Românași din linguri de lemn

Timpurile se schimbă și materialele la fel. Cum linguri de lemn ca ale bunicii se găsesc greu sau sunt mult mai scumpe decât variante mai noi, am scos de la naftalină proiectul cu „românași” realizat încă de când era Iris la grădiniță. N-aș putea să descriu „chimia” pe care am avut-o cu doamna ei educatoare, dar atunci am redescoperit cumva pasiunea mea pentru a face lucruri. Și știu că într-o iarnă mi-a zis că vrea să facă păpușile din linguri, dar mult mai simplu. Atunci am creat primele „costume” pentru lingurile achiziționate.

Am mai reluat ideea în timp, de câteva ori, și acum mă gândeam la ea din nou. Însă varianta de anunț „pentru luni e nevoie de o lingură din lemn” îmi dădea fiori, la câte dimensiuni și tipuri de linguri se găsesc în magazine. Așa că am luat prin asociația de părinți un set de linguri de unică folosință, cele de 16 cm, pe care se potrivește modelul printabil creat (disponibil aici).

Pe pagina imprimată sunt două seturi pentru „băiat” și două pentru „fată”. Se decupează, se lipesc una pe față, una pe spatele lingurii. Hotărâți de la început dacă ochii stau pe partea convexă sau pe cea concavă. Puteți completa „capul” cu fire de bumbac împletite, pe post de codițe, după ce colorați cu carioca.

Pentru ochi pot fi folosiți ochi mobili, pot fi pictați cu acuarele, desenați cu creionul, însă nu cu carioca. Lemnul este poros și culoarea este absorbită haotic. Modelele pot fi colorate și decorate după dorință, sau se poate prezenta imaginea unor costume naționale cu care cele două variante ar trebui să semene.

Planuri de lucru

Am dat fiecărui copil ambele variante de păpușă și au început cu cea care îl reprezintă, să facem o „oglindă a clasei”. Cum unii dintre ei știu sigur că vor lucra repede, pentru ei a doua păpușă va fi o provocare. Pentru ceilalți – o temă de lucru acasă.

Aveam acasă ață galbenă pentru păr, dar ca să nu fim toți finlandezi, am achiziționat și un pachet cu ață maro. Nu am tăiat înainte bucățile necesare, am făcut sondaj pe tablă cu cine ce culoare vrea și le-am pregătit cât timp ei au decupat și decorat modelele. Prima idee era să le cer să deseneze o steluță în coloana potrivită, dar apoi m-am gândit că nu voi ști cui să le împart și, ca la orice vot, există pe parcurs schimbări de opinie.

Drept urmare, fiecare și-a scris numele, chiar dacă a durat, dar lucrurile au fost foarte clare.

Pentru varianta de băiat, părul a fost colorat cu carioca. Le-aș fi propus să decupeze liber din hârtia rămasă un plop sau o pălărie normală, pentru că bărbații nu mergeau cu capul descoperit, dar timpul nu ne-a fost prieten. Pentru fetițe mergeau codițe împletite, dacă erau mai mari.

Pentru asamblare, voi utiliza silipici.

Nu înmoaie hârtia și aderă foarte bine la lemn. Al doilea care ar face față, în cazul în care nu aveți la îndemână, este lipiciul solid. Mai ales dacă se folosește carioca pentru decor, e de evitat aracetul. Copiii tind să adauge mult și timpul de uscare crește exponențial, ca să nu adăugăm că modelul se încrețește și se curbează.

Lingura, așa cum se vede și pe prima pagină a modelului, nu ajunge până jos. Am încercat și această variantă, dar capul este mult prea mare raportat la corp, iar modelul este prea mic pentru a fi decupat fără dificultate de copii. Nu mai adaug dimensiunea decorațiunilor ce ar trebui realizate.

Mai jos aveți creațiile copiilor. Activitatea noastră la clasă o puteți urmări mai repede pe instagram, cu hashtagul #inimioarelapregatitoare2024.

