Vineri, cu tot zelul şi dorinţa, am plecat spre poştă. Ambalasem frumos cadoul Silviei, premiul pentru concursul de popularitate. Sigilat, folie alimentară, să mă asigur că nu se umezeşte, nu păţeşte nimic. Deh, cu poşta română nu ştii niciodată.

Ajung la un oficiu, nu cel de lângă casă, căci acolo mă ştiu doamnele. Două ghişee, coadă, înghesuială. Întreb la primul… unde trebuie să stau pentru colete. La următorul. Normal, sincer, nu cred ca a nimerit vreodată cineva exact ghişeul de care avea nevoie. Totdeauna la colega îţi rezolvi problemele… Nu sunt deloc nervoasă. Mă înarmasem cu suficientă răbdare. La coletarie, coadă, am nimerit fix zi de depunere a declaraţiilor fiscale. Trebuie scrisoare deschisă, cu foaie de inventar internă, externă, parafe, 3 feluri de evidenţe. Întreb politicos, pentru colete externe, ce formular trebuie să completez. Păi unde trimiteţi… că diferă. Nici nu mă aşteptam să fie altfel. Doamna dispare. Reapare în scurt timp, cu două coli trase la xerox. Şi… indicaţii: scrieţi cu grijă, să nu greşiţi. Că altele nu avem, şi pe-astea le-am tras acum la xerox! Şi aveţi grijă cum potriviţi indigoul, să iasă bine şi pe a doua!

Moment în care pe cei de la rând i-a pufnit râsul. Pentru că eu nu m-am putut abţine, şi întreb stupefiată… Indigo?! "Da domnişoară, nu ştiţi ce-i acela?"

N-am înţeles un lucru. A tras la xerox două coli. Şi a şifonat una de indigo. Plus că m-a făcut pe mine să mă chinul ca naiba, să potrivesc pe o masă strâmbă folia de indigo. Nu era oare mai uşor… să-mi dea un chestionar, apoi, completat, să-l xeroxeze?! Sau schema lor era pe acelaşi sistem după care aceeaşi instituţie "de tradiţie" îşi ţine evidenţa dublă, şi în dosare, şi în calculator?!

Ce e drept, l-am completat bine. N-am înţeles de ce se panica atât, că doar la fiecare rubrică era trilingv. Poate pentru că româna era a treia variantă…

Pe scurt, coletul n-a plecat. Împachetarea era corespunzătoare, însă stilul de ambalaj făcea să nu poată fi încadrat la corespondenţă, ci la colete atipice, ceva de genul… cu o taxă "europeană". Aşa că am primit câteva indicaţii practice, cum să ambalez cele 350g, şi să revin. Varianta a doua era de 4 ori mai ieftină…

Am plecat acasă… ştergând urmele de indigo de pe degete… şi mă gândeam că suntem în 2010. Tehnica ar trebui să ne simplifice viaţa… şi noi scriem la indigo…