Zana Acuarela si nebunia de culori, Editura Egmont

Zana Acuarela si nebunia de culoriAcum ceva vreme am povestit despre vizita la bibliotecă, împreună cu grădiniţa, şi aventurile de după, la sala de lectură… i-am promis Irisucăi atunci că, dacă găsesc cărţi cu zâne, îi voi lua şi ei.

Înaintea mea s-a descurcat Iepuraşul, care a adăugat colecţiei începute de bunici Zâna Acuarelă şi nebunia de culori. Colecţia cu aventuri din Valea Zânelor este, din punctul meu de vedere, extrem de comercială. Cărţile arată extraordinar, copertă cartonată, lăcuire selectivă pe imagini, ba chiar şi glitter pe aripile zânelor. La interior, imagini color de o calitate foarte bună, hârtie groasă, lucioasă. Suficient cât să îţi facă plăcere să o ţii în braţe.

Noi mai avem de citit un capitol, am tot citit câte unul pe post de poveste de seară. Trebuie să recunosc, povestea e amuzantă, pe placul copiilor, mai ales dacă zânele sunt reperul întregii lumi fantastice pe care un copil şi-o construieşte în jur. Chiar şi Andrei a fost captivat de poveste, deşi e băiat şi neagă vehement că ar avea asemenea înclinaţii siropoase către zâne. A declarat sus şi tare că nu crede în zâne, cu excepţia zânei Măseluţă, care i-a demonstrat că există 🙂

Pe scurt, Zâna Acuarelă îi face o surpriză zânei Clopoţel, un portret în mărime naturală, drept mulţumire pentru ajutorul primit. Celelalte zâne îşi doresc şi ele un portret, şi insistă pe lângă Acuarela să le picteze şi pe ele. Pentru că e din fire o zână amabilă, nu poate spune nu… şi de aici lucrurile se precipită…

Dar vă lăsăm să citiţi povestea.

Zana Acuarela si nebunia de culori

Info preţ: elefant.ro, eMAG.ro | Biblioteca Năzdrăvanilor

Azi, la biblioteca: Aventurile lui Picur Lin in Laguna Sirenelor

O zi plină pentru grupa Irisucăi de la grădiniţă. Ultima dintr-o serie de activităţi din această săptămână a „lecturii”. Au avut schimburi de experienţă cu şcolarii, copilaşi de clasa a treia, care au venit la grădi să le povestească piticilor despre şcoală.

La noi la grupă s-a lucrat intens. Miercuri am avut lecţie deschisă cu părinţii. Copiii au confecţionat semne de carte, pe care le-au făcut cadou şcolarilor a doua zi. Mai mult, o idee foarte simpatica a domnişoarei educatoare, au confecţionat şi cărticele cu semne grafice. Tot pentru şcolari.

Ideea vizitei i-a încântat atât de mult încât, chiar şi piticii reţinuţi la domiciliu pe motiv de tuse de sezon, au ţinut morţiş ca joi să meargă la grădi. Eu cel puţin, începând de luni, nu am auzit vorbindu-se decât despre aceşti „şcolari vizitatori”.

Azi, în încheirea activităţilor, copiii urmau să afle unde anumă găsim cărţi. Aaa, şi nu la supermarket, chiar dacă şi acolo. Ci acele locuri unde cărţile se simt la ele acasă. Prima a fost biblioteca. Relativ aproape de casă, am vizitat-o acum câţiva ani, când bătea vântul printre rafturi. Recunosc că nu m-am mai dus, mi-am construit-o pe cea de-acasă. Azi am însoţit clasa, pe post de roată de rezervă şi fotograf. Am fost uimită de schimbările din bibliotecă. Ok, nu povestesc cum au năvălit printre rafturi, cum păleau doamnele bibliotecare, sau cum toate fetiţele au fost în extaz la zona de lectură, când au descoperit cărţile cu zâne şi prinţese. Vizita s-a terminat, dar Irisuca era foarte hotărâtă să ne întoarcem. Nu de alta, dar văzuse ea o carte pe care nu o aveam acasă, şi cum era cu Clopoţica (na. coşmarul meu de vreo doi ani încoace) trebuia musai să vedem despre ce poveste era vorba. Ne-am întors la bibliotecă, ne-am făcut permis, şi, surpriză, Aventurile lui Picur Lin în Laguna Sirenelor , din seria Disney, de la Editura Egmont, nu era la împrumut. Doar la sală. Am încercat s-o vrăjesc, să luam altă carte, cu chiu cu vai am luat o enciclopedie pentru copii, despre animalele marine. Dar la uşă…Surpriză. Lacrimi.