Îngeri în rochițe din linguri din lemn

Partea bună a încercărilor de salvare a planetei a fost renunțarea la tacâmurile de unică folosință din plastic. Cu ocazia aceasta, multe proiecte creative nu mai sunt realizabile, însă altele le iau locul. Sunt de mult pe listele de posibile proiecte cele care folosesc linguri din lemn, însă până acum erau doar clasicele linguri zdravene de ceaun, care aveau însă inconvenientul că erau prea mari, cam scumpe de sacrificat și destul de incomode. Introducerea lingurilor mici din lemn deschide însă noi posibilități, mai ales că au început să se găsească în multiple variante, iar îngeri în rochițe albe părea un proiect atrăgător pentru Crăciun.

Dacă mă întrebați, nu aș putea spune cu certitudine care variantă e însă mai prietenoasă pentru planetă, aceasta care taie copacii sau cea care dispare în câteva sute de ani… Cu siguranță educația ecologică ar schimba multe, dar la un popor needucat în punctele esențiale, să mai vorbești și despre reciclare pare inutil.

M-am pricopsit cu o lingură din lemn la o comandă de mâncare și am pus-o deoparte, până când mi-a sărit în ochi acest proiect. Făceam pe atunci lista de idei pentru luna decembrie, pe care am rezervat-o în întregime Crăciunului. Și anul trecut, și anul acesta, mi-am fixat în orar orele de arte și abilități separat, așadar am ocazia de a realiza două proiecte pe săptămână. M-am chinuit întâi eu cu îngerul, dar chinuit e mult spus, că nu e totuși mare lucru.

Îngeri în rochițe albe

Proiectul face parte din seria #AdventulNăzdrăvanilor

Se printează și se decupează rochița sau, dacă aveți talent la decupat, o tăiați direct cu foarfeca, nu e mare lucru. Îndoiți foaia pe jumătate, chiar pe sfert dacă vreți să fiți exacți și tăiați mâneci largi și poale lungi. Dacă a fost nevoie să decupați pe contur și decupajul mai lasă de dorit, întoarceți rochița pe dos, să nu se vadă cusătura.
Luați un perforator decorativ pentru margine (există o mulțime de variante) și realizați tivul și manșetele pe ambele părți simultan. Sau, pur si simplu, tăiați ondulat.
Îmbrăcați lingura și lipiți rochița de coadă.
Bobinați din ață pufoasă pe două-trei degete de câteva ori și confecționați un ciucure simplu, pe care îl veți adapta ca podoabă capilară. Pentru modelul meu am avut fir special sintetic de păr pentru păpuși, luat acum mult timp (aici un exemplu pe negru) .
Aura este realizată dintr-o bucată de sârmă plușată, prinsă într-un cerc și lipită pe spate, între plete. Cel mai bine folosiți silipici sau un alt adeziv cu uscare rapidă.
Aripile îngerului sunt o aplicație intuitivă pentru fracții. Se ia o hârtie decorativă rotundă (pe la terase se pune pe farfurioara de cafea), cu diametrul de 10 cm, se îndoaie pe jumătate, se taie, apoi se mai îndoaie o dată și rezultă două sferturi. Acestea se lipesc pe spatele îngerului.
Desenați fața îngerului, în funcție de talentul fiecăruia. Eu prefer ochii închiși, gura deschisă, nu am cum să dau greș. Folosiți un creion negru bine ascuțit, nu cariocă, căci lemnul suge și veți avea un rezultat neplăcut. Am experimentat și cu un liner negru (tălpile) și arată destul de bine.
Pentru mâini se decupează separat două bucățele de hârtie, iar cartea este un dreptunghi simplu, îndoit pe jumătate.

