mere stampile pictura

Mere buclucașe – ștampile

Mi-a plăcut mult ideea de a „picta” mere folosind ștampile confecționate și chiar am vrut să o pun în practică la școală. M-am gândit și că merele sunt destul de greu de găsit, nu pot să am garanția că fix în ziua în care vreau eu să căsăpesc 12 bucăți primim mere în minunatul program alimentar. Apoi, ce te faci dacă „se aude” că „ți-ai bătut joc de merele date de guvern”?? Auzi, le-ai tăiat, le-ai dat prin acuarelă și le-ai pus la gunoi…!

Așa că m-am dus la piață. M-am oprit la taraba cu cele mai prăpădite mere. 2 lei/kilogramul. O întreb amabilă pe doamna dacă are ceva împotrivă să le aleg pe cele mai mici… a bulbucat ochii de parcă vedea un nebun, dar m-am obișnuit de multă vreme cu reacția. I-am zâmbit candid, i-am spus că îmi trebuie la școală, bălmăjea ceva că poate la plăcintă sunt bune, dar am liniștit-o că pictez cu ele, mi-a dat o pungă și mi-am văzut de treabă. Nu sărăcește nimeni din 3 lei, nu? Și mai pui 3 iei și farfurii de plastic… Am fost tentată să le dau bilețel acasă, dar după ce am văzut în câte moduri poți decupa un disc de carton cu diametrul de 15 cm, n-am riscat să cer un măr cu diametrul de 5. Nici la farfurii nu am pariat, căci „fundul complet plat”, adică neted, iarăși risca să nu se înțeleagă. Așa că am pus mărunțișul la bătaie, fie pomană pentru lumea ailaltă, când n-oi avea diverse pentru craft!

La școală a fost distractiv, mai ales când s-au prins ce facem. Doamne, abia aștept să mai crească un pic, să se obișnuiască cu ordinea și etapele de lucru, să nu mai înceapă singuri până nu dau semnalul de începere… militărie curată, ce mai, dar în haos și balamuc nu înveți nimic. Și mai mult s-au distrat când le-am zis că pot decora merele imprimate cu ochi mobili. De când și-au adus pungile cu ochi la școală e delir curat. Poate că unii n-au mai văzut în viața lor ochi mișcători și nu se pot abține. Unii au autocolanți, toate dimensiunile, își lipesc pe frunte. La un moment dat cred că puteam pune lejer în scenă povestea cu „Un-Ochi. Doi-Ochi. Trei-ochi”. Orice desen de prin caiete primește musai bonus niște ochișori. Nu mă deranjează ideea… dar când eu încerc să încep rândurile și nu pot scrie de ochi… apare o problemă…

mere stampile pictura

mere stampile pictura

Am renunțat și la protecțiile pentru mese, deși inițial voiam să luăm, și am pus în funcțiune lavetele. Nu folosesc nimic periculos să rămână pătat, așa că ne descurcăm să facem ordine la final. Ca lecția să fie completă, le-am cerut să aducă farfurioarele pe catedră, să șteargă masa de lucru și să fie ordine. Unul din grupuri a fost „ocupat”. Farfuria a rămas la ei. Am lăsat-o… a doua zi mi-o aduce unul dintre copii. Ce e cu asta?! – E de ieri… – Da, știu. Dar eu le-am cerut și m-am dus apoi să le spăl. Asta unde a fost? – Păi… n-am adus-o! Eee… și i-am dat frumos o lavetă și am trimis farfuria la spălat. Mi-a adus-o apoi impecabilă. Data viitoare poate nu mai uită!

Un lucru pe care l-am anticipat prea târziu a fost calitatea cuțitului cu care tai mărul. Trebuie să fie impecabil ascuțit, astfel încât mărul să nu se spintece deloc, să fie tăiat perfect drept pentru a se imprima tot. Mi-am dat seama prea târziu… și… m-am descurcat cu ce am avut.

Atât de faine sunt jocurile cu ștampile confecționate… cartofi, morcovi, mere, apoi improvizații din carton și orice poate lăsa o urmă. Am încă emoții pentru dactilopictură, dar îmi fac curaj! Cât de rău poate să iasă? Culorile sunt lavabile, nu sunt acrilice…

Însă cel mai fain feedback pe care îl am e de la copiii care se duc acasă și fac, încă o dată, ce au făcut la școală, să le arate și părinților, căci acasă nu le dau decât proiectele 3D, care nu se pot pune în portofoliu. Parcă îți crește inima să vezi ca pentru unii nu te zbați degeaba.

Oua de Pasti pentru uz casnic, decorate cu stampile

N-aș ști cum să le spun, sincer. Toate ouăle pregătite pentru blog sunt ba de lemn, ba de polistiren, ba de plastic, ori dacă au coajă, sunt golite pe dinăuntru. Toate sunt decorative, cu excepția celor din acest articol, care mâine vor fi ciocnite și mâncate. Așadar, sunt pentru uz casnic.

Am pomenit deja de ieri o dorință mai veche a mea de a avea ouă curcubeu, un coș mare de ouă, în toate culorile. Este primul an în care eu, singurică, vopsesc ouă. Până acum se ocupau bunicile de operațiunea aceasta, eu mă băgam în seamă la decorat (varianta cu boabe de orez a dat pe spate toți vecinii, o puteți căuta aici). Anul trecut mi-am trecut pe lista de activități de la grădi colaj cu orez. Cu ce să colorezi orezul… (da, colorant alimentar, știu) păi cu vopsea de ouă. Am găsit o cutie care avea 6 culori, am pus-o de-o parte, și uite-așa a apucat cutia să-și îndeplinească menirea de a vopsi ouă. După vreo juma’ de oră de consiliere telefonică cu o prietenă, m-am apucat de treabă. Pe plicuri scria în bulgară, ei știau ce culori sunt acolo, dar fiind 6, mi-am închipuit că trebuie să fiu aproape de curcubeu, fără indigo. Nu mai știu ce oră era joi când am terminat, sau dacă se făcuse vineri, dar aveam 40 de ouă exact pe sufletul meu. Cât m-am rugat de mama când eram mică să le facă așa!! M-am lăudat la tata… N-ai ce face, mă, tată, stai atâtea ore să faci ouă!! Daaa, dar arată așa fain!!

oua-curcubeu

După executarea fotografiei de mai sus m-a apucat inspirația, am luat tușiera și cutia cu ștampile și am început să mă joc. Nu merge, alunecă. Am pus ștampila pe masă, cu fața în sus, am manevrat doar oul, apăsându-l pe ștampilă, legănându-l ușor, să se imprime toată forma, căci ștampila era doar tangentă cu oul… rezultatul a primit un S, de la suficient, adică oprește-te până nu le strici pe toate. 🙂 Normal că markerul de cd-uri nu era la locul lui când aveam nevoie de el, mi-am mai dat silința cu un marker permanent. Rezistă, dar se poate și mai bine 🙁 . Asta e, la anul o s-o țin pe Iris acasă. Cu ea alături parcă și inspirația vine mai ușor. Cum să creezi cu dor?
oua-stampilate

Atelierul de creaţie