Încep prin a scrie acest articol exact cum a scris Tacitus acum 2000 de ani istoria romana, sine ira et studio. Adică cu mai multă părtinire decât a scris-o el, nu a făcut-o nimeni… Am o problemă cu acest ursuleţ Bubu povestitorul, nu neapărat cu jucăria în sine, ci cu ideea şi stilul ei de promovare, şi mai ales cu modul în care această politică de produs consideră că trebuie să abordeze părinţii.
Mă îndoiesc că la ora actuală este cineva, printre părinţii internauţi, care nu a dat măcar odată cu nasul într-o imagine a ursuleţului. Eu am dat peste ursuleţ în "carne şi oase", Irisuca mea a avut ocazia să se joace cu el. Una peste alta, ca jucărie de pluş este foarte fain. Moale, pufos, exact stilul acela pe care nu îţi vine să o mai laşi din braţe, sau cum îi spun eu, "senzaţia Ikea". Partea proastă a unei jucării de pluş electronice, din care nu poţi scoate mecanismul e că… nu o poţi spăla cum trebuie. Iar dacă ajunge jucăria îndrăgită, la un moment dat apare această problemă. Metoda de curăţare a jucăriei este cu spumă, folosind substanţe netoxice pentru categoria de vârstă a copiilor care folosesc această jucărie. Cu siguranţă merge, numai dacă Bubu povestitorul nu se dă în leagăn şi pe topogan…
Ce îl face pe Bubu povestitorul atât de special? Faptul că îţi poate sta alături în fiecare seară, şi să-ţi spună o poveste. Iris s-a jucat cu el, a ascultat poveştile, şi la final am întrebat-o dacă îi place, şi dacă ar merita să-l luam. Nu mă aşteptam să zică NU. Motivul?! Dacă ar fi ştiu şi el mai multe poveşti… Pentru că cele pe care le ştie erau pentru ea deja cunoscute. (Alba ca zapada; Scufita Rosie; Cei 3 purcelusi; Fata babei si fata mosului; Degetica; Punguta cu 2 bani.) În plus, le ştia în varianta de teatru radiofonic, vechile discuri Electrecord, care întrec cu mult orice variantă actuală de lectură (ca o paranteză, poveştile în această variantă sunt imprimate pe cd în colecţia Cele mai frumoase poveşti [aici])
Ce ştie Bubu să facă? Vă puteţi da uşor seama din imaginea de mai jos. Pe lângă cele cinci butoane de poveşti, unul are şi o poveste bonus. Jucăria este interesantă, mai ales dacă trebuie să faci un cadou şi să "dai bine" cu suma investită. (Puteţi vedea pretul aici, chiar cu reducere). Dar să nu uităm de spaima tuturor jucăriilor, şi dacă aţi urmărit Toy Story ştiţi despre ce vorbesc: aceea de a ajunge uitate într-un colţ de ladă… iar pe ursuleţul Bubu, în forma aceasta, cred că este exact soarta care îl aşteaptă. El nu ştie decât cele 6 poveşti. Parcă ar fi "Privighetoarea" de aur a împăratului, din povestea lui Hans Christian Andersen. Îţi ia ochii, te încântă, îl asculţi… până când îţi dai seama ce-i lipseşte. Variaţia şi originalitatea.
De ce m-am hotărât să scriu acest text. În urma unui comentariu lăsat la acest articol, am fost contactată de cei care au comandat acel sondaj, pentru a explica "despre ce problema tehnica este vorba mai exact?". De ce consider eu că această jucărie minunată are o problemă. Ei bine, eu sunt un părinte pretenţios, care, dacă alege să dea 150 lei pe o jucărie, nu o face pentru un moft, şi doar pentru că e la modă. Am explicat politicos că sondajul cu pricina nu aprofundează problemele adevărate ale jucăriei. Faptul că îi pui alte 6 poveşti, îi dai eventual pijamale de schimb, îi schimbi culoarea (btw, maro e perfect pentru mine, doar e urs!) nu schimbă faptul că te vei alege cu aceeaşi Mărie, cu altă pălărie. O altă jucărie ce va urma soarta primeia.
Investiţia în dezvoltarea de produs, dacă tot se doreşte acest lucru, ar trebui făcută în partea de soft. Un mp3-player, conectabil la pc, cu o memorie nu foarte mare, dar cat sa cuprindă 20-30 de poveşti, sau o variantă cu card micro-sd, ar face din jucăria aceasta exact produsul dorit şi de copii, şi de părinţi. Argumentul cum că "s-au vândut mii de Bubu povestitori" nu mă face să-mi schimb părerea despre această jucărie. Deocamdată nu merită banii, în această variantă tehnică.
Ştiu că au fost foarte multe articole pro-Bubu în blogosferă, de aceea întreb… ce soartă are acum ursuleţul, şi care a fost comportamentul copilului la două luni după achiziţie? Sincer. Aş vrea să văd dacă sunt eu atât de departe de adevăr precum am fost acuzată.