De la vorbă la faptă

Proiectul este programat pentru această săptămână și sper să ne iasă. Suntem, totuși, clasa a doua, am trecut și prin încercări mai grele, sunt destul de optimistă. Cu lingurile am rezolvat, o mămică săritoare ne-a cumpărat tuturor, ba chiar și un set de lingurițe. Modelul meu este realizat pe o lingură de 16 cm (rochița printată este proporțională), dar când le-am primit și pe cele de 11 cm, am redimensionat modelul. Acum vom face îngeri și baby-îngeri.

Sârmă plușată avem la școală și perforator am în colecție. Cu lingurile am rezolvat, rochițele le-am printat. Dacă nu vom avea hârtia decorativă, vom face aripile pur și simplu, din hârtie. Acum rămâne să vedem ce ne iese.

_____________________________

Modelul printabil pentru rochiță poate fi descărcat de aici timp de o săptămână. După expirarea linkului, este disponibil la cerere pentru persoanele care au realizat în ultimele două luni sau realizează o donație pentru site, solicitând modelul printr-un comentariu cu aceeași adresă de mail cu care au făcut donația.

Decorațiuni de Crăciun din bețe de lemn

De când le-am descoperit la articole medicale, cu spatulele de lemn fac aproape orice. Pe net, dacă vreți să căutați idei, încercați pe pinterest sau pe google cu popsicle. Sunt o mulțime. Dintre toate, am ales câteva mai de „sezon”. Sâmbăta aceasta am la mine la școală un atelier pentru copiii care vor veni la toamnă la pregătitoare și am încercat cu ajutorul părinților de la mine din clasă răspândirea prin cartier a anunțului, poate reușesc să îmi cunosc ceva mai devreme viitorii elevi, într-o atmosferă relaxată. Sper ca experiența să se repete și înainte de Mărțișor, când avem „porțile deschise”.

Așadar, m-am gândit la ultima piesă, dar dacă vor dori să încerce, și celelalte se pot face foarte ușor. Am luat modelele la școală, să le pun la colțul creativ. Mi-am dat seama că nu le făcusem poză, așa că într-o pauză le așezam frumos pe catedră. Vine una dintre prichinduțe… dialog foarte interesant: Doamna, le puneți pe blog? Da! Ce drăguț… puneți și acum film cum se fac? Bineînțeles că nu făcusem film, așa că mi-am luat o bilă neagră. Copiii vor să vadă cum se fac, iar eu i-am obișnuit pe ai mei așa la AVAP: film demonstrativ.

În loc de film, vă spun că se pictează bețele în funcție de ce model doriți Pentru cele din mai multe bucăți, vă recomand întâi să le lipiți pe un băț potrivit cu lățimea însumată, apoi să le pictați. De asemenea, vă recomand să faceți mai multe simultan, cât se usucă unul, pictați altul. De exemplu, pentru moșul mic, am pictat întâi haina și fesul, apoi am trecut la următoarele. Între timp s-a uscat moșul și i-am pictat și fața. Cele din imagine sunt pictate cu acrilic, dar ies foarte bine și cu tempera. Doar să nu adăugați nicio picătură de apă!

Decorațiunile pot fi din orice: vată, dischete demachiante, resturi de spumă de la seturile creative (nu arunc niciodată nimic, nu știi când se potrivesc!) Și, neapărat, ochi mobili…

Sper să vă arăt curând și variantele copiilor!

Tablou aniversar în trei acte

Printre produsele noi cu care Daco m-a provocat în acest an sunt și Lemnițele,un set de 6 plăcuțe din lemn, placaj în genul celui folosit la traforaj în vremuri imemoriale sau la pirogravură. Au dimensiunea de 18x7cm și grosimea de 4mm. Ca suport pentru proiecte de art&craft pot avea utilizări aproape nelimitate.

