Simetria la școală

Axa de simetrie a fost și anul trecut o lecție distractivă, atât de distractivă că au ținut-o minte și mă întrebau înainte „ce îndoim anul acesta”, căci le-au dat ceva de furcă figurile geometrice (lor, la îndoit și trasat, dar și mie… să decupez triunghiuri echilaterale nu a fost atât de simplu precum am crezut). Așa că am pregătit și ceva de îndoit, doar că m-am bazat mai mult pe deprinderile exersate în mânuirea instrumentelor de geometrie.

Ca o paranteză, compasul este preferatul lor de când au descoperit ce minunății știe să facă instrumentul. Și eu am aflat că există acum pe piață compas cu protecție pentru ac (până i-am dat de cap unuia să-l deblochez…), compas cu mini-pix cu mină 0.5, 0.7, pe lângă clasicele cu creionaș prins acolo, sau cu mină normală de creion! Au fost încântați și când m-am dus cu trusa mea nouă de geometrie pentru tablă, cu mega-compas, așa că e o joacă capitolul acesta!

Revenind, eram conștientă că nu voi reuși, într-o oră, să desenez cu ei atât de mult precum aș vrea, așa că am continuat în ora de abilități practice. Banalul fluture în oglindă pe care îl faci de la grădiniță, prin îndoire și amprentare, a fost subiectul. La protestele lor că „au mai făcut”, le-am zis că e modul prin care încercăm, cei aflați de la catedră, să-i obișnuim de mici cu o noțiune, fără să le spunem neapărat cum se numește, să așteptăm vârsta potrivită pentru asta (și să am încă un argument pentru „lucrurile” pe care le vor învăța când vor fi mai mari și pentru care nu mai au răbdare).

Doar că la clasa a IV-a fluturele a fost mai complicat. Întâi, folosind doar jumătate de foaie și instrumentele de geometrie (nu era permis să desenezi cu mâna liberă – regulă greu respectată), să desenezi aripa fluturelui. Apoi să încerci, respectând axa de simetrie, să desenezi și cealaltă aripă. În final, îndoi și decupezi după conturul unei aripi… deschizi și verifici cât de bine te-ai priceput să desenezi în oglindă.

Tema a fost foarte complicată, dar și ei extrem de ingenioși. Unii desenau elementele simultan, unul în stânga, unul în dreapta, foloseau integral instrumentele să se „lege” de elementele deja existente, sau… au îndoit foaia, au pus-o pe sticlă și au marcat punctele, ba chiar au desenat unii direct la fereastră. Dacă voiau forme pe care nu le aveau, le inventau modelând instrumentele.

Creațiile de mai jos ilustrează povestea, însă adevărata satisfacție a fost să-i privesc cum se încrâncenează, cum se luptă cu o provocare… fără model, dar în același timp încercând să facă ceva unic, special, ceva ce ceilalți nu fac. Mă simt foarte bine când provocările de genul acesta îmi confirmă propriile concluzii despre copiii… cel care vine cu ideea/soluția, cel care o îmbunătățește.

Mda, încă o încercare de a aduce primăvara în ultima ei lună… când e frig și plouă ca toamna! Să vedem ce magie vor reuși fluturii noștri!

 

 

instrumente geometrie flexibile

Geometria devine „flexibilă”

La început de an școlar, când am discutat cu părinții ce le punem pe bancă copiilor (la mine la clasă), au achiziționat truse de geometrie cu riglă, echer și raportor din seria celor „flexibile”. Copiii au fost în delir, s-au jucat cu ele până s-au plictisit, apoi au dat reset și au luat-o de la capăt. Este și motivul pentru care la mine pe catedră e imposibil să nu găsești o riglă-două dintre cele care n-au vrut să stea cuminți în penar pe timpul orei. Să se înțeleagă clar, le învârteau la propriu pe degete, pe gât, pe brațe, le băgau în gură…

Într-o zi, când Iris m-a vizitat, a văzut instrumentele. Vreau și eu! Dar îmi trebuie și echer de 45! Așa că, cu prima ocazie când le-am descoperit în librărie, i-am luat și ei. Ghinion că nu aveau decât roz, dar asta e… Am rezolvat însă în acest mod coșmarul care durează de ceva ani al truselor de geometrie. Echerele se făceau nevăzute sau se rupeau, căci ghiozdanul era clar că trecea prin încercări grele. Rigle – nu aveam una întreagă în toată casa. Până și raportorul se rupea.

Acum însă am intrat într-o nouă eră. Singurul mod în care mai poate fi nevoie de alte instrumente e dacă acestea dispar, căci de rupt nu mai poate fi cazul. Cu puțin noroc, anul acesta scap cu una singură cumpărată. Andrei a exclus din start să ia trusă roz la școală, lichidează ce a mai rămas din cele vechi.

