Delta Dunării Nufar alb

Plimbare cu barca în Delta Dunării

Anul acesta povestesc haotic despre vacanță; în mod normal, conform „defectului profesional”, aș fi luat-o încet, cronologic, cu detalii. Acum pur și simplu nu pot. Poate îi răspund în acest fel Irisucăi la o întrebare grea… Mami, de ce oamenii se schimbă, și nu rămân mereu la fel? N-am nici cea mai vagă idee…

Delta Dunării Nufar alb

V-am povestit despre campingul de la Murighiol, unde ne-am cazat la cort. Seara investigasem un pic și pontonul de plecare, erau o mulțime de bărci… Am întrebat, dacă voiam să vedem ceva, trebuia să mergem cu barca de dimineața, deși seara aveam o mulțime de oferte. La 7a.m. eram în barcă, și, deși se anunța o zi toridă, am invidiat-o pe Iris, care a plecat cu bluza de trening pe ea. Simțeam că nu voi putea să am încă excursia pe care mi-o doream, plimbările cu barca sunt 100 lei/ora, iar în Deltă distanțele se măsoară în ore, nu în km. De exemplu, pădurea Letea, pe care manualul de clasa a IIIa (parcă!?) o descria cu lux de amănunte, nu a fost să fie acum. Sunt 3 ore până acolo, șase dus-întors, plus popasul… Ar mai fi Caraorman, dar intră în aceeași categorie. Mersul la Sf. Gheorghe, cu vaporul, mi se pare mai ceva ca plimbarea cu telecabina (90 lei un bilet… of), iar la Sulina – ajung probabil în visele mele!! (Andrei vrea la Sulina, după ce a rămas cu impresii faine din Toate pânzele sus!)

Delta Dunării Nufar galben

Așadar, am plecat în excursie, pe principiul mai bine un pic decât deloc. Am plecat relativ devreme, căci mulțimea de bărci abia începea să sosească pe la 9, când noi eram pe drumul de întoarcere. Ne-am plimbat pe lacuri, la Uzlina. Am traversat Dunărea Nouă, adică cursul săpat în epoca de tristă amintire, pentru a scurta „drumul” spre mare. Satul Uzlina este acum o colecție de pensiuni, care de care mai interesante, sau de reședințe sofisticate (familia lui Ponta are niște viluțe aici, cu pază, de toată frumusețea!) Ne povestea însoțitorul nostru că vechii locuitori s-au mutat în Murighiol, au primit lot de casă, căci tot cereau despăgubiri când creștea Dunărea. Apoi au vândut terenurile… Nu știu cât costa un sejur aici la pensiuni, dar nu-mi dau seama care mai era liniștea, căci parcă era autostradă acolo cu bărcile!

Delta Dunării pelican

Copiii au fost încântați, însă eu m-am întors cam dezamăgită. Imaginile acelea din deltă, cu stoluri de pelicani, o mulțime de păsări, nuferi cât vezi cu ochii, nu prea erau aici. Nu m-am aflat nici unde trebuie, asta era clar. Foarte multe rațe, nuferi mulți, dar nu înfloriți, ceva păsări, și ici-colo un pelican. Aș jura că au tras bețișoare în stol, să vadă care e nefericitul ce va întreține turiștii în dimineața aceea, căci în mijlocul lacului stătea câte unul… mai toate bărcile îl alergau nițel, să se ridice și să zboare, ca să nu plece vizitatorii dezamăgiți. Ca să nu uităm excursia, am văzut și un șarpe de apă, și am pus la cale și o mică expediție de salvare a două rațe, intrate în plasa unui pescar. Apa era extrem de scăzută, plasele aproape că rămâneau la suprafață, și rațele erau pradă sigură. Două erau prinse, mama și încă una măcăneau nebunește în jurul lor.

Totuși, cu această ocazie am dezlegat o enigmă… anul trecut, pe plajă la Corbu, prin nisipul fin ca de clepsidră, ne rupeam picioarele în niște „ciulini” tari, cap-de-drac, sau drac-de-mare. Anul acesta le-am aflat originea. Sunt niște „buruieni” de baltă, cresc ca nuferii. Culeși toamna, uscați și măcinați, pot fi folosiți pentru făină. Culeși și fierți, au gust de nucă. Altfel se desprind, călătoresc cu Dunărea la vărsare, se usucă și se întăresc, apoi marea îi aruncă pe plajă, unde i-am întâlnit și noi pentru prima dată.

Delta Dunării capcana

Am încercat să nu-mi arăt dezamăgirea, căci copiii erau încântați. Dar clar, o nouă plecare în deltă rămâne pe o listă viitoare.

Cazare Delta Dunarii - camping Murighiol, la Dan Pescarul

Cu cortul în Delta Dunării, la Murighiol

Delta Dunării era pe lista mea de mult-mult timp. Însă cu o toleranță scăzută la țânțari, am amânat momentul. Apoi s-a născut Iris, care pe la doi ani mi-a făcut o frumusețe de reacție la mușcăturile de insecte, încât Delta s-a transformat într-un ideal de atins, undeva, cândva…

Anul acesta însă am hotărât să riscăm, și cum nu puteam să ne aruncăm „în valuri”, așa, din prima, am zis să mergem până la Murighiol, unde se ajunge cu mașina, apoi să vedem cum rezistăm o noapte, o scurtă excursie cu barca, și să tragem linie… Din prima am hotărât că vom merge cu cortul. Planurile de vacanță erau mult mai complexe, și cazările nu intrau deloc în buget. Prietenii ne spuneau că musai cazare cu aer condiționat, și plase de țânțari. Noi am ales cortul, și un camping găsit pe net, cu recomandări bune.

berze_cuib

Ajunși în Murighiol am constatat că sunt campinguri o sumedenie, dar – inspirație poate – am hotărât să ne urmăm prima alegere: campingul „la Dan Pescarul”, cu varianta în engleză, scrisă pe banner 🙂 „Dan the Fisherman”. Pozele arătau bine, recomandările la fel, iar când am oprit la poartă am simțit că am ales corect.
Curtea era aproape goală, două autorulote străine, un gazon aproape perfect pentru seceta de-acolo (era udat, de aceea), umbră – relativ, un nuc și un cais, plus două sălcii mici care urmează probabil anul viitor să-și facă datoria.

Am pus cortul sub nuc. Oricum nu conta umbra, era amenajat un foișor unde puteam lua masa, ca o mică bucătărie, cu chiuvete, masă, prize pentru curent, unde puteai petrece lejer toată ziua. În plus, aveam la dispoziție și internet, care mergea bine.

Cazare Delta Dunarii - camping Murighiol, la Dan Pescarul

Am făcut apoi o plimbare prin sat, chiar până la debarcader. Nu se cădea să ajungem acolo și să nu vedem Dunărea. Bănuiesc că, dacă citiți acest blog, aveți și „vârsta” la care ați vizionat deja Cars, chiar de mai multe ori. Știți când se rătăcesc și ajung în oraș două mașini, iar Flo și Sally agită toată suflarea că vin turiști? Aceasta a fost și senzația noastră, au tăbărât toți pe noi, doar-doar acum sărim în barcă să ne plimbăm pe Dunăre.

Cazare Delta Dunarii - camping Murighiol, la Dan Pescarul

Revenind la camping – plimbarea cu barca va face subiectul altui articol – nu am decât cuvinte de laudă. Există două băi cu duș și toaletă, micuțe, (nu mici, adică cu suficient loc cât să te schimbi lejer), și o toaletă de rezervă, toate foarte curate, cu apă caldă permanent. Cât am stat acolo am fost singurii români, și au tot sosit autorulote străine. Poate contribuie și prezentarea online, accesibilă în două limbi străine, dar și prețurile la vedere . Este o afacere de familie, o gospodărie tradițională pescărească din Delta Dunării, care de trei ani e transformată vara în camping. Numele este autentic, Dan Pescarul chiar există, și aceasta este ocupația lui. Am profitat de una din întoarcerile lui de la plase, și, chiar dacă nu există opțiuni pentru servit masa, am rugat-o pe doamna Nina să ne ajute cu masa de prânz. Copiii nu sunt înnebuniți după pește, ciorbă nicicum, dar pentru prânz am avut pește prăjit, știucă și somn. Am mâncat… ca pelicanii… pe săturate! Iar desertul – niște poale-n-brâu delicioase, ne-au fixat o destinație favorită, pe care o recomandăm doritorilor de excursii de genul acesta.

Cazare Delta Dunarii - camping Murighiol, la Dan Pescarul

PS. Țânțarii nu ne-au mâncat, cremele, sprayul, și spiralele s-au descurcat cu brio. Nici măcar n-am stat în cort, ci în foișor, de vorbă cu o familie de austrieci. E drept că eram în sat, nu pe mal, și aveam și un nuc, care cu siguranță avea un pic de influență. Dar au fost, și destul de mulți, și punctuali, la 9 trecute fix au năvălit…

PPS. Doamna Nina ne-a întrebat ce și-ar mai putea dori turiștii de la un camping de acest fel. Ideea mi-au dat-o copiii: o piscină de grădină, și sejurul ar fi devenit perfect. La ceasurile amiezii, când căldura dobrogeană se face simțită, ar fi sărit cu siguranță în ea.

PPPS. Articolul este o recomandare din toată inima, nu este sponsorizat.

Nostalgie de toamna – cu gandul la marea cea mare

Deja a treia zi de toamnă calendaristică, şi parcă tot nu-mi vine să cred că s-a dus vara, că deja încep să mă gândesc cu tristeţe la zilele ce-au trecut. Anul acesta, altfel decât în anii ce-au trecut, mi-am luat vacanţă. Îmi era dor de blog, de scris, de cititori, dar aveam nevoie de o pauză, de baterii noi, nu reîncărcate. Am reuşit, în parte, ce mi-am propus, prin vacanţa la mare.

f

Merg de mai bine de 15 ani cu cortul. Nu-mi amintesc mai mult de 5 nopti dormite în pat, şi acestea la munte, cel mult o zi, pe trasee stabilite. Izoprenul îmi este cel mai bun prieten, împreună cu păturica de polar de la Ikea şi sacul de dormit. Copiii au mers, de când s-au născut, tot cu cortul. La ei marea înseamnă cort pe plajă, la câţiva metri de apă, cu somn unduit de valuri şi mic dejun alături de soare. Anul trecut am mers ultima dată la locul nostru de suflet din sudul litoralului românesc. Anul acesta n-a mai fost posibil, căci acel loc a fost vândut, închiriat, denaturat, iar noi am migrat, în căutarea paradisului pierdut. Am mers în nord. Am găsit o plajă aproape pustie, departe de drumul naţional, unde poţi ajunge doar cu maşina şi multă voinţă. Unde nu ai nimic pe rază de 1km, tot ce ai nevoie trebuie să-ţi aduci de-acasă. Unde nu e lumină noaptea, şi poţi admira cerul şi Calea Lactee în toată splendoarea lui. Unde nisipul e atât de fin că-ţi mângâie picioarele. Unde ziua auzi păsările, atât cele de mare, cât şi cele din iarbă.

f

Vegetatie

Organizatoric, a fost mai greu. Recunosc că eram comodă, mergeam în concediu şi mâncam la terasă. Anul acesta a fost prima dată când am gătit. Am studiat intens rafturile cu conserve din supermarket, am făcut combinaţii de două luate câte trei, filtrate de gusturi şi mofturi, am testat conservele de carne de la diferite firme (şi au câştigat cele de la Lidl, chiar dacă mai mici), mazăre, fasole, legume proaspete… Nu am mers pe conserve cu mâncare gătită, am preferat să-mi fac propriile amestecuri. Două săptămâni au solicitat vreo 4 pastile de propan pentru aragazul mic. Am gătit la prânz şi uneori seara. Am fost fericită că s-a inventat laptele UHT. Am primit laude din partea copiilor, prima pentru că am gătit zilnic – n-am mai făcut-o de când erau bebeluşi, dar şi pentru că la mare mâncarea era delicioasă! Am învăţat să gătesc atât cât e nevoie pentru o masă, neavând frigider. Am pus o dorinţă pe listă: rulotă, deşi îmi dau seama că este irealizabilă. Nu mi-aş dori-o neaparat pentru confort, nu ţin să dorm în pat, dar mi-a lipsit frigiderul. Cam 3/4h, la prânz, era intervalul dedicat activităţilor gospodăreşti. Dimineaţa meniul era mai simplu, cereale cu lapte, sau biscuiţi cu gem şi ceai, ori pate şi ceai, după preferinţe. Seara – griş cu lapte, ori alte combinaţii rapide.

f

Cortul e acelaşi vechi prieten al meu, stil „garsonieră”. Anul acesta l-am cusut de două ori. Sper să ţină şi anul următor. În schimb, conştientă că rezistenţa lui la ploaie torenţială a devenit 0, l-am protejat din prima zi cu prelată de plastic. Am dormit cu ceva emoţii, să nu ne zboare vântul, dar am ancorat cu sticle îngropate, cu ancore de nisip, cu ancore din fier forjat de vreo 50cm, chiar cu ancorele spiralate de umbrelă. Cele două ploi care ne-au onorat nu ne-au făcut probleme, ne-am simţit fix ca cei trei purceluşi în căsuţa de cărămidă. Partea bună a prelatei este că a făcut cortul locuibil şi pe timp de zi, când în mod normal te-ai sufoca în el. Oricum aveam afară pavilion, pentru după-amiezile caniculare.

f

„Cei trei purcelusi”

Plaja a fost „altfel”. În primul rând, nisipul era incredibil de fin. Puteai face lejer clepsidre cu el. Apa – uşor sărată, probabil din cauza Dunării. Adâncimea – mică pe distanţă destul de mare, enervant de mică pentru gustul meu. Vântul – bate continuu, de la adiere la rafale, din toate direcţiile. Dinspre nord e prietenos, dinspre sud e furios, dar face atmosfera de vară suportabilă. Scoicile: de toate tipurile, mărimile, culorile, şi atât de multe, căci nu ştii pe care să le alegi! Nu trebuie să le cauţi, te roagă ele să le iei acasă. Singurele puncte deranjante au fost scaieţii şi ciulinii cap-de-drac. Vai de picioare dacă nu umblai în papuci pe plajă!

f

Plaja face parte din rezervaţia Deltei Dunării. Taxa pentru rezervaţie a fost 15 lei/săptămână de adult, şi 10lei/zi pentru maşină. Detalii despre plată găsiţi pe site-ul lor. şi, dacă vi se pare că plătiţi degeaba taxa, gândiţi-vă doar că tomberoanele unde aruncaţi gunoiul sunt ridicate. Măcar pentru acestea!

Am găsit aici liniştea pe care o căutam. Copiii au regretat festivalul Folk You, îngheţata în câteva reprize pe zi şi ciorba de pui a-la-grec. Eu nu m-am mai uitat în urmă. Ce-a fost, ce-am pierdut, ce s-a distrus… începem o serie nouă de vacanţe. Sper ca locul acesta să supravieţuiască, să nu apară magazine, mijloace de transport. Oricum am găsit mai mulţi „turişti” decât mă aşteptam, (în weekend locul era de nerecunoscut), dar un colţ va rămâne mereu pentru noi.

f

Decoratiuni pentru cort

Nu sunt şi nu voi fi adeptul vacanţelor în staţiune: ideea de cearceaf, câmp de sezlonguri, muzică, plecare la plajă cu 10 paporniţe cu accesorii… toate acestea îmi distrug vacanţa. Prefer să mă trezesc dimineaţa, să deschid cortul, să mă aşez pe nisip şi să las soarele să mă trezească.

În drum spre casă am oprit în Mamaia. N-am mai fost de… nici nu pot să număr, cred că ultima dată am făcut plajă acolo acum 18 ani. I-am dus pe copii şi n-au rezistat nici să se uite. Mami, la anul mergem tot acolo, da? Nu mergem în staţiune…

f