţa, aşa că am purces la drum. Am plecat dimineată, pe ideea că nu dormim la bulgari… numai că delfinariul lunea era închis.
Am rămas în Varna.

Cu puţin noroc, în imensul parc de pe faleză, care găzduieşte şi delfinariul, am găsit o vilă pitită printre copaci. Preturi foarte ok faţă de altele de prin parc, gazdele extrem de primitoare şi amabile, mai ales că aveam doi copii mici. Păcat că n-am apucat să ne bucurăm şi de piscina din curte… Iar condiţiile – excepţionale. Ca paranteză, mi-au mai rămas lucruri de văzut prin Varna, şi următoarea oprire va fi tot la ei.

Cazare la Varna
Cazare la Varna

Ce nu mi-a plăcut… faleza. Urăsc să urc şi să cobor pe plajă, nu mi-a plăcut asta nici când mergeam în Eforie Nord. Dar acolo era floare la ureche pe lângă faleza din Varna. Groaznic urcuşul, plaja îngustă (însă un nisip minunat!), iar programul de “expunere” la soare: 8-17:00. Uf, şi ce-ar trebui să fac dacă mie îmi place de la 7 la 8 ?

A umplut ziua cu o vizită la Zoo. Animale destule, îngrijite, dar expuse în acelaşi stil comunist cu care suntem obişnuiţi la noi acasă. Îmi amintesc foarte bine tigrul… îmi e tare greu să văd animale cu orgoliu, umilite. Un tigru cu lăbuţa amputată, chinuindu-se printr-o cuşcă mică.
Cât e el de tigru, copiii l-ar fi luat în braţe să-l aline. Şi eu…

Gradina zoologica din Varna
Gradina zoologica din Varna

În schimb am avut un noroc chior la expoziţia de reptile. Dacă iguanele nu s-ar ambiţiona să crească… până la un metru jumătate fără coadă, sunt sigură că aş avea una acasă.

Era... rece... si... catifelata!

Apoi, a doua zi, delfinariul. Ne-am dus devreme, să nu ratăm o vizită la cafeneaua din spatele bazinului. Poţi savura o răcoritoare ochi în ochi cu un delfin. Un perete întreg de sticlă te face să te simţi subacvatic.
Spectacolele sunt de la 10:30, 12, 15:30. Adulţi: 20 leva, copiii până la 12 ani: 14 leva, foto-video: 5 leva. Dar merită în totalitate.

Şi am intrat… eu poate mai nerăbdătoare decât copiii. Spectacolul, cu 4 delfini, şi unul în curs de dresaj, care nu participa. Am rămas fără cuvinte. Şi copiii la fel.

Delfinariul din Varna
Delfinariul din Varna
Delfinariul din Varna

Cel puţin pentru noi, Varna rămâne o pioneză înfiptă pe hartă. Merită chiar şi un drum special.