Pentru folosirea lor cu grupuri mari de copii, într-un timp scurt, sunt minunate. Suficient de mari să permită realizarea unui proiect, dar nu atât de mari încât să rămână neacoperite. Se pot picta (mai ales cu acrilice), se pot aplica șervețele cu ușurință, se pot face colaje diverse și aranjamente. Iris și-a dorit o plăcuță pentru ușa camerei, cu mesaj clar: Nu deranjați. Am ales pirogravura. A fost momentul în care am realizat că o coală de indigo ar fi făcut diferența, putând să transfer un model acceptabil pe placaj. Dar… n-am avut. Așadar mi-am pus în valoare bruma de exercițiu la desen (care se limitează la flori, fluturi și căsuțe) și am desenat eu. Cu chiu, cu vai, a mers și pirogravura. O bucată de smilgher a eliminat marginile arse, dar și creionul folosit la contur, iar un strat de lac a schimbat total aspectul. Musai trebuie să găsesc indigo pentru a mai încerca ceva cu plăcuțele!

A doua variantă este a unei felicitări aniversare, realizată sub formă de tablou. Am ales să folosesc șervețelul întreg, fără să decupez, căci plăcuțele erau suficient de mici să permită aplicarea lui fără probleme și să nu se rupă. Am aplicat în serie tot peisajul, apoi le-am lipit folosind bețe late din lemn. Pentru mesaj am folosit abțibilduri cu litere.

Voi pentru ce ați utiliza aceste plăcuțe?

Oameni de zăpadă din bețe de lemn

La școală la Iris se organizează târg de Crăciun, pentru strângerea de fonduri prin asociația de părinți cu scopul de a mai rezolva mici-mari probleme cu dotările din școală. Și ea e într-un sector în care primăria nu se prea implică… Ca o paranteză, la mine în clasă a intrat la un moment dat un consilier de la primărie: Vai, aveți și proiector! Păi avem, că l-au donat părinții, că de la primărie nu primim nimic!

Iris a avut o tentativă de a lucra, însă munca în echipă nu s-a concretizat, participarea era destul de alambicată, diriginta prea ocupată să-i organizeze, așa că am rămas cu câteva decorațiuni de prins în brad.

Pentru că regulile de confecționare erau „simplu, ieftin și rapid”, iată rețeta:

se ia un băț lat de lemn. (Se găsesc și în comerț, eu le am de la rezerve medicale, unde poți găsi cantități mult mai mari, la preț avantajos.) Se pictează alb, de preferat cu acrilic, dacă aveți. Momentan nu mai am, am pictat cu tempera.
căciulița și fularul se fac din fetru moale și pufos. Dacă nu aveți – mult mai economic, lavetele de bucătarie, cele textile, trei culori în pachet. Pentru variație de culori am băgat niște bucăți în cerneală. A mai încercat Iris cu catifea roșie, dar era prea groasă.
confecționarea fesului: se ia un dreptunghi cu lățimea de 3 ori lățimea bățului și lungimea de vreo 3 degete. Se îndoaie aproximativ 1cm, se potrivește pe „frunte”, se suprapun și lipesc la spate cu picătura/silipici/orice adeziv de textile. Se taie o bucată de ață și se confecționează o agățătoare. Nodul se lipește în interiorul fesului, apoi cu o a doua bucățică de ață se leagă fesul sus. Agățătoarea pentru pom trece prin ciucurele improvizat.
confecționarea fularului: se taie din material o bandă de 1,5-2cm lățime și se potrivește lungimea dorită. Se franjurează capetele, se îndoaie sau se lipește.
nasul – un ciucure colorat.
ochi – mobili, sau se pot picta.
nasturii – spumă decupată cu perforatorul de coli sau pictați.

Singurele etape dificile pentru copiii mai mici sunt cele cu noduri. În rest nu ar trebui să aibă nicio problemă în a confecționa această decorațiune. Iar dacă urmați rețeta economică, sunt relativ ușor de realizat și la școală.

Spor la lucru!