Stânga-mprejur, cerem voie la sala de lectură. Şi am stat… habar n-am cât, dar am citit din scoarţă-n scoarţă Aventurile lui Picur Lin în Laguna Sirenelor. Ca să îmi dau seama că e episodul doi, că alta trebuia citită înainte. Nu-i nimic mami, venim şi mâine! I-a plăcut, şi presimt că ne aşteaptă vremuri grele…

PS. Am vizitat şi librăria. Şi, dacă la bibliotecă copiii nu ştiau care e destinaţia cărţilor, măcar de la librărie ştiau că ne trebuie bani să le cumpărăm..

Info preţ: librarie.net

Colectia Povesti de neuitat, Editura Egmont: Alba ca Zapada

M-am întrebat uneori, oare cum şi-au închipuit-o Fraţii Grimm pe Albă ca Zăpada, atunci când au creat povestea? Oare dacă acum s-ar trezi proiectaţi în secolul XXI, şi le-ar pica în mână un stilou, având drept capac căpşorul celebrei prinţese, ar recunoaşte personajul, fără nici un alt indiciu? Pentru că… un copil, de pe la vârsta de trei ani, este în stare să diferenţieze prinţesele… Disney. Mda, pentru că Albă ca Zăpada, Cenuşăreaşa, nu mai sunt prinţesele Fraţilor Grimm, ele au devenit Disney.

Aş fi vrut să pot trăi un dram din emoţia celor care, în 1937, au creat celuloidele pentru lung metraj. Când amestecau cu înfrigurare culorile, şi nu reuşeau să găsească o nuanţă potrivită pentru ten. Ba prea palidă, ba prea roşie… şi acea inspiraţie de moment de a folosi fard pentru bujorii din obraz… Şi iat-o pe Albă ca Zăpada, mereu tânără, şi ale cărei adânci bătrâneţi fericite nu le vom cunoaşte.

Totuşi, mi se pare complet nedrept ca, din raţiuni comerciale, să renunţi la firul original al poveştii. Nu am înţeles… de ce pieptănul şi cingătoarea lipsesc. Parcă îi lipseşte din suspans… şi dispare replica ce mi-a plăcut întotdeauna pe discul Electrecord… Ai grijă, Albă ca Zăpada, căci a treia oară…

Alba ca Zapada, Colectia Povesti de neuitat, Editura Egmont

Cred că printre primele cărţi pe care le-am cumparat pentru copii a fost aceasta. Îmi amintesc că am stat în librărie, comparând variantele propuse de Egmont. Cea în varianta Disney Classic, şi cea din Poveşti de neuitat. În primă fază a câştigat cea de-a doua, mi s-a părut mie că păstrează mai mult din textul poveştii, chiar dacă era departe de original. Apoi, când copiii au crescut, a doua a apărut mai atractivă din punct de vedere grafic. Plus că le plac imaginile mari.

Alba ca Zapada, Colectia Povesti de neuitat, Editura Egmont

Alba ca Zapada, Colectia Povesti de neuitat, Editura Egmont

Si totuşi, varianta mică, în format A5, fără hârtie lucioasă, în 96 de pagini, încă mi se pare mai interesantă. Ilustraţiile sunt pe pagina dublă, şi par a fi cadre din film.

În schimb nu o mai citim seara la culcare… căci timpul de lectură se duce spre 45′. Iar ai mei copii nu adorm. Chiar dacă ştiu povestea pe dinafară, aşteaptă, cuminţi, să termin de citit. Uneori aşa îmi doresc să adoarmă şi ei după câteva pagini… ca-n filme… dar… viaţa bate filmul.

 

 Biblioteca Năzdrăvanilor
Info preţ:


Alba ca zapada si cei sapte pitici

Alba ca zapada si cei sapte pitici