Dar… ceea ce am văzut că se întâmpla cu ele la clasa a IV-a se întâmplă și la a VII-a. Doar că acolo, neavând toți, le-au vânat pe ale lui Iris ori de câte ori le uita pe bancă, să se joace cu ele. Acum am înțeles că a lansat moda.

instrumente geometrie flexibile

Deși la prima vedere pare că sunt doar jucării – așa cum am crezut și eu – ele pot fi folosite liniștit pentru orice tip de construcții, dacă stă caietul/foaia pe o suprafață rigidă. Singurul mod în care nu le-a putut folosi a fost când scria temele în pat, pe genunchi. Dacă am reușit să o fac așa să treacă la masă, deja trusa aceasta mi-a bifat două puncte de pe listă.

Voi le aveți? Le folosiți?

peisaj iarna colaj casute

Abilitățile practice și matematica: peisaj de iarnă cu căsuțe

Aparent cele două teme n-au nimic în comun, însă îmi dau seama, pe măsură ce trece timpul, că atâta matematică câtă se face la abilități nu se face nicăieri. Intuiam asta, dar la bani mărunți n-am luat niciodată afirmația… până când a fost nevoie să pregătesc o lecție, pentru grădiniță, la care să folosesc elemente de matematică, explicit. E drept că ceea ce am făcut eu merge de minune cu grupa mea de cinci copii… cu 30 ar fi mai greu de supravegheat etapele. Cum elementele de geometrie se împacă cel mai bine cu lecțiile mele, am ales să fac un peisaj de iarnă. Începem cu finalul, și sunt sigură că mulți vă veți întreba unde e matematica…

peisaj iarna colaj casute

Ce a fost în spatele acestui colaj:

  • Am analizat o căsuță: din ce este formată? Un pătrat – pereții –  și un triunghi – acoperișul.
  • Le-am pregătit copiilor pătrate și triunghiuri din carton (destul de tare, pentru fiecare dintre ei), în trei dimensiuni: mare, mijlociu, mic. Le-am cerut întâi să aleagă un pătrat oarecare. Apoi să caute unul mai mare sau mai mic decât el. L-au găsit. Au căutat apoi încă unul, diferit de cele două. Când au avut trei pătrate diferite, le-au așezat de la cel mai mic la cel mai mare. Au primit hârtie colorată, și au desenat pătratele, așa cum își doreau să apară pereții celor trei căsuțe.
  • Au lipit nămeții – predecupați de mine, și au adăugat căsuțele, în ordinea stabilită.

    peisaj iarna colaj casute

    Adăugarea căsuțelor – crescător, după mărime.

  • Au repetat apoi operațiunea precedentă, folosind de data aceasta triunghiuritriunghiuri. Când au avut trei triunghiuri diferite, au realizat corespondența între forme: pătrat mare cu triunghi mare ș.a.m.d.

    peisaj iarna colaj casute

    Corespondența între modele din carton și pătratele deja decupate.

  • Le-au decupat din hârtie colorată și le-au lipit pe planșă.
  • Aici se cam încheia prima parte a proiectului. Am continuat cu fulgii: au făcut grupuri de 1, 2, 3, și i-au lipit corespunzător căsuțelor, crescător, începând cu cea mică.
  • Numai că ne-a rămas timp, și copiii au vrut să completeze… au mai cerut fulgi, și le-am perforat buline, dar le-am cerut să lipească 10, nici mai mulți, nici mai puțini. Apoi au hotărât că „pe case a nins”, și le-am tăiat fâșii lungi de hârtie, pe care ei le-au potrivit pe măsura acoperișului și le-au lipit.
  • Tot ei au vrut uși și ferestre. Mai avem de lucrat la proporții aici, în așa fel încât ferestrele să fie la nivelul ușii. Și tot ei au cerut perforatorul cu om de zăpadă, ca să înveselească peisajul.

Câtă matematică este aici?

  • Realizarea de serieri de obiecte după criterii date.
  • Compararea de obiecte după criteriul formă și mărime.
  • Folosirea unităților de măsură neconvenționale.
  • Asocierea numărului la cantitate și a cantității la număr.
  • Formarea de perechi.
  • Ordonare crescătoare/descrescătoare.

Ce am mai învățat?

  • Să nu irosim hârtia, și să decupăm un pătrat potrivind muchiile modelului cu cel puțin una din muchiile hârtiei, chiar colțul dacă este posibil.
  • Cum să așezăm căsuța în zăpadă, pe deal, și nu în vârful acestuia, tangentă (aici le-am demonstrat cu o cutie rotundă și una pătrată că s-ar legăna casa…). Aproape ne-a ieșit și cu oamenii de zăpadă
  • Ne-am străduit să facem un exercițiu de imaginație și să punem scăunelul ca să privim pe fereastră din căsuțele realizate… moment în care o scânteiuță a spus că face casa cu etaj.
  • Am vrut mai mult, și au cerut ajutor să-și pună în practică ideile.

Știu, cazul e ideal, cinci copii și un profesor… dar „încercați acasă” :). E safe.