Păpușă din lingură de lemn, pictată

Ce poți face iarna, dacă nu să te gândești la vacanța de vară următoare, și, de ce nu, la cea care a trecut. Anul acesta am reușit, în proporție de 90%, să parcurg toată lista de obiective din nordul Moldovei. Vremea capricioasă de la finalul concediului mi-a dat complet peste cap planurile la Suceava, cu o ploaie rece total anti-turiști.

Am reușit însă, chiar înainte să înceapă potopul, să opresc în Botoșani, și să mă întâlnesc cu Cristina. După multele ore virtuale petrecute împreună, cele câteva în care am reușit să stăm de vorbă printre vitrinele muzeului de istorie, au fost dintre cele mai plăcute. Mi-aș fi dorit ceva mai mult timp la dispoziție, să pot anunța că sunt în Botoșani, mai aveam acolo un Năzdrăvan căruia aș fi vrut să-i fac o surpriză, dar nu e timpul pierdut. Suceava e încă pe listă, și Botoșaniul la doi pași.

Păpușa de mai jos am primit-o cadou de la Cristina. Este printre puținele obiecte pe care le prezint fără să fie făcute de mine, însă mi s-a părut extrem de ingenioasă ideea de a rezolva, foarte simplu, și extrem de armonios, problema mâinilor. În plus, materialele necesare pentru realizarea ei sunt foarte puține: lingură de lemn, 15cm de bandă tricoloră, și vopsele acrilice, dacă doriți să strălucească. Dacă nu, se poate picta foarte bine și cu tempera, dar nu cu acuarele. Însă mai mult decât mâinile mi-au plăcut broboada și opincile, o soluție pe cât de simplă, pe atât de reușită.

De asemenea, costum național este prezent în întregime: ilic decorat, cu brâu, fota neagră de lână, opinci cu nojițe, ba chiar și un pic de iarbă pe care se încinge hora.

Cred că ar putea, pe același sistem, să fie rezolvată și problema perechii masculine, căci nu se cade, la horă, să danseze fata singură. Însă înainte de a încerca, trebuie să găsesc un „furnizor” cu linguri din acestea, clasice, nu cele cu coadă cilindrică, din supermarket, cel probabil, în piață la Obor… Așadar, va urma.

Articolul acesta aș fi vrut să-l pregătesc pentru a marca ziua de 24 ianuarie. Însă cum probabil toate ideile dedicate se vor realiza înainte, căci mai nou este zi liberă, am ales să-l public acum, la început de an, să aveți timp să vă aprovizionați, și, de ce nu, să-l puneți în practică.

Căsuță de lemn din bețe late

Versiunea mea de „casă din vis” e undeva pe o coastă de munte, din bârne de lemn. Nu știu dacă vreodată visul meu va deveni realitate, însă de când am numărat bețele de lemn mi-am propus să construiesc una. Pe net găsești orientativ ceva modele, însă nu le poți pune în aplicare 100%. Contează foarte mult înclinațiile de inginerie și arhitectură, plus imaginație…

Momentul construcției s-a apropiat când am primit cadou un fierăstrău mic, cu tot cu un suport de tăiat, care m-a ajutat să tai și drept, dar și în unghi de 45⁰ (habar n-am ce denumire tehnică o avea, dar știu cum se folosește). A fost momentul în care opțiunile pentru căsuță s-au restrâns considerabil. Am hotărât să lucrez cu „prefabricate”, și să construiesc întâi pereții.

Pentru lipit am folosit bandă dublu-adezivă (bda în continuare) pentru construcții (să fiu sigură, nu de alta!). Pentru un perete cu fereastră am folosit 6 bețe întregi și patru tăiate. Le-am măsurat, am împărțit în trei, treimea din mijloc am eliminat-o. Nu aruncați însă nimic, toate se refolosesc! Peretele este dublu, între bețe fiind bda. Pentru că mi s-a părut cam șubred, l-am întărit pe verticală cu alte două bețe, cărora le-am tăiat capetele rotunde, și le-am lipit tot cu bda.

A urmat peretele cu ușa (este decorativă, n-am vrut s-o tai). Partea rotundă de jos a bețelor este intactă, dar nu se vede din cauza bățului orizontal. Am măsurat bețele din margine, unde se „sfârșește” înălțimea peretelui cu fereastră, și de-acolo am tăiat în unghi. De la sfârșitul tăieturii, am marcat bățul 2, iar la bățul 3, am făcut tăieturi simetrice și a rezultat un vârf. Acest perete nu este dublat, mi s-a părut prea complicat, și am folosit bețele transversale ca să-i dau rezistență.

Pereții i-am prins între ei pe verticală cu silipici. Cred că ar fi mers mai bine cu silicon fierbinte, dar nu prea îmi încăpea mâna cu pistolul prin interior… s-a întărit mai încet, dar acum stă bine.

Acoperișul este și el realizat cu un număr dublu de bețe, și bda între ele. La îndoire, sus pe coamă nu se vedea deloc drăguț, mi-ar fi „plouat” înăuntru, așa că am folosit două bețe, lipite mai aproape unul de celălalt, pentru a acoperi gaura. Mi se apleca și streașina, așa că pe interior am pus jumătați să îl țină drept. Coșul este realizat din resturile tăiate de la pereții fără fereastră și alte bucățele rezultate din proces. Ușa este un băț tăiat pe jumătate. Podeaua este realizată la fel ca acoperișul, și nu este fixată, căci încă nu m-am hotărât cum o luminez, și vreau să pot umbla la interior.

Intenția inițială a fost și să o pictez… însă am renunțat. Îmi place foarte mult și așa, iar dacă greșesc pictura și o stric, chiar și cu un milimetru, n-aș suporta. Deocamdată pun înăuntru lumânărele electrice, cu leduri colorate, și arată minunat! Iar planul inițial, de a o dona veveriței, a fost abandonat pe la jumătatea proiectului, când am văzut ce iese…

Mi-aș dori ca la un moment dat să pot avea un atelier la care să construiesc o astfel de căsuță. Până atunci însă, pe 10 decembrie construiesc una din spumă. Detalii aici.

Aplicație: sperie-ciori din bețe de lemn

Controversat sau nu, Haloweenul e pe placul copiilor. Și, dacă lor le place, n-o să ne punem de-a curmezișul de dragul unor alte tradiții pe care ei nu le cunosc, și, sincer, nici nu ne dăm de ceasul morții ca să le facem cunoscute. Ne aducem aminte de ele doar când vrem să le combatem pe celelalte, nu înainte, să le promovăm…

Așadar, înaite de Halloween am decis să pictăm cumva altceva, un proiect mai „altfel”. Am povestit deja despre sperie-ciori pe blog, și acum era momentul să văd dacă se pot sau nu realiza cu un grup mai mare de copii. Nu e ușor, însă se poate. Aș fi vrut să pot folosi o prezentare video a realizării proiectului, însă n-am fost gata cu ea, și nici nu aș fi putut în sala de lucru. Așadar, am mers pe explicații…

Contribuția mea la realizarea proiectului a fost tăierea unei bucăți de bandă dublu-adezivă, din aceea lată, de construcții, ca suport pentru lipirea celor cinci bețe de bază ale figurinei. Și, după preferințele lor, am tăiat din șnurul de hârtie șuvițele necesare pentru păr. De acolo s-au descurcat singuri, mai ușor sau mai dificil, cu elementele. Obiectivul acestei activități a fost pictarea uniformă, după marcaj, a bețelor de lemn, și asamblarea acesteia. În rest au decis și realizat ei.

