Săptămâna trecută Năzdrăvanii au avut o probă nouă, desen pe asfalt cu cretă colorată. Cum în timpul săptămânii au fost la bunici, am lasat pentru weekend rezolvarea temei… însă a apărut o mare problemă. Cretă aveam, voinţă aveam, timp aveam, dar… uliţa de la ţară este pietruită. Salvarea a venit de la primărie, care a asfaltat totuşi uliţa principală din sat. Aşa că ne-am luat cutia cu cretă şi aparatul foto şi-am plecat frumuşel să desenăm.
Îmi pare rău că n-am fotografiat şi feţele trecătorilor, oameni cu treabă, care îşi aduceau vacile de pe islaz, şi care se uitau nedumeriţi cum "alţii" altă treabă n-au la ora aia, decât să stea în mijlocul drumului şi să încurce circulaţia la ceas de seară.
Dar noi ne-am văzut de ale noastre… ne-am delimitat careurile pe o singură bandă, mai lipsea să ne punem un triunghi reflectorizant cu semn de "ocolire" pentru cele vreo 5 masini, 3 scutere şi o căruţă care ne-au depăşit.
Copiii au fot mai mult decât încântaţi, şi s-au pus serios pe treabă. Atât de serios că nu mai terminau, şi-mi era teamă că apune soarele şi nu apucăm să facem poze…
Desenul lui Andrei este o ilustrată din Alpi. L-am fotografiat pe bucăţi, să se vadă mai bine. Dar iată descrierile:
În stânga, o stâncă mare verde. Apoi nişte corturi cam transparente. că li se vede scheletul. Chiar strâmbe, dar eu zic că a desenat destul de bine prismele. nu ma aşteptam deloc să surprindă atât de bine corpul în spaţiu. Jos sunt doi brazi şi câteva floricele. Sus este un râu, şi peste râu un pod.
Cele cinci corturi erau lângă o cabană. Sus, deasupra râului, este un baraj mic. Coşul de fum apucase să-l încline, dar am făcut teorie, că nu pică, şi sper la viitoarele desene să-l facă drept. Lângă cabană, steagul Elveţiei, ca nu cumva să existe dubii privind locaţia.
Alpii. Ca-n reclamă, înalţi, ascuţiţi, şi cu zăpadă în vârf. Crucile cred că le-a pus sub inspiraţia Caraimanului…Pe munţi, copaci. Deh, cum e cu flora alpină la altitudini mari încă n-am discutat, şi nici cum pădurile de foioase se cam termină devreme, urmează conifere şi apoi vegetaţie măruntă. Între munţi, apeducte şi viaducte. N-am prea înţeles de ce trebuie să se apropie munţii unul de celălalt…
Un soare zâmbitor. Doar e vară, nu? Cer senin, cu doi nori mici. Că doar nu stă să plouă… Şi pe munte, o cascadă mică. Apa se varsă apoi în râul de la poalele munţilor.
Irisuca e cu teoria. Eu lucrez mult, şi iese foarte frumos, mult mai frumos ca la Andrei! E drept, a bibilit la desen de ne plicitisisem, apusese soarele cand am zis că nu mai rezistăm, să-l termine si gata…
A început cu norii. Mai simpli, că aşa ştie ea. Iar pe cer, habar n-am ce căuta, un pui de găină care zboară. Am lămurit noi că în general găinile nu zboară, iar puişorii niciatât. Nu mai adăugăm că nu sunt atât de mari… dar ei i-a plăcut să-l deseneze. Eu am rămas doar cu gura căscată cât de bine i-a ieşit. Chestiile albastre diforme sunt delfini. Mulţi. Sar şi înoată grăbiţi spre casă, căci se apropie nişte rechini răi.
Şi cum din orice desen nu poate lipsi o prinţesă, a apărut Ariel. Coada verde, lipseşte corpul, dar e Ariel cu siguranţă. Lângă ea, nu se vede decât coada, este sora ei cu coada albastră.
Aici se vede casa delfinilor. Nu ştiu cum încap toţi acolo, probabil e doar intrarea. Şi încă câţiva delfini…
Şi un soare. Chiar dacă nu i se vede foarte bine zâmbetul, îmi plac razele, alternate, una mică, una mare…
Atât de la noi. O probă pe care au trecut-o cu brio.
Sus e un pui mare de găină care zboară. În apă sunt două sirene, Ariel şi sora ei cu coada albastră. sunt şi mulţi delfini care anunţau că vin rechinii şi se duceau repede toţi la ei acasă. Cei care erau aproape de rechini săreau.
Aici este în Elveţia în Alpi. E o cabană jos şi steagul Elveţiei lângă. 5 corturi lângă cabană. Lângă ultimul cort o stâncă verde. În spate sunt Alpii, cu zăpadă în vârf. Între ei sunt apeducte. Avem şi un pod peste râu şi o cascadă care curge din Alpi în rău. Şi o barcă pătrată. 
Reprezintă: mare, soare, bărcuţa, iarba, copil cu pălăriuţa pe cap şi un suc în mânuţă, nisip, găletuşă, castel de nisip 
Doi copii pe plaja isi spun unul-altuia "buna". 
Reprezinta o fetita la mare care se joaca cu lopetica in nisip…langa ea o galetusa, o mingie, o umbreluta si mult soare… (care zambeste, dar nu cred ca se vad ochisorii si gurita)…..si se vad si valurile marii in spatele ei..
Pe plaja de aici multi copii se joaca in nisip si cu mingea; pe o patura o femeie face plaja; valurile marii sunt mari si nu se poate inota, soarele este puternic si e foarte cald…"