Rezultatul este în ton cu sărbătoarea. Personaje mai simpatice, zâmbitoare, calme și calde, sau mutre înfricoșătoare sau triste. Sper doar ca părinții să nu capete o figură furioasă când le vor lipi pe vreun perete cu dublu-adeziv, să se ia zugrăveala. Preventiv le-am explicat că musai trebuie să ceară voie… dar… aflu eu data viitoare ce s-a întâmplat cu ele!

Coșuleț din bețe late de lemn

Modelul prezentat azi este din categoria „donez bețe, primesc imagine cu creația”. Acum vreo săptămână, Mirela a trecut pe la mine. și cum A. se arăta foarte interesat de ultimele mele realizări, cu bețe late din lemn (inclusiv brățările), am înfășcat repede un snop și le-am dat la „pachet”, ca să exerseze acasă.

De multe ori, ca să începi ceva, trebuie să ai cu ce…

Deși mă așteptam să văd mignoni și sperie-ciori din bețe late, nu mică mi-a fost mirarea când am primit coșulețul alăturat, realizat dintr-o cutie reciclată. Mânerul este îmbrăcat în dantelă imprimată.

Bețele ai fost lipite cu bandă dublu-adezivă, și acolo unde a fost cazul, cu silicon fierbinte, pentru a întări așezarea. Iar pentru siguranță, și mai ales estetică, au fost legate pe exterior cu o panglică. Decorațiunea cu fluturaș este la alegerea fiecăruia, depinde ce găsești acasă, în cutia cu de toate.

Pe același principiu mă gândeam să realizez la grădiniță un suport de creioane, fixându-le pe o cutie rotundă de carton, și pictând fiecare bețișor cu o altă culoare, sau mai multe, cu același model. N-am realizat nici eu „prototipul”, este „în lucru”, sper doar ca în curând să pot să vă arăt. Ce pot spune cu siguranță e că am încă suficiente bețe, pentru a mai pune la cale ceva proiecte, cu care sper să reușesc să vă uimesc suficient cât să vă deschid pofta de a lucra cu acest material. Cu grupa de copii le-am încercat prima dată această săptămână, am realizat sperietorile, și s-au distrat copios aflând ce sunt de fapt, și cum le-am deturnat utilizarea în ceva atât de amuzant.

Mignoni din bețe de lemn

Încă mai am de „studiat” de ce fenomenul mignoni are un impact atât de mare printre copii, poate că ar trebui să (re) văd filmele… Vara aceasta, acolo unde a putut alege ce lucrează, Iris a ales mignoni, aproape din orice. Când am ajuns să lucrăm cu bețe late din lemn, pe lângă proiectele noastre, au intrat încet în calcul și doi mignoni…

Am pictat lemnul cu acrilice, și, dacă n-ar fi atât de scumpe și greu de îndepărtat de pe hăinuțe, aș lucra cu ele și la atelier. Am riscat odată, și feedbackul ulterior nu a fost pozitiv din acest punct de vedere. Ca să evităm murdărirea, a pictat întâi „pantalonii”, și a lăsat bețele să se usuce într-o ceșcuță, puse invers. Apoi a pictat „pielea” galbenă, și le-a mai așteptat o rundă de uscare, până la momentul final când au fost decorate.

O cariocă neagră a rezolvat problema ochelarilor, apoi ochii mobili a fost accesoriul hotărâtor.

Nu știu exact ce vom face cu ei, mă gândesc la ceva în care să-i integrăm, deocamdată îi văd lipiți pe o felicitare… sau poate, dacă facem mai mulți, poate ne mai vin și alte idei.

Bețele late de lemn folosite sunt abeslanguri medicale (cele folosite pentru examinarea gâtului), sau, dacă le căutați la articole de craft, le puteți găsi la Daco. Ochii mobili, la set cu mai multe dimensiuni, i-am cumpărat tot de la ei. Despre proiectele cu bețe și ce se poate face cu ele am mai povestit, le puteți găsi aici.

Talente de Năzdrăvani

Tag Archives